Anul I. Arad, Duminecă 10 (23) Aprilie 1911. Nrul S i -

ABONAMENTUL: 'e un an 28 — Cor.

Je jumătate an 14' 3e 3 luni . . 7" 3e o lună . 2-40

Numărul p o p o r a l : 5e un an 4 - - Cor. >e jumătate an 2' — „

Pentru România şi imerica . . 10"—franci. Numărul de zi pentru Ro-nânia şi străinătate pe an

40 franci. ROMÂNUL REDACŢIA

şi A D M I N I S T R A Ţ I A : Strada Batthyányi Nrul 2.

INSERŢIUN1LE se primesc la adminis­

traţie. Mulţumite publice şi Loc deschis costă şirul 20 fileri. Manusc r ip t e l e nu s e în -

n a p o i a z ă . Telefon pentru oraş, co ­mitat şi interurban Nr. 730.

TRIUMFUL AŞTEPTĂRII Nebiruit e omul ce luptă cu credinţă! El ştie că pe lume nimic zadarnic nu-i; Că, dincolo de truda şi jertfa clipei lui, în taină, vremea lese la sfânta biruinţă; Că vuetele toate visează armonie, Că... este o dreptate şi... trebue să vie!

Talazuri năvălească-1! vrăjmaşa lumii ură Jiitunece-i vieaţa în beznă de minciuni! Copiii lui închidă-1 în casa de nebuni! Lovească-1 orce mână! liulească-1 orce gură!... El simte cum îi creşte din inimă o floare Cu-atât mai luminoasă, cu cât mai mult îl doare.

Te-ai întrebat vrodată din ce undire nceată De lacrimi tăinuite se naşte un izvor ? De mii de ani în piatră loveşte răbdător, Strop după strop, so spargă... Drum greu a fost... Dar... iată! în valuri de lumină, chemat de dorul mării, Un fluviu nou vesteşte Triumful aşteptării.

1911. A. VLAHUŢA.

5g. 2. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

H R I S T O S A ÎNVIAT! d e : M I H A I L E M I N E S G U.*)

„Să mânecăm dins de d iminea ţă şi în loc de mir cântare să aducem stăpânului , şi să ve ­dem pe Hristos, soarele dreptăţi i , viaţa tuturor r ă să r i nd ! "

Şi la sunetele vechii legende despre sufe­rinţele, moar tea şi învierea blândului Nazarinean, inimile a milioane de oameni se bucură, ca şi când ieri proconsulul Pilat din Pont ş i-ar fi s p ă ­lat manile ş'ar fi rostit acea mare, vecinică în­doia lă a omenir i i : „Ce este a d e v ă r u l ? "

Ce este adevărul? De doue mii de ani aproape , nise predică

să ne iubim, şi noi ne sfăşiem. De mai multe mii de ani, Buddha -Cakya -Muni visează î m p ă c a ­rea omenirii , l iniştea inimii şi a minţii, îndurarea şi nepizmuirea, şi cu toate acestea, de tot a tâ tea mii de ani, dela începutul lumii, războaiele p r e ­su ră pământu l cu sânge şi cu cenuşe. în locurile p e unde au înflorit odinioară cetăţi frumoase, pa sc pe risipe turmele, şi ceeace necesi ta tea a ridicat, ura a d ă r â m a t ; ba chiar în numele ce ­luia care propovăduia iubire, s'a ridicat în nenu­mărate rânduri sabia.

La în t rebarea ce şi-o face David Strauss , scriitorul vieţii lui Isus, de mai suntem noi c re ­ştini sau ba, o în t rebare la care r ă spunde nega ­tiv, noi a d ă o g ă m al ta : fost-am vreodată creştini ? — şi suntem dispuşi a r ă spunde nu.

Mai adevăra te sunt cuvintele lui Calist, p a ­triarhul de Constant inopol , care, într 'o ferbinte rugăc iune pentru încetarea secetei , descr ie ca rac ­terul omenesc :

„Nu numai dragos tea ta am lăpădat , ci şi c a fiarele unul asupra altuia ne pur tăm şi unul altuia trupurile mâncăm prin feluri de lăcomii şi prin nedi reaptă voinţa noastră . Deci, cum suntem vrednici a luă facerile de bine ale Ta le ? Că tu eşti drept , noi ned i r ep ţ i ; Tu iubeşti , noi v răşmă-ş i m ; Tu eşti îndurat , noi ne îndu ra ţ i ; Tu făcător d e bine, noi răp i tor i ! Ce împăr tăş i re avem cu tine, ca să ne şi împăr tăş im bunătăţ i lor Ta le ? Mărturis im drep ta tea T a ; cunoaş tem judeca ta cea d e istov a noas t r ă ; propoveduim facerile Ta le d e b i n e ; a mii de morţi suntem vinovaţ i ; iată s u b m â n a T a cea lucrătoare şi care ţine toate, pe t recem. Lesne este mâniei Ta le celei a to tpu­ternice, ca într 'o cl ipeală să ne piarză pe noi, şi cât este despre gândul şl viaţa noastră, cu d i r ep -tul este noe să ne dăm pierzării, prea direpte ju -d e c ă t o r u l e ! Dar... îndurări i cei nebiruite şi bună­tăţi i cei negrăi te nu este lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni , s t ă p â n e ! "

Rar ni-s 'a în tâmplat să vedem şiruri scrise cu a tâ ta cunoşt inţă de caracterul o m e n e s c : Tu eşti bun, recunoaş tem că noi suntem răi i - ră i lor ; da r bagă de seamă că nu-i vrednic de Tine să - ţ i resplăteşt i a supra noastră , pent rucă ai stâ în contrazicere cu calităţile tale de atotbun, în-de lung-răbdă tor , lesne-iertător.

„Video meliora proboque, deteriora sequor." „Vedem cele bune şi le aprobăm, dar ur­

m ă m cele re le" . Astfel, cu multă umilire s t r i găm: „Călcând aces te porunci ale tale în urma

poftelor şi a voilor noastre umblând, tot păcatul în fieştecare zi cu osîrdie f acem: clevetire, hulă, ţ inere în minte de rău, călcare de jurământ , vorbă

*) Articolul acesta, al lui Eminescu, 1-a publicat odinioară ziarul conservator, din Bucureşti, „Timpul", (al cărui prim-redactor eră pe atunci ilustrul poet, acum treizeci-şi-patru de ani), în numărul său din ajunul sfin­telor sărbători ale învierii, anul 1877. — Nu credem nimic mai nemerit a trece în fruntea numărului nostru de faţă decât aceste splendide rînduri, semnate de un nume de-a-pururi neuitat pentru neamul românesc.

mincinoasă, vorbe de ruşine firească şi afară de fire, şi ceeace nu se află nici în dobi toacele cele necuvântă toare aces tea foarte păgâneş te de nou le isvodim. St insu-s 'au întru deşer tăciune zilele noas t r e ; de ajutorul tău ne-am gol i t ; batjocură şi rîs ne -am făcut celor de împrejurul nos t ru ; numele Tău cel prea sfânt şi închinat , prin noi a se huli de păgân l-am făcut. învechindu-ne în răutate şi în cărări neînţelepţeşte şchiopătând, toţi ne -am abătut , împreună netrebnici ne-am făcut : nu este cine să înţeleagă, nu este până la unul. Ciuma şi robia şi îmbulzeala şi sărăcia şi multe feluri de morţi şi dese pre noi, de trei ori t icăloşii! ne-au despărţ i t , — ca prin nişte bătăi ca aces tea să ne tragi la tine măcar nevrând noi; ci nici asa nu s'au făcut ceva mai mult despre noi. Datu-ne-a i pe noi păgâni lor spre r o - -bie şi spre p radă şi spre junghiere şi spre j ă -fuire lor, şi nici aşa n'am înţeles, nici ne-am d e ­părta t dela fărădelegile noastre . — Nici prin cele de întristare, nici prin cele rele nu ne-am în ţe ­lepţii, nici prin facerile tale de bine şi prin d a ­rurile tale nu ne-am făcut mai b u n i ! "

Şi astfel a fost to tdeauna . în loc de a urmă prescripţ iuni le unei m o ­

rale, ap roape tot atât de veche ca şi omenirea, în loc de a urmă pe Dumnezeu, omenirea n e c o -rigibilă nu-1 urmează de loc ; ci, în temeiată pe bună ta tea lui, s 'aşterne la pământ în nevoi mari şi cerşeşte scăpare . Şi toate formele cerşirii le-a întrebuinţat faţă cu acea putere, înaintea căreia individul se simte a fi ca o umbră fără fiinţă şi un vis al înşelăciunii. Conştiu despre nimicnicia bunuri lor lumii, în ţe legând că aceas tă viaţă cu t rebuinţele ei pr ime e deja destul de grea pentru a o mai îngreuiă cu alte scopuri deşer te , decât cele pe care le are din natură, omul totuşi pune o deosebi tă valoare pe împrejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe alţii, de a-şi înt inde s tăpâni rea pes te tot pământu l de s'ar putea.

Ce-i ajută lui Cezar că a fost un om mare? Astăzi poate cenuşa lui lipeşte un zid vechiu împotr iva ploii şi furtunii.

Stau oare în vreun raport mijloacele ce le punem în mişcare cu rezultatele la cari a j u n g e m ?

într 'adevăr, privită prea de -aproape , ce ne prezintă viaţa, decât împlinirea normală a unor t rebuinţe din cele mai s i m p l e ? A bea, a mânca, a dormi, a se îmbrăca , adecă a-şi hrăni existenţa şi a o apără contra intemperiilor. Conform cu acest scop, a lb ina adună vara ca să a ibă ia rna ; furnicile îşi zidesc locuinţele lor s imple g r ă m ă ­dind în ele m e r i n d e ; bursucul îşi adună provizii pentru iarnă, şi încolo fiecare din aceste animale lasă lumea lui Dumnezeu să fie precumu-i , n e -in teresându-se mai depar te nici de politică, nici de nimica.

Omul , pentru îndeplinirea tot a acestor t r e ­buinţe pr imare, are nevoe de un stat cu zeci de mii de funcţionari, de o oaste cu sute de mii de oameni , de căi de comunicaţ ie , drumuri de fier, scoale şi universităţi , diplomaţi , adunăr i legiui­toare, biruri, advocaţi , societăţi academice , gazete, marşande-mode , teatruri , bani de hârtie, tunuri, corăbii , prafuri da dinţi, mânuşi , câini de vânat, biblioteci, cazarme, filozofi, cafea, spitale şi altele ca acestea .

Nu-i as ta o socoteală de mofluz ? De aceea Faust, în care se în t rupează o m e ­

nirea cu poftele, ambiţ ia şi deşer tăc iunea ei, dar şl cu geniul şi se tea ei de ştiinţă, s tând îna in­tea ultimei probleme, îşi toarnă venin dintr 'o fiolă veche într 'un pahar şi voeşte să-1 bea... când

iată că sună încet clopotele şi cântecele dela în­viere... şi paharul îi cade din mână... el e recâşti­gat pentru viaţă.

înviere — renaş t e r e? T

Paralel cu istoria reală a faptei, războiului, cruzimii şi a rău tă ţ i i ; parelel cu acea de egoizm, vicleşug, tiranie de uliţă ş personală , din care cea din urmă e de alături cu voinţa acelui soiu de oameni , Calist îi descr ie aşa de bine în rugăci 1

— trăeşte creerul omenirii , o mică parte deosebi tă , nesupus nici politicei, nici dip nici războaielor, şi, în acele puţine mon lui proprii , el măsură depăr ta rea stelelor cui mării, greuta tea pământului şi uşurii lui, aude florile crescând, în t rupează în frumuseţea liniilor şi în pictură a colori compune lumina soarelui, află l imba ce bit-o Asirienii, numără bliblioteca lui ! şi des leagă un vechiu papyros ce cupri curi egiptene.

E în aceste... m â n t u i r e a ? Fi-va omenirea cultă, omenirea

mai bună decât cea neşt iutoare ? După câte ştim din trecut şi vedei Va r ămânea într 'adevăr un tezaur

generaţii lor, însă totuşi omul armei şi vicleşugului, ostaşul şi diplomatul , vor mai mult în v remea lor, vor fi mai mul decât pictorul Rafael, sau muzicantul M astronomul Newton.

De aceea, la ademeni rea muzici Faust r ă s p u n d e :

„Aud solia, dar îmi l ipseşte credin Vin zile de înviere şi trec. Ici se

menii cu „Surexit! Vere Surexit!", dir „Hristos Voscres!" şi în toate limbile p se repe tă acest cuvânt, dar noi zicem (

„Die Botschaft hör'ich wohl, allen der Glaube!"

Ba, credem c'a înviat în inimilí cari s'au jertfit pentru învăţătura lui, c înviat pentru cei drepţi şi buni, al căi mic e s t e ; — dar pentru acea neagră cu pretexte mari şi scopuri mici, cu cm pe gură şi cu ura în inimă, cu faţa zi cu sufletul înrăutăţi t , el n'a înviat nici toate că şi ei se închină la acelaşi l Tiranul ce mână la moarte sute de mi nici un scrupul, demagogul ce prin vo luite trezeşte patimile cele mai negre j cioase ale mulţimii, sunt adesea mai c vechii legende rel igioase decât F a u s t ; după orice crimă comit, s 'aruncă înain şi şoptesc cuvintele lui Calist, cerşii dela lesne-iertătorul Dumnezeu. Dar C chemaţi , cari sunt mulţi, nesfârşit de sporeş te comuni ta tea c reş t ină : puţini aleşi şi puţini au fost de-apurur i .

Dar r ămâe dat ina şi înţelesul ei cum e de mu l t ; şi de nu va sosi nici' zi, din care să se 'nceapă veacul de a vărului şi al iubirii de oameni , totuşi se c readă în sosirea ei, pentru ca să cei buni în „ziua învierii", când ne prin sărbă toare şi ne primim unul p zicem fraţi celor ce ne urăsc pe noi, pe toţi pentru înviere, s tr igând cu toţi

„Hris tos a înv ia t ! "

Nr. 81 — 1911. R O M Â N U L Pag. 3.

F L O R I I Sunt Floriile, şi'n sat

Azi nu cântă naiul. Dar în prund s'au adunat Fete. si-a ieşit din sfat

Jocul «de-a mălaiul».

Prinse stau de mâni, în rînd, Două câte două,

Se despart apoi fugând, Fiecare căutând

O 'ntâlnire nouă.

Iată-le 'ntr'un joc sglobiu Cu desprinse bete —

Mult e'n lume rîs şi chiu, Dar atâta tot nu stiu

Ca 'ntr'un joc de fetei

I Ana fuge spre zăvor C'o strigă vecina;

Dar e Lina 'n drumul lor. Ea se 'ntoarce atunci de zor,

Spre a scăpă de Lina.

Dar picioru 'n grabă pus Nu cu 'ntreagă pază,

Poate 'n câtă vreme-am spus, Lunecând pe ierbi, s'a dus

Si-o făcu să cază.

Acum eu, care ve spuiu, Nu me plâng de spaimă,

Că speriată-o şi vezui; Dar... e lumea, si ea cui

Nu i-a scos de faimă?

Deşi puse-un braţ, lipind Pe genunchi opregul,

El, necredincios fiind... Ei! acum tu zici, mă prind:

«Vezi ce face sbegul!»

Hohotiră 'n jur cu foc Fetele de-odată,

Şi s'opriră toate 'n joc. Si mai sta, căzută'n loc

Zăpăcita fată!

«Te-ai lovit, surato?» — «Nu! Ce tot rîzi?.. . o proastă!»

Rîset si mai mare acu. i

«Rîd aşa! Te aperi tu Şi-ai căzut spre coastă!»

Cât au rîs n'oiu rîde eu Tot dealungul vieţii.

Dar pe fete-aşa le vreu! Şi de-atâta rîs mereu

S'au oprit drumeţii.

de G E O R G E C O Ş B U C ,

«Ano! tot la om bogat Tragi nădejdea 'n bine!

Ş'apoi? parcă-i vrun păcat... Drag îţi e, şi alta'n sat

Nu mai e ca tine!»

Cel din deal, el n'a ştiut, Ei! dar nu te teme,

Că sughiţ de-o fi avut Si-a zis «Ana!» i-a trecut

Intr'aceeasi vreme.

Dar deseară, când i-au spus Cum a fost cu Ana,

Si-a svîrlit căciula 'n sus Şi-apoi plin' a mai adus

Inc'odată cana.

«Măi, fărtati, de-ar vrea si-ar vrea Mama să se plece,

Am să fac la nunta mea Vinul, cât îl poate bea

Satu 'ntreg, să sece!

«Să bem preţ de patru boi! Si mă fac răstoacă

Si-un vlădic în sat să chem, Şi să-1 facem să vedem

Şi un vlădic cum joacă!»

I BIETUL TRIC. . . Să ştii c'o să mă 'ntorc iar cu mâna goală,

ca ieri, ca alaltăieri, fără un sitar. Şi ce frumos îi pontează bietul T r i e ! Dela zece paşi îi s imte. Se târeşte pe brânci ţ inându-ş i răsuflarea şi abia calcă de grija să nu cumva să foşnească i a rba ; iar când a ajuns la doi paşi de sitar, s tă n e m i ş ­cat, parcă e turnat în bronz, aş tep tând să m'a-propiu.

Dar frunza e prea d e a s ă : n'a dat încă o brumă s'o r ă r e a s c ă ; şi sitarii şireţi sboară fără a se înnălţâ deasupra lăstarului. Le aud fâlfâitul dar nu-i văd. Douăzeci mi-au sbura t aşa alal tă­ieri, — tot a tâ ţ ia ieri, şi n 'am apuca t să t r ag în-tr'unul. Câinele o să se enerveze cum s'a ener­vat ieri şi iar o să mă necăjească dând buzna peste sitari — şi o să mă aleg şi azi numai cu supărarea. Mai cuminte ar fi să aş tept să dea o brumă. Dar pa t ima nu vrea să ştie. Mă î m ­pinge, mă îmbrânceş te , mă biciueşte. Mi-am i s ­prăvit treburile, — îmi fac socote l i le : abia sunt două după a m i a z ă ; cu brişcă în câteva minute sunt la p ă d u r e ; am până diseară patru ceasuri înaintea mea... Şi ca să-mi zădărnicească orice apucătură de codire, Tr ie se gudură pe lângă mine, mă bate cu coada , se uită 'n ochii mei şi mă întreabă cu o privire mai elocventă decât vorba: „mergem, nu e a ş a ? mergem" .

A! dar azi am cu ce să- i domolesc ener­varea. Biciul pe care nu-1 mai iau de un an în­coace, azi îl iau, şi pentru ca să ştie d. Tr ie ce o se însemne când i-oiu s t r i gă : „b i c iu l ! " în m o ­mentul plecării îi s t r i g : „b ic iu l !" şi-i şi t rag o straşnică lovitură. El tace sub arsura care i-a

încolăcit trupul, se urcă în brişcă şi se culcă ru­şinos la picioarele mele.

