Etiologia, patogenia, tabloul clinic şi tratamentul abraziunii

patologice generalizate a dinţilor

Cuprins:1. Etiologia abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;2. Patogenia abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare

dure;3. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor

dentare dure, clasificări;4. Simptomele exobucale şi endobucale ale abraziunii patologice

generalizată a ţesuturilor dentare dure;5. Complicaţii locale ale abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor

dentare dure;6. Complicaţii loco-regionale ale abraziunii patologice generalizată a

ţesuturilor dentare dure;7. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dure

forma compensată;8. Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dure

forma decompensată;9. Ocluzia redusă. Etiologia şi patogeneza. Tablou clinic. Clasificarea

Buşan;10. Tratamentul medicamentos al abraziunii patologice generalizată a

ţesuturilor dentare dure;11. Tratamentul protetic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor

dentare dure forma compensată.

Etiologia abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;

Abraziunea dentară patologică apare în rezultatul acţiunii factorilor endogeni şi exogeni sau a îmbinării lor.

Factorii endogeni: •Dereglările metabolismului;•Dereglări ale procesului de mineralizare a ţesuturilor dure;•Dereglări ale funcţiilor glandelor endocrine;•Structură deficientă ale ţesuturilor dure de caracter congenital;•Procese neurodistrofice ale ţesuturilor dure etc.

Factorii exogeni sunt variaţi, însă o importanţă deosebită o are suprasolicitarea funcţională a dinţilor, care poate fi influienţată de edentaţia parţială, de tipul de masticaţie, hiperfuncţia muşchilor, caracterul alimentelor, scrîşnitul nefuncţional din dinţi(bruxism, ticuri profesionale),

parafuncţii musculare.

Abraziunea intensivă a ţesuturilor dure poate apărea şi ca urmare a

maladiilor sistemelor cardiovascular, nervos, tractului

gastrointestinal;

Factori profesionali:

• Leziuni provocate de aburii acizilor, substanţelor alcaline, a prafului de cărbune la mineri;

• Obicei vicios de a ţine cu dinţiidiferite piese metalice(cuie, ace, instrumente muzicale);

 Abraziunea de origine etnică este în funcţie de

obiceiurile locale specifice şi se prezintă ca: • uzura dinţilor la cei care utilizează alimentele

dure sau decalcifiante(mestecatul betelului) – uzura apare la nivelul grupelor frontale maxilare şi mandibulare;

• abraziunea dinţilor în scopuri estetice(la grupurile etnice din jurul golfuluiTonkin);

• abraziunea datorată nisipului la populaţiile din deşert;

• abraziunea la cei care mestecă tutun;• abraziunea la geofagi (mănîncă turte cu pămînt).

Alţi factori:• fumatul pipei;• deschiderea sticlelor cu dinţii;• consum exagerat de seminţe;• roaderea unghiilor(onicofagie);• abuzul de scobitori;• excesul de flossing, conuri interdentare;•  periajul dentar incorect, calitatea periuţelor

de dinţi şi proprităţile abrazive ale pastelor sau pudrelor de dinţi;

• lucrarile protetice din aliaje dure, cu duritate mai mare decît cea a smalţului.

Factorii etiologici ce pot duce la abraziunea dentară patologică după A.Şcerbacov:

1. Insuficienţă funcţională a ţesuturilor dure, condiţionată de morfologia lor deficientă: congenitală, ereditară şi dobîndită;

2. Suprasolicitarea funcţională a dinţilor condiţionată de: edentaţia parţială, parafuncţii musculare, hipertonusul muşchilor masticatori de provenienţă encefalică sau legat de profesie şi trauma cronică a dinţilor.

3. Factori profesionali nocivi.

Patogenia abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;

Abraziunea dentară determină pierderea succesivă a straturilor de smalţ care numai suportă procese reparatorii.La nivelul dentinei care se abraziază au loc mecanisme protective care permit depunerea de dentină secundară si reparatorie (neregulată) pentru a preveni expunerea pulpei dentare.Traumatizarea constantă a dentinei duce la formarea dentinei sclerotice caracterizată prin calcificarea tubulilor dentinari si obliterarea lor.

