Accesul liber la justitie

Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 2/2011

Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 2/2011

61

ACCESULUI LIBER LA JUSTIŢIE

Lect. univ. dr. Alin-Gheorghe GAVRILESCU

Catedra de Drept Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Litere

Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu

Abstract: Accesul liber la justiţie constituie un principiu de bază care guvernează organizarea unui sistem judiciar democratic şi, totodată, un drept cetăţenesc fundamental consacrat într-un număr important de documente internaţionale dar şi în dreptul român. După o scurtă introducere şi prezentare a principalelor reglementări în materie, articolul analizează condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea accesului liber la justiţie, conţinutul dreptului de acces la justiţie, precum şi limitele acestui drept fiind puse în discuţie aspecte ale liberului acces la justiţie conturate în practica Curţii Europene de Drepturilor Omului şi a Curţii Constituţionale a României Cuvinte cheie: drept fundamental, accesul liber la justiţie, instanţă, lege, hotărâre judecătorească, persoană. 1. Noţiune. Cadrul juridic Accesul la justiţie este un drept fundamental1, esenţial, în lipsa căruia ar fi iluzoriu să se vorbească de justiţie bună şi de proces echitabil2 care constă în facultatea oricărei persoane de a introduce, după libera sa apreciere, o acţiune în justiţie, fie ea chiar nefondată în fapt şi în drept, implicând obligaţia corelativă a statului ca, prin instanţa competentă, să se pronunţe asupra acestei acţiuni3. Accesul liber la justiţie ca, de altfel, orice drept fundamental, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept4. Ca drept cetăţenesc fundamental,

FREE ACCESS TO JUSTICE

University Lecturer PhD. Alin-Gheorghe GAVRILESCU

Law Chair Faculty of Juridical Sciences and Letters

“Constantin Brâncuşi” University of Tg-Jiu Abstract: Free access to justice represents a basic principle governing the organization of a democratic judicial system and, at the same time, a basic civic right consecrated in an important number of international documents, but also in the Romanian law. After a short introduction and presentation of the main regulations in matter, the article analyses the conditions that should be accomplished in order to provide the free access to justice, the content of the right to access to justice, and also the limits of this right being discussed the aspects of the free access to justice outlined in the practice of the European Court of Human Rights and of the Romanian Constitutional Court. Key words: basic right, free access to justice, court, law, judicial decision, person. 1. Notion. Juridical Framework The access to justice is a basic, essential right49, without which it would be illusive to speak of good justice and equitable process50 consisting in the faculty of any person to introduce, according to his or her free appreciation, an action in justice, even if it is not ungrounded in fact and in law, involving the correlative obligation of the state so that, by means of the competent court, it could pronounce on this action51. The free access to justice, as any basic right, has a legal feature only as long as it is exerted with good faith, in reasonable limits, by respecting the protected rights and interests of the other law subjects52. As a basic civic right, the free access to justice is consecrated both at the international level and in the inside law. In the international juridical order,



62

accesul liber la justiţie este consacrat atât la nivel internaţional cât şi în dreptul intern. În ordinea juridică internaţională, prevederi în această materie conţin: - art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care proclamă că orice persoană are dreptul să se adreseze, în mod efectiv, instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale care îi sunt recunoscute de Constituţie sau de lege; - art. 2 pct. 3 lit. a din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice care stabileşte că statele părţi la acest pact se angajează să garanteze că orice persoană ale cărei drepturi sau libertăţi recunoscute în acest pact au fost violate va dispune de o cale de recurs efectivă, chiar atunci când încălcarea a fost comisă de persoane acţionând în exerciţiul funcţiilor lor oficiale; art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care arată că orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul la un recurs efectiv în faţa unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale. Acest articol trebuie interpretat ca garantând o acţiune efectivă în faţa unei instanţe naţionale oricărei persoane care pretinde o încălcare a drepturilor şi libertăţilor sale protejate de Convenţie, în scopul pronunţării unei hotărâri cu privire la capetele sale de cerere şi, dacă este cazul, în scopul obţinerii de reparaţii5. - art. 47 alin. 1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene6 care recunoaşte oricărei persoane ale cărei drepturi şi libertăţi garantate de dreptul Uniunii sunt încălcate, dreptul la o cale de atac eficientă în faţa unei instanţe judecătoreşti. Fără a fi consacrat în termeni expreşi, dreptul de a avea acces la justiţie este recunoscut, implicit, oricărei persoane de art.

the stipulations in this matter contain: - art. 8 of the Universal Declaration of the Human Rights proclaiming that any person has the right to actually address to the competent judicial courts against the acts violating the basic rights acknowledged by the Constitution or by the law; - art. 2 point 3, letter a of the International Pact regarding the civil and political rights establishing that the states parties of these pact are committed to guarantee that any person whose rights or freedoms acknowledged in this pact have been violated will have an effective appeal way even when the disrespect was accomplished by persons acting in the exertion of their official functions; art. 13 of the European Convention for protecting the basic human rights and freedoms showing that any person whose rights and freedoms acknowledged by the Convention have been contravened, has the right to an effective appeal in front of a national court, even when the contravention is due to some persons acting in the exertion of their official attributions. This article should be interpreted as guaranteeing an effective action in front of a national court to any person pretending a contravention of his or her rights and freedoms protected by the Convention, in order to pronounce a decision regarding its demanding heads and, if necessary, in order to obtain reparations53. - art. 47, paragraph 1 of the Charter of the basic rights of the European Union54 acknowledging to any person whose rights and freedoms guaranteed by the Union law are contravened, the right to an efficient way of attack in front of a judicial court. Without being consecrated in express terms, the right to have access to justice is acknowledged, implicitly, to any person by art. 6, point 1 of the European Convention for protecting the basic human rights and freedoms, when it shows that any person has the right to have his or her cause examined equitably, publically and in a reasonable term by an independent and impartial court,



63

6 pct. 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atunci când arată că orice persoană are dreptul să-i fie examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege. În acest sens s-a pronunţat şi instanţa europeană arătând că ar fi de neconceput ca art. 6 pct. 1 din Convenţie să descrie în detaliu garanţiile procedurale acordate părţilor unei acţiuni civile în curs, fără a proteja mai întâi ceea ce singur face în realitate posibilă exercitarea unei astfel de garanţii: accesul la instanţa judecătorească. Echitatea, publicitatea şi celeritatea unui proces nu au nicio semnificaţie în absenţa procesului7.

Dat fiind faptul că exercitarea dreptului de acces la justiţie reprezintă o condiţie sine qua non a realizării efective a drepturilor şi libertăţilor persoanei, principiul accesului liber la justiţie are în dreptul nostru o valoare constituţională prin consacrarea şi garantarea în legea fundamentală a dreptului persoanei de a se adresa justiţiei. Astfel, după ce alin. 1 al art. 21 din Constituţie recunoaşte oricărei persoane dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, aliniatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că exerciţiul acestui drept nu poate fi îngrădit prin nicio lege. Aşadar, nicio lege nu poate interzice celor interesaţi să se adreseze justiţiei pentru că, în sistemul ordinii constituţionale actual, justiţia este garantul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor iar art. 21 din Constituţie valorifică tocmai această funcţie a justiţiei8 Prevederi asemănătoare celor din Constituţie conţine art. 6 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în temeiul căruia orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor a libertăţilor şi a intereselor sale legitime în exercitarea dreptului său la un proces echitabil. Accesul la justiţie nu poate fi îngrădit.

established by the law. In this sense, it was also pronounced the European court, showing that it is inconceivable for art. 6, point 1 of the Convention to describe in detail the procedural guarantees granted to a developing civil action, without protecting first what makes possible, by itself, in reality the exertion of such a guarantee: the access to the judicial court. The equity, the advertising and the celerity of a process have no meaning in the absence of the process55.