Am ajuns. A dat azi noapte o bură de ploae... t rebue să fi picat sitari mulţi. în adevăr, abia după câţiva paşi din şosea, Trie îşi sch imbă mersul, se târeşte , stă. Mă apropiu. El r idică niţel capul şi se uită în ochii mei, par 'că ar vrea să-mi spue ceva. M'aţiu ga ta şi-mi încordez pr i ­virea, să pot zări sitarul printre frunze. Câinele stă nemişcat . Pes te o clipă aud lămurit pâ lpâ i ­rea unui sbor, dar nu văd nimic. La al doilea sitar, aceeaşi oprire a câinelui, aceeaşi privire în ochii mei şi acelaş sgomot al aripilor unei p ă ­sări care nu se vede şi care-şi bate joc de noi. Tr ie s'a enerva t ; acum caută 'n galop. „ înce t ! " — strig eu — „încet, n'auzi ? Uite b ic iu l !" Dar pa t ima str igă înăuntru- i mai tare decât mine. Iată-1 la treizeci de paşi, s tă o clipă şi se năpus teş te ca un nebun... Sitarul, speriat , sboară , r id icân-du-se o clipă deasupra lăstarului. N'am putut t rage. Tr ie stă în loc, u i tându-se în ochii mei mirat. Privirea lui î n seamnă lămur i t : „Nu l-ai v ă z u t ? " Apoi o porneşte iar în galop. Str igătele mele nu-1 mai pot s tăpâni . T rebue să-1 prind n u ­mai decât şi să-i t rag o bătae . Dar stă. M 'apro-piu, şi când sunt la câţiva paşi de dânsul , o por ­neşte spre s tânga, părăs ind urma. „Vin aici, nu a u z i ? " str ig eu. Dar nu mă ascultă. „Biciul, T r i e ! " răcnesc din toate puterile. în acelaş m o ­ment, speriat de strigătul meu, sitarul, fără să-1 pot vedea, sboară din locul de unde-1 s tase câ i ­nele. Va să zică ş i -a pierdut mirosul, îmi zic eu. îl chem cu vocea prefăcută a mângâiere . Vine, îl apuc de sga rdă şi despr inzând biciul dela geantă încep să-1 bat. El tace sub ploaia de lo­vituri. Abia la a cincea începe să chielălăe p l ân ­gător. „Ce-ai făcut, t icălosule ?" După încă o

lovitură îi dau drumul . El se scutură, par 'că ar vrea să lepede de pe dânsul jăratecul care-1 arde şi începe iar să-1 caute cu ardoare . Aici e lăs ta ­rul mai r a r ; nu-1 pot pierde din vedere. Se o -preşte . Grăbesc pasul . în vremea aceas ta Tr ie încetişor face un înconjur şi iar stă, de a s t ăda t ă cu faţa către mine ; iar când par 'că socoteş te că m'am apropiat îndeajuns, face repede doi paş i înainte. Sitarul, prins la mijloc între Trie şi mine, se r idică acum drept în sus. Trag , îl úcid, şi Tr ie triumfător mi-1 aduce până la mână..,

Stau jos, îi cuprind capul cu mâinile a m â n -doue şi, u i t ându-mă în ochii lui frumoşi, îl m â n -găiu peste urechile dulci la pipăit ca mătasa , îl mângăiu numai pe cap, — pe t rup nu, — o! nu, că poată îl dor încă nedrepte le mele loviri. Că ab ia acum cu mintea mea de om pr icep j u d e ­cata lui de câine. Acum abia aud glasul privirii lui de adineaori pe când s t a : „treci dincolo, eu mă aţiu aici." Acum abia înţeleg rostul năpus t i -rii lui. Vrea să sperie, să zăpăcească sitarul, — să-1 facă să se r idice mai sus decât îl povăţuiâ instinctul lui de conservare. Şi pentru dovada strălucitoare de înţelepciune pe care voia să mi-o dea, părăs ind locul unde încremenise o clipă şi încercând să înconjure vânatul , l-am bătut, l-am bătut crunt... Mi-e ruşine şi mă simt umilit î n -naintea acestei priviri' în care s t ră luceşte numai bucuria isbânzii şi în care nu e nici umbra unui resent iment pentru o chinuire nemeritată.. .

Bietul T r i e !

Ioan Al. Brătescu-Voineşti.

Tîrgovişte . 1911.

Pag. 4. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

I R I N E L Aşa am f o st eu : să scriu tot ce-mi trece

prin minte şi să nu spun nimic oamenilor. Oameni i sun t teribili. Privire grea şi vorbă

cu a tâ tea înţelesuri.. . Nu pumnul , ci ochii omului mă sper ie ; prin

ei, ca prin nişte lunete, văd ce se petrece în a-d â n c i m e a unei tăceri viclene.

Da, sunt nesuferite aceste supape de lumină. Mi-e cu neput in ţă să privesc în eie fără să mă cu t remur .

Aşa m'am născut. Sunt mulţi ca mine. Un singur lucru mă deosebeş te de e i : eu am pri­ceput de vreme de ce stifer printre oameni , fără a-i urî' iar ei îi urăsc fără să ştie de ce.

Düpe cum vedeţi , nu sunt curagios — fe­rească D u m n e z e u ! — dar nici poltron. In faţa unui revolver nu tremur.

Dacă m'aţi vedea cum mă repez printre muncitori , închizând ochii, bine înţeles, —• de sigur că m'aţi crede un erou, şi n'aţi înţelege de loc, cum, un a semenea cavaler, să fie aşa de timid în faţa domnilor liniştiţi şi galanţi .

Dar când vorbesc cu o femeie frumoasă. Ah, femeile, femei le! Nu, nu, ele nu vor­

besc ca noi, nu privesc ca noi, nu se mişcă ca noi. Cuvântul lor e cald şi ameţitor. Unei femei îi e de ajuns t inereţea şi deş t ep -

tăciunea. Şi, dacă e să vă spui drept, eu prefer deş tep tăc iunea frumseţii. Frumseţea este femeia din afară, inteligenţa e femeia din lăuntru. O fru­museţe pros tănacă este un farmec mort. O urîtă, ştiind să te taie cu o privire, se a seamănă cu o carte ale căreia scoarţe proaste ascund un cu­prins fermecător.

Femei urîte nu există, ci numai : femei, fe­mei băt râne şi femei proas te . Ba chiar cele bă­t râne înt ineresc cu spiritul lor diabolic.

Să nu credeţi că voiu povesti ceva imoral. Timidul revoltat, de odinioară, acum e tot

t imid, dar liniştit, cu o vastă iubire de omenire, şi mai ales de femei. Pesimistul de odinioară e astăzi un om blând, insipid de dulceag; şi acela — vă cer iertare — care se trânt ia desperat în pa t şi nu credea decâ t în pas iune şi frumos, astăzi este un pu-ri-tan, bine înţeles un puri tan care... t rebue să vă spui... a început să a ibă mai multă îndrăzneală când priveşte în ochii unei femei.

Să reviu. Ceeace mi s'a înt împlat mie, considerând

evenimentul pe dinafară, s'a în tâmplat mul to ra ; ceeace însă se petrecu în sufletul meu, fără a fi un fenomen extraordinar, vă va interesă, întru câtva, dacă nu credeţi că nebunii şi oamenii să ­nătoşi se pot reduce la două formule, una cu­prinzând pe cei cari iau visul drept reali tate şi al ta cuprinzând pe cei cari neagă realităţei ori­ce părt icică de vis.

Oameni i se deosebesc aşa de mult unii de alţii, că cea mai mare greşa lă a filosofilor stă în reducerea omenirei la un tip sau chiar la mai multe tipuri.

Câţi oameni , a tâ tea tipuri, a tâ tea lumi, a-tâ tea probleme. Şi dacă e ceva care a seamănă pe oameni între ei, e tocmai ceeace îi a seamănă cu tot restul animalelor : a mânca, a dormi, a umblă, a se înmulţi...

Afară de aceas tă asemănare , alta nu mai există.

Iacă de ce-mi vine să rîd de mulţumirea părinţi lor când văd că ochii copiilor s eamănă cu ochii lor, fără a se în t rebă dacă prin acele sticle a lbas t re şi d răgă laşe vor pă t runde aceleaşi im­presii şi se vor răsfrânge aceleaşi imagini...

Mă ertaţi, clina copi lărească a filosofiei a fost pururea pa t ima capetelor s labe, şi mai ales a oamenilor fără acţiune.

Sunt timid. V'am spus-o şi vă rog să nu vă îndoiţi .

Câte mi s'a în tâmpla t din pricina aceasta, nu vă pot spune . Ar fi p rea lung şi aţi râde prea mult de mine, fără ca să iau şi eu parte , privind bine înţeles, cu ochii în jos.

Să încep.

Când îmi muriră părinţii , amândoi în acelaş an, eram mic, mi se pare de şeapte ani.

Am voit să-i p lâng pe amândoi , — pe a-mândoi îi iubiam. M'am apropiat de cosciugul lor. Nu eram singur.

Trebue să ştiţi că tata a lăsat o avere fru­muşică.

Erau dar la capul lui mulţi cari nu-1 pu tu­seră nimici.

Se vorbia de un tes tament . Mi-aduc aminte de unul, din familie, d e s ­

pre care tata zicea: „nu ne-a călcat pragul, nu mai ştiu ce este supăra rea" .

E crud să vă spui: fratele lui, unchiul meu. Un om foarte bun, cu un singur cusur : pe rdu-se toată averea în cărţi. Am găsit în hârtiile tatii o sumedenie de poliţe d'ale lui, iscălite frumos, cu floare, dar neplăti te.

M'am apropiat de catafalc, convins că voi plânge cum nimenea nu mai plânsese .

Casă păr intească fără păr in ţ i ! Cineva mă luă de mână şi-mi zise, să ru-

t ându -mă pe amândoi obraj i i : Iorgule, lorgule, plângi lorgule pe acela care nu se va întoarce!"

El. Unchiul cu poliţele. Şi când să mă podidească lacrămile, l-am

privit. Mi-ain întors ochii, ş i-am întâlnit a tâ tea perechi de ochi, că . . . mi-a fost ruşine şi n'am mai plâns.

O ! e teribil lucru să-ţi fie ruşine să plângi, când suferi!

Vedeţi ce timid s u n t ? Aţi î n ţ e l e s? E greu de priceput . D-voastră sânteţi altfel. Nici unul nu vă asemănaţ i cu mine.

Mai de g rabă veţi înţelege de ce, ştiind perfect de bine lecţia, n'am răspuns nimic în faţa unui profesor vestit, cunoscut în toată ţara. O ! un profesor m a r e ! La fite-ce lecţie începea :

— Un profesor t rebue să fie părintele vostru! — Educa ţ i e ! Educaţie , pedagogie , sistem

n o u ! Şi când s'a restit la mine şi mi-a s t r iga t : „Educaţ ie ! Pedagogie ! Sistem nou ! Ochii

'n sus!u... am ridicat capul, dar întâlnind nişte ochi pedagogiceşt i , mi s'a încleştat fălcile, şi din lecţia cea mai bine prepara tă m'am ales cu un zero la catalog.

Mă prind că asemenea t imiditate o în ţe ­legeţi.

Fiecare dintre d-voastre aţi păţ i t -o în faţa pedagogie i şi a profesorilor, cari v'au fost ca nişte adevăraţ i părinţi.

Să nu credeţi însă că în toţi frica a fost la fel. Unii s'au gândit la nuea, - - alţii Ia notă, — alţii la urechi, - puţini la premiu, - şi cei mai mulţi la repetenţ ie . Unora le-a zvâcnit inima, — multora li s'a împiedecat răsuflarea, — la pu­ţini li s'a ridicat sângele la cap, •-- la câţi-va le-a venit ameţeală ,

Mie nu 'mi păsa nici de bătae , nici de premiu, nici de notă r e a ; s imţiam însă doi ochi, cari mă pironiau drept în mijlocul frunţii. Fără ei aş fi spus toate regatele, marile ducate şi du ­catele Germaniei , cu capitalele şi cu oraşele „cele mai principale", ca pe apă, pe nerăsuflate.

Ce n'aş fi dat să mă lase profesorii în pace ca să învârtesc degetele cele mari, unul împre ­jurul celuilalt, din ce în ce mai repede, din ce în ce mai încet, după cum lecţia curgea mai r e ­pede sau mai pe gândi te .

Pedagog ia a fost duşmana mea. Mi s'a părut că aceas tă ştiinţă a fost inventată ca să mă chi-nuească şi să mă facă de râs.

Tocmai târziu am înţeles că pedagog ia s'a născoci t pentru unii profesori neghiobi — există —-şi pentru unii şccolari model, cari nu există.

Eram aşa nebun şi de timid, că, împlinind 21 de aui, n'am voit să ies de sub tutela unchiu-meu, fratele mamei , om blând ca şi mine, ruşi ­nos ca şi mama.

îmi vine să râz... Nu cumva vă spui vr'o minciună ?... De ce v'aşi spune ?... Nu vă cer ni­mic, nu-mi cereţi nimic, de ce să vă mint ?

Şi adevărul e că nu v'am spus de ce n 'am luat socotelile tutelii şi de ce am rămas în a-celeaşi case a lbe ca laptele, — mai ales noaptea pe lună — cu pridvor, cu trepte de stejar, cu

de D E L A V R A N C E A .

stâlpi cu flori la capiteluri şi cu brăţări pe la mijloc.

îmi plăceau casele?. . . Da... Iubiam pe unchiul meu care 'mi îndoise

averea ?... Da. 'Mi era ruşine ca, îndată ce ajunsesem

vârstnic, să-i cer socoteala, ca şi cum m'aş fi îndoit de cinstea lui?.. . Da.

Ei şi ? . . De aceea rămăsesem eu la epitropie V Dacă

v'aţi uita cam la o parte, m'aş înroşi şi v'aş respunde : da. Iar de m'aţi privi, chiar acum când mi-a răsărit multe fire albe, ca un copil vinovat v'aş spune :

Nu, nu e adevărat că iubiam aşa de mult casele în care crescusem şi pe unchiul meu care mă crescuse . . .

Mai era cineva p'acolo, afară de un văr, cam de aceeaş vârstă ca mine, afară de unchiu meu (mătuşa mea murise), afară de case şi de un câne lăţos . . . mai era cineva . . .

Ei, acest cineva pe câţi ş trengari nu strânge de pe drumuri , pe câţi timizi nu-i ameţeşte, pe câţi negustori nu-i preface în poeţi, pe câţi fi­losofi nu-i scoate din fire, suflând în sistemele lor ca în nişte pânze de păianjen.

E nespus de fermecător acest cineva care te face se rămâi sub tutelă, când au trecut 24 de ore după ce ai împlinit 21 de ani şi ai un venit de 15,000 de lei !

Mi se pare că aţi ghicit secretul. Oh ! femeile, femeile ! Ce or fi având ele cu timizii şi cu filosofii?

Nu era tot aceeaş Irinel, cu care mă ju-casem d'a „cir ip-cir ip" ? Nu era aceeaş nebună, cu rochile până la genunchi , ai căreia ciorapi albi se înverziau până seara ? Nu era acelaş drac zvăpăiat care îşi arunca cartea în pridvor, când se întorcea dela şcoală, şi mă pr indea de gât, cu amîndouă manele, ca să o duc în câ rcă?

Copilul devenise femeie. In locul ochilor, de o infinită naivitate, se apr insese două văpăi de demon.

Şi acum Irinel mă lua de mână. Dar era de 15 ani . . . şi de mult mâna ei

era a l t a : mai caldă, mai nu ştiu cum. Veselia ei nu mai era egală şi continuă, ca altădată. Nu mai vorbia repede şi întruna.

Şi dacă- i z i ceam: Irinel ce crezi tu, o să plouă as tăz i? S a u :

Irinel, mai sunt doua săp tămâni până la vacanţ ia mare, nu e aşa c'o să fii fericită, ca şi al tădată, când om pleca la Slănic ?

Irinel tăcea şi privia drept înainte. Eram sigur că nu se uita Ia nimic, că nu vedea nimic.

Tăce rea ei mă ameninţa, şi îi ziceam, cu glasul pe jumătate , ca şi cum aş fi fost vinovat:

-— Irinel, abia venişi de la pension şi ţi s'a urît ?

Şi drept r ă spuns începea o veselie exage­rată. Şi râsete , şi vorbă, şi istorii, începute dar nesfârşite.

— Tu nu ştii, îmi zicea ea, tare şi repede, ce scrisoare mi-a arătat o amică a mea . . . Numai eu am citit-o . . . şi cu altă fată . . . şi cu sora ei . . . şi mi se pare că a arătat-o şi altora . . . Am râs să mă p răpădesc . . .

Şi Irinel începea să râzâ. Şi râdea, râdea, până ce lacrămile îi curgeau pe obrajii ei rumeni. Apoi, dupăce ofta, începea :

— îi scrie . . . t remurând . . . de nişte stele . . . două numai . . . cari ard şi îi vorbesc . . . Cum o să a rdă stelele de care e v o r b a ? . , sunt c ă r b u n i ? . . Cum să vorbească s te le le? . . Nu pricep . . . Ş'apoi . . . ghia ţă . . . topire . . . marmură . . . litere de foc . . . mănăstire . . . s inucidere . . . Ah ! . . pauvre Marie! Mi-e milă de ea . . . De câteva ori ne-am sărutat , şi ne-am sărutat, ne -am sărutat , ş i-am început să plângem . . . T rebue să ştii, lorgule, că ea-mi citeşte, în fie-ce Luni, câte-o scrisoare, pe care se văd urmile creţe ale unor lăcrămi mari, şi eu, abia stăpânindu-mă să nu bufnesc de râs , de „stelele gemene cari 7 ard şi 'i vorbesc", t rebue ne apărat să plâng

Nr. 81 — 1911. R O M Â N U L Pag. 5.

.,. şi, să mă crezi, că p lâng din toată inima . . . Pouvre chirie! . .

Irinel, gata să plângă, după ce râsese cu atâta pofta, băga de seamă că eu plec ochii în jos, ca şi cum aş fi fost supărat , şi mă în­treba răutăcios :

— lorgule, ce crezi, azi plouă sau nu ? Asemenea scene se petreceau dimineaţa .

rinei, până seara, îmi zicea poftim, în loc de na, broda sau cânta la piano, în loc să ne p l imbăm prin grădină.

Toată ziua s imţ iam o ură teribilă, de timid, în contra „celor două stele cari vorbiau".

Trei ani am petrecut aceas tă vieaţă de vise îndrăzneţe în timpul săptămâni i , de frică şi de întristare, Duminica, de planuri minunate , amâna te din zi în zi, ascunse cu ipocrisia ext raordinară a timizilor şi a inocenţilor.

în fine, după o vacanţie pet recută la Slănic, m'am hotărit.

Când plecă la pension, abia îndrăznirăm să ne sărutăm. Ce sărutare r e c e ! Nu ne-am uitat unul la altul. Mi-aduc aminte că eu priviam la o canapea şi mi s'a părut că buzele mele au atins o stofă ga lbenă şi aspră, în loc de obrajii p ie-troşi şi rumeni.

M'am hotărit. Şi eram sigur că nimic nu putea să sfărâme

tiotărîrea mea eroică. Ca să prind curaj în prima noapte , m'am

gândit la scena ce, neapăra t , Duminica viitoare, avea să se petreacă. Toa tă noaptea n'am dormit, n întuneric vedeam grădina, vedeam pe Irinel, mâ auziam, o aiiziam.

Cocoşii cântau. Stăm lungit, cu faţa în sus, cu ochii închişi. Asudasem de curajul din scena 'închipuită.

— Irinel vrei să mergem în grăd ină ? Nu, maxi! Nu se poate, t rebue se ne p l i m b ă m !

înţelesese că sunt hotărit să-i spui ceva grav. Asemenea curaj impune.

Cocoşii cântau. Miezul nopţii . P loua de vărsa. Fulgeriie, ca nişte şerpi de lumină, prinşi o clipă în perdeii le mele.

irinel, să mergi cu mine ! Nu vezi ce zi frumoasă ? Am găsi t un ciorchine de corniţă coaptă. Toată s ă p t ă m â n a l-am păzit . . .

Nu, merci! Imposibil . . . t rebue să mergi . . . Am

>a-ţi spui ceva . . . Ce ? . .

Şi mă pironi cu ochii. Atâta lumină cine să rabde ? Mă uitai în

jos. Revoltat de frică simţii un curaj de erou. Ridicai capul.

: T rebue să vii ! în vieaţa mea nu poruncisem nirnărui . . .

r, ii poruncii! întuneric besnă. Ploua. Mă întorsei la perete,

închisei ochii. Se făcea o Duminică minunat de frumoasă.

Şi, cu acelaş curaj îi mai zisei o d a t ă : — Trebue să v i i ! Şi o luai de mână şi îi spusei cea-ce de

ioi ani voiam să-i spui : — Irinel, te iubesc ! . . Tu mă iubeşti ? . .

De ce taci ? . . De ce pleci ochii în jos ? . . îpune-mi vrei să plec din casa unde te-am văzut lescând . . .