Prin urmare patogenia abraziunii patologice ale ţesuturilor dure dentare se reduce la îmbinarea următorilor 2 factori principali: deficienţa ţesuturilor dure şi suprasolicitarea funcţională a dinţilor.

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure, clasificări;

Particularităţile tabloului clinic al abraziunii patologice a ţesuturilor dentare dure sunt variate şi depind de factorii etiologici, tipul de ocluyie, vîrsta, prezenţa sau absenţa breşelor dentare,topografia lor, starea reactivă şi generală a organismului, gradul de abraziune, complicaţiile apărute etc.

Simptomul principal este prezenţa abraziunii avansate a ţesuturilor

dure ale dinţilor sau ale unui grup de dinţi,care au dus la dereglări de

structură anatomică a coroanelor(dispar cuspizii dinţilor

laterali, marginile incisive ale dinţilor frontali, micşorarea înălţimei

coroanei dentare)

În dependeţă de tipul ocluziei se va stabili şi tipul de abraziune:În ocluzia tip cap la cap, se vor abrazia mai intensiv marginile incisivale şi suprafeţele ocluzale ale tuturor dinţilor.În ocluzia deschisă abraziunii mai intensive vor fi supuşi dinţii ce se găsesc în contact, ceilalţi îşi păstrează forma anatomică.La pacienţii cu ocluzie ortognată acest proces este localizat pe sectoarele suprafeţelor vestibulare ale dinţilor frontali inferiori şi respectiv celor orale ale antagoniştilor în raport cu gradul de supraacoperire, cuspizii dinţilor laterali se vor abrazia în dependenţă de caracterul rapoartelor interdentare specifice pentru tipul dat de ocluzie.În ocluzia adîncă este caracteristică abraziunea suprafeţelor vestibulare ale dinţilor frontali inferiori şi ale celor orale ale antagoniştilor.

Clasificări:După Barandun(citat după Chira):I.Formele de abraziune la care planurile de ocluzie sunt oblic înclinate

dinspre vestibular spre oral, planul de ocluzie general avînd forma unui sector de calotă cu convexitate în sus, este caracteristică pentru ocluzia adîncă.

II.Forme de abrayiune la care suprafeţele ocluzale ale molarilor inferiori prezintă o abraziune neuniformă,selectivă:

-primul molar are suprafaţa ocluzală oblică înclinată spre vestibular;-al treilea molar are suprafaţa activă oblic înclinată spre oral;-al doilea molar face trecerea între aceste două forme, astfel că jumătatea

ocluzală mezială este orientată oblic spre vestibular, în timp ce jumătatea ocluzală distală este orientată în sens lingual(abraziune helicoidală – descrisă de Ackerman), este caracteristică pentru ocluzia ortognatică sau dreaptă(cap la cap).

III.Formele de abraziune la care planul de ocluzie prezintă forma unui segment de cilindru, se întîlneşte în ocluzia de tip cap la cap.

IV.Formele de abraziune la care planul de ocluzie este înclinat oblic spre lingual, semănînd cu un sector de calotă cuconvexitatea orientată inferior. Este caracteristic pentru progenie şi ocluzia încrucişată.

După Grozovski:-verticală;-orizontală;-mixtă.

G.Garcuşa deosebeşte trei grade de abraziune:-sunt abraziaţi cuspizii dinţilor laterali şi marginile incisivale ale frantalilor;-coroanele dinţilor sunt abraziate pînă la nivelul suprafeţelor de contact interdentar; -coroanele sunt abraziate pînă la gingie. După Kurleanski:-localizată;-generalizată.

Pentru forma generalizată, E.Gvrilov deosebeşte două forme:-compensată;-decompensată.