Given the fact that the exertion of the right to access to justice represents a sine qua non condition of the effective accomplishment of the person’s rights and freedoms, the principle of the free access to justice has in our law a constitutional value by consecrating and guaranteeing the person’s right to address justice in the basic law. Thus, after paragraph 1 of art. 21 of the Constitution acknowledges to any person to right to address to justice in order to protect his or her legal rights, freedoms and interests, paragraph 2 of the same article establishes that the exertion of this right can be limited by no law. Thus, no law may forbid the interested ones to address to justice because, in the current system of the constitutional order, justice is the guarantor of the civic rights and freedoms and art. 21 of the Constitution capitalizes this function of the justice56 Stipulations similar to the ones in Constitution are contained by art. 6 of Law no. 304/2004 on judicial organization, republished, with subsequent amendments and additions based on which any person may address to justice in order to protect his or her legal rights, freedoms and interests in exerting his or her right to an equitable process. The access to justice cannot be bordered. The “legal interests” collocation, which both the stipulations of the basic law and the ones of the judicial organization law refer to, does not impose a condition of admitting the action in justice, because the legal or illegal feature of the requirements



64

Sintagma „interese legitime” la care fac referire atât dispoziţiile legii fundamentale cât şi ale legii de organizare judecătorească nu impune o condiţie de admisibilitate a acţiunii în justiţie, căci caracterul legitim sau nelegitim al pretenţiilor formulate în acţiunea în justiţie rezultă numai în urma judecării pricinii respective şi va fi constatat prin hotărârea judecătorească9 Posibilitatea de a avea acces la justiţie rezultă, de asemenea, din dispoziţiile legii fundamentale care reglementează expres dreptul de a sesiza instanţa de judecată în litigiile cu caracter administrativ. În acest sens, art. 52 alin. 1 din Constituţie dispune că persoana vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Principiul accesului liber la justiţie este reflectat şi de prevederile art. 30 din Legea nr. 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială conform cărora persoanele fizice sau juridice străine au dreptul să se adreseze liber şi nestânjenit autorităţilor judiciare române, să formuleze cereri, să introducă acţiuni şi să-şi susţină interesele în aceleaşi condiţii ca şi persoanele fizice sau juridice române. 2. Condiţii ce trebuie îndeplinite pentru a asigura accesul liber la justiţie Accesul liber la justiţie este asigurat în cazul îndeplinirii următoarelor condiţii:

- să existe o instanţă; - instanţa să fie instituită prin lege; - instanţa să fie competentă să

soluţioneze cauza; - accesul la justiţie să fie asigurat în

mod real, efectiv;

2.1. Existenţa unei instanţe În activitatea judiciară locul central îl ocupă instanţa de judecată. Aceasta reprezintă

formulated in the action in justice result only after judging the respective cause and it will be found by judicial decision57. The possibility to have access to justice also results from the stipulations of the basic law regulating expressly the right to announce the judicial court in the administrative litigations. In this sense, art. 52, paragraph 1 of the Constitution says that the person damaged in one of his or her rights or in any legal interest by a public authority, by an administrative act or by non-solving a demand in a legal term, has the right to obtain the acknowledgement of the pretended right or of the legal interest, the annulment of the act and the reparation of the damage. The principle of the free access to justice is also reflected by art. 30 of Law no. 189/2003 regarding the international judicial assistance in civil and commercial matter according to which the foreign natural persons or judicial entities have the right to address freely and in an unhampered manner to the Romanian judicial authorities, to formulate demands, to introduce actions and to support their interests in the same conditions as the Romanian natural persons or juridical entities. 2. Conditions that should be accomplished in order to provide the free access to justice

The free access to justice is provided if the following conditions are accomplished:

- There is a court; - The court is instituted by law; - The court is competent to solve the

cause; - The access to justice is really,

actually provided;

2.1. The existence of a court In the judiciary activity, the judicial court has the central place. This represents the organ belonging to the judicial authorities by means of which justice is



65

organul aparţinând autorităţii judecătoreşti prin intermediul căruia se înfăptuieşte justiţia10. Aşadar, instanţa judecătorească acţionează în calitate de autoritate statală specializată în activitatea de distribuire a justiţiei11. Instanţele judecătoreşti pot fi organizate pe principiul unicităţii justiţiei civile şi a justiţiei penale sau pe principiul separaţiei celor două forme de realizare a justiţiei. În temeiul primului principiu aceleaşi instanţe judecătoreşti judecă şi cauzele civile şi cauzele penale iar în temeiul celui de-al doilea principiu funcţionează instanţe judecătoreşti care judecă numai cauzele civile şi instanţe judecătoreşti care judecă numai cauzele penale12. Dispoziţiile art. 6 din Convenţie folosesc termenul de tribunal şi nu noţiunea de instanţă de judecată. În sensul european al termenului tribunalul este un organ judiciar de plină jurisdicţie13. Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene un tribunal sau o instanţă se caracterizează prin rolul său jurisdicţional: acela de a tranşa, pe baza unor norme judiciare şi în cadrul unei proceduri organizate, orice chestiune privind cauza ce i-a fost adusă spre rezolvare14. Acesta trebuie să exercite un veritabil control de legalitate atât cu privire la chestiunile de drept cât şi cu privire la cele de fapt15. 2.2. Instituirea instanţei prin lege Această condiţie fundamentală pe care trebuie să o îndeplinească o instanţă sesizată cu soluţionarea unui litigiu este expres prevăzută de art. 6 alin. 1 din Convenţie. Termenul „instituit prin lege” la care se referă art. 6 alin. 1 din Convenţie are drept scop evitarea lăsării organizării sistemului judiciar la discreţia executivului şi asigurarea reglementării materiei printr-o lege adoptată de Parlament16. În dreptul român art. 126 alin. 1 din Legea fundamentală arată că justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege. De asemenea,

accomplished58. So, the judicial court acts as a state authority specialized in the activity of distributing the justice59. The judicial courts may be organized on the principle of the uniqueness of the civil justice and of the criminal justice or on the principle of separation of the two types of accomplishing the justice. Based on the first principle, the same judicial courts also judge the civil and criminal causes and, based on the second principle, there are the judicial courts judging only the civil causes and the judicial courts judging only the criminal causes60. The stipulations of art. 6 of the Convention use the court term, not the judicial court notion. In the European sense of term, the court is a judicial organ of full jurisdiction61. According to the jurisprudence of the European Court, a court is featured by its jurisdictional role: the one to solve, based on certain judicial norms and in frame of an organized procedure, any problem regarding the cause that was brought to be solved62. This should exert a real control of legacy both regarding the law problems and regarding the ones of fact63. 2.2. Instituting the court by law This basic condition that should be accomplished by a court noticed by solving litigation is expressly stipulated by art. 6, paragraph 1 of the Convention. The term of “instituted by law” which art. 6, paragraph 1 of the Convention refers to, has as a purpose the avoidance of letting the organization of the judicial system at the discretion of the executive and providing the regulation of the matter by a law adopted by the Parliament64. In the Romanian law, art. 126, paragraph 1 of the Basic Law shows that justice is accomplished by the High Court of Cassation and Justice, and also by the other judicial courts established by the law. Also, the stipulations of paragraph 5 of the same article regulate the possibility to settle specialized courts in certain matters, by organic law, having the possibility to