Rămâi ! Ne-am îmbrăţ işa t . S'a isprăvit. Doamne ce curaj are omul când iubeşte ! Năduşeala se răci pe mine, când mă gândii

iscena nu se petrecuse încă şi că t rebuia să se petreacă întocmai. Frica de aşa curaj mă în­teţi în p lapâmă.

Se lumina de ziuă. Adormii încet, încetinel, îkepând aceeaş scenă.

— Irinel.... vrei să ne plimbăm.... — Nu.... merci\.... — Ba da.... Trebue... .

Mă deşteptai pe la zece ore. Unchiul meu mă î n t r e b ă : — lorgule, nu eşti bine de te-ai sculat aşa

ârziu? Eu mă ştiam vinovat. — Aşi, n u . . . o carte.... am adormit târziu Urechile 'mi ardeau, ca şi cum le-aş fi fost

p de o sobă ferbinte, Pridvorul mi se învârtiâ sub picioare. In minutul acela, îmi trecu prin minte un

lind, care mă ameţi .

Irinel ca Irinel, dar cu unchiu-meu, ce cu­raj să am ?

Cum, el, om bătrân, cu obiceiuri sfinte, să vază, la vreme de bătrâneţe , în neamul lui, că ­sătorie cu des legare d o m n e a s c ă ?

De ce sta în picioare înaintea m e a ? Şi cum mă privia! Mă înţelesese. Mă cântăria. De sigur, că-i t receau prin minte cuvintele, pe cari eu le auziam dăsluşit , ca şi cum cineva mi-ar fi şoptit la u r e c h e : „Nu credeam, nepoate , ca toc ­mai tu să-mi scoţi copila din min te ! Ce-ar zice biată mumă- ta de-ar trăi şi te-ar v e d e a ? "

De ce nu pleca bătrânul din naintea mea? Mă privia pe mine sau se uita într 'altă par te ? Nu ştiu dacă vinovatul este rău, dar judecătorul e crud. Şi judecătorul meu creştea, ca un zid, între mine şi Irinel. In urechi îmi răsuna sen­tinţa pe care el, eram convins, o d ă d u s e : „Ce tineret s t r ica t ! Bătrânii se duc, şi cu ei se duc şi bunele obiceiuri".

Aproape să caz de pe scaun. Unchiu-meu îmi z i se :

— lorgule, tată, tu n'ai luat cafeaua?.. . . Mi se pare că nu eşti bine.... ai ?....

Ce i ronie! Cuvintele lui, mai dulci ca a l t ă d a t ă ? Degeaba . 11 înţe lesesem. Să te ferească Dumnezeu de un om bun,

care te osândeş te . Şi e destul să te simţi v ino­vat în faţa unui om bun şi drept .

De cc-or fi născocit oamenii pedeapsa ? P e ­deapsa este al inarea vinovatului. Aş fi dorit ca unchiu-meu să şi-o pronunţe . Dar, n u ; el mă prinsese, mă judecase , şi, în loc de pedeapsă , plecă şi-mi trimise o cafea cu lapte şi două cornuri.

In vieaţa mea n'am simţit o tortură mai mare.

De sigur că ne văzuse p l imbându-ne tăcuţi, iar nu veseli ca al tădată . Înţelesese de ce Irinel sta, unele Duminici, închisă în casă. Ştia de ce adormisem tocmai despre ziuă. Şi, cine ştie, poate că mă auzise s tr igând prin v i s :

Irinel, Irinel, te i ubesc ! Tu mă iubeşti pe mine ?

Cum, unchiu-meu să vază pe fata lui m ă ­ritată după băiatul sor ' - se i? Să se facă de râs, la vreme de bătrâneţe ?

Şi de ce ? Pentru capriţiul unui băet, crescut şi în­

grijit de el ? Dar cum crescuserem noi, Irinel şi cu mine,

nu eram veri buni, ci frate şi soră. Şi de-ar fi r ămas vorba numai pe condica civilă.... dar cum era să calce, el, legile b iser iceş t i?

Toa tă săp tămâna , d imineaţa , seara şi peste zi, la masă şi la cursurile universitare, acelaş gând.

E imposibil!.. . . Mă mir cum nu am în­ţeles.... Imposibil.,..

Sâmbătă , pe la ora 6, văzui vechia noas t ră trăsură. In ea, unchiul meu, - - alături, Irinel.

Privind de pe treptele pridvorului, la părul alb şi la buclele blonde, risei, abia s tăpân indu-mi lacrimile :

Imposib i l ! Irinel sări uşor din trăsură, se apropia de

mine. Era veselă. Ne sărutarăm. Să mă c rede ţ i : mi se păruse că sărut în aer.

Dar ce ai, lo rgu le? Eşti aşa de pa l id ! Ai slăbit, ori mi-se pare mie ?

înainte de a-i r ă spunde ceva, unchiu-meu se grăbi , se grăbi:

- Nu ştiu ce are Iorgu.... mi-se pare că e bolnav şi nu vrea să spuie....

O ! o ! nu ştii ce am unchiule ? Nu ştii ce a m ? Ţi-se pare că sunt b o l n a v ? Nu vreau, eu, să s p u i ? Şi, d-ta, spui ce a i ? Sfânt om.... dar de-o ipocrisie....

Credea că nu-1 înţelesesem. Lui Irinel îi răspunse i î nce t :

N'am nimic, Irinel.... Dar tu, eşti bine ? De aci înainte, un an de melancolie. De ce v'aş spune că s lăbiam, că îngăl'oe-

niam, că răciam cam des , şi, cu o plăcere a s ­cunsă, exageram o mică tusă, când mă p l imbam cu Irinel ? Aţi văzut atâţ ia oameni slabi şi ga l ­beni, şi aţi citit a tâ tea romanuri cu amanţi , cari ofticează, cari se împuşcă sau se aruncă în mare, că a vă povesti , eu, cum slăbisem, cum mă a p u ­casem de biliard, cum începusem să beu bere, a jungând uneori până la trei halbe, v 'aş face să căscaţi .

Nimic extraordinar în iubirea şi melancolia unui timid. Cine se opreşte, fie măcar şi-o clipă, în faţa unui om, care suferă şi t a c e ?

Şi eu ani tăcut dela S-tă Mărie până la Sân-Pet ru .

- Ce ai ? - Nimic. . . —• Eşti bolnav ? — Nu unchiule... Nu dragă Irinel...

Insfârşit, ziua grea şi mare sosi. Irinel sfârşise pensionul. La 20 Iunie îşi a-

dusese tot dela şcoală. Chiar în ziua aceea în t rebă repede pe un­

chiu-meu la ce băi plecăm, şi, aflând, intră la mine în odae.

Eu, citeam, trântit în pat, minunatul discurs al lui Cogălniceanu, tipărit în fruntea „Letopi-seţi lor".

Mă hotărîsem să las dreptul şi să învăţ literile şi istoria.

Cum o văzui, sării în sus. Ea se învârti r e ­pede într'un picior. Rochia păru o imensă r o -chi ţă-a-rândunici i . Dupăce se învârti, râzând şi bă tând în palme, se opri înaintea mea, îmi făcu o reverenţă în t inzându-şi uşurel rochia de a m â n ­două laturile, şi mă înt rebă cochet :

— Mon eher cousin, poţi să ghiceşti unde plecăm vara asta ?

- - Nu, Irinel, răspunsei eu, exagerând tusa care devenise mai mult un tic.

Ce-mi dai să-ţ i spui ? Şi dupăce iar se învârti lovindu-mă cu ro ­

chia peste picioare, şi râse, şi bătu din palme, mă înt rebă foarte s e r i o s :

— Îmi săruţi mâna cu respect, ca la o c o ­coană bătrână, dacă ţi-oi spune ?

— - Da, Irinel. Şi tuşea obligată îşi jucă rolul. ••- Nu, mai întâia să-mi săruţi mâna. lini întinse o mână pe care o sărutai tr ist

şi cu poftă. — - Şi p'asta.

Şi p'aia, Irinel. La Mehad ia ! Mi se urîse cu Slănicu.

Se învârti prin casă, de as t -da tă aşa de r e ­pede că rochile i se 'năl ţară până la genunchi . Eu mă înroşii, ea se înroşi.

Apoi izbucnind într 'un râs argintiu, se r e ­pezi la mine şi-mi z i se :

- Să jucăm o polcă... Eu cânt... Eu să fiu cavalerul... Eu să te port...

Tocmai atunci auzii pe unchiu-meu. Irinel!... Irinel!... Unde e ş t i ? Ea dispăru într'o clipă. Mă trântii în pat. Luai Letopiseţile. în loc

să citesc începui să mă gândesc . „Irinel! Irinel!" Cel dintâiu, repede, aspru, răutăcios, — cel d'al doilea, mai lung, mai dulce, mângăetor chiar. De sigur a voit s'o dreagă, să mă înşele. Să crez eu, că nu s'a gândi t la nimic. Dar ce a însem­nat acel „unde eşti ?" Am înţeles, cum a zis „unde". Aci eră iot înţelesul întrebării . Nu că avea să-i spue ceva, dar doriâ foarte mult să ş t ie : „unde" e ? Adică, nu care cumva e la mine în odae ? Atâta pază e umilitoare pentru un orfan de care a îngrijit o vieaţă întreagă, şi i-a îndoit a-verea, ca să aibă dreptul să-i zică, c'o s ingură vorbă, c'o s ingură pr ivire : „aşa ştiu eu să r ă s ­plătesc pe un ingrat, pe un tânăr, care nu sea ­mănă bătrânilor ce se duc şi înmormântează cu ei moravurile sfinte din ţara asta"! Acest „unde eşti" prea fusese cusut cu aţă aibă. Ce, nu ştia, el, unde eră ea?

Ah! unui orfan nu-i e permis să iu­bească !

Uşa de la odae se deschise . Irinel apăru în prag.

Ce nefericire... să-ţi vezi fericirea în p rag şi să ştii că nu-1 va trece, că va r ămânea acolo aşa de aproape , şi totuş infinit depăr ta t de tine!

Irinel se apropie de mine. Ştiam, eu, că ea t recuse pragul, dar că fe­

ricirea mea rămăsese dincolo. înţelesesem că b ă ­trânul o t r imisese întradins, prefăcându-se , şi mai bine, că nu bănuise nimic.

— Ştii ce mi-a spus t a t a ? In ziua de S â n -Petru o să ne vie un mosafir. Un mare negustor .

Ce mai eră ş ' a s t a? — Şi ce ţi-a mai spus ? — N i m i c . . . a , ba d a . . . să tăiem curcanul

cel mai g r a s . . . să fie curat şi frumos aşezat în c a s ă . . . că mosafirul e deputat , b ă t r â n . . . că e . . . nu ştiu mai cum şi ce fel . . .

Pag. 6. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

După ce Irinel mă certă şi rîse de mine că tuşesc ca fetele din pension cari fac pe doctor să le dea fer şi vin vechiu, mai mult pentru vin decât pentru fer, plecă.

— Uf! bine că e bă t rân! . . . Dacă ar fi fost t â n ă r ? . .

în ziua de Sân-Pet ru mă sculai cu o frică care mă făcea să tresar la fite-ce zgomot.

C e . . . nu s'a mai văzut bătrâni zmintiţi însuraţi cu fete de 18 a n i ? . .

M'am plimbat trei ceasuri prin curte. Aşteptam pe acest rival cu ne răbdarea cu

care aş teptam une-ori pe Irinel. Mă înşel sau n u ? Aceeaş senzaţie, identic aceeaş se pe t recea în mine, aş tep tând obiectul urii ca şi când aş tep tam pe acela al iubirii... Voiam să-1 văz... mai curând... într 'o c l ipă . . . să-1 c u n o s c . . . să aflu cine era.

P e la zece ore, o trăsură se opri în dreptul porţilor.

A sosit. Când îl văzui începui să râz. Prea eră slab,

prea eră bă t rân! Elegant, nu e vo rbă : cu reden-gotă neagră şi cu legătură roşie. L-am salutat cu respect , şi pot zice, cu dragoste . Căit că urîsein pe un astfel de bătrân cu părul alb ca zăpada , mă dusei liniştit în grădină.

Ce nepăsare în toa te ! Uşa dela grădină se deschise ca şi cum

vântul ar fi t rânti t-o. Irinel apăru. Privi în toate părţile, şi. văzându-mă se r e ­

pezi spre mine. Vântul îi flutură rochia de ba­t is tă albă cu pete negre.

Era galbenă. Mă luă de mână. Mâna îi t re ­mura. Vroind să vorbească, îmi zise de mai mul te-or i :

— Stai. . . s ta i . . . stai să resuflu . . . Apoi tăcu şi mă privi. Ce privire! Ochii ei scânte iau ; albastrul lor mi-se păru

un ocean revoltat, fără fund, fără ţărmuri.

Privii în jos, prostit de o spa imă ne în ţe ­leasă, îmi văzui ghetile şi mă gând i i : „azi mi le-a făcut ori nu ? Fireşte că da. Nu mi le face în toate zilele ?"

— Iorgule, şti de ce a venit bătrânul ? — Nu, îi răspunsei eu cu o linişte stupidă. „Mi-a făcut gheti le . . . ori a fost rouă . . . " — Iorgule, ştii ce mi-a zis tata ? — Nu. — Să pui rochia de fulard. — Rochia de fulard ? . . A care-mi place mie? — Dar şti de ce să mă gătesc ? — Fireşte că da. Ea tresări, continuai, ş te rgându-mi o ghea tă

cu batista. — Fireşte că ş t i u . . . Nu este azi sărbătoare

mare ? --- Ah! îmi răspunse ea t rânt indu-mi mâna

de care mă ţinea nu şti n imic ! Ce om indiferent şi nepriceput eş t i !

Indiferent ? înţelesesem tot din privirea şi emoţiunea ei,

şi cu o linişte, care de sigur nu eră a mea, mă plecai şi-mi ştersei şi ceealaltă gheată.

— Bătrânul a venit, a venit I r i n e l . . . Era albă. Buza de jos îi t remura. Lumina

ochilor i-se în tunecase . — Bătrânul a v e n i t . . . I r i n e l . . . Ei şi ? . . O să dejuneze cu noi ? . . Atât mai b i n e . . . O să fim mai mulţi la m a s ă . . . Eu, vorbiam ? . . Nu eram de cât eu şi ea

în grădină . . . - - Bătrânul, a venit, a veni t ! îmi răspunse

ea, acoperindu-şi ochii cu a m â n d o u ă manele. Bătrânul a venit, pentru ca cineva să se ducă din casa a s t a ! . . El are . . .

Irinel începu să plângă. — Ce are ? . . — Un băeat , inginer . . . — Inginer ? . . A învăţat ingineria ? . .

- Da, a învăţat ingineria! răspunse furios Irinel. Da . . . a învă-ţat in-gi-ne-ria, şi cineva o să se ducă din casa asta ! . .

O văzui cum se opri în pragul portiţii, cum s'aplecă uşurel, şi, luându-şi poala curată a rochii, îşi ş terse obrajii de lacrimi.

Mă uitai lung după ea, apoi mă lungii cu faţa în sus sub o boltă de pomi roditori.

Ce de vieaţă în natură! Merile îndoiau ra­murile g r o a s e ; unele vrăbii ciripiau, scuturând din a r ip i ; altele cădeau grămadă , încăerate într'o luptă despera tă . Pe faţa mea soarele ploua roto­coale de lumină. Simţii lacrimile alunecându-rai în urechi, mă sculai în picioare, mă uitai spre portiţă şi zisei cuprins de o melancolie infinită:

- Doi se vor duce din casa asta . . .

Adoua zi presentai unchiului meu o falşa recomandaţ ie în scris, a unui doctor, •- care mă obliga să mă duc Ia Bourboule, sub pretext că sufer serios de plămânul stâng.

Să trec mai repede peste acest moment. Am sărutat mâna unchiului meu şi pe li

nel ! . . Pe Irinel ! . . Trecusem hotarul ţării. Priviam pe fereastra

deschisă a vagonului la întinsele câmpii ale Un­gariei, începui să mă gândesc . Dar daca nu m'ar fi privit aşa de adînc ? O privire fixă mă ame­ţeşte. Dar dacă mi-ar fi spus ea mie ce-aş voit să-i spui eu ei ? Timiditatea, în gradul acesta, să fie una din formele nebuniei ? Dar ce curaj mi-ar fi trebuit ? . . Cum aş fi mărturisit unchiu­lui meu ? . . Irinel, nu-mi era ca şi soră ? . .

Imposibil ! . . Fusese fatal ! . . Locomotiva gâfâi şi scoasă un şuerat asur­

zitor . . . Câteva lacrimi pe fereastră . . . Căutat cu ochii, încotro ar veni ţara, şi cam încotro ar cădea casa şi grădina unde fusesem fericit . ., Un semn cu mâna, şi zisei oftând :

- Adio Irinel ! . .

SĂRBĂTORI MÂHNIT Pastile cădeau în vară... Cine s'ar fi

aşteptat la aşa schimbare de vreme ? Vis­col din vârfuri până în fundul văilor de­părtate... în miezul vârtejului, pierdusem drumul urcând pe culmi înalte şi acum, coboram orbeşte fără să ştiu unde. Calul eră istovit de puteri; iar eu simţeam cum mă pătrunde încet-încet frigul până în mă­duva oaselor. Mă învăluia din toate păr­ţile întunerecul nopţii... Rătăceam într'un pustiu negru, fără nădejde să mai dau de vreun adăpost... Când mă socoteam în pe-ire, iată sclipind în faţă-mi o luminiţă... Către ea!... tot către ea; căci — nu e nu­mai o părere!... Şi sdrobit, iată-mă în faţa unei porţi mari... Mi-a fulgerat prin minte: de-acu, dacă n'am avut noroc să fi dat de gazdă bună şi primitoare, am să deger flămând aci, lângă gard, în sfânta noapte a învierii, departe de săracul meu culcuş, dela care am plecat ca un nesocotit... Ajută-mi, Doamne!.. . Mi-am luat inima în dinţi şi-am bătut hotărît în poartă. O uşe s'a deschis, prin care s'a arătat lumină mare; şi un glas bun şi frumos de femee a strigat:

— Cine e ? — Om bun, am răspuns eu; drumeţ

rătăcit. — Aşteaptă oţîr, mi-a răspuns dul­

cele glas. Şi totodată am auzit sunând limpede,

de departe, clopotele de înviere. Mi-am scos căciula şi mi-am făcut cruce, pe când gazda îmi deschidea poarta.

— Hristos a înviat, gazdă bună!

— Adevărat a înviat, om bun! mi-a răspuns femeea... Pofteşte!

Un argat mi-a luat calul şi stăpâna m'a dus în casă.

A! ce chibzuită aşezare de oameni cuprinşi! ce frumoasă casă, caldă şi lu­minoasă! şi bogată, cum spune înţeleptul din vechime, „nimica de prisos şi toate cele de trebuinţă..." şi ce prietenoasă în-tîmpinare! Iar stăpâna — ce rnândreţe de femee! Ce înfăţişare deosebită: cinste din creştet până'n călcâie; linişte şi armonie în mişcări!... şi prestigiul acela al nobili-tăţii, cu atât mai strălucitor, cu cât vrea să se învălue în severă modestie!

— lartă-mă, gazdă bună, am zis eu, că 'ndrăsnesc să 'ntreb: a dumitale-i casa asta ?

— A mea, domnule, din moşi stră­moşi, de nu se mai ţine minte când...

— Să trăeşti, s'o stăpîneşti! că, drept să-ţi spun, frumoasă casă ai.

— Frumoasă... e frumoasă, nu zic, şi tocmai de aia o iubesc, domnule, şi nu vreau să mă despart de ea!... în zidurile ei sunt atîtea şi atîtea aduceri aminte de lupte grele şi amare necazuri... Ei! dom­nule, casa asta are poveste veche şi nu prea-veselă... Temeliile ei sunt clădite din pământul de-aici plămădit cu sudori, cu lacrimi, cu sînge de-alor mei... Cum să nu ţiu eu la casa mea!

Şi zicând asta, s'a uitat jur împrejur cu ochii umezi de dragoste. Apoi mi-a

făcut semn să şez în capul mesei; şi m'a ospătat... Bogdaproste!