Clasificarea lui Perier:1.Abraziunea este limitată în stratul de smalţ;2.Abraziunea a depăşit stratul de smalţ şi se observă insule de dentină;3.Abraziunea este mai avansată, deoarece între insule apar punţi de legătură tot din dentină;4.abraziunea este mai avansată cînd dentina apare sub forma unei suprafeţe întinse, limitată doar de o margine de smalţ;5.Abraziunea este foarte avansată cu deschiderea camerei pulpare.

Complicaţii locale ale abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;

• Micşorarea înălţimii coroanelor dentare;• Hiperestezia smalţului şi a dentinei;• Hipermineralizarea ţesuturilor dure;• Vacuolizarea stratului de odontoblaşti, sclerozarea

vaselor sangvine, lezarea nervilor cu atrofia ulterioară a pulpei;

• Schimbări în paradontul dinţilor atacaţi de acest proces;• Migrări dentare;• Deformaţii ale apofizelor şi arcadelor dentare ;• Micşorarea înălţimii interalveolare;

Complicaţii loco-regionale ale abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;

• Dereglări ale actului de masticaţie;• Dereglări de deglutiţie, fonaţie;• Disfunţii musculare şi ale ATM;• Sindromul Costen(pocnit, crepitaţii şi zgomot în zonele

articulaţiei, care adesea sunt însoţite de dureri nu numai în articulaţie, dar şi în zona muşchilor masticatori, urechi, zona facială,dureri de cap, glosalgie, scăderea auzului, scăderea secreţiei salivare);

• Micşorarea DVO;• Dereglări ale aspectului fizionomic;• Anomalii deocluzie;• Deformaţii ale arcadelor dentare şi alveolarea;• Mişcări patologice ale mandibulei

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dure forma compensată;

În acest caz micşorarea înălţimii coroanelor dinţilor este compensată de creşterea respectivă a apofizelor alveolare, care la rîndul lor devin mai masive.

Pacienţii prezintă următoarele particularităţi:-DVO nu este modificată;-micşorarea dimensiunii verticale ale tuturor dinţilor;-deformarea reliefului ocluzal şi micşorarea suprafeţei de

acoperirea incisivilor;-micşorarea dimensiunii interalveolare;-micşorarea lungimii rădăcinilor dinţilor frontali şi a primilor

premolari;-alungirea bazei mandibulei.

Tabloul clinic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dure forma decompensată;

În acest caz micşorarea înălţimii coroanelor nu este compensată de hipertrofia apofizelor alveolare.Pacienţii prezinţăurmătoarele modificări:

-micşorarea DVO;-mărirea spaţiului interocluzal pînă la 1-1,5 cm;-dereglareaaspectului fizionomic(pronunţate plicele nazo-

labiale, plica mentonieră, comisurile gurii sunt coborîte,buzele prăbuşite spre oral, în timpul vorbirii dinţii nu sunt observaţi);

-apariţia artrozelor;-sindromul Costen;

Taboul clinic se complică în cazul cîn abraziunea e însoţită de edentaţie parţială, anomalii de ocluzie, deformaţii ale arcadelor dentare etc.

Ocluzia redusă. Etiologia şi patogeneza. Tablou clinic. Clasificarea Buşan;

Ocluzia redusă – este un tip de ocuzie patologică, care se dezvoltă în urma micşorării DVO, ca rezultat al abraziunii patologice.

M.Buşan clasifică ocluzia redusă astfel:

1.Faza incipientă;

2.Faza avansată cu localizarea predominantă a procesului patologic în sistemul dentar: fără deformări esenţiale sau cu deformări de diferit grad ale arcadelor dentare şi ale apofizelor alveolare;

3.Faza avansată cu localizarea procesului patologic în sistemul dentar şi ATM: fără deformări esenţiale sau cu deformări de diferit grad ale arcadelor dentare şi ale apofizelor alveolare

Tabloul clinic se găseşte în raport cu gradul de pronunţare a ocluziei reduse. Dacă în faza iniţială DVO este păstrată sau se observă simptome de micşorare neesenţiale, atunci în celelalte două faze ea este esenţial micşorată.Pentru faza a doua este caracteristic localizarea procesului patologic numai în limitele sistemului dentar(abraziune de gradul I, II, ocluzie traumatică, deformaţii ale arcadelor dentare, trauma mucoasei etc.), la faza a treia se alătură şi disfuncţiile ATM.