66

dispoziţiile alineatului 5 al aceluiaşi articol reglementează posibilitatea ca, prin lege organică, să fie înfiinţate instanţe specializate, în anumite materii, cu posibilitatea participării, după caz, a unor persoane din afara magistraturii, stabilind, totodată, că este interzisă înfiinţarea de instanţe extraordinare. Legea la care fac referire dispoziţiile constituţionale este Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Articolul 1 din această lege prevede că puterea judecătorească se exercită de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege iar art. 2 alin. 2 din aceeaşi lege arată instanţele judecătoreşti prin care se realizează justiţia respectiv: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţile de apel, tribunalele, tribunalele specializate, instanţele militare şi judecătoriile. Potrivit art. 56 alin. 1 din lege instanţele militare sunt: tribunalele militare, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, Curtea Militară de Apel.

2.2. Instanţa să fie competentă să soluţioneze cauza

Pentru ca dreptul de acces la o instanţă să fie respectat trebuie ca instanţa în faţa căreia este adus un litigiu, fie în materie civilă, fie în materie penală, să se bucure de jurisdicţie deplină17, să fie competentă să analizeze atât aspectele de fapt cât şi pe cele de drept ale cauzei18. 2. 4. Accesul la justiţie să fie asigurat în mod real, efectiv Orice îngrădire nejustificată a dreptului de acces la justiţie goleşte de conţinut, face irealizabil dreptul persoanei la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, motiv pentru care dreptul cetăţeanului de a avea acces la justiţie trebuie asigurat în mod efectiv, aşa cum prevede art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. În jurisprudenţa CEDO efectivitatea dreptului de acces la o instanţă presupune că un individ se bucură de o posibilitate clară şi

participate, depending on the case, for certain persons outside the magistracy, establishing at the same time that it is forbidden the settlement of extraordinary courts. The law which the constitutional stipulations refer to is Law no. 304/2004 regarding the judicial organization, republished, with the subsequent changes and completions. Article 1 of this law stipulates that the judicial power is exerted by the High Court of Cassation and Justice and by the other judicial courts established by the law and art. 2, paragraph 2 of the same law shows the judicial courts by means of which justice is accomplished, respectively: the High Court of Cassation and Justice, the appeal courts, the courts, the specialized courts, the military courts and the judicial courts. According to art. 56, paragraph 1 of the law, the military instances are: military courts, the Territorial Military Court of Bucharest, the Military Appeal.

2.3. The instance should be competent to solve the cause For the right to access to a court to be

respected, the instance where a litigation is brought, either in civil matter, or in criminal matter, should enjoy full jurisdiction65, it should be competent to analyse both the aspects of facts and the ones of law of the cause66. 2. 4. The access to justice should be really, actually provided Any unjustified limitation of the right to access to justice depletes the content, makes impracticable the person’s right to an equitable process and to solving the causes in a reasonable term, this is why the citizen’s right to have access to justice should be actually provided, as it is stipulated by art. 8 of the Universal Declaration of the Human Rights. In the ECHU jurisprudence, the effectiveness of the right to access to court supposes that an individual enjoys a clear an concrete possibility of contesting an act



67

concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în drepturile sale19. Aşadar, accesul efectiv la justiţie implică obligaţia pozitivă a statelor de a asigura în mod real posibilitatea oricărei persoane de a-şi susţine cauza în faţa unui judecător20. 3. Conţinutul dreptului de acces la justiţie Într-o formulare generală, art. 21 din Constituţia României permite oricărei persoane accesul la justiţie pentru apărarea oricărui drept sau libertăţi şi a oricărui interes legitim. În sensul principiului constituţional instituit de art. 21 din Legea fundamentală privind accesul liber la justiţie se înscrie posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Pornind de la această realitate, Curtea Constituţională a României a constatat că dispoziţiile art. 32 alin. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor care arată că plângerea însoţită de copia de pe procesul verbal de constatare a contravenţiei se depune la organul din care face parte agentul constatator, acesta fiind obligat să o primească şi să înmâneze depunătorului o dovadă în acest sens contravin prevederilor art. 21 din Constituţie întrucât îngrădesc accesul direct la justiţie atâta timp cât nu prevăd ca alternativă şi posibilitatea ca plângerea să poată fi depusă şi la instanţa de judecată21. Accesul liber la justiţie nu exclude însă existenţa unor proceduri administrative prealabile dac organele jurisdicţionale administrative fie îndeplinesc ele însele cerinţele art. 6 parag. 1 din Constituţie, fie acestea suportă controlul ulterior al unui organ judiciar cu jurisdicţie deplină, dacă nu se conformează acestor exigenţe22. În acest sens Curtea Constituţională a României a decis că instituirea unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu este contrară principiului prevăzut de art. 21 din Constituţie privind

constituting an interference in his or her rights67. Thus, the effective access to justice involves the positive obligation of the states to really provide to every person the possibility to support his or her cause in front of a judge68. 3. The content of the right to access to justice In a general wording, art. 21 of the Romanian Constitution allows to every person the access to justice for protecting any right or freedom and any legal interest. In the sense of the constitutional principle instituted by art. 21 of the Basic Law regarding the free access to justice, there is registered the possibility of every person to address directly to the judicial instances for protecting his or her legal rights, freedoms and interests. Starting from this reality, the Romanian Constitutional Court found that the stipulations of art. 32, paragraph 1 of the Governmental Ordinance no. 2/2001 regarding the juridical system of the contraventions showing that the complaint accompanied by the copy on the record of finding the contravention should be laid at the organ containing the finding agent, being forced to receive it and to hand to the one who lays it a an evidence in this sense, contravene to the stipulations of art. 21 of the Constitution whereas they limit the direct access to justice as long as they do not stipulate as an alternative the possibility for the complaint to be laid also at the judicial instance69. But the free access to justice does not exclude the existence of some prior administrative procedures if the administrative jurisdictional organs either accomplish by themselves the provisions of art. 6, paragraph 1 of the Constitution, or they suffer the prior control of a judicial organ with full jurisdiction, if they do not achieve these exigencies70. In this sense, the Romanian Constitutional Court decided that the institution of an administrative-jurisdictional procedure is not against the principle stipulated by art. 21 of the Constitution regarding the free access to



68

liberul acces la justiţie, cât timp decizia organului administrativ de jurisdicţie poate fi atacată în faţa unei instanţe judecătoreşti. Plenul Curţii Constituţionale a considerat că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui asemenea proceduri destinate, în general, să asigure soluţionarea mai rapidă a unor categorii de litigii, decongestionarea instanţelor judecătoreşti de cauzele ce pot fi rezolvate pe această cale, evitarea cheltuielilor de judecată. Astfel, procedura administrativ-jurisdicţională constituie o măsură de protecţie care, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. Existenţa unor organe administrative de jurisdicţie nu poate să ducă la înlăturarea intervenţiei instanţelor judecătoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Această consecinţă rezultă şi din exigenţele principiului separaţiei puterilor în stat care, în ceea ce priveşte relaţia dintre administraţia publică şi autoritatea judecătorească, exclude posibilitatea ca un organ al administraţiei publice, chiar cu caracter jurisdicţional, să se substituie autorităţii judecătoreşti. Ca urmare, hotărârea organului de jurisdicţie administrativă este supusă controlului judecătoresc, al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente potrivit legii, iar părţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfinţit de prevederile Constituţiei23 Accesul efectiv la o instanţă implică, mai ales în cazul persoanelor lipsite de libertate, dreptul de a lua legătura şi de a comunica în mod confidenţial cu un avocat în vederea pregătirii unei acţiuni în justiţie24, precum şi dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror25. Accesul la justiţie presupune, de asemenea, posibilitatea concretă a uza de toate mijloacele procesuale pentru apărarea unui drept sau unui interes legitim, inclusiv împotriva unei condamnări posibil incorecte. În acest sens sunt şi prevederile art. 2 parag. 1 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale care stabilesc că

justice as long as the decision of the administrative organ of jurisdiction may be attacked in front of a judicial court. The Plenum of the Constitutional Court considered that it is for the exclusive competence of the legislator to institute such procedures generally meant to provide the quicker solving of certain litigation categories, the relief of the judicial instances from the causes that may be solved on this way, avoiding the judicial expenditures. Thus, the administrative-jurisdictional procedure constitutes a protecting measure whose purpose can never be the limiting of the access to justice. The existence of certain administrative organs of jurisdiction cannot lead to the removal of the interference of the judicial instances, in the conditions established by the law. This consequence results also from the exigencies of the principle of powers’ separation inside the state that, regarding the relation between the public administration and the judicial authority, excludes the possibility for an organ of the public administration, even a jurisdictional one, to substitute to the judicial authority. As a consequence, the decision of the administrative jurisdiction organ is submitted to the judicial control, of the administrative contentious instance or of another competent instance according to the law, and the parties cannot have limited the exertion of this right consented by the stipulations of the Constitution71. The effective access to an instance involves, especially for the persons lacked of freedom, the right to be connected and to communicate confidentially with a lawyer in order to prepare an action in justice, and also the right to have access to all evidences collected by the prosecutor72. The access to justice also supposes the concrete possibility to use all the processual means for protecting a legal right or interest, inclusive against a possibly incorrect condemnation. In this sense, there are also the stipulations of art. 2, paragraph 1 of Protocol no. 7 additional to the Convention for protecting the basic human rights and



69

orice persoană declarată vinovată de o infracţiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declaraţiei de vinovăţie sau a condamnării sale de către o jurisdicţie superioară. Privitor la acesastă problemă, Curtea Constituţională a României26 a considerat că dispoziţiile art. 1 pct. 184 din Legea nr. 356/2006, în ceea ce priveşte partea referitoare la moificarea dispoziţiilor art. 3859 alin. 1 pct. 12 C. pr. pen. contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, precum şi prevederilor art. 20 raportate la art. 12 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin eliminarea posibilităţii de a contesta pe calea recursului o hotărâre judecătorească atunci când nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii27 Curtea a considerat că reprezintă o încălcare a dreptului de acces la justiţie suspendarea prin lege, pe termen nelimitat, a judecării unor litigii contra statului28, faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere29, ori nu a soluţionat fondul cauzei acţiunii reclamantului30. Accesul la justiţie nu semnifică numai posibilitatea juridică efectivă de sesizare a unui organ de plină jurisdicţie, organizat prin lege pentru soluţionarea cauzei ci şi dreptul de a obţine o decizie a tribunalului31, precum şi dreptul de a cere executarea hotărârii obţinute32. Libertatea accesului la justiţie este apreciată numai în raport de hotărârile judecătoreşti definitive pronunţate de jurisdicţia competentă care fac parte integrantă din noţiunea de proces în sensul art. 6 din Convenţie33. Aşa cum a decis instanţa europeană dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă şi obligatorie să rămână inoperantă pentru partea în favoarea căreia a fost pronunţată. De asemenea, s-a apreciat că, neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti, imputabilă statului34, poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conţinut a acestui drept35.

freedoms establishing that any person declared guilty for a crime by a court has the right to demand the examination of the guilt declaration or of his or her condemnation by a higher jurisdiction. Regarding this problem, the Romanian Constitutional Court73 considered that the stipulations of art. 1, point 184 of Law no. 356/2006, regarding the part referring to the change of the stipulations of art. 3859, paragraph 1, point 12 of Criminal Processual Code, contravene to the constitutional stipulations of art. 21, and also the stipulations of art. 20 reported to art. 12 of the Convention for protecting the Basic Human Rights and Freedoms, by removing the possibility to contest by appeal a judicial decision when there are not combined the constitutive elements of the crime74. The court considered that it represents a contravention of the right to access to justice the suspension by law, on an unlimited term, of judging certain litigations against the state75, the fact that the court did not pronounce on a demanding head76, or did not solve the fond of the cause of the plaintiff’s action77. The access to justice does not mean only the effective juridical possibility to announce an organ of full jurisdiction organized by law for solving the cause, but also the right to obtain a decision of the court78, and also the right to demand the execution of the obtained decision79. The freedom of the access to justice is appreciated only in report to the definitive judicial decisions pronounced by the competent jurisdiction that are a part of the process notion in the sense of art. 6 of the Convention80. As it was decided by the European instance, the right to a court would be illusive if the inside juridical order of a contracting state allowed for a definitive and compulsory judicial decision to stay inoperative for the part in whose favour it was pronounced. Also, it was appreciated that the non-execution of a judicial decision imputable to the state81, may lead indirectly to the letting with no content of this right82.



70

4. Limitele dreptului de acces la justiţie Dreptul de a avea acces efectiv la o instanţă nu este un drept absolut, el cunoscând anumite limitări. Privitor la caracterul non absolut al dreptului de acces la justiţie Curtea Europeană a arătat că limitările nu trebuie să restrângă accesul la justiţie de o manieră sau până la un punct în care acest drept este atins în chiar substanţa sa; asemenea limitări nu se conciliază cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţie decât dacă urmăresc un scop legitim şi există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit36. Aşadar, restricţionarea accesului la justiţie nu este incompatibilă cu dispoziţiile art. 6 parag. 1 din Convenţie dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: - limitarea să nu atingă substanţa dreptului; - limitarea să urmărească un scop legitim; - să existe un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit. O primă limitare decurge din faptul că instanţa competentă este stabilită prin lege astfel că acest drept nu poate fi exercitat nelimitat în privinţa alegerii instanţei care să analizeze cauza37. O altă categorie de limitări o reprezintă obţinerea autorizări prealabile pentru sesizarea unei instanţe în cazul persoanelor alienate mintal38 sau al minorilor39. Alte limitări ale dreptului de acces la justiţie rezultă din condiţiile procedurale de exercitare a acţiunii în justiţie cum ar fi termenele pentru efectuarea diferitelor acte de procedură, termenele de prescripţie, de decădere40. Privitor la termenele de prescripţie Curtea Constituţională a României a arătat că instituţia prescripţiei în general, şi termenele în raport cu care îşi produce efectele aceasta nu pot fi considerate ca îngrădiri ale accesului liber la justiţie,

4. Limits of the right to access to justice The right to have effective access to a court is not an absolute right, as it has certain limits. Regarding the non-absolute feature of the right to access to justice, the European Court has shown that the limitations should not restraint the access to justice of a manner or until a point where this right is reached even in its substance; such limitations are not conciliated with the stipulations of art. 6 paragraph 1 of the Convention unless they follow a legal purpose and there is a reasonable report of proportionality between the used means and the followed purpose83. Thus, the restraint of the access to justice is not incompatible with the stipulations of art. 6, paragraph 1 of the Convention if the following conditions are cumulatively accomplished: - its limitation should not reach the substance of the right; - its limitation should follow a legal purpose; - there should be a proportionality report between the used means and the followed purpose. A first limitation comes from the fact that the competent instance is established by law so this right cannot be exerted for an unlimited term regarding the choice of the instance that should analyse the cause84. Another category of limitations is represented by obtaining prior authorizations for announcing an instance in case of the insane persons85 or of minors86. Other limitations of the right to access to justice comes from the procedural conditions of exerting the action in justice such as the terms for accomplishing different procedural acts, prescription terms, decline terms87. Regarding the prescription terms, the Romanian Constitutional Court has shown that the prescription institution in general and the terms reported to which it produces its effects, cannot be considered as



71

finalitatea lor fiind, dimpotrivă de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitării în condiţii optime a acestui drept constituţional41. De asemenea, Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că termenul de prescripţie asigură stabilitatea şi certitudinea necesare în raporturile juridice, mobilizarea titularilor de drepturi pentru realizarea lor într-un timp mai scurt, cu posibilităţi mai mari de probare a drepturilor subiective, precum şi cu consecinţe pozitive pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiţiei42 Stabilirea unor termene pentru exercitarea căilor de atac este considerată în practica instanţei europene o limitare admisibilă a dreptului de acces la justiţie cu condiţia ca un astfel de termen să nu conducă o persoană diligentă la imposibilitatea de a exercita calea de atac43. Pe aceeaşi poziţie se situează şi Curtea Constituţională a României care a decis că libertatea accesului la justiţie este asigurată prin adoptarea de către legiuitor a unor reguli de procedură clare, în care să se prescrie cu precizie condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile lor procesuale, inclusiv cele referitoare la căile de atac împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de judecată44 Accesul liber la justiţie nu poate fi considerat ca fiind îngrădit prin stabilirea unor taxe de timbru. În acest sens, Curtea Constituţională a României a statuat că justiţia este un serviciu public al statului, iar costurile sale se suportă de la bugetul de stat, la ale cărui venituri trebuie să contribuie toţi cetăţenii45, astfel că este normal ca justiţiabili care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de instanţele judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora46. Contribuţia justiţiabilului, prin achitarea taxelor judiciare de timbru, la cheltuielile pe care le implică serviciul public al justiţiei poate fi recuperată de acesta de la partea care cade în pretenţii, înglobându-se în cheltuielile de judecată pe care aceasta poate fi obligată să le suporte. Totuşi, în doctrină s-

limitations of the free access to justice, their ending being, on the contrary, to ease it, by providing an order climate indispensable to the exertion in optimal conditions of this constitutional right88. Also, the Constitutional Court pronounced in the sense where the prescription term provides the stability and the certitude necessary in the juridical reports, the mobilization of the right holders for accomplishing them in a term as short as possible, with big possibilities of proving the subjective rights, and also having positive consequences for providing a better administration of justice89 The establishment of certain terms for exerting the attacking ways is considered in the practice of the European instance an admissible limitation of the right to access to justice if such a term does not lead a diligent person to the impossibility to exert the way of attack90. On the same position, there is the Romanian Constitutional Court that decided that the freedom of the access to justice is provided by the legislator’s adoption of certain clear procedure rules where there are exactly prescribed the conditions and the terms where the lawyers can exert their processual rights, inclusively the ones referring to the ways of attack against the decisions pronounced in the judicial instances91. The free access to justice cannot be considered as limited by establishing some stamp taxes. In this sense, the Romanian Constitutional Court decided that justice is not a public service of the state and its costs are suffered by the state budget whose incomes all citizens should contribute to92, so that it is normal for the lawyers having a direct advantage from the activity developed by the judicial instances to contribute to the covering of their expenditures93. The contribution of the lawyers, by paying the judicial stamp taxes, to the expenditures involved by the public service of justice may be recovered by it from the part falling in demands, being absorbed in the judicial expenditures that it may be forced to suffer.



72

a arătat, pe bună dreptate, că o taxă judiciară de timbru în cuantum ridicat poate reprezenta o descurajare în fapt a liberului acces la justiţie47. Privitor la această problemă s-a pronunţat, la nivel european, Comitetul Miniştrilor Consiliului Europei care, considerând că dreptul de acces la justiţie reprezintă o caracteristică esenţială a oricărei societăţi democratice, a arătat, la punctele 11 şi 12 ale Principiului D – Costul justiţiei din Recomandarea nr. (81) 748 că introducerea unei acţiuni în instanţă nu poate fi condiţionată de plata efectuată către stat de una din părţi a unei sume nejustificat de mare în raport cu speţa dedusă judecăţii şi că, în măsura în care cheltuielile de procedură constituie un obstacol evident pentru accesul la justiţie, ele trebuie reduse sau eliminate dacă este posibil.

Bibliografie

T. Drăganu, Consideraţii critice cu privire la caracterul absolut atribuit dreptului la liber acces la justiţie de legea de revizuire a Constituţiei din 21 noiembrie 2003 în Pandectele Române nr. 4/2004

J.-Fr. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009

Radu Chiriţă, Paradigmele accesului la justiţie. Cât de liber e accesul la justiţie? în Pandectele Române nr. 1/2006

I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1997

D. Rădescu, E. Rădescu, G. Stoican, Dicţionar de drept civil şi proceduri civile, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009

I. Leş, Tratat de drept procesual civil, Ediţia a 4-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008

Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ediţia a 2-a, Editura Hamanhiu, Bucureşti, 2008

Christophe Lefort, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2005

C. Bîrsan, Convenţia europeană a

However, in the doctrine it was correctly shown that a judicial stamp tax in a high quantum may represent a discouragement in fact of the free access to justice94. Regarding this problem, the Committee of the Ministers of the European Council has pronounced, at the European level, considering that the right to access to justice represents an essential feature of any democratic society and it has shown at points 11 and 12 of the Principle D – Cost of Justice in Recommendation no. (81) 795 that the introduction of an action in instance cannot be conditioned by the payment accomplished by the state to one of the parties of an unduly big sum reported to the respect deducted to the judgement and that, as long as the procedural expenditures constitute an obvious obstacle for the access to justice, they should be reduced or removed, if possible.

Bibliography

T. Drăganu, Critical Considerations regarding the Absolute Feature Attributed to the Right of Free Access to Justice by the Reviewing Law of the Constitution from November, 21st 2003 in the Romanian Pandects no. 4/2004

J.-Fr. Renucci, Treaty of European Law of the Human Rights, Hamangiu Press, Bucharest, 2009

Radu Chiriţă, Paradigms of the Access to Justice. How Free is the Access to Justice? in the Romanian Pandects no. 1/2006

I. Muraru, Constitutional Law and Political Institutions, Actami Press, Bucharest, 1997

D. Rădescu, E. Rădescu, G. Stoican, Dictionary of Civil Law and Civil Procedures, C. H. Beck Press, Bucharest, 2009

I. Leş, Treaty of Civil Processual Law, 4th Edition, C. H. Beck Press, Bucharest, 2008

Gr. Theodoru, Treaty of Criminal Processual Law, 2nd Edition, Hamanhiu Press, Bucharest, 2008

Christophe Lefort, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2005



73

drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi şi libertăţi, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2005

M. Selegean, Dreptul de acces la o instanţă reglementat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Themis, nr. 1/2005

C. Bîrsan, European Convention of Human Rights. Comment on Articles. Vol. I. Rights and Freedoms, C.H. Beck Press, Bucharest, 2005

M. Selegean, The Right to Access to an Instance regulated by art. 6 paragraph 1 of the Convention for Protecting the Basic Human Rights and Freedoms, Themis, no. 1/2005

1 T. Drăganu, Consideraţii critice cu privire la caracterul absolut atribuit dreptului la liber acces la justiţie de legea de revizuire a Constituţiei din 21 noiembrie 2003 în Pandectele Române nr. 4/2004, p. 117. 2 J.-Fr. Renucci, Tratat de drept european al drepturilor omului, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 357. 3 Radu Chiriţă, Paradigmele accesului la justiţie. Cât de liber e accesul la justiţie? în Pandectele Române nr. 1/2006, p. 176. 4 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 420 din 13 septembrie 2005, publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 936 din 20 octombrie 2005. 5 CEDO, cauza Vilvarajah şi alţii c. Regatului Unit, Hotărârea din 30 octombrie 1991; cauza Klass şi alţii c. Germania, Hotărârea din 6 septembrie 1978. 6 Jurnalul Oficial C 303, 14/12/2007. 7 CEDO, cauza Golder c. Regatul Unit al Mari Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975, citată V. Berger, Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, Editura Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 1997, p. 131. 8 Decizia Curţii Constituţionale nr. 60 din 14 octombrie 1993, publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 12 din 19 ianuarie 1994. 9 I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Editura Actami, Bucureşti, 1997, p. 205. 10 D. Rădescu, E. Rădescu, G. Stoican, Dicţionar de drept civil şi proceduri civile, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2009, p. 516. 11 I. Leş, Tratat de drept procesual civil, Ediţia a 4-a, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2008, p. 60. 12 Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ediţia a 2-a, Editura Hamanhiu, Bucureşti, 2008, p. 60. 13 CEDO, Cauza Albert şi Le Compte c. Belgiei, Hotărârea din 10 februarie 1983; CEDO, cauza Beaumartin c. Franţei, Hotărârea din 24 noiembrie 1994, 14 CEDO, cauza H. c. Belgiei, Hotărârea din 30 noiembrie 1987; Hotărârea Belilos din 29 aprilie 1988 citate de R. Chiriţă, Paradicmele accesului la justiţie. Cât de liber e accesul liber la justiţie? în Pandectele Române nr. 1/2006, p. 188. 15 CEDO, cauza Bermeir c. Austriei, Hotărârea din 28 iunie 1990; CEDO, cauza Zumtobel c. Austriei, Hotărârea din 21 septembrie 1993. 16 Comisia, 12 octombrie 1978, Zanc c. Austria, apud J.-Fr. Renucci, op. cit., p. 428. 17 CEDO, cauza Kilián c. Republica Cehă, Hotărârea din 07 decembrie 2004, în R. Chiriţă, op. cit., 2004, p. 101. 18 CEDO, cauza Terra Woningen B.V. c. Olandei, Hotărârea din 17 decembrie 1996, Recueil 1996-IV, vol. 25. 19 CEDH, 4 déc 1995, Bellet c France apud Christophe Lefort, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2005, p. 31. 20 CEDO, cauza Campbell şi Fell, Hotărârea din 28 iunie 1984. 21 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 953 din 19 decembrie 2006, Publicată în “Monitorul oficial al României” nr. 53 din 23 ianuarie 2007. 22 CEDO, Cauza Le Compte Van Leuven şi De Mezere c. Belgiei, Hotărîrea din 23 iunie 1981; Albert şi Le Compte c. Belgiei, Hotărârea din 1 februarie 1983. 23 Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, publicată în “Monitorul oficial al României” nr. 69 din 16 martie 1994. 24 CEDO, cauza Silver c. Marii Britanii, Hotărârea din 25 martie 1983, seria A, nr. 61, p. 32, parag. 82; CEDO, cauza Golden c. Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975, seria A, nr. 18, p. 19-20, parag. 40; CEDO cauza Campbell şi Fell, Hotărârea din 28 iunie 1984, seria A, nr. 80, p. 45, parag. 99. 25 CEDO, cauza Edwards c. Marii Britanii, Hotărârea din 16 decembrie 1992, seria A nr. 247-B, p. 35, parag. 36. 26 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 694 din 20 mai 2010 publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 392 din 14 iunie 2010. 27 Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 254 alin. 1 din Codul penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie şi, după ce instanţa de fond l-a achitat reţinând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind



74

latura subiectivă şi cea obiectivă instanţa de apel l-a condamnat la o pedeapsă privativă de libertate. Pentru acest motiv inculpatul a formulat recurs împotriva soluţiei pronunţate în apel şi care a constituit obiectul dosarului nr. 78/62/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie-Secţia penală, dosar în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a constatat că autorului excepţiei i-a fost suprimat accesul efectiv la o cale de atacîn faţa unei jurisdicţii superioare cu scopul de a contesta decizia prin care a fost declarat vinovat. 28 CEDO, cauza Pikić c. Croatia, Hotărârea din 18 ianuarie 2005, în R. Chiriţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Culegere de hotărâri, 2005, p. 121. 29 CEDO, cauza Rotaru c. României, Hotărârea din 4 mai 2000; 30 CEDO, cauza Bifulco c. Italia, Hotărârea din 8 februarie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 122. 31 CEDO, cauza Kutic c. Croaţie, Hotărârea din 1 martie 2002. 32 În doctrină s-a arătat că obligaţia pentru autorităţile naţionale de a executa deciziile judiciare devenite definitive decurge, în mod logic, din dreptul de acces la un tribunal. A se vedea în acest sens P. Lambert, Le droit ďaccès à un tribunal dans la CEDH, în Le procès équitable et la protection jurisdictionelle du citoyen, Colloque organisé pour la 50-ème anniversaire de la CEDH, Bordeaux, 29-30 septembrie 2000, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2001, p. 65. 33 CEDO, cauza Hornsby c. Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997; CEDO, cauza Bourdov c. Rusiei, Hotărârea din 7 mai 2000; CEDO cauza Jasiuniene c. Lituaniei, Hotărârea din 6 martie 2003, CEDO, cauza Ruianu c. României, Hotărârea din 17 iunie 2003 citate de C. Bîrsan, Convenţia europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi şi libertăţi, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2005, p. 477. 34 Nu orice neexecutare a unei hotărâri este imputabilă statului. În acest sens Curtea a arătat că neexecutarea unei hotărâri din lipsa resurselor financiare ale debitorului care nu este controlat de stat nu reprezintă o violare a dreptului de acces la justiţie(CEDO, cauza Katsynk c. Ucraina, Hotărârea din 05 aprilie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 128). 35 CEDO, cauza Hornsby c. Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997, Rec. 1997-II, nr. 33, p. 512, parag. 45.; CEDO, cauza Poznakhirina c. Federaţia Rusă, Hotărârea din din 24 februarie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 124; CEDO, cauza Sandor c. România, Hotărârea din 24 martie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 128; CEDO, cauza Mihai Iulian Popescu c. România, Hotărârea din 29 septembrie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 139-140; CEDO, cauza Tacea c. România, Hotărârea din 29 septembrie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 141. În sensul că neexecutarea unei hotărâri constituie o violare a dreptului de acces la justiţie întrucât duce la lipsirea de orice efect util al unei hotărâri judecătoreşti a se vedea şi CEDO cauza Fociac c. România, Hotărârea din 03 februarie 205, . În această speţu nu este însă vorba de o încălcare a dreptului de acces la justiţie , Curtea constatând că statul nu are nicio culpă în executarea hotărârii judecătoreşti utilizând cu rapiditate toate mijloacele de constrângere de care a dispus. 36 CEDO, cauza Bellet c. Franţei, Hotărârea din 4 decembrie 1995; CEDO, cauza Stubbings şi alţii c. Regatului Unit, Hotărârea din 22 octombrie 1996; CEDO, cauza Osman c. Regatului Unit, Hotărârea din 28 octombrie 1999; CEDO, cauza Garcia Manibardo c. Spaniei, Hotărârea din 15 februarie 2000; CEDO, cauza Golder c. Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975. 37 CEDO, cauza Vayopoulon c. Grecia, Hotărârea din 15 iulie 2004, în R. Chiriţă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Culegere de Hotărâri, 2004, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007, p. 95. 38 CEDO, cauza Ashingdane c. Marii Britanii, Hotărârea din 28 mai 1985, seria A, nr. 93, p. 25-26, parag. 58-59. 39 CEDO, cauza Golder c. Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975, seria A, nr. 18, p. 18, parag. 37. 40 CEDO, cauza Stubbings şi alţii c. Marii Britanii, Hotărârea din 22 octombrie 1996, Recueil 1996-IV, vol. 18. 41 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 91 din 4 martie 2004 publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 345 din 20 aprilie 2004. 42 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 296 din 8 iulie 2003, publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 557 din 12 august 2003. 43 CEDO, cauza Zvolský şi Zvolská c. Republica Cehă, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, în R. Chiriţă, op. cit., 2004, p. 69. 44 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 647 din 5 octombrie 2006, publicată în „Monitorul oficial al României” nr. 921 din 14 noiembrie 2006. 45 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, publicată în “Monitorul oficial al României”, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997. 46 Curtea Constituţională a României, Decizia nr. 30/1999, publicată în „Monitorul oficial al României”, partea I, nr. 178 din 26 aprilie 1999. 47 M. Selegean, Dreptul de acces la o instanţă reglementat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Themis, nr. 1/2005, p. 23. Şi instanţa europeană a considerat că obligarea la plata unor taxe de timbru foarte mari Constituie o restricţie disproporţionată a dreptului de acces la justiţie fiind necesar a se menţine un raport de proporţionalitate între interesul statului de a percepe taxe judiciare şi interesul



75

reclamanţilor de a-şi susţine pretenţiile în faţa unei instanţe. A se vedea în acest sens CEDO, cauza Podbielski şi PPU Polpure c. Polonia, Hotărârea din 26 iulie 2005, în R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 136. 48 Adoptată de Comitetul Miniştrilor în 14 mai 1981. 49 T. Drăganu, Critical Considerations regarding the Absolute Feature Attributed to the Right of Free Access to Justice by the Reviewing Law of the Constitution from November, 21st 2003 in the Romanian Pandects no. 4/2004, p. 117. 50 J.-Fr. Renucci, Treaty of European Law of the Human Rights, Hamangiu Press, Bucharest, 2009, p. 357. 51 Radu Chiriţă, Paradigms of the Access to Justice. How Free is the Access to Justice? in the Romanian Pandects no. 1/2006, p. 176. 52 Romanian Constitutional Court, Decision no. 420 from September, 13th 2005, published in the “Romanian Official Gazette” no. 936 from October, 20th 2005. 53 ECHU, Vilvarajah cause and others vs. United Kingdom, Decision from October, 30th 1991; Klass cause and others vs. Germany, Decision from September, 6th 1978. 54 Official Journal C 303, 14/12/2007. 55 ECHU, Golder cause vs. United Kingdom of Great Britain, Decision from February, 21st 1975, cited V. Berger, Jurisprudence of the European Corut of Human Rights, “Official Gazette” Autonomous Overhead Press, 1997, p. 131. 56 Decision of the Constitutional Court no. 60 from October, 14th 1993, published in the “Romanian Official Gazette” no. 12 from January, 19th 1994. 57 I. Muraru, Constitutional Law and Political Institutions, Actami Press, Bucharest, 1997, p. 205. 58 D. Rădescu, E. Rădescu, G. Stoican, Dictionary of Civil Law and Civil Procedures, C. H. Beck Press, Bucharest, 2009, p. 516. 59 I. Leş, Treaty of Civil Processual Law, 4th Edition, C. H. Beck Press, Bucharest, 2008, p. 60. 60 Gr. Theodoru, Treaty of Criminal Processual Law, 2nd Edition, Hamanhiu Press, Bucharest, 2008, p. 60. 61 ECHU, Albert and Le Compte cause vs. Belgium, Decision from February, 10th 1983; ECHU, Beaumartin vs. France cause, Decision from November, 24th 1994, 62 ECHU, H. vs. Belgium cause, Decision from November, 30th 1987; Belilos Decision from April, 29th 1988 quoted by R. Chiriţă, Paradigms of the Access to Justice. How free is the Access to Justice? in the Romanian Pandects no. 1/2006, p. 188. 63 ECHU, Bermeir vs. Austria cause, Decision from June, 28th 1990; ECHU, Zumtobel vs. Austria cause, Decision, September, 21st 1993. 64 Commission, October, 12th 1978, Zanc vs. Austria, apud J.-Fr. Renucci, op. cit., p. 428. 65 ECHU, Kilián vs. Czech Republic cause, Decision from December, 7th 2004, in R. Chiriţă, op. cit., 2004, p. 101. 66 ECHU, Terra Woningen B.V. vs. Netherland cause, Decision from December, 17th 1996, Recueil 1996-IV, vol. 25. 67 CEDH, 4 déc 1995, Bellet c France apud Christophe Lefort, Procedure civile, Dalloz, Paris, 2005, p. 31. 68 ECHU, Campbell şi Fell cause, Decision from June, 28th 1984. 69 Romanian Constitutional Court, Decision no. 953 from December, 19th 2006, published in the “Romanian Official Gazette” no. 53 from January, 23th 2007. 70 ECHU, Le Compte Van Leuven and De Mezere vs. Belgium cause, Decision from June, 23rd 1981; Albert and Le Compte vs. Belgium, Decision from February, 1st 1983. 71 Decision of the Plenum of the Constitutional Court no. 1 from February, 8th 1994 regarding the free access to justice of the persons in protecting their legal rights, freedoms and interests, published in the “Romanian Official Gazette” no. 69 from March, 16th 1994. 72 ECHU, Edwards vs. Great Britain cause, Decision from December, 16th 1992, A series no. 247-B, p. 35, paragraph 36. 73 Romanian Constitutional Court, Decision no. 694 from May, 20th 2010 published in the “Romanian Official Gazette” no. 392 from June, 14th 2010. 74 The author of the unconstitutionality exception has been investigated for accomplishing the crime stipulated and punished by art. 254, paragraph 1 of the Criminal Code reported to art. 6 of Law no. 78/2000 for preventing, discovering and sanctioning the corruption facts and, after the basic instance absolved him, given that there were not combined the constitutive elements of the crime, as the subjective and objective side were missing, the appeal instance sentenced him to a punishment depriving him from freedom. This is why the defendant formulated an appeal against the solution pronounced in the appeal and that constituted the object of the file no. 78/62/2005 of the High Court of Cassation and Justice – Criminal Section, a file where it was invoked the exception of unconstitutionality. The Court has found that the author of the exception had had suppressed the right the effective access to a way of attack in front of a higher jurisdiction in order to contest dthe decision by means of which he was declared guilty. 75 ECHU, Pikić vs. Croatia cause, Decision from January, 18th 2005, in R. Chiriţă, European Court of Human Rights, Decision Book, 2005, p. 121.



76

76 ECHU, Rotaru vs. Romania cause, Decision from May, 4th 2000; 77 ECHU, Bifulco vs. Italy cause, Decision from February, 8th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 122. 78 ECHU, Kutic vs. Croatia cause, Decision from March, 1st 2002. 79 In the doctrine it was shown that the obligation for the national authorities to execute the judicial decisions become definitive comes logically from the right to access to a court. See in this sense P. Lambert, Le droit ďaccès à un tribunal dans la CEDH, in Le procès équitable et la protection jurisdictionelle du citoyen, Colloque organisé pour la 50-ème anniversaire de la CEDH, Bordeaux, September, 29th -30th 2000, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2001, p. 65. 80 ECHU, Hornsby vs. Greece cause, Decision from March, 19th 1997; ECHU, Bourdov vs. Russia cause, Decision from May, 7th 2000; ECHU Jasiuniene vs. Lithuania cause, Decision from March, 6th 2003, ECHU, Ruianu vs. Romania cause, Decision from June, 17th 2003 cited by C. Bîrsan, European Convention of Human Rights. Comment on Articles. Vol. I. Rights and Freedoms, C.H. Beck Press, Bucharest, 2005, p. 477. 81 Not every non-execution of a decision is imputable to the state. In this sense, the Court has shown that the non-execution of a decision because of the lack of financial resources of the debtor who is not controlled by the state do not represent a violation of the right to access to justice (ECHU, Katsynk vs. Ukraine versus, Decision from April, 5th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 128). 82 ECHU, Hornsby vs. Greece cause, Decision from March, 19th 1997, Rec. 1997-II, no. 33, p. 512, paragraph 45.; ECHU, Poznakhirina vs. Russian Federation cause, Decision from February, 24th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 124; ECHU, Sandor vs. Romania cause, Decision from March, 24th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 128; ECHU, Mihai Iulian Popescu vs. Romania cause, Decision from September, 29th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 139-140; ECHU, Tacea vs. Romania cause, Decision from September 29th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 141. Given that the non-execution of a decision constitutes a violation of the right to access to justice whereas it leads to the absence of any useful effect of a judicial decision, see also ECHU Fociac vs. Romania cause, Decision from February, 3rd 205,. In this respect, it is not about a contravention of the right to access to justice, as the Court finds that the state has no guilt in the execution of the judicial decision by using quickly all the constraining means it has. 83 ECHU, Bellet vs. France cause, Decision from December, 4th 1995; ECHU, Stubbings and others vs. United Kingdom cause, Decision from October, 22nd 1996; ECHU, Osman vs. United Kingdom cause, Decision from October, 28th 1999; ECHU, Garcia Manibardo vs. Spain cause, Decision from February, 15th 2000; ECHU, Golder vs. Great Britain cause, Decision from February, 21st 1975. 84 ECHU, Vayopoulon vs. Greece cause, Decision from July, 15th 2004, in R. Chiriţă, European Court of Human Rights, Decision Book, 2004, C.H. Beck Press, Bucharest, 2007, p. 95. 85 ECHU, Ashingdane vs. Great Britain cause, Decision from May, 28th 1985, A series, no. 93, p. 25-26, paragraph 58-59. 86 ECHU, Golder vs. Great Britain cause, Decision from February, 21st 1975, A series, no. 18, p. 18, paragraph 37. 87 ECHU, Stubbings and others vs. Great Britain cause, Decision from October, 22nd 1996, Recueil 1996-IV, vol. 18. 88 Romanian Constitutional Court, Decision no. 91 from March, 4th 2004 published in the “Romanian Official Gazette” no. 345 from April, 20th 2004. 89 Romanian Constitutional Court, Decision no. 296 from July, 8th 2003, puvblished in the “Romanian Official Gazette” no. 557 from August, 12th 2003. 90 ECHU, Zvolský and Zvolská vs. Czech Republic cause, Decision from November, 12th 2002, in R. Chiriţă, op. cit., 2004, p. 69. 91 Romanian Constitutional Court, Decision no. 647 from October, 5th 2006, published in the “Romanian Official Gazette” no. 921 from November, 14th 2006. 92 Romanian Constitutional Court, Decision no. 18 from January, 29th 1997, published in the “Romanian Official Gazette”, Part I, no. 148 from July, 10th 1997. 93 The Romanian Constitutional Court, Decision no. 30/1999, published in the “Romanian Official Gazette”, part I, no. 178 from April, 26th 1999. 94 M. Selegean, The Right to Access to an Instance regulated by art. 6 paragraph 1 of the Convention for Protecting the Basic Human Rights and Freedoms, Themis, no. 1/2005, p. 23. And the European instance considered that forcing to pay some very big stamp taxes constitute a disproportioned restriction of the right to access to justice, being necessary to keep a proportionality report between the state interest to perceive judicial taxes and hte plaintiffs’ interest to support their demands in front of an instance. In this sense see ECHU, Podbielski and PPU Polpure vs. Poland cause, Decision from July, 26th 2005, in R. Chiriţă, op. cit., 2005, p. 136. 95 Adopted by the Committee of Ministers on May, 14th 1981.

Accesul liber la justitie

Documents

Transcript of Accesul liber la justitie