Sta tristă în faţa mea. Vedeam bine că asupra acestei fiinţe aşa de prestigioase apasă ascunsă cine ştie ce amărîciune.., Amândoi tăceam.

Am îndrăznit să rup tăcerea şi sa întreb:

— Ascultă-mă, rogu-te, gazdă bună; eu văz ca dumneata eşti mâhnită de ceva.., Ce ai ?

— Ce să am, domnule ? Am şi eu un foc la inimă; dar, dumneata, cum sa-1 înţelegi ? Şi, dacă ţi l-aş spune, ce ajutor îmi poţi da ?

De unde ştii ? Spune-mi numai ce-ţi tînjeşte sufletul: măcar o cât de mici mângăere ce ar strica ? Gazda mea şi-pus cotul sting pe masă, şi-a răzemat tîmpla pe palmă şi, dusă departe pe gândurile nevoilor ei, mi-a spus liniştit şi măsurat următoarele:

- - Uite, om bun, care-i pricina mîti-nirii mele... Ascultă...

Eu, cum ţi-am spus, stăpânesc din străvechi locul meu şi casa mea, asta care o vezi. Dar n'am fost niciodată liniştită; am avut şi am încă nişte protivnici pu­ternici, care-mi tot tăgăduesc dreptul meu şi mereu mă prigonesc fără milă. De amar de vreme, câte-odată am luptat, câte-odată am suferit, mai de multe ori am răbdat; cât ?... ştiu numai eu şi numai Dumnezei ştie. Numai El! Numai nădejdea în lui dreptate, care odată ş'odată va să să 'ndrepte nedreptăţile oamenilor,-

Nr. 81 — 1911. R O M Â N U L Pag. 7.

ea m'a ţinut şi ni'a întărit; că, aminteri, mă prăpădeam de mult, şi, pe risipa bă­trânelor mele temelii, şi-ar fi înălţat pro-tivnicii trufaşele lor palaturi.

Şi eu, Dumnezeu mi-e martor, nici o clipă n'am dorit a încălca. dreptul cuiva; numai atâta am vrut, să fiu lăsată în casa mea a munci, a-mi lumina mintea şi a-mi ridică sufletul, ca să arăt ce ajutor aş putea şi eu aduce la fapta mare a bine­lui şi a mai-binelui, pe care a poruncit-o Dumnezeu omenirii...

S'a oprit şi a oftat adânc... Vorbise aşa de cuminte, că n'am avut ce să zic: i-am arătat numai din ochi că aştept ur­marea...

- Răbdarea-mi îndelungă, a urmat gazda, şi neclintita-mi nădejde în Dum­nezeu au obosit parcă până' la urmă por­nirea potrivnicilor mei... Or fi ei mai puter­nici ca mine, dar pe semne au înţeles şi ei că tot nu sunt atât de tari încât să mă poată nimici. Şi-aşa, am simţit bine că şi ei au început să se pătrundă că trebuie să-mi dea pace: să cinstească dreptul meu, cum şi eu voiu să cinstesc pe al lor, şi, de-acolea să trăim cu toţii, spre folosul tuturor, în bună înţelegere, în prie-tinie adevărată, în desevârşită omenie...

Ei! atunci ce piedică ar mai fi pentru liniştea dumitale?

— Ei, domnule, dacă ai şti dumneata ce mi s'a întâmplat, n'ai face aşa între­bare... Tocmai când credeam că soartea rea începe să mai mă ierte dintr'o parte, mă loveşte acum şi mai adânc pe de alta... Când să zic Doamne-ajută, mă po­menesc, în casa asta, cu zavistie şi vrajbă între copiii mei. Acu nu mai am vreme şi gând să fac pace cu protivnicii: trebue să mă sbat cum să-mi împac copiii duş­măniţi între ei, că par'că ar vrea acum unii dintre dânşii să-mi risipească sărmana casa strămoşească!...

Zicând acestea, s'a ridicat drept în picioare, şi-a înălţat fruntea senină, um­brită de mâhnire, către icoane, şi-a făcut cruce, şi apoi, acoperindu-şi ochii cu amândoue manile, a început să plângă tăcut.

în tăcerea aceea, am auzit iar gla­sul limpede al clopotelor.

-- • A! biată nobilă mamă! n'am gân­dit. Ce sărbători mâhnite!... Ce să-i zic eu, un drumeţ străin ? Cum o pot eu mân­gâia?... Nu, nu vreau să mai rămln în aşa tristă casă!

Adânc pătruns de respectul durerii, am sărutat mâna mâhnitei mame, şi atât i-am putut zice:

— Nădejde! —• Ei! dragă domnule, mi-a răspuns

ea, ştergându-şi cu colţul maramei, ochii adânci şi cuminţi; aia, nădejdea, aia n'am să mi-o pierd eu niciodată!

— Mai rămâi sănătoasă, gazdă bună. — Umblă sănătos, om bun, sub paza

Domnului!...

Fără să mai mă uit înapoi, pe când clopotele sună toate învierea, plec, si mă duc... încotro vrea calul să mă ducă.

CARAGIALE.

T R Ă I A S C Ă ! , . . Numele bărbaţilor în viaţă, cari ne

onorează numărul de Paşti cu strălucitul lor concurs literar, sunt nume mult-iubite şi adânc-venerate de întreg neamul româ­nesc.

Pentru dragostea cu care aceşti băr­baţi au binevoit a ne ajuta, noi nu le vom putea niciodată fi îndestul recunoscători. Ştim însă că eroii ale căror nume sunt să se înscrie în Capitoliu nu se gândesc niciodată la recunoştinţă săvârşind fapta cea bună: în aceasta însăşi, sufletul lor cel mare îşi găseşte resplata întreagă.

Strige numai toţi Românii, în această sfântă zi a învierii Domnului:

Să ne trăiască întru mulţi ani bărbaţii cei mari spre gloria lor şi mândria neamului întreg!

„ROMÂNUL".

Mă simt dator a mulţumi aci din toată inima Dior Delavrancea, Vlahuţă, Coşbuc şi Bră-tescu-Voineşt i , cari m'au onorat to tdeauna cu buna dlor prietinie, că au binevoit a subscrie alături cu mine într 'un număr festiv al „Românului" , dând prilej astfel cetitorilor noştri a se bucură de aşa giuvaere literare în frumoasa l imbă ro ­mânească , li rog să pr imească omagiele mele de recunoşt in ţă şi admiraţ iune.

CARAGIALE.

Viaţă nouă Taină este înţelesul vieţei, iar noi

hărţuindu-ne în neîncetate lupte bucuria trecătoare o socotim rostul ei şi robiţi patimilor, zidim nădejdea fericirei pe ni­sipul vremelnicelor bunătăţi.

In cursul lung al zilelor vieţei orbe­când, câteodată, prea arare, arată-ni-se licurirea adevărului, ce este deasupra ne-gurei zbuciumului chinuitor la întuneca­tele îndemnuri ale lutului, din care suntem.

Prea arare, o rază luminoasă, blândă şi dulce coboară sufletul războit de cele trecătoare şi simţim atunci, pe o clipă, uluiţi par'că, schinteia divină. E raza, ce din ochii mamei învăluie cu iubirea ei nesfârşită copilaşul dormind în leagăn. E raza, ce din ochii celuice moare se înalţă cucernic spre bolta cerească. E raza iubirei, e raza credinţei.

Şi-n clipa când scriu şirele acestea in Vinerea patimilor, sufletul meu desbracă haina brodită cu grijile lumeşti, ci gân­dul îmi sboară departe peste veacuri la poalele Golgotei şi privesc chipul blând, buzele supte de chinuri şi ochii ridicaţi spre Tatăl ai celui, care a strigat văzând pe chinuitorii săi: Tată, iartă-le lor, căci nu ştiu ce fac!

iubirea ta cea fără de margini şi jertfirea ta pentru mântuirea hunei îmi înseninează gândul, blândule Isus şi nă­dejdea încolţind o simţesc cum răsare în sufletul chinuit de bănuiala pierzărei.

Dulce nădejde! înseninează întune­catele noastre gânduri cu săminţele iu­birei, cu germenii credinţei. Ale acelor, cari simţim sufletul nostru una cu sufle­tul unui neam nefericit. E slab şi mic şi sărac neamul acesta. Dar e al nostru şi simţim sângele lui în vinele noastre şi durerile lui întunecă toată viaţa noastră.

Oricât erai de slabă şi oricât îmbrăcă-mintele tale erau ale sărăciei, nu puteam să-i zic mai cu iubire: mamă, decât ţie, dulce chip apus, care-mi răsai în visuri şi-mi aminteşti alintările tale din vremu­rile uitate ale sfintei copilării. Neam ro­mânesc, bătut eşti de vânturile reci ale maşterei sorţi, dar văzând strălucirea bo­gată ale altor naţiuni, cu îndoită iubire, mai vârtos spre tine se îndreaptă sufletul meu îndurerat de nefericirile tale.

Văd gloria originei române, dar văd mai vârtos vijelia vremurilor, care ne-a desbrdcat de toate îngrădirile fiinţei nostre româneşti, lăsându-ne pradă prădătorilor şi jaf tuturor barbarilor venetici şi prădă­tori. Veni-va oare ceasul mâniuirei? De unde şi când şi cum?

Istoria noastră e lanţ de suferinţe şi viaţa de acum e chipul săracilor, cari bi­ruiţi de întunerecul neştiinţei îşi ofer bra­ţele duşmanilor spre robie. Ura neputinţei s'a sălăşluit în rândurile noastre şi iubi­rea mântuitoare şi credinţa izbândirei ne-a părăsit. Ochii noştri orbiţi de patimi au pierdut vederea limpede a cărărilor mân­tuitoare şi am rătăcit departe în pădurea trufiei otrăvitoare.

In ceasurile acestea de desnădejde în­toarcem gândurile noastre spre tine, care jertfindu-te lumea ai mântuit şi din ochii tăi blânzi în suferinţă o rază dulce sim­ţim coborânduni-se în sufletul amărît. Tu ne înveţi: prin iubire la jertfă, prin jertfă la mântuire.

Voi toţi, cari cu adevărat simţiţi în inimile voastre durerea neamului, de care vă leagă limba şi sângele, priviţi la Mân­tuitorul, întoarceţi-vă la calea iubirei şi aduceţi jerfa mântuitoare, lăpâdându-vă de scârboasele patimi ale trufiei otrăvitoare.

A înviat Hristos. Spălaţi în apa cu­rată a iubirei de neam să înviem şi noi la nouă viaţă, prin iubire la jertfă, la mântuire.

Sufragiu! uisrsal şi pacea popoarelor de dr. Victor Bontescu..

Sună clopotele. E zvonul, vestitor al izbândei adevărului, care acum sunt una mie şi multe sute de ani, cu moartea călcând pe moarte, lumii viaţă i-a dăruit. Sună clopotele Invierei.

Şi'n sufletul multor milioane tresare cucernic un gând, o nădejde, o fărimă de dor, al păcei şi al împăcărei şi al înţele­gere! bune între oameni. Este doar sărbă­toarea celei mai sublime învingeri astăzi: a adevărului asupra minciunei, a bunătăţei asupra răului şi a dragostei asupra fără-delegei doar clopotele zvonesc învierea vecinie iertătoarei iubiri, a Celui, ce-a murit răstignit pe cruce, între tâlhari.

Iar dangătul vibrator al cioaiei, cum umple văzduhul de pacea sărbătorii, învălue par'că şi gândurile oamenilor, pe-o clipă măcar, în vraja aceea a tortului, ce de veacuri îl ţes sufletele mari şi curate, în vraja de-apururi dorită, a fericirei obşteşti.

O clipă. Ca de mâne încolo, din nou să răsune,

în loc de glas sărbătoresc de clopot.,, alarma chemărei lui, cum bătut va fi într'o dungă şi'n loc de murmur de rugăciune, să se umple iarăş văzduhurile de ţipătul

Pag. 8. R O M Â N U L Nr. 8 1 - 1911.

şi de vaetul şi de plânsetul mulţimei prea mult răbdătoare. Ca de mâne încolo, în locul fumului sfânt de tămâie, din nou să se înalţe spre cer, fumul ierbei de puşcă şi din nou să se cutremure aierul de bubuitul de tun şi de zângătul îndârjit al armelor încrucişate. Ca de mâne încolo, din nou să răsvuete lumea de ropotul şi de bătaia atâtor ciocane, cum vrăjmaş izbesc nicovala, făurind din nou ferecarea strânsă a lanţurilor, pe cari nenorocita mulţime, în clipa aceasta sfântă, a vrăjei de sărbătoare, le credea sfărîmate.

O clipă. Ca de mâne încolo, din nou să-şi

înceapă lumea, aceiaş curgere a vieţuirei, cu potop de lacrămi şi cu nenumărate vâltori de durere.

* „ Toţi suntem fii asemeni, ai aceluiaş

mare şi preasfânt Dumnezeu". Sămânţa adevărului acestuia vecinie, a sămănat-o Acel, ce pe cruce a fost răstignit. Şi pentru încolţirea acestei sămânţe şi pentru răsă­rirea şi pentru belşugul rodului ei, a udat pământul cu picăturile sfinte ale sângelui său. Toţi, câţi în lumea aceasta trăim, am fi să fim părtaşii aceloraşi drepturi şi aceloraşi bunătăţi şi n'ar fi, ca omul să-i fie cel mai aprig duşman al deaproapelui său. Şi s'au împlinit acum veacuri nouă­sprezece, de când sămânţa a fost sămă-nată şi Dumnezeu însuşi i-a fost sămă-nătorul, dar slăbiciunea oamenilor a fost pământul, care avea s'o primească şi multă încolţite de-a ei a înăbuşit-o spinii răută-ţei şi multă a ştirbit-o arşiţa pietrei, pe care a căzut şi multă dogoreala văzdu­hului a cutropit-o, dar multă a şi răsărit şi creşte şi rod va aduce obştei de cu bună seamă!

Iar firicel din sămânţa aceasta sfântă este şi lupta poporului nostru de-acuma, pentru dobândirea egalei îndreptăţiri şi pentru izbândirea sufragiului universal, în cea mai largă a lui concepţiune, care el singur poate fi temelia îndelung dură-toare a păcei şi a împăcărei popoarelor, el singur putând slugi drept piatra, pe care să se ridice biserica trainică, a feri-cirei şi mulţumirei milioanelor nenorocite.

Da, lupta noastră e sfântă. Căci ea nu este lupta patimei, care strigă după răsbunare, ci a pătimirei, care cere îmbu-narea. Nu e lupta urei, care însătoşază după sânge, ci e lupta dragostei, care va să usuce şiroaie de lacrămi. Şi e sfântă, căci este lupta păcei, care cere sălaş în inimile tuturora. Şi chiar de-aceea va şi izbândi, pentrucă ţinta ei nu e mulţumirea vremelnică şi îndestulirea puţinora, ci e fericirea însaş şi pacea obştească.

* Şi vor trece sărbătorile Invierei. Şi

parlamentul se va aduna iarăşi, ca să con­tinue din nou, unde întrerupseseră: să arunce iarăş sarcine înmulţite asupra poporului, să-i ceară iarăş banul şi braţul şi iarăşi ostaşii, mai mulţi ca pân'acuma şi din nou tot mai mulţi. Căci hergheliile de cai aşteaptă zorul voinicilor, cari să-i încalece şi vrăjmăşia tunurilor aşteaptă puterea flăcăilor, cari să ţintească şi Dreadnought-u-rile, cu boarfele lor înfricoşate, sunt mult încăpătoare, iar pietrişul şoselelor ;şi în­colţirea tânără a câmpiilor, aşteaptă ro­potul vitejilor, cari să le bătătorească. Şi nu te'ntreabă nimeni, că ai ori nu ai:

smulge-ţi bucătura, din gura copiilor şi dă-le-o! Şi nu să uită nimeni, că-ţi ră­mâne holda nesămănată şi negunoit ogo­rul şi că ţi se dărăpănă casa: du-te, slu­jeşte împărăţiei! Şi nu'l doare pe nimeni, că'n istovirea puterilor tale, abia biet mai are viaţa unde să-şi sălăşluiască clipeala nenorocului: haid, grăbeşte, jertfeşte-ţi totul, dela întâiul picur de sudoare, pân'la ul­tima picătură de sânge, căci aşa pretinde mărirea ţărei!

Şi vor trece sărbătorile. Şi se va porni din nou sbuciumarea vieţei. Şi vei căuta de multeori împrejur şi vei avea lipsă de sprijin şi'l vei cere şi nu ţi'l va da nimeni. Şi vei avea lipsă de ajutorare şi nimeni n'a fi să te ajute, căci şi spri-joană şi ajutor azi, Ţara cere de la tine şi toate ţi le cere şi nimic nu-ţi dă!

Şi vor trece sărbătorile. Şi mărirea ei îţi va cere pierirea!

* Da, căci astăzi pacea popoarelor şi

frăţia oamenilor, se predică numai de pe amvoane, la zile de sărbători şi la mesele albe şi la mesele verzi, cu prilej de min­cinoase sărbători, câtă vreme firicelul ier­bei câmpiilor verzi, tremură de groaza sângelui, pe care nu-1 ştie, că nenorocul cărei clipe, 1-a face să'l înghită.

Şi ca azi va dura încă multă vreme, până când nu vor ajunge popoarele, ca ele însăşi să se ocrotească.

Cu zor nebun se înarmează zi de zi, tot mai mult azi ţările apusului. Capita­lismul reclamă produselor sale pieţe tot mai mari şi mai largi. Iar dreptatea se face cu ascuţiş de sabie şi cu gura de tun, Şi fărădelegea puţinora, stăpânitori azi peste milioanele popoarelor, se simte si­gură numai în pacea înarmată până la dinţi. Iar ţara noastră, în ortăcie cu cele­lalte state, trebuie să ţină pas cu ele. Gem toate popoarele lumii de povara înfricoşată a păcei înarmate. Iar popoarele ţărei noastre se prăpădesc istovite, căci la noi ţara totul îţi cere şi nimica nu-ţi dă. Şi nicăiri nu-i mai mare nedreptăţirea mulţimei, ca la noi şi nicăiri sărăcia şi nicăiri durerea şi nicăiri povara înoită a sarcinelor nu apasă asupra slăbirei popoa­relor atât de greu, ca la noi.

Şi nu mai putem! *

E plinită vremea! Ca să le strigăm cârmuiturilor noştri, ca să-i strigăm stă-pânirei:

Dacă-i vorba, ca să ne înşiruiţi şi pe noi în danţul nebun al păcei înarmate şi dacă ne cereţi cu zor şi banul şi braţul — haid îngrijiţi-vă odată, ca şi milioa­nele nenorocitelor popoare, să capete ce e a lor: egalitatea drepturilor şi asemenea parte a bunătăţilor — ca să poată da apoi şi ele, fără istovul şi primejduirea vieţei, ceeace este a Cesarului!

Daţi-ne sufragiul universal, daţi-ne putinţa răsufletului şi a cârmuirei proprii.

Ca putere nouă, să câştigăm, pentru purtarea înnoitelor sarcini. Daţi-ne dreptul egalei împărţiri a poverilor. Daţi-ne pu­tinţa vieţei nouă, căci altcum e aci vre­mea, când înzădar veţi mai cere, că n'o să avem ce şi de unde să vă mai dăm.

Iar dacă e, ca să ţinem şi noi pas cu fuga nebună a ţărilor din apus şi ca să răzbim şi noi povara greutăţilor, cum ele o răzbesc, daţi-ne iarăş, ceeace ele

au de mult: bunătăţile traiului liber şi ale belşugului. Căci numai de-acolo poţi cere, de unde ai dat ceva.

* E plinită vremea. Numai prin Introducerea sufragiului

universal şi prin el, revoluţionând apoi întreagă viaţa politică, administrativă, ju­diciară, economică, culturală a ţărei în­tregi şi restabilind pacea internă a popoa­relor ei şi egalând deosebirea mare a claselor şi îmblânzind vrăşmăşia dintre ele — se va putea susţine ţara şi mo­narhia noastră puternică şi văzută, în concertul celoralalte state ale lumei.

Numai prin introducerea sufragiului universal se va putea închega trainic şi roditor raportul dintre tron şi mulţimea popoarelor cârmuite, primind ele dreptu­rile ce li se cuvin şi putând răspunde cu sprijinul, ce li se cere.

Şi nu e mai puternic sprijin pentru tron, decât dragostea şi alipirea milioane­lor mulţumite!

E plinită vremea. Şi ca să se ştie: începe se troznească peatra mormân­

tului şi să se crape. Iar mulţimea osta­şilor păzitori va cădea în genunchi, de spaima sfântă a măreţiei învierii, ce va să vină. Căci va învia, înmormântată de vea­curi, fericirea şi binele şi mulţumirea po­poarelor! Sună clopotele... E zvonul ve­stitor al izbândei adevărului!

Anexiunea şi urmările ei d e : dr. Mihail Polyt.

Anexiunea Bosniei şi a Herţegovinei este un fapt de mare gravitate pentru monarhia noa­stră, ale cărei urmări se vor simţi adânc pretu­tindeni în monarhie. Bărbaţii politici maghiari au crezut, că prin anexiune pot să facă şi ei pe Balcani o polit ică imperialistă, căci ei au numit aceas tă politică o politică imperialistă maghiară în Balcani. Când însă după anexiune raportul Bosniei şi al Herţegovinei faţă de monarhie părea că primejdueşte dualismul şi când mai ales în şedinţa din urmă a delegaţiunii austr iace prin­cipele Schwarzenberg a adus în discuţie trialis-mul, politicianii maghiari nu numai au trasării, ci mai mult, ei au început să considere trialis-mul ca cea mai mare primejdie pentru dualism şi pentru supremaţ ia rassei maghiare în monarhia habsburgică .

E uşor de înţeles, că pentru noi, popoarele nemaghiare ale Ungariei, este de interes deosebit sch imbarea raporturilor în monarhie sub înflu-inţa anexiunii Bosniei şi a Herţegovinei.

Nu de mult am zugrăvit în „Românul" ra­porturile în Croaţia şi am arătat, că legătura dintre Croaţia şi Ungaria din vina bărbaţilor de stat maghiari şi prin şovinismul nesăbuit devine tot mai laxă şi cum arată faptele, nici banul Tomaşici nu mai este s tăpânul situaţiunii.

Şi tocmai Croaţia are chemarea să fie cheagul pentru înfăptuirea trialismului. Din Croaţia, Slavonia, Dalmaţ ia cu Bosnia şi Herţegovina şi eventual cu Istria, Carintia, Craina şi părţile su­dice slavone ale Stiriei ar fi să se formeze un complex de provincii omogene, cari ar aduce echilibru în dualismul omnipotent de acum şi ar corespunde mai prosper intereselor monar­hiei unitare. E uşor de înţeles, că politicianilor maghiari chiar şi numai ideia trialismului le inspiră groază. Dar în Viena se crede, că prin trialism se poa te rezolvi mai uşor întrebarea, că în s i tuaţ iunea da tă a dualismului Bosnia şi Her­ţegovina, la care formaţiune de state are să aparţ ină.

Cât cunosc eu însă s tarea lucrurilor, înfăp-turii trialismului i se opun greutăţi de neînvins.

înainte de toate Augustul nostru Suveran acum la bătrâneţele sale numai cu greu s'ar

Nr. 81—1911. R O M Â N U L Pag. 9.

putea hotărî la o sch imbare a sistemului actual de stat. Şi apoi chiar în Bosnia şi Herţegovina opinia publ ică nu este favorabilă tr ialismului.

Bosnia şi Herţegovina sunt provincii curat sîrbeşti. In Bosnia şi Herţegovina sunt trei con­fesiuni, dar numai o s ingură naţionalitate. Beii mohamedani bosniaci vorbesc cea mai curată şi mai frumoasă l imbă sâ rbească şi nici nu înţeleg limba turcească. Faţă de mohamedani şi ca ­tolici, Sârbii ortodoxi au majoritate relativă. Sârbii orrtodoxi în Bosnia şi Herţegovina sunt aproape 1 milion, mohamedani i peste 600,000, şi catolicii cam 400,000. Pe t impul ocupaţiunii în Bosnia şi Herţegovina catolicii nu erau mai mulţi de 200,000, de atunci, prin imigraţ iune şi colonizări, numărul lor aproape s'a duplicat.

După anexiune s'au întâmplat mari s c h i m ­bări în raporturi le celor trei confesiuni. In d e ­cursul celor 30 de ani ai ocupaţiunii ortodoxii şi mohamedani i erau în cea mai bună prietenie, în cea mai strânsă alianţă. Făceau front în contra guvernului şi în contra catolicilor p ă m â n ­teni, cari erau protejaţi din par tea guvernului şi sub conducerea arhiepiscopului dr. Stadler nu numai făceau p r o p a g a n d ă catolică, dar în al ianţă cu Croaţii catolici voiau să supr ime sârbimea.

Fără îndoială, pe timpul ocupaţiunii , atât or to­doxii, cât şi mohamedani i nutriau speranţa , că soartea Bosniei şi a Herţegovinei se va des lega în senzul tractatului dela Berlin din 1878 în cale internaţională. Dar tocmai, fiindcă nădăjduiau o rezolvire internaţională a chestiunii bosniace, Sârbii ortodoxi, ca şi cei mohamedani , erau în multe privinţe prigoniţi . Mulţi şi mulţi Sârbi şi M o h a ­medani au tânjit în temni ţa vest i tă dela Zenitza. Pentru delicte de presă se dădeau grele p e ­depse de închisoare ordinară. Dacă vă aduceţ i aminte, eu în 23 Oct. 1907 am şi interpelat pe ministrul-preşedinte Weker le în afacerea unui tânăr mohamedán din vechea familie Smail Aga Csemalovics. Acest tânăr mohamedán pentru un articol de ziar a fost osândi t la temni ţă grea şi a trebuit să-şi facă p e d e a p s a în haine de robi şi în lanţuri grele. După interpelaţ ia mea i s'au luat lanţurile.

Alianţa intimă între Sârbi şi Mohamedan i după anexiune îndată s'a turburat . îndemnul 1-a dat chest iunea agrară.

Este îndeobş te cunoscut, că în Bosnia şi Herţegovina propr ie ta tea ţă rână se află în manile nobilimei vechi, care fusese creştină, dar care mai târziu după ocupaţ iunea turcească a trecut la islam, pentruca astfel să-şi poa tă păs t ra p ro ­prietatea. Raportul dintre domnul de pământ mohamedán şi ţăranii sârbi, afară de unele e rup-ţiuni ale fanatismului şi proselit ismului m o h a ­medán, nu a fost mai rău, decâ t cum era acel raport peste tot în Europa creşt ină pe t impul feudalismului.

S i tuaţ iunea ţăranilor (Cmeţi ) creştini începe a deveni insuportabi lă numai după încetarea marilor rezbele turceşti şi când Beii (Agalele, nobilii) t rebuiră să renunţe la jafurile din Un­garia, Croaţ ia ş. a. Atunci nobi l imea m o h a m e -dană sărăci tă voia să facă din ţăranii creştini simpli iobagi.

în vechime ţăranul creştin t rebuia să deie agalei zăciuială. Aga lele erau proprietarii vechi ai moşiilor, beii însă, ca nobili , nu trebuiau să fie agale . Dar prin usurparea proprietăţi lor ţ ă ră ­neşti şi beii au devenit Csitluk-Sahibi, adecă proprietari de moşii, făcând din ţărani arendaşi ai pământur i lor lor proprii. Câtă vreme Inalta-Poartâ n 'a prefăcut zăciuială în imposit de stat despăgubind agalele din mijloacele statului, ceeace s'a în tâmpla t la începutul veacului trecut, erau în Bosnia şi Herţegovina două categorii de proprietari de p ă m â n t : aga, care pr imta zăciu­ială şi csitluk-sahibi, care primia arendă. Arenda făcea la început a noua parte, apoi a crescut la a şasa, în urmă chiar la a treia parte a rodului. Nu era însă pretut indeni asemenea , dar în urmă Poarta a stabilit ca regulă generală partea a treia. Astfel s tarea cmeţi lor în Bosnia şi Her ţegovina

era insuportabilă, ceeace a pricinuit multe r ă s ­coale sângeroase .

Că par tea a treia, ce se plătia beilor, nu era legală, se dovedeşte şi prin împrejurarea, că la începutul veacului trecut, când Serbia s'a eli­berat de sub s tăpâni rea turcească, Inal ta-Poar tă a r escumpăra t dela agale zăciuială, dar beilor nu li-a dat absolut nimic, pe cuvânt, că ei sunt usurpatori. Cu toată usurpaţ iunea cmeţii din Bosnia şi Herţegovina to tdeauna s'au considerat ca proprietarii pământuri lor , pe cari ei le lucrau întocmai ca şi faţă de moşiile agalelor, pentru care plătiau zăciuială. Dreptul lor a fost în scris în cărţile funduare, acest drept al lor e şi acum înscris în catastru. Beiul csitlak-slahibi, nu putea să a lunge pe ţăran de pe moşia sa, decât numai atunci, dacă aces ta nu lucra de fel pământu l ori îl lucra prost, întocmai cum se făcea acelaş lucru şi în Ungaria pe t impul iobăgiei. Alungarea ţăranului de pe moşia sa se pu tea face numai în urma procedurei judecătoreşt i .

Că raportul de astăzi nu este un rapor t de drept, e mai presus de orice îndoială. Afară de csitluk, beii au şi moşiile lor alodiale, în tocmai dupăcum domnii de pământ ungari afară de p ă ­mânturi le lor urbariale aveau şi moşii alodiale. Beii au şi pe moşiile lor alodiale a rendaş i t e m ­porali, dar aceşt ia nu sunt ţăranii , cari pentru pământur i le urbariale (csitlu) contr ibuiesc par tea a treia.

Pământur i le urbariale, întocmai cum erau în Ungaria, sunt şi în Bosnia şi Herţegovina obiecte de vindere şi cumpărare , cari se vând şi se cumpără d impreună cu toate drepturi le respective ale cmeţilor ( ţăranilor) . Negustori sârbi bogaţi au şi ei astfel de pământur i (csit luk) cu cmeţii lor, întocmai dupăcum mulţi m o h a m e ­dani sărăciţi au devenit cmeţi.

Chest ia agrară este ac tua lmente Bosnia şi Herţegovina chest ia cea mai importantă , cea mai arzătoare. Chest ia aceas ta prezintă două contraste i m e n s e : rescumpărarea facultativă ori obligată a proprietăţii urbariale.

Moşierii mohamedan i nu voiesc nici un fel de răscumpărare , căci ei consideră pe ţărani ca simpli arendaşi ai lor. Dupăce însă guvernul a prezentat un proiect de lege pentru r e s c u m p ă ­rarea facultativă, beii v rând-nevrând s'au alăturat la acest mod de rezolvire. Rescumpăra rea are să se facă pe baza unei învoeli între moşieri şi ţărani . Banca comercială ungurească din Buda ­pes ta încearcă acum să facă o sp lendidă o p e ­raţ iune financiară oferind ţăranilor cu procente mari sumele t rebui toare pentru rescumpărare .

Sârbii, majoritatea relativă [a poporaţiunii , sunt în contra rescumpărăr i i facultative şi sunt hotărît pentru cea obligatorie şi doresc, ca aceas tă r e scumpăra re să se facă prin interve-nirea statului, cum s'a făcut aceas ta în Europa întreagă, chiar şi în Ungaria şi dupăcum s'a făcut aceas ta după tractatul dela Berlin şi în Bulgaria şi în părţile recvirate prin acel t ractat din par tea Serbiei şi a Muntenegrului , unde domniau curat aceleaşi ratorturi economice, ca în Bosnia şi Herţegovina. Pre tenziunea aceas ta a Sârbilor a produs cea mai mare spăr tură între aceştia şi între Mohamedani .

La început catolicii (Croaţi i) erau şi ei pentru rescumpăra rea obligativă, căci tocmai ţ ă ­ranii catolicii sunt cei mai săraci. Catolicii s'au apropriat de Sârbi şi în chest ia agrară au în­cheiat cu ei s t rânsă alianţă. Guvernul însă nu pu tea admite lucrul acesta, căci cu ajutorul c a ­tolicilor Sârbii ar fi ajuns la majoritate în dieta provincială şi la poziţie dominantă în ţară. Apro­pierea catolicilor de Sârbi se explică şi prin faptul, că coaliţia c roa to-sârbă din Croaţ ia a arborat principiul unităţii naţionale a Croaţilor şi a Sârbilor. Guvernul bosniac t rebuia însă cu orice preţ să impedece alianţa între catolici (Croaţi) şi între Sârbi . In lungul interval al ocupaţiunii , catolicii au fost favorizaţi în tot chipul din par tea guvernului bosniac şi dânşii niciodată n'au renunţat la legătura lor cu guvernul. In sfârşit promis prin tot felul de

mijloace guvernul a izbutit să despar tă pe catolici de Sârbi şi să-i câşt ige pentru r e scum­părarea facultativă, apropr i indu-i astfel de M o ­hamedani . In chipul aces ta în dieta provincială din Seraievo Sârbii au fost majorizaţi. Ura s t ră­veche dintre catolici (Croaţi) şi ortodoxi (Sârbi) s'a aprins din nou. Ura aceas ta într 'atâta s'a potenţat , încât în dieta provincială deputa ţ i de înaltă cultură au ajuns la formală încăierare. Trebuie să ştim, că în dieta aceas ta sunt azi foarte mulţi deputaţ i cu cultură academică din toate cele 3 confesiuni, cari ţin discursuri pa r ­lamentare la înalt nivel. Intre deputaţ i i moha ­medani sunt unii, cari şi-au câşt igat gradur i le academice la universi tatea din Viena.

Deci guvernul bosniac şi-a asigurat ma jo ­r i tatea de voturi pentru rescumpărarea faculta­tivă spri j inindu-se pe mohamedani şi catolici (Croaţi) în contra Sârbilor. Cu toate aces tea rezolvirea chestiei prezintă greutăţ i foarte mari nu numai având în vedere minori tatea conzide-rabilă a Sârbilor, dar şi fiindcă este de temut, că cmeţii vor opune resis tenţă revoluţionară, deoarece toţi cmeţii ( ţ ă ran i i ) : mohamedani , ca ­tolici şi ortodoxi sunt pentru rescumpărarea obligativă. Nu de mult un cmet mohamedán , a ucis chiar din aceas tă cauză pe un deputa t mohamedán , s imptom foarte periculos.

Se părea, că guvernul bosniac nu va su­pune la desba te rea dietei provinciale proiectul de lege despre r e scumpăra rea facultativă a p ă ­mânturilor urbariale, decât numai la toamnă. Totuşi dupăce şi-a as igurat majoritatea prin aducerea la un loc a mohamedani lor şi catol i ­cilor şi dupăce s'au luat măsuri energice pentru opr imarea oricărei mişcări mai primejdioase a cmeţilor, a supus desbateri i proiectul său înda tă după votarea bugetului . Proiectul a fost admis la desba te rea generală numai cu o majoritate de voturi foarte ne însemna tă .

Afară de chest ia agrară cea mai impor­tantă chest ie pentru Bosnia şi Herţegovina este înt rebarea, în ce rapor t vor ajunge aceste p r o ­vincii cu imperiul unitar şi tocmai în t rebarea aceas ta coincide cu problema trialismului.

Prin anexiune Bosnia şi Herţegovina au fost scoase din constelaţ iunea Peninsu le i -Balca-nice, unde au apar ţ inut sute de ani. Firea p r o ­vinciilor nu poate supor ta faptul acesta . P o p o r a -ţ iunea provinciilor doreşte , ca cele două ţări să r ămână au tonome în conste la ţ iunea Peninsu le i -Balcanice. Locuitorii provinciilor nu voiesc să fie încorporaţ i nici la Austria, nici la Ungaria, şi nici nu voiesc să fie împărţi ţ i între cele două state, ca adecă Herţegovina să se dea prin Dal ­maţia Austriei şi Bosnia prin Croaţia Ungariei . In ches t iunea aceas ta Sârbi şi Mohamedani sunt una, cu toate că acum sunt divizaţi în chest ia agrară. Numai minori tatea catolicilor sunt pentru unirea cu Croaţia, dar sunt hotărît în potriva oricărei legături cu Ungaria. De aici urmează, că catolicii (Croaţi i) sunt cei mai adicţi aderenţ i ai trialismului. Imenza majoritate a poporaţiunii însă doreşte , ca provinciile Bosnia şi Herţegovina să r ămână în starea lor separată , cum au fost în cursul celor 30 de ani ai ocupaţiunii . Majori­ta tea enormă a poporaţiunii doreşte, ca după anexiune aceste provincii să pr imească o au­tonomie consti tuţ ională de drept public, cam ana log cu poziţia, pe care de mai mult ca p a ­truzeci de ani o are Alsacia-Lorena faţă de imperiul german.

Nu sufere îndoială, că Ia Viena şi încă în cercurile cele mai înalte, decizive, există ser ioase veleităţi pentru triaiism. Asta se învederează l im­pede din discursul foarte semnificativ al pr inci­pelui Schwarzenberg din ultima delegaţ iune a u s ­tr iacă. Trial ismul cuprinde în sine momentul cel mai înalt în politica externă a monarhiei cu r e ­ferinţă la Orient. în Viena se rezonează astfel : Ce are a face pentru noi Bosnia şi Herţegovina, dacă nu avem în Sudul monarhiei o astfel de grupare slavă, prin care am putea să influinţăm în măsură hotărîtoare asupra Peninsulei-Balcanice.

Mare magazin de haine a lui

Moskovitz Zsigmond Furnizorul inteligenţei române. ARAD, (Palatul Teatrului orăş).

Cel mai ieftin şi avantagios izvor de procurat haine gata pentru bărbaţi şi copii. — Recomandă în deosebi specialele sale soiuri de paltoane si peptare pentru preoţi.

Asort iment ext raordinar de bogat in tot felul de îmbrăcăminte

moderne , pal toane, pardesiuri e tc . pent ru bărbaţ i şi copii.

"" N-rul telefonului pentru comitat şi oraş 534.

Pag. 10. R O M A N U L Nr. 81—1911

Dualizmul sub nici un raport nu poate im­pune popoarelor din Peninsula-Balcanică . După părerea mea, bine înţeles, nici trializmul nu ar putea să influinţeze în măsură s tăpâni toare asu­pra Penînsulei -Balcanice , dupăce acolo deja se află state i ndependen te : Bulgaria, Serbia, Mun-tenegrul şi Grecia.

Fără îndoială anexiunea Bosniei şi a Her-ţegovinei îşi va avea urmările sale şi ea va in-fluinţa nesminti t soarta monarhiei . Noi popoarele Ungariei , cari nu apar ţ inem rassei s tăpâni toare , suntem în gradul cel mai mare interesaţi de tot ce stă chiar în cea mai îndepăr ta tă legătură cu dualismul.

Neamul românesc , învecinat cu Slavii din Sud, e tocmai pentru acest motiv în gradul cel mai mare interesat de chipul cum au să se for­meze lucrurile la Slavii sudici şi îndeosebi p e n ­tru urmările anexiunei Bosniei şi Herţegovinei . Că regatul României ia parte activă la forma­ţ iunea raporturilor dintre Slavii de Sud, o dove­deşte un fapt prea interesant. România nu este stat balcanic şi totuş asemenea Bulgariei, Ser­biei şi Greciei, Regatul -Român a luat par te la festivităţile jubilare din vara trecută în Cetinje.

Am crezut potrivit să dau pentru Români informaţiunile acestea asupra anexiunii Bosniei şi Herţegovinei şi a urmărilor ei, căci ziarele un­gare, de unde îşi iau compatrioţii noştri români de regulă informaţiunile lor referitoare mai ales la popoarele slave, sunt în cele mai multe c a ­zuri absolut falş informate, ori dânsele cu in ten-ţiune informează falş.

Khuen şi Bienerth la M. Sa. Din Viena primim ştirea, ca ieri la orele 3/i\0 mi­niştri prezidenţi Khuen şi Bienerth s'au prezentat în audienţă comună la Maj. Sa împăratul. Audienţa a durat o oră. Imediat după audienţă contele Khuen şi baronul Bienerth au luat dispoziţii, ca azi să se convoace consiliile de miniştri, în cari mi-niştri-prezidenţi vor raporta despre rezulta­tul tratativelor din Viena. Faptul, că a-mândoi miniştri-preşedinţi au convocat con­siliile de miniştri, dovedeşte, că în zilele viitoare vor avea loc tratative de mare im­portanţă.

* Congresul bisericei sârbeşti. Din No-

visad primim ştirea, că Lucian Bogdanovici, pa ­triarhul sârbesc , a convocat congresul bisericei sârbeşti pe ziua de 15 Mai. Comisar ministerial la acest congres este numit secretarul de stat Iuliu Rohonyi.

* Nemulţumiri în sânul Turcilor tineri.

Forma nouă de stat din Turc ia n'a putut schmba deoda tă vechiul sistem dominant . De aceea şi în sânul noului regim şi în întreaga viaţă consti tu­ţ ională a început a se arăta în curând, s impto-mele corupţiei, cari erau în floare în trecut. Dacă dăinuia mai depar te acest sistem, în cu ­rând s'ar fi dovedit, că partidul Turcilor tineri nu este capabil de reformele pentru care s'a angajat.

Norocul însă a făcut, că chiar în sânul lor s'a ivit o grupare însemnată, care a pretins revi­zuirea programului , ameninţând cu disidenţa, dacă nu se vor împlini dorinţele lor.

Ruptura ar fi produs o impresie rea nu nu­mai asupra populaţiei din Turcia , dar asupra Europei, căci aceas tă întâmplare ar fi putut fi privită foarte uşor de o dovadă a incapabil i tăţei lor. Conducători i au înţeles situaţia şi deaceea au intrat încă dela început în tratative cu şefii celor nemulţumiţi , ca să afle un mod, prin care să se înlăture diverginţele.

Pretenziunile disidenţilor se cuprind cam în următoare le : Programul să fie supus unei r e ­vizii, care să declare postul de ministru de in­

compatibi l cu mandatul de deputat , deputaţ i lor să nu le fie permis exoperarea de oficii şi favoruri pe seama cuiva, să respecteze tradiţ ia din trecut şi să susţ ină prestigiul Sultanului. Să se re spec ­teze moravurile şi datinile islame, toate na ţ io­nalităţile să fie egal tratate. Să se în t roducă controlul şi responzabi l i ta tea miniştrilor.

Disidenţii au hotărît în adunarea lor, că nu aş teap tă împlinirea momentană a pretenziunilor lor, ci numai int roducerea lor t reptată . Aceasta de aceea, ca să nu producă sguduiri prea mari.

Şi marele vizir s'a declarat pentru dizidenţi, aşa că sunt prospecte , ca conflictul să se ap la ­neze în favorul disidenţilor. Numărul lor s'a ri­dicat deja la 90.

In momentele din urmă au făcut şi d is i ­denţii concesiuni mai ales ce priveşte portofo­liile ministeriale. Au admis ca deputaţiii să poa tă fi miniştri în acelaş t imp, dar numai în acel caz, dacă permit aceasta , două treimi din numărul deputaţi lor.

ECONOMICE 0 nouă politică socială fală de meseriaşi Chestiunea clasei de mijloc ocupă un loc de

frunte în literatura noastră economică şi socială. Este îndeobşte cunoscută teoria clasei mijlocii — teoria circuitului social, — în formularea ei quasi -pozitivă, care-i asigură o popularizare întinsă. Prezentată sub forma unei axiome — a unui ade­văr, n 'are nevoie de demonstraţ iune, — această teorie n'a fost încă studiată, spre a călăuzi poli­tica economică şi socială, faţă de clasa noastră de mijloc.

Este adevărat, că forma ei de axiomă, de un colorit naţionalist, a contribuit la lărgirea inte­resului public pentru clasa mijlocie, fără a fi venit în interesul imediat al ei, căci tocmai concesiunea permutărei ei, nu îmbrăţişează toate curentele, cari pot avea loc între cele două clase extreme ale edificiului socia l : clasa de jos şi cea de sus, a căror considerare este imediat necesară unei îndemnări eficace a politicei economice şi sociale faţă de clasa de mijloc.

întru acest sfârşit este de lipsă a se studia toate elementele, cari compun clasa de mijloc, a li-se urmări evoluţia firească spre a afla în acea­sta însăşi o călăuză politică.

Unul din aceste elemente îl formează me­seriaşii. Nu este aici locul de a desvolta întreaga chestiune a meseriaşilor. însă cum s'a arătat în altă parte, *) ea se prezintă astăzi şi la noi sub forma luptei de concurenţă între diferitele sisteme de exploatare industr ială: meseriile de o parte, industria la domiciliu şi fabrica de altă parte, în această luptă de concurenţă meseriile sunt su­puse unui proces de descompunere şi transformare, care condiţionează decadenţa meseriilor.

Această decadenţă a meseriilor, urmare fi­rească a întregei evoluţiuni economice şi tehnice moderne, nu însemnează dispoziţia meseriilor, ci numai reducerea lor la acea poziţiune, în care i-se pot valorifica propriile lor calităţi. Viitorul lor este la sate, unde va propăşi în măsura în­tregei desvoltări economice dela t a r ă ; dar şi la oraşe ele mai au încă răgaz de lucru cu folos, căci, Ţara Românească este încă la începutul erei capitaliste.

Acestea cunoscute, însăşi tendinţa evoluţiu-nei economice va indica firul politicei faţă de meseriaşi. înainte de aceasta încă câteva consi-deraţiuni critice asupra politicei de până acum sunt foarte necesare.

Sunt aproape 10 ani de viaţă a corporaţiilor de meseriaşi în România. Rezultatele lor sunt foarte neînsemnate. Ele n'au ajutat câtuşi de pu­ţin meseriaşilor aflaţi în lipsă, căci legea de or­ganizare a meseriaşilor nici n 'a fost aplicată în

*) Vezi broşura mea : „în chestiunea meseriaşilor". Buc. 1911.

întregimea ei şi nici nu s'ar fi putut aplica chiar dacă s'ar fi depus mai mult zel întru aceasta. Fondul corporaţiunilor, instituţia brevetului, nu s'a respectat, căci nu se pot limita meseriile de fabrici şi industriile la domiciliu. Apoi grăniţarea câmpului de activitate a fiecărei meserii nici nu se poate concepe astăzi, de aceea nici nu s'a în­făptuit nicăiri. Chiar în ţara celei mai straşnice birocraţii, în Austria, ea n'a putut fi dusă la bun sfârşit.

Corporaţiunile n 'au avut deci nici un rezul­tat binefăcător meseriilor, pentrucă însăşi princi­piul lor este în contrast cu caracterul vieţii eco­nomice moderne.

Proba cea mai vie, a procurat-o tustria, unde organizaţia cea mai perfectă a corporaţiu­nilor, n 'a dat roadele aşteptate chiar de cei mai pesimişti. Aşa dar este a zădărnici o acţiune într 'adevăr folositoare meseriaşilor — o acţiune de politică socială, — a mai încerca a crede, că o bună organizare a corporaţiunilor — aceea, ce întreacăt fie zis, — nici nu e de gândit faţă cu aparatul birocratic românesc — va fi de folos meseriaşilor.

Problema redusă la ultima ei expresiune este a c e a s t a :

Asta în calea progresului economic este în zadar ; acolo unde formele de exploatare indus­trială capitalistă pătrund, meseriile sunt biruite; a încerca a le hrăni cu oxigen... birocratic este a le asfixia. Progresul economic trebue îndrumat spre a fi de folos şi celor mici, nu numai celor mari.

Acesta este rolul politic economic şi social a celui mai apropiat viitor.

Cea dintâi operă de politică socială pentru cea mai muncitoare pătură a clasei de mijloc — pentru meseriaşi, trebue să fie asigurarea lor con­tra urmărilor economice a bătrâneţei, invalidităţei şi boalei.

La ministerul de industrie şi comerţ din Ro­mânia se lucrează la un proiect de lege, recunos-cându-se prin aceasta în mod oficial noua direc­ţiune în politica faţă de meseriaşi. Cum şi ce-ar trebui să fie un sistem de asigurări sociale pen­tru meseriaşi, voiu încerca a schiţa într 'un nu­măr viitor.

Londra, 31 Martie, 1911. Dr. Victor Madgearu.

Cronica femenină. F e m e e a ş i s ă r ă c i a d i n c a s ă

Sărăcia a fost şi o fi până-i lumea. Adevă­rul acesta se resimte la noi, nu numai la po­porul de rând, ci şi la inteligenţă. Deosebirea e numai, că pe când la bietul ţăran sărăcia râde prin spărturile dela coaste şi scoate părul prin căciulă, inteligenţa o mai duce cumva până la un loc, pe credit.

întrebaţi doar, cum ajunge chestia aceasta să fie tractată într'o cronică femenină? Uşor de 'nţeles. Pentrucă la crearea sărăciei neamului no­stru îşi are parte de „merit" mai bine z i s : vină — şi însăş femeia Aşa e aceasta jos în popor, dar mai ales la pătura inteligentă.

Să mă explic. In orice căsnicie, în care rolul femeii nu

este redus în mod silnic prin capricii bărbăteşti, femeea este şi trebue să fie un factor de căpetenie. Dela simţul şi priceperea femeii pentru chemarea sa casnică atârnă nu numai buna rânduială în căsnicie, ci şi mulţămirea căsniciilor. Cuvântul acesta îl spun gândind mai ales la casele inteli­genţei noastre.

In aceste case am putea zice, că partea cea mai mare a câştigului trece prin mâna femeii, cu destinaţia de a se 'ngriji de alimentaţie şi de îm­brăcăminte şi de a plăti servitorimea.

Să ne 'ntrebăm acum, cum îşi împlinesc „doamnele" noastre datoria în aceste privinţe.

K I L E T V Y I Cm 2S T = Preţ ieftin extraordinar. Arad *tr llÍHPf fiPIT7Pll 11 la Olofllll uânăi P ă n u r i d e h a i n e femeieşti, mătăsuri, delaine, zephire, car-/ii du, au. juíöbi luiiKiiiKy n, ia yiuuui vânai. toane, mănuşi, ciorapi pregătiţi de penitenţieri. Asortiment

An cncif fimitatilo rlo nrimävarä b o g a t d e u m b r e l e > P a l a r i i d e P a i e P e n t r u d a m e - M o d e l e V AU SOSII fluUldţlie lUJ pilllldVdld. decoruri se capătă cu preţ foarte scăzut

Nr. 81—1911 . R O M A N U L Pag. 11.

Sunt nevoită să răspund sincer cu învinuirea, că fie, pentru scăderile în creşterea familiară, fie pentru influenta din şcoalele străine şi a mediului social, în cari ele trăiesc, femeile noastre neso­cotesc chemarea casnică a femeii.

In acest chip am ajuns, că multora din noi nu ne place atmosfera de bucătărie, ori nu ne pricepem la daraverile casnice. De aici apoi vine plusul de servitorime, angajată la casă, cu bani scumpi şi pe lângă hrană aleasă; de aici anga­jarea costisitoare a bucătăreselor, cari ţin r o ' u ' gospodinei în bucătărie, uneori chiar şi cheile cămării.

Mai adaugeţ i la aceasta , dragi ceti toare, şi împrejurarea, că procurări le pentru menaj le face de multeori, dacă nu totdeauna, servi torimea. Să ne în t rebăm: unde este femeia, când e vorba de toate aceste griji ale căsniciei ?

A furat-o dela cămin şi până aci, şi o fură zilnic, tot mai mult, viaţa socială spre a o face, din înger fericitor a! căminului , idol al soc ie­tate i.

Astfel prin relele exemple zilnice se falsi­fică tot mai mult viaţa familiară şi mai ales de gospodină, aşa, că chemarea de s t ăpână a casei, de multeori trece, deoda tă chiar Cu creşterea co ­pilaşilor, în mâna servitorimei, pentruca „ d o a m n a " să poată figura cât mai mult afară de casă.

îns t ră inarea aceas ta a femeii române de că ­min îşi are şi alte urmări pe lângă plusul de cheltuieli cu plătirea şi hrănirea bucătăresei şi servitorimei. Femeia ajunsă la largul modern al vieţei sociale, cere şi alte jertfe nouă.

Pe lângă, că ea nu se face pe sine tot­deauna destul de folositoare în căsnicia sa, a ler­gările în lume şi distracţi i le sociale rec lamă toa­lete multe şi scumpe şi un număr mai mare ori mai mic de „jururi" şi „mese" cost is i toare.

Este necondi ţ ionat de osândi t a semenea lux pentru atari prilejuri intrate, deşi pe nedrept , în codul „obl igamentelor" sociale ale vieţei de azi ; dar e de osândi t mai ales la acele case, unde femeia, pentru a fi „modernă" în acest înţeles, riscă tot câştigul bărbatului şi al casei pentru atari t rebuinţe de lux, uneori pe datorie până la extremul creditului.

Nu mă îndoiesc, se vor mai afla sorioare, cari să fie de acord, că a sosit vremea, când noi femeile să ne impunem, ca din lumea vanităţi lor moderne să 'ntoarcem la căsnicii le noas t re ; 'aici să ne facem chemarea, reducând pretenziunile la minim şi spor ind conlucrarea noas t ră la pos i ­bilul maximal, ca să facem de prisos în mare parte servitorimea, ce o plăt im scump.

Femeile altor neamuri simt deja primejdia, ce se apropie pe urma „modernizăr i i" sus a ră ­tate a femeii. N 'am decât să citez două cazuri mai recente. Nu de mult în Austria era mare scumpete de carne, iar femeile ge rmane au pus boicot pe carne, ţ inându-ş i casele cu legumi­noase. Iar în Belgradul sâ rbesc femeile s'au re­voltat contra modei luxoase şi au hotărî t să in­troducă costumul naţional, că e mai frumos şi mai ieftin.

Oare la noi nu este destulă sărăcie în multe din casele inteligenţilor noştri pentru luxul în mâncare şi î m b r ă c ă m i n t e ?

E timpul suprem, ca să începem şi noi o astfel de p ropagandă , de a îndrep ta scăderile vieţii neamului nostru Lucrul aces ta îl putem duce la izbândă cu atât mai uşor, că societa tea noas t ră nu e cine ştie ce speţă veche şi ar is tocrat ică, care să fi avut de lungi vremuri un traiu puru­rea „modern", ci am trăit cu pi tuţă neagră, unii chiar şi cu mălai.

Iar în privinţa costumului naţional, cine poate ţinea în lumea întreagă concurenţă cu nea­mul nostru ?!

Dragi ceti toare, gândi- ţ i -vă asupra acestui lucru de-a fugări din casele noastre sărăcia, iar nu de a o spori, — şi vă vor binecuvânta copi ­laşii Voştri. Românca.

jDr!sTEFAN TĂMĂSDAN l j medic univ. special ist in arta dentistică, J

Í ARAD, vis-â-vis cu casa comitatului. • Palatul Fischer Eliz. Poar ta II. •

î Consultaţii dela orele 8—12 a. m. şi 3—6 d. a. J

Dela Dunăre împrejurul Peninsulei Balcanice prin Italia la Dunăre

Spre mare.

încerc să dau coloanelor „Românulu i" , în forma pe care o îngăduie expres ia fugară a clipelor fără răgaz, să dau cititorilor săi poves tea celor în­ţelese şi simţite de mine într 'o lume cu totul nouă şi boga tă pentru cei mai mulţi dintre mu­ritori.

...Şi iată, — iată, în sfârşit, sosesc în Bu­cureşti acei, cari de ani de zile se tot p regă tesc de drum. Fi indcă nu sunt s ingur; suntem o „companie" întreagă, o familie mai b ine ; fa­milie de elevi, pe care şcoa la din Braşov o tr i­mite Italiei prin Marea Neagră, Egee şi Medi -terană.

In fruntea lor, în fruntea noas t ră a tuturor, se găseş te d. profesor dr. Iosif Blaga, celce pentru a două-oară acum, t imp de 5 ani, a p re ­gătit, prin modes te cotizaţii lunare, prin daruri şi prin reprezentanţ i i teatrale , în sate, — o excur-siune de şcolari săraci în Italia.

Şi ca să fac „inventarul" complet al „com­paniei'" amintesc , în afară de cei 26 şcolari, pe d-na şi d-ra Blaga, şi pe d-ra Irina Cris tescu.

Deşi bucureş tean, aproape vechiu, din clipa sosirii grosului din Braşov, m'am simţit şi eu escursionist . Cele două nopţi din ajun, mai mult veghiate din pricina pregătir i lor pentru ei şi pentru mine, le simţii deoda tă nopţi de călătorie. Alergasem pe tren ? pe vapor ? într 'o căruţă, pe drum de munte ? Fuseseră cântece, râse te? Destul că eram excursionist , un excurs ionis t nedormit şi obosit , în rând cu ceilalţi.

Doi dintre şcolari — jumăta te din şcolarii clasei a şaptea sunt cu noi — când au păşit pe peronul gărei de Nord m'au în t rebat dacă e în programul vizitelor din „Capi ta lă" şi „Minerva" ; alţi câţiva dacă are d. Iorga curs.

Nu era nici zi de Vineri, nici zi de Sâm­bătă... Băieţii aş teptau totuşi o soluţie dela cel care avea oare cum grija lor în Bucureşt i .

„Dar aşa pe s t radă nu trece?.. . ." Au văzut totuş „Minerva", au cercetat, apoi ,

muzeul zoologic, Academia Română, muzeul de istorie şi arheologie, Universi tatea, pe Mihaiu-Viteazul (îl aveau în program ei) palatul poş te ­lor şi biserica Domni ţa Balaşa, — dar toate cu zor, fiindcă după 4 ore şi jumătate trenul nostru pornea.

La ceasul plecărei se găsesc în gară pr ie ­teni şi rude ale profesorului şi elevilor.

„Faceţi cinste neamului nostru în Italia!", a s tr igat un glas de pe peron şi trenul se urni leneş înaintând încet, ca şi un car tras de b i ­voli, cari par a simţi cât de lungă are să fie povara. Apoi pas cu pas , pr inse iuţeală; Bucu-ştii se desfac, rămân la dreapta , multă vreme la dreapta , apoi îndără t şi se duc până nu se mai văd.

„Nu se mai văd Bucureşti i!" . Pr indem a ne privi unul pe altul mai cu dinadinsul . Fie că aceas ta ţine de sufletul Ardelenilor, fie că ţine de tainele „s t ră inătă ţ i i" crescânde, te pr iveşte fiecare şi te în tâmpină cu un zâmbet priet inesc. Suntem călători pe acelaş drum 20 de zile, 25, cine ştie...

Sub fereastra mândrei mele Trece-un pără iaş cu jele... Iese mândra să se spele Vede că-s lacrimi d'a mele...

E un bănăţean din părţi le lui Vidu. De în­da tă ce-i aud vocea, mi-se arată perspect iva unui concert permanent , concert în tren.

Concer t pe bord, concert în port la hotel, concert pe pretutindeni. . .

O voce dulce şi ca ldă ca a „sept imanulu i" Daicovici greu se întâlneşte . Şl trenul merge a-cum iute, lăsând în urmă atâta câmp larg fără hotare cu zări nedesluşi te şi învăluite în umbrele tot mai dese ale înserări i . Ca un fugar încă le­cat pentru pr ima dată maşina aleargă cu ace -iaş sete nebună, deschizând zările nouiş i a run­când umbrele tot mai dese celor rămase în urmă. Afară noaptea , a r ă m a s s ingură s t ăpână cu pu ­terea umbrelor sa le ; pe bănci se adună grupuri , grupuri , vorbind ori cân tând în su rd ină ; dar e mai mult tăcere ; o tăcere neînţeleasă, apăsă toare , o tăcere a semănă toa re cu tăcerea tristă a celor ce-au înserat pe drum... O d a t ă cu razele s labe şi turburi ale luminei dela tren... s'a coborî t pe

feţe o melancolie în care se ames tecă şi dorul depăr tăr i lor fără margini şi, poate , dorul de casă al atâtora, cari nu veneau de acasă...

„Dunărea!" , răsună la fereastra vagonului o voce aproape înecată în fiorul din care t r e să -rise. Şcolarii nu mai încap pe la fe res t re : s e înghesuiesc , îşi cer unul altuia loc. Dunărea !

Dacă pentru atâţ ia călători obişnuiţi , p e n ­tru negustori şi tot felul de oameni de afaceri Dunărea a ajuns o apă ca orice apă care t rebue trecută pe un pod ca alte poduri — prin s t r i ­gătele ieşite din aceste piepturi tinere, venite de pe alte tărâmuri , Dunărea creşte iarăşi! Din lu ­mea plină de taină din care isvoreşte cel dintâiu fior al tuturor simţirilor alese, Dunărea se d e s ­face cu toată poezia ei. Şi ochiul lacom, care vede pentru în tâ ia -da tă malurile acestea, î m ­prumută întinsului apelor sale, valurilor sale, malurilor îndepăr ta te toa tă strălucirea, măreţia şi taina. Şi, deşi e noapte , poate că ţărmii şi va ­lurile Dunări i s t ră lucesc acum pe întinderi mari , în lumina boga tă a unui răsăr i t de vară. Multe frânturi din pi torescul bătrânului Nistru, în toa tă în t inderea căuta tă de autorul „României P i t o ­reşt i" , re t răesc , aici în vagon, cu toată bogă ţ ia de podoabe . Retrăesc în sufletele aces tea oşti îngrămădi te spre ţărm şi oşti înecate în apă, sgomote de războiu ori cântece domoale, î n g â ­nând murmurul valurilor...

...Sub povara, tâ râ tă de sborul maşinei n e ­şt iutoare de gândur i şi simţiri omeneşt i , podul uriaş duduie în sunetete ames teca te grele, în lo­viri repetate , p roducând impresia unor n e n u m ă ­rate bubuiri de tun.

Prin depresiunea, care însemnează albia de odinioară a Dunării , e mai iute sborul şi mai adâncă noaptea .

Şi tot aşa spre mare, ţ inta noas t ră cea dintâiu...

Romulus Cioflec. Vaporul „România" în Dardanele .

INFORMAŢIUNI Aiad, 9/22 Aprilie 1911.

De-ale noastre. Hristos a înviat! Tuturor colaboratorilor,

cetitorilor şi binevoitorilor ziarului nostru, le do­rim să petreacă în pace şi deplină sănătate sfintele sărbători ale învierii Domnului.

— Din cauza sfintelor sărbători ale învierii Domnului, numărul viitor al ziarului nostru a-pare Joi dimineaţa.

Proces de agitaţie. Ieri s'a desbă tu t îna in­tea tr ibunalului din Árad procesul de agitaţie a d-lui învăţător Sinesie Popovici şi a fruntaşilor Qheorghe Lericu şi Petru Halmagian, toţi lo­cuitori în Troiaş .

Acuza era: că susnumiţi ' , fruntaşi au bat jo­corit pe Gligor Că taua şi Iosif P o p a din Troiaş fiindcă la a legerea trecută de deputa t din Radna aceşti din urmă au votat cu Tagânyi vânzându-ş i astfel neamul, biserica şi şcoala lor, pentru care fapta urîtă acuzaţii au îndemnat pe cei prezenţi , că t rădători lor aces tora să li-se deie foc.

La per t ractare Gligor Cătană şi Iosif Popa au fasionat în contra acuzaţilor, dovedind întru toate acuza.

Tr ibunalul însă conform apărărei d-lui a d ­vocat, dr. Iustin Marşieu, i-a achitat pe acuzaţi pe motivul, că agitaţia şi îndemnul de apr indere n'a fost adresa tă mulţimei şi provocarea n'a fost directă, ci a avut mai mult coloritul de ceartă.

Goană după tricolor. Din Domaşnia ni-se scrie, că în Dumineca Floriilor fiind târg de ţară, un neguţător slovac întinsese în şatra sa spre vânzare şi câteva cin-gători, dintre cari trei înfăţişau frumosul nostru tricolor roşu-galbin-vânăt, ceeace văzând doi jandarmi le-au confiscat numai decât. In zadar s'a apărat bietul slovac, că el le-a primit dela o fabrică din Pesta şi că nici prin gând nu i-a trecut că ace­ste brâne vor zgudui temeliile Ungariei, căci împănaţii au rămas neînduplecaţi.

Pag. 12. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

Suntem obicinuiţi cu astfel de apucături, ne luăm însă totuşi voie să întrebăm, până când va mai dăinui această admi­nistraţie atât de păcătoasă, până când se va urma cu politica „călcării pe bătături", căci totuş nu este lucru mic o asemenea purtare chiar în mijlocul târgului. N'ajunge Făgetul, Ţălna, Panade şi altele. Peste tot are vre-un înţeles, ca unii să se în-furieze la vederea tricolorului nostru mai dihai ca taurii (bicii) Ia vederea posta­vului roşu. Noi şi tot omul cuminte credem, că nu ar fi oare vremea ca vrâsta vredniciilor ieftine să-şi cam ia tălpăşiţa din aretul nostru. („Foaia P. R").

Despărţământul „Beinş" al Astrei. P. T. membri i ai Asociaţiunei pentru li teratura şi cul­tura poporului român, din despăr ţământu l Beinş, sunt pe aceas tă cale, convocaţi la a d u n a r e a g e ­nerală a despăr ţământu lu i , ce va avea loc D u ­minecă, 30 Aprilie, la orele 11 din zi. Ord inea de zi: 1. Desch iderea adunări i generale . 2. Ra­portul cassarului (prezentarea socoteli lor şi a budgetului ) . 3. Raportul comitetului. 4. Alege­rea directorului despăr ţământulu i . 5. înscr ie­rea nouilor membri i . 6. închiderea adunări i ge ­nerale . Beinş, 20 Aprilie 1911. Dr. C. Nyeş, v.-prezident. Dr. C. Pavel, notar adhoc .

Invitare. Adunarea municipală de pr imă­vară a comitatului Sălaj fiind convocată pe 27 1. c. învit pe dd. membri i congregaţ ional i români , ca să binevoiască a part icipa la o conferinţă intimă, ce va avea loc la Zelau în locali tatea îndat inată , în preziua adunări i 26 Aprilie, 7 ore seara .

D. preşedinţi ai cluburilor cercuale sunt rugaţi să binevoiască a stărui, ca membrii ro ­mâni congregaţ ional i să part icipe atât la confe­rinţă, cât şi la adunarea congregaţ ională în număr complet . Şimleu, la 19 Aprilie 1911. A. Cosma.

Apel. La marginea spre sud a comitatului Alba-inferioară e comuna Gusu (Kisludas) , cu lo­cuitori, în a treia par te de naţ ional i ta te săsească, iar două părţi din trei Români, agronomi . Cu toate, că hotarul comunei e mic, dela comasa re încoace oamenii , fiind harnici şi cruţători, au în­ceput a înainta binişor. I-a ajutat mult şi Ame­rica, căci cei duşi acolo, după 2—5 ani se în­torceau acasă cu bani frumoşi, din cari şi-au r i ­dicat case solide, şi alte zidiri necesare ag rono­mului, ori au cumpăra t pământur i şi achitat da ­toriile cele vechi.

Ne gândeam tocmai la r idicarea unui ed i ­ficiu nou şcolar, fiindcă şcoală proprie nu avem în comună, noi, Românii gr.-or., iar casă par t i ­culară nu mai căpă tăm spre închinare , şi iată, că o catastrofă dureroasă ne strică toate planurile. Fie că din nebăgare de samă, ori poate în urma faptei vre-unui om fără frică de Dumnezeu, în 30 Martie n. pe la orele 11 din zi s'a născut un foc mare în comuna noastră , care ajutat de un vânt puternic, a prefăcut în cenuşe, în o oră şi j umă­tate, 39 de case şi 51 şuri, în cari au ars haine, bucate , mâncări , nutreţuri etc. A mai ars apoi o vacă, trei viţei, 5 oi şi 5 miei, 3 scroafe cu 11 purcei , şi aproape toate galiţele de prin curţi. Treizeci şi nouă de familii au rămas sub cerul liber, fără adăpost , fără îmbrăcăminte , fără mân­care.

Ne îndreptăm deci rugămintea, în numele aces tor nenorociţi , spre toate inimile creştineşti , şi le implorăm ajutorul grabnic . Binevoiască a trimite fiecare cât poate din prisosinţele sale, ca să se poată uşura barem în câtva soar ta celor cercaţi de Domnul .

Binevoitoarele oferte să se tr imită la ep i -t ropia parohială gr.-or. din Gusu (Kisludas, poşta Kis-apold) , care va face apoi împăr tăş i rea aju­toarelor intrate, iar la t impul său va da soco ­teală publ ică despre ajutoarele primite. — G u s u , (Kis ludas) la 1/14 Aprilie \9\\. Stefan Medeşan, paroh. Vasilie Párián, ep i t rop-cassar .

Cărţi didactice aprobate. Cu rezoluţia mini­s ter ia lă de sub Nr. 13.171/1911 s'au aproba t — în ult imele ediţii — următoarele cărţi didact ice pentru cursul pr imar de Iuliu Vuia. 1. Curs p rac ­t ic de ari tmetică cl. 2, 3 şi 4. 2. Curs pract ic de ar i tmet ică şi geometr ie pentru ci. 5 şi 6. 3. C u î s pract ic de fizică şi chemie.

Elevii liceului din Focşani în Budapesta Luni în 16 1. c. a sosit la Budapesta cu acceleratul de dimineaţa un grup de studenţi şi mai mulţi p ro ­fesori sub conducerea profesorului Leonescu, de unde după vizitarea oraşului au plecat spre Roma.

Uniforma şl înfăţişarea chipeşilor studenţi a provocat uimirea tuturora

Studenţii din Rorhânia au fost primiţi de mai mulţi studenţi universitari, de aici şi conduşi prin toate locurile mai însemnate din Bu­dapesta.

Le-a plăcut în deosebi parlamentul şi partea dinspre Buda cu palatul regal şi biserica Matia.

Studenţii au plecat mulţumiţi de cele văzute, şi cu promisiunea, că la reîntoarcere se vor opri mai mult pentru a petrece în mijlocul fraţilor, de cari numai cu greu s'au putut despărţ i .

Din patrie. Emigrare din Torontal. Biroul subprefectoral

din comitatul Torontal a comunicat raportul s ta­tistic al emigrărilor din luna Martie. Conform ra­portului în luna Martie s 'au extrădat 346 paşapoar­te pentru 596 persoane. Au emigrat — aproape toţi în ţara norocului, în America 166 bărbaţi şi 168 femei. S'au reîntors 150 bărbaţi şi 68 femei.

Şi asta într 'o lună, din cel mai mănos co­mitat al Ungariei de sud, din comitatul Torontal . De aceea totuş compatrioţii noştri susţin, că „extra Hungár iám non est vita..."

Ce-i în dulap? Alaltăseară telefonul poliţiei centrale din Budapesta bârnăia extrem de agitat, trezind din visare oficiantul de inspecţie. O voce tremurând de emoţie spunea, c ă : „în hotelul Széifert de pe strada Kerepesi s'a întâmplat o crimă tainică. Odaia din etaj ce poartă numărul 22, ascunde ceva senzaţie fioroasă. Din dulap se întinde un miros greu ca de cadavru pornit a se descompune. Aerul din coridoare e înficiat, încât abia poţi u m b l a . . "

Vestea aceasta laconică şi misterioasă iz­buti să pună în mişcare întreg aparatul poliţie­nesc Doriau cu toţii senzaţie şi le venise bine la socoteală avizul acesta telefonic. Urcară îngrabă birja, poliţişti, detectivi şi porniră sâ desvălească crima. Sosiţi odată, cel dintâiu lucru a fost să constate, că în odăiţa de sub nr 22 a locuit din Februarie până în 1 Aprilie o madmoisellă fran­ceză originară din Elveţia, d-şoara Helen Gavin, care dispăruse fără să plătească.

In drum spre odăiţă era într 'adevăr un mi­ros nesuferit. Poliţiştii întrară la nr. 22. Ii nutria speranţa unei desvăliri senzaţionale. Deschizând însă dulapul cu pricina, aflară abia un cadavru de copilaş nou născut. Era descompus cu desăvâr­şire, încât abia o cercetare microscopică va putea constată de s 'a*născut copilaşul viu ori ba

Poliţiştii cam nemulţămiţi cu rezultatul au pornit să urmărească p ; crescătoare. Căci de se va dovedi că copilaşul s'a născut viu, are să răs ­pundă pentru fapta sa neomenească în faţa ju­decătoriei.

Un dar pentru Slovaci. S ă p t ă m â n a trecută a murit în Budweis , în Bohemia, d-rul Svatomir Turna. Gânduri le lui s'au îndrep ta t şi în ceasu­rile din urmă asupra suferinţelor fraţilor lui Slo­vaci din ţara ungurească . Înţelegând el rostul neasemăna t de mare ce-l au gazetele în viaţa unui popor, a lăsat 1000 cor. pentru ziarul na ­ţionalist „Slovensky Tyzdennik" . La noi nu s'a în tâmpla t încă lucruri de acestea . Ii fericim pe fraţii slovaci.

Un desperat. Ieri şi-a slobozit un glonte în cap ajutorul de stoler Gaspar Kronstein. Dimi­neaţa l-au aflat trecătorii, pe o bancă din parcul orăşenesc din Budapesta, în sânge. Au chemat salvarea, care 1-a dus pe muribund Ia spitalul Rokus.

In buzunarul tânărului sinucigaş au aflat o scrisoare, care aruncă o tristă lumină în cutele cele mai ascunse ale unui suflet d i spera t .

Iată-o : „De ce frica aceasta, de ce groaza de nimi­

cire ? Nu e doar ' mai cumplită, mai fioroasă soartea mea de proletar, fomarea mea continuă, ce-mi suprimă şi mistue toată energia fizică şi sufletească ? Nu este ceva mai dureros, de cât în noi să constatăm pipernicirea, scăpătarea sufletu­lui, şi să vedem, cum zilnicjdispare din conşti inţă un sentiment de cultură, o idee mai nobilă. Şi toată durerea o curmă moartea, o bubuitură de

revolver, lovitura de graţie, care zoreşte disoluţia totală în nirvana mistică a vibraţiunilor eterice".

O scrisoare aceasta, a unui suflet deschili-brat, care la prima decepţie îşi face socoteala ce viaţa, lipsindu-i „educaţia rel igioasă-morală" cum oţeleşte sufletul, împrumutându- i nădejde într'un viitor mai bun, şi dându- i energia sufletească ne­cesară să înfrunte toate tempestăţile vieţei.

Dela fraţi Programa pentru serbarea Invierei. In

seara de Vinerea mare, principele moşte­nitor, urmat de Curţile regală şi princiară, la orele 7 jum. a asistat la serviciul dela biserica sf. Mitropolii.

Domnii miniştri, domnii preşedinţi şi membri ai Corpurilor legiuitoare prezenţi în Capitală, înalţii funcţionari, ofiţerii ge­nerali şi superiori de garnizoană Ia orele 7 şi un sfert erau la Mitropolie.

Detaşamente din diferite corpuri ale garnizoanei au stat înşiruite în curtea Mi­tropoliei în tot timpul ceremoniei ocolirei sfântului Epitaf.

In Sâmbăta Pastelor, la orele 12 din noapte, principele moştenitor, urmat de Curţile regală şi princiară, va merge la Mitropolie, la sfânta înviere.

După liturghie se va oficia un Te-Deum pentru aniversarea zilei de naştere a Regelui.

Vor asista la ceremonie: domnii mi­niştri, domnii preşedinţi şi membri ai Corpurilor legiuitoare prezenţi în Capitală, înalţii funcţionari şi ofiţeri generali şi su­periori din garnizoană.

Momentul, când Mitropolitul Primat exclamă: „Hristos a înviat", se va anunţa Capitalei prin 101 tunuri de pe Dealul Spirei.

O gardă de onoare cu muzica va sta în faţa Mitropoliei în timpul ceremoniei sfintei învieri.

„Uniunea femenină de a r te decorative din Paris" prin d-na liiollay, secretara generală a a-cestei Umuni , şi-a exprimat dorinţa de a orga­niza la Bucureşti o expoziţie de lucrări artistice femenine, la care ar lua parte, între alţii, şi par­ticipanţii la expoziţia similară ce va avea loc în cursul acestei luni la Paris.

Ministerul instrucţiunei publice a hotărît să ia sub patronajul său expoziţia.

S'a decis în principiu, ca expoziţia să se deschidă la 1 Iunie, a. c. şi va fi instalată, po­sibil, în pavilionul regul din Parcul Carol I. sala centrală a etajului de sus.

Expoziţia va fi deschisă de la 1 până la 30 Iunie.

Petreceri. In 24 Aprilie, a doua zi de Paş t i : Elevii in­

stitutului pedagogic din Blaj, în favorul creării unui fond pentru cultivarea muzicei bisericeşti şi susţinerea unui cor permanent la Catedrala din Blaj.

- Corul tinerimii ort. române din Căpruţa, pentru biblioteca parohială din Căpruţa.

Reuniunea rom. de cet. şi cântări din Sasca-montană.

In 25 Aprilie, a treia zi de Paşti. Tinerimea română din Şercaia şi jur.

In 17/30 Aprilie, Dumineca T o m i i ; Societatea română d- j cântări şi muzică din Caransebeş. In pauză „tombolă" în favorul Soc. femeilor, pentru înfrumseţarea cimiterului gr.-ort. român din Ca­ransebeş.

Din străinătate. Noua oară legală în Franţa. Cu cât o ţară

e mai spre răsărit, cu atâta are un timp (oară) mai înaintat. Pe când comunicaţia nu era aşa desvoltată, fiecare ţară, ba fiecare localitate îşi avea oara sa, or ientându-se după soare, cum fac şi azi ţăranii noştri . Cu desvoltarea comunicaţiu-nei în urma aplicărei vaporului şi electricităţii însă s'a simţit necesitatea să se stabilească o oară oficioasă nu numai pentru o ţară întreagă, ci şi pentru toate ţările, pentru toată lumea.

Nr. 81 — 1911. R O M Â N U L Pag. 13.

Aşa s'a împărţit pământul întreg după nu ­mărul ceasurilor în 24 aşa numite fusuri, prin 24 meridiane duse (dela un pol la altul) tot la 15 grade (ecvatorul fiind împărţit ca oricare cerc în 360 grade.) Fiecare fus următor spre răsărit are un timp cu o oară mai înaintat. Chestia era însă că de unde, dela care meridian să se calculeze oara şi fusurile.

Anglia, fireşte, a ţinut la' meridianul său (care trece prin Greenwich, lângă Londra) . In urma legăturilor şi extenziunilor coloniilor sale i-a fost uşor să-1 impună peste o mare parte a pământului. In urma congresului dela W a s h i n g ­ton 20 de naţiuni se alipiră la meridianul de Greenwich. In conformitate, ţările, cari se află pe fusul mărginit de cele două meridiane află­toare la 7"5 grade dis tanţă de-a dreap ta şi de-a stânga meridianului Greenwich, pr imesc oara reală a acestui meridian. Ţări le aflătoare pe cel mai apropia t fus (tot de 150) spre răsărit , vor avea un t imp mai înainta t cu o oară decât m e ­ridianul Greenwich. T impul fusului următor va fi cu două oare mai înaintat , etc. etc. Nu voiu îmbăta de cap pe cetitori cu ce se în tâmplă cu timpul de pe meridianul opus celui de Green­wich (care e altcum cont inuarea lui peste poli) căci nu vor avea lipsă în afacerile zilnice.

Monarhia noastră are ora oficioasă a Eu­ropei mijlocii, care e cu o oară mai îna in ta tă decât a meridianului de Greenwich. Noi din ră­săritul monarhiei însă suntem foarte depar te de meridianul central al fusului, de care se ţine mo­narhia noas t ră (cam 10 grade) . De aici vine, că timpul nostru real e aproape cu 3/4 de ceas mai înaintat decât t impul oficios. Când avem noi 12 ore amiazi, de fapt e cam 3/4 la una ^d. JJa. De aici vine, că la noi se face ziua mai de t im­puriu (după t impul oficios) şi se face seară ia-răş mai de t impuriu. La aceas ta se mai adaug vaccilările provenite din cauza neegali tăţei zile­lor. Iarna ziua (cu noapte cu tot) e ceva mai lungă, iar vara mai scurtă, iar noi luăm de bază o zi de o durată mijlocie (mai pe larg, vezi a r ­ticolul referitor de G. Todica în „Trans i lvan ia" anul t recut) .

Să revenim acum la Franţa. Ea n'a adera t la timpul meridianului de Greenwich, păs t r ând mai depar te t impul meridianului său de Paris , care e numai cu 9 minute 21 secunde mai îna in­tat decât a celui de Greenvich. Fireşte nu erau la mijloc decât susceptibil i tăţ i patriotice înmări te şi prin împrejurarea, că Anglia încă nu a J e -rează la măsuri le metrice, cari sunt opera învă­ţaţilor francezi.

In sfârşit însă motivele de ordin mai înalt ştiinţifice, ca şi pract ice au învins şi vara legală în Franţa s'a modificat prin lege, p u n â n d u - s e în concordanţă cu sis temul universal de fusuri. Pentru a nu at inge susceptibi l i tăţ i le patriotice, nu s'a aminti t în lege meridianul de Greenwich. Articoiul sună : „oara' legală în Franţa şi Algeria e vara — timpul mijlociu de Paris , întârziată cu 9 m. 21 sec." Legea a fost primită. Poa te că lu­crul n'ar fi mers aşa de neted, dacă Ianssen şi Boquet dela Grye, ultimii part izani ai mer idia­nului de Par is , nu s 'arf i mutat deja de pe acea ­sta planetă — cum observă C. Flamarion.

Modificarea oarei legale în Franţa s'a făcut în noaptea dintre 10 şi 11 Martie 1911. Sta ţ iu­nea de telegrafie fără fir din turnul Eiffel, t r a n s ­miţând oara oficioasă ţării şi oceanuri lor a î n ­târziat cu 9 m. 21 secunde faţă de ziua p r e ­cedentă.

I. Corbu.

x On. Cetitori. Atragem atenţ iunea On. Cetitori a supra inseratului Eugeniu Juncan care fiind şi Român, şi-a deschis un Institut nou de vopsit, curăţire chemică, şi spălat cu aburi a albiturilor. Arad, s t rada József főherczeg Nr. 9.

x A apărut : Elemi népiskola értesítő könyvecske —- Aviz şcolar pentru şcolile p o p o ­rale primare.

Se află de vânzare la Librăria d iecezană din Arad. Preţul unui exemplar 30 fii, + 10 fii, porto.

x Noutăţi de primăvară. In prăvălia lui Schwarzberger Manó din Arad, s t rada Vörös­marty Nr. 3 se pot căpă ta pe lângă preţurile cele mai ieftine şi serviciu p rompt şi solid, u rmă­toarele: pardesi i femeieşti , r ag lane şi k imone engleze, mare asor t iment de haine pentru fetiţe şi copii.

Rubrica de şach Conducător: Gheorghe Marco. Cu bucurie anunţăm cetitorilor noştri, că în­

cepând cu numărul de azi, la rubrica aceasta va colabora d. Gheorghe Marco, maestrul cu renume mondial şi incontestabil cel mai mare teoritician în materia aceasta.

Pentru numărul de Paşti, maestrul Maico ne-a pus la dispoziţie, împreună cu frumoa­sele cuvinte de introducere ce urmează aci, 5 pro­bleme din cele mai de valoare, şi o pârtie inte­resantă, în Duminecile viitoare vom publica şi probleme originale ale maestrului. Cetitorii no­ştri cari doresc, ca soluţiile date de ei să fie cen­zurate, sunt rugaţi a le trimite la redacţia noastră, iar noi le vom prezenta d-lui Marco, şi vom pu­blica apoi rezultatul.

Omul obosit de muncă, caută a-şi re îm­prospăta elasticitatea spiritului său în repaos, în contemplarea naturei, în admirarea operelor de artă, ca armonia tonurilor, ritmul mişcărilor, frum-seţa liniilor şi colorilor, farmecul ideilor expri­mate frumos.

De un timp însă, tot mai mare este nu ­mărul persoanelor, cari după truda unei zile de lucru se aşează la masa de şach şi se recreiază căutând şi combinând deslegări ingenioase p e n ­tru situaţii, ce variază la fiecare mişcare. Re-creaţiune prin meditare, repaos prin m u n c ă : nimic nu este mai demn de fiinţa cugetătoare, decât acest paradox.

Şachul a luat în deceniile din urmă un a-vânt deosebit , care ilustrează şi el evaluarea in­telectului omenesc în acelaş t imp : probleme de şach, ce în jumătatea dintâi a veacului 19, tre­ceau de foarte complicate, ne par astăzi uşoare de tot, numărul şachiştilor a crescut şi deşi pre-staţiunile moderne întrec cu mult pe cele din tre­cut, avem un număr considerabil de maeştri ; drept, că ei n 'au fost încă primiţi la nici o curte, mei nu li-s'au oferit distingeri ori măcar premii de Nobel, dar activitatea lor este urmărită cu in­teres de întreagă lumea cultă, problemele lor stu­diate de mii şi mii de amatori, şi opera lor va trăi sute de ani : căci nicicând nu va înceta de a fi admirat spiritul, ce se manifestă într 'o com-binaţiune ingenioasă, şi bogăţie de idei scânteie­toare acumulate în lucrările lui Lucena (1497), Damiano (1512), Greco (1619). Lolli (1763), P o n -ziani (1769) ori în vechile manuscripte arabe s'a menţinut până astăzi

Este natural deci, că şi noi, Românii culti­văm arta jocului de şach. Şi, cu bucurie am ac ­ceptat invitarea de a pune, prin ziarul nostru „Românul - 1 , cunoştinţele mele în serviciul celor ce se interesează de aceasta artă.

Problema 1 *) (De G. Heathcote ; problema aceasta a fost

premiată la Healey — Memorial Turnier (1911) aranjat de revista British Chess Magazine cu premiul prim).

Pârtia I. Deschidere spaniolă. (Pârtia aceasta a fost jucată la 13 Aprilie

1911 la Viena, între şachistul celebru Heim, Wolf şi Prof. Minotti).

Problema 1.

Problema 2. (De Arthur Charlick; premiată cu premiul II la acelaş

turnier ca şi problema 1.)

2afă

'"«A '"/> a V-m a Mk • -A

-'/?"', ' £ & , i á

•A A

Mat d u p ă doue t răsături .

Alb Negru . e 2—e 4 e 7—e 5 1

2. C g 1-3. F f 1-

-f 3 -b 5

C b 8 - c 6 F f 8 - c 5

*) Observăm aci odată pentru totdeauna, că la toate problemele, alb începe.

:4 ;•,-'< & ¥ . 't/Z,

"A . * XX (saivsa''

/ ' / / /

/

<•>: la * /•' . • - t

Mat în doue trăsături . (O apărare nu prea obicinuită, dar destul

de favorabilă pentru cel ce se ştie apăra de urmări) .

4. c 2 - c 3 C g 8 - f 6 5. 0 0

C g 0 0

6. d 2 d 4 e 5 X d 4 mai bine F c 5 b 6

7. e 4—e 5 C f 6 - d 5 8 C 3 X d 4 F c 5—b 6 9. F b o - - c 4 ! C c 6 e 7

10. F e 1—g 5 h 7 h 6

Problema 3. (Persoanele, pentru cari problemele 1 şi 2 sunt prea com­plicate încă, îşi pot cerca puterile la aceasta, compusă de Teodor Herlin înainte cu vre-o 70 ani ; ea stă cu cele moderne în acelaş raport, ca pentru exemplu o melodie

p porală cu o operă de Wagner.)

fi 'i'i'M Mat în doue trăsături .

Mişcarea aceasta plausibilă se dovedeşte de insuficientă. Analisa ulterioară a arătat că negru s'ar fi putut apăra binişor cu D d 8—e 8.

11.) F c 4 X d 5 h 6 X g 5 12). Cf 3 X g 5 f C e l X d 5 13). Dd 1—h 5 T f 8 - e 8 14). Dh 5 X f 7 t R g 8—h 8 l o . D f 7—h 5 f R h 8 g8 16. D h 5—h 7 f R g 8—f 8 17. D h 7—h 8 f R f 8—e 7 18. D h 8 X g 7 mat.

Viena, Apr. 1911. Gheorghe Marco. *

Intr 'un număr aprop at vom publica biogra­fia şi activitatea maestrului Marco, feciorul p reo­tului român din Cuciur-mare (în Bucovina).

Redactor r e sponsab i l : Atanasiu Hâlmâgian.

Comptabil. La banca poporală »Gerbiii« din Re-

ghinul-sâsâsc (Szászrégen), se caută un com-tabil zelos şi solid. Cei cari doresc să fie aplicaţi la acest institut, sunt rugaţi, ca în timpul cel mai scurt să-şi înainteze cererile şi documentele de cvalifîcatiune institutului în persoană ori prin poşta pe adresa sub­semnatului.

Concurenţii au a-şi nota în cerere şi pretenziunile lor referitoare la salarizare, unde trebuie să se ieie în conziderare, că banca este nouă şi numai cu 1 Maiu 1911 îşi începe activitatea.

Postul se poate ocupa deja dela acest termin începând ori când.

Reghinul-săsesc, 16/1V. 1911. F l o r e B o g d a n

ing iner iu univ . dipl . şi architect, d i r . executiv.

Pag. 14. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

Fondat în anul 1882. Telefon No. 688.

BRUCKNER L1P0T tapetier, decorator ş i fabrică de mobile In

A R A D , Andrássy-tér 25, palatul Neumann.

( L â n g ă c o f e t ă r i a M a t z k y ) .

Recomandă mobilele sale propriu pre­gătite, solide şi de o execuţie elegantă.

Pentru camere de durmit dela 190 fl. i n t e r u l S u f r a g e r i e ( p r â n z i t o r ) ,

i a u t o r Jen d e l a 1 4 0 florini-G a r n i t u r i d e s a l o n ,

d e l a 9 5 f l o r i n i . Preţuri de cumpă- f rare c o n v e n a b i l e »

Se vând esclusiv MOBILE de l e m n t a r e ş i v e s t i t • • • • NEU8CHL08Z.

F u r n i s o r u l s o c i e t â ţ e i c a i l o r f e ra te u n g a r e .

Atelier de I-u rang.

In Ospătăria

V a d á s z k ü r t vis=â=vis de teatrul oraşului

se servesc zilnic mâncări gus­toase reci şi calde, bere proaspetă şi vinurile cele mai bune şi mai alese, precum şi berc neagră baVareză. R o g o n o r a t u l p u b l i c a m ă c e r c e t a , în s c h i m b p r o m i t , că v o i u s e r v i c u cea m a i m a r e p u n c ­

t u a l i t a t e .

Aici e s t e t o t o d a t ă şi l o c u l

d e î n t â l n i r e al R o m â n i l o r .

Cu t o a t ă s t i m a

E ö r i n c z i J á n o s p r o p r i e t a r u l b e r ă r i e i

V a d á s z k ü r t str. Zriiivi iir. 1.

S o c i e t a t e a a c ţ i o n a r ă „ B I S T R I Ţ I A N A " i n ­s t i t u t d e c r e d i t s i e c o n o m i i î n B i s t r i ţ a .

C o n c u r s . Publicăm concurs pentru un post de t l i r i -

g e n t la filiala noastră din T e a c a (Teke, Ko-lozsmegye , cu salar anual de 2000 cor. şi 2 0 % bani de cvartir, apoi pentru un post de p r a c ­t i c a n t cu salar anual de 1200 cor.

Reflectanţii au să documenteze, că au ab -solvat cu matur i ta te o şcoală comercială superi­o a r ă ; că posed limba română, maghiară şi ger­mană în vorbire şi s c r i e re ; reflectantul la postul de dirigent, t rebuie să aibă praxă îndestuli toare pentru a conduce de sine stătător şi cu succes agendele şi contabili tatea filialei.

Funcţionari i aleşi au să-şi ocupe posturile îndată după alegere.

Recursuri le se vor înainta până în i M a i u a . c . n . la direcţiunea subscrisă.

Bistriţa (Besztercze), în 15 Apjil 1 3 1 1 .

D i r e c ţ i u n e a institutului de credit şi economii

„ B I S T R I Ţ I A N A " .

Tl t r ag b i n e v o i t o a r e a a t e n ţ i u n e a î l o n . p u b l i c a s u p r a i n s t i t u t u l u i II m e u d e : " " i '

spălat şi călcat b i n e a r a n j a t , în c a r e p r i m e s c to t felul d e c u r ă ţ i r e . ^™

Cu s t imă :

SZABÓ BALINTNÉ, Arad str. Deák Ferencz Nr. 7, J

In c a n c e l a r i a s u b s e m n a t u l u i află

cu p r a x ă , m o m e n t a n a p l i c a r e pe l â n g ă con -d i ţ i un i f a v o r a b i l e .

D r . D i o n i s i e R o m a n advocat, M e d g y e s .

Cele mai aoui susceperi ce

p l ă c i p e n t r u O O g r a m o f o n :

Hulló falevél dia „ G z i g á n y s z e r e l e m " şi din • • „Balkáni h e r c z e g n ő " • •

s e c a p ă t ă l a

K o c h Dánie l A r a d , s t r . D e á k - F e r e n c z . " V i s - á - v l s d e h o t e l u l „ C r u c e a a l b ă " .

C u m p ă r sau dau In schimb pentru alte obiecte:

Recipise de amanet, aur, argint sdrobit şi bijuterii,

D e u t s c h I z i d o r , o r o l o g i e r ş i b i j u t i e r .

A r a d , s t r . W e i t z e r f á i i o s . (Palatul Minoriţilor).

Magazinul de oroloage şi bijuterii cel mai mare din Arad. Cea mai ieftină sursă de cumpărat. T e l e f o n 4 3 8 .

D pe sama C

c o p i i l o r şi a D - v o a s t r ă g h e t e or i a l ţ i a r t i c l i i d e m o ­d ă t r e b u i n c i o ş i , n e g r e ş i t vi­z i t e a z ă p r ă v ă l i a d e m o d ă bă r ­

b ă t e a s c ă a lui

Iványi Menyhért în s trada F o r r a y .

Deoarece ghele bune şi ieftine numai acolo Vă puteţi procura .

Magazinul eleclroteckflfc al lui

Str. Salac Ir. 2. :: Telefon: 242 •••••••••••••••••••••••• Montează motoare e l e c t r i c e pentru industriaşi, instalează lumina electrică cu preţurile cele mai moderate, etc. etc.

Nr. 81—1911. R O M Â N U L Pag. 15.

PRIBÁN GYULA II

c r o i t o r b ă r b ă t e s c

A R A D , strada Lázár Vilmos ( v i s - â - v i s d e p a l a t u l l u i F ö l d e s . ) I I • •

Am onoare a aduce la cunoştinţa stimatului public, că în strada LÁZÁR VILMOS am deschis • ^ ^ ^ ^ • ^ • ^ • ^ ^ • ^ • ^

X croitorie modern aranjată pentru bărbaţi % unde pregătesc ori-ce fel de haine bărbăteşti după măsură, execu-tându-le ireproşabil după ultima modă. — Asortiment de stofe străine 9 i i n d | g e J ^ sprijinul binevoitor al m. st. public îl cere: P R I B Á N G Y U L A .

I . R e n u m i t u l „ F l u i d u l E l z a " a l u i F e i ­l e r , e, după experienţele noastre Jinişitor de dureri, vindecător, încetează durerile; re­pede şi sigur vindecă leumă (spurc), slăbire de nervi, junghiuri In coaste, influenţa, du­reri de cap, de dinţi, de spate, amorţeală, durere de ochi, migrlnă şi multe nepomenite aci. Fluidul Elsa a lui Feller e folosit cu efect fără păreche la răguşală, catar, dureri de piept si gât şi morburi din curent ori ră­ceală. Adevărat e numai dacă pe sticlă este numele >Feller*. — 12 sticle mici sau 6 mari, ori 9 sticle speciale, K. 5 franco.

I I . Vestim apoi, ca lumea foloseşte cu efect dis­tins şi sigur Pilulele-Rebarbara de mânat alui Feiler, contra durerilor de stomac, sgâr-ciuri, lipsă de poftă, arsuri de fiere, greaţă ameţeala, râgăeli, haemeroide şi alte contur-bări de mistuire. — 6 cutii franco cu 4 cor. — Să ne ferim însă de imitaţiuni şi să adre­săm acurat a şa :

£ttţ|Ctt V. feiler, apotecar. S t u b i c a , Centrala 122 (comit Zagrab).

Se află de vânzare

vinuri dintre sortele cele mai fine din viile D-lui K i s B á l i n t dela C e t e a . Se pot căpăta şi în can­tităţi mai mari. Doritorii cumpără tor i să se a d r e ­seze la

N i c o l a e S o r a B ă r o i u Szelyistye, Szeben m.

D A C A O O M N I A T A doreşti să-ţi cumperi un aparat montat cu

m o t o r b u n

p e r f e c t şi de o p r o d u c t i v i t a t e d e o s e b i t ă

rfW"1 • a ş a

cu p r e ţ u r i favorabi le , s u b coudi ţ iun i avan-ta j i ioase , având g a r a n ţ i e d e p l i n ă , — adresea-

ză-ts cu o scrisoare cătră

S Z Ű C S Ö D Ö N BUDAPEST, III., nagymező-utca G6.

întreprindere comercială de maşini industriale şi economice, şi lirma va trimite p r e ţ - e n r e n t şi e l im ina r d e

« p e s e — urati 's .

1 Mare asortiment de veritabile j rolete americane automatice. Ji Bile şi popice din UgttUtlt SatlC-

wm ttlttt veritabil se pot procura cu preţurile cele mai moderate în bazarul

Zimmerman Ignác, prăvălie de obiecte decorative de Norinberg şi de jucărele, Arad, piaţa Szabadság nr. 21.

a făcut cel ce a întrebuinţat în mod uşuratic pentru vindecarea reumatismului, a poda-grei, a paralizei, a furnicarii, junghiurilor, durerilor săgetătoare, durerii de spate şi

mijloc, sfâşieri de oase, etc în loc de

veritabil de K R I E G N E R , vre-o imi-taţiune de nici o treabă. — Vă recomandăm deci grabnic, tuturor celor ce sufer de reumă, de dureri cauzate de răceală şi curent ori de alte boale amintite, să întrebuinţeze îndată

r- r, care e preparat esclusiv în laboratorul lui

Kriegner, Budapest, Baross-u. 3., deci acolo aveţi să vă adresaţi, comandele. Sticla mică 1 cor., una mare 2 cor. Cu posta 5 sticle mici francate 5 cor., ori 3 mari 6 cor. cu rambursa, ori trimiţând preţul înainte.

Acest leac excelent cunoscut, întrece toate spirturile (franzbrantvein) existente, căci deja la prima frotare vindecă şi nu numai că alină, ba chiar curmă durerea. L a c u m p ă r a t s ă flţi a t en ţ i , nu c u m v a

să vă d e a in i i ta ţ iune !

F o d O P BS H&lcLSZ P r ^ v ^ e ^ e m ° d ă pentru bărbaţi.

P ă l ă r i i s i a l b i t u r i . Telefon pentru oraş şi comitat 457. A u sosit noutăţile pentru primăvară, vară şi toamnă.

Arad, lângă magazinul de haine — N e u m a n n M . —

iiiiy Aduc la plăcuta cunoştinţă a p. t. |VIZ. public din Arad şi provinţă, că

am preluat

brutăria boşneacă din Arad, piaţa Bocskay Nr. 4., pe care o am străformat şi aranjat pