Abordarea textului narativ

Etapele formării deprinderilor de citire.Tipuri de texte narativeMetode de studiere a textului narativ.Etapele lecturii explicative ale unui text narativValenţele formative ale textelor narative

Învăţarea permanentă presupune ca elevii/copiii să devină subiecţi ai propriei formări.

Textul narativ are un rol însemnat în acest proces, oferind posibilitatea explorării sale în scop informativ, dar şi educativ.

Textele narative constituie, totodată, modele de exprimare corectă.

Formarea deprinderilor de citire se face, în ciclul primar, în două etape:

- alfabetizarea propriu-zisă (elevii învaţă, în clasa I, operaţiile mecanismului citiri şi încep să sesizeze şi să înţeleagă semnificaţie textelor citite);

- exersarea şi realizarea calităţilor citirii (corectă, fluentă, conştientă, expresivă).

Calităţile citirii se intercondiţionează, de aceea formarea lor se face concomitent, prin procedee didactice cu efect generalizator:

- citirea model a profesorului;- citirea model a unor elevi cu aptitudini în

înţelegerea şi interpretarea artistică a textelor narative;

- citirea pe roluri;- citirea în cor;- audierea unor lecturi model, interpretate artistic.

Perspectiva abordării comunicativ-funcţională, prevăzută de noul curriculum presupune fixarea, pentru fiecare clasă, a obiectivelor-cadru, obiectivelor de referinţă şi a activităţilor de învăţare.

Conţinuturile învăţării se regăsesc, prin textele narative, în manualele şcolare.

Textele narative incluse în aceste manuale pot fi diferite, în funcţie de manualul alternativ în care se regăsesc.

Profesorii pentru învăţământul primar pot înlocui textele din manual dacă textul narativ nou ales asigură într-o mai mare măsură realizarea obiectivelor de referinţă.

Exemple de texte narative introduse în manualele şcolare: fragmente din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă; basme populare şi basme culte; povestiri despre vieţuitoare; legende populare cu conţinut istoric sau legende istorice

în versuri; snoave; texte narative cu caracter didactic; texte narative din literatura universală.

Metoda de bază folosită în explorarea textelor narative este lectura explicativă, o formă de analiză literară adaptată la particularităţile de vârstă ale elevilor din învăţământul primar.

Lectura explicativă este un complex de metode tradiţionale: lectura, explicaţia, conversaţia, povestirea, demonstraţia, exerciţiul.

Prin intermediul lor elevii analizează, compară, sintetizează, antrenându-şi deopotrivă gândirea şi sensibilitatea.

Etapele lecturii explicative:a) pregătirea elevilor pentru contactul cu textul literar

(conversaţie pe tema noului text, povestire a profesorului, intuirea unor ilustraţii, prezentarea unui film scurt, a unor prezentări power point, audierea unui text cu suport muzical etc.)

b) citirea integrală a textului de către profesor sau de către un elev care poate realiza o citire-model;

c) conversaţia de orientared) citirea pe fragmente, cu explicarea cuvintelor noi şi

cu analiza conţinutului acestora;e) formularea ideilor principale şi alcătuirea planului

simplu de idei (începând cu clasa a III-a);f) povestirea conţinutului textului de către elevi, pe baza

planului de idei;g) conversaţia generalizatoare despre conţinutul textului

şi despre mesajul său;h) citirea de încheiere.Lectura explicativă urmăreşte în egală măsură analizafondului de idei şi de sentimente ale unui text, dar şi aformei acestuia.

Analiza unui text narativ implică răspunsul la două întrebări fundamentale:

1. Ce exprimă autorul în textul respectiv?2. Cum, prin ce mijloace, exprimă acest conţinut?Demersul didactic trebuie conceput în funcţie de

specia literară, de perioada în care autorul a conceput textul narativ.Naraţiunea îi atrage pe copii, conflictul îi determină să aibă o atitudine faţă de personajele textului narativ şi o satisfacţie atunci când binele triumfă.Împărţirea textului narativ pe fragmente trebuie să aibă în vedere momentele subiectului: expoziţiunea, intriga/conflictul, desfăşurarea acţiunii, punctul culminant, deznodământul.

O atenţie specială trebuie acordată naraţiunilor în versuri (balade, fabule).

Povestirea întâmplărilor la care iau parte personajele unei fabule, animale, de obicei, este urmată de o morală, în care autorul face o paralelă între întâmplarea imaginată de el şi viaţa oamenilor, formulând o învăţătură.

Discutarea acestei învăţături trebuie să scoată în evidenţă dorinţa autorului de a-i face pe oameni mai buni, mai înţelepţi, mai toleranţi.

Prin intermediul textului narativ se realizează educaţia: intelectuală; moral-civică; estetică.Valorificare valenţelor formative şi informative ale textelor narative depinde de măiestria cu care profesorul utilizează aceste texte în vederea realizării obiectivelor de referinţă şi activităţilor de învăţare.