Tratamentul medicamentos al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure;

Terapia medicamentoasă se aplică pentru activarea remineralizării ţesuturilor dure şi în special a stratului superficial din zonele abraziate.

Tratament medicamentos local:

-ionoforeza(sol.lidocaini 1%, sol.novocaini 2%, sol.dicaini 2%);

-fricţiunea pastelor anestetice(pasta de fluor, stronţiu);

-aplicarea lacurilor(fluor-lac, durafat, silcot);

-proceduri fizioterapeutice(sol.calcii hlorati 10%, sol.calcii gliuconati 10%);

-aplicarea soluţiilor de mineralizare(Remodent,sol.calcii gliuconati 10%);

-aplicarea preparatelor fluorate(lacuri Durafat, silcot)

-paste dentare fluorate(fluodent,extradent);

Tratament medicamentos general:

Paralel cu terapia locală, se recomandă administrarea glicerofosfatului de calciu în combinare cu polivitamine şi vit.D.

Tratamentul protetic al abraziunii patologice generalizată a ţesuturilor dentare dure forma compensată.

În fazele incipiente ale abraziunii(gradul I), se atrage atenţie în deosebi la lichidarea hiperesteziei cu intensificarea proceselor de remineralizare.

Se indică deasemenea crearea a cel puţin trei puncte de contact din materiale rezistente(incrustaţii sau coroane de înveliş). În cazul breşelor dentare se vor confecţiona punţi dentare sau proteze parţial mobilizabile.

Tratamentul protetic al pacienţilor cu abraziune dentară generalizată de gradele II şi III de forma compensată este foarte dificil şi depinde nu numai de gardul de abraziune dar şi de lipsa sau prezenţa brelelor dentare.Tratamentul se efectuiază în două faze. În prima fază se va urmari nu numai crearea spaţiului interocluzal necesar, dar şi restructurarea reflexului miotatic muscular.Se vor folosi aparate ce permit realizarea dezocluziei consecutive(îniţial în zona frontală, apoi consecutiv în zonele laterale). După restructurarea reflexului miotatic muscular şi crearea spaţiului satisfăcător între arcadele dentare se trece la cea dea II-a fază a tratamentului în care se vor utiliza microproteze conform indicaţiilor, asigurînd trei puncte de contact între arcadele dentare din materiale rezistente.

Mai complicat este tratamentul pacienţilor cu abraziune patologică forma decompensată, adică cu micşorarea

DVO. În aşa cazuri indiferent de starea arcadelor dentare, tratamentul va fi efectuat în două etape şi va fi foarte

îndelungat şi anevoios, cu necesitatea unei perseverenţe deosebite atît din partea medicului cît şi a pacientului. La prima etapă se utilizează aparate ortopedice(gutiere

dentare,dentogingivale,aparate ortodontice, proteze parţial mobilizabile) confecţionate conform indicaţiilor clinice individualizate. Aceste aparate majorînd DVO, pun elementele sistemului stomatognat în noi condiţii

funcţionale, astfel prin întindere se majorează lungimea fiziologică a muşchilor, ceia ce duce la apariţia

hipertonusului muscular şi restructurarea muşchilor. Sarcina principală în reabilitarea acestor pacienţi,este

adaptarea funcţională a muşchilor.

Bibliografie:

• Protetica dentară-Ilarion Postolachi

• Ортопедическая стоматология - Щербаков А.С.

• Articol web(referatele.com) 1.    Gnatologie - V.Burlui, C. Morarasu, 2. Semiologie stomatologica  –  M. Ursache, V. Burlui

Concluzie:

Cu cât factorul care determină abraziunea va acţiona mai mult cu atât soluţia de tratament va fi mai dificilă şi

mai costisitoare !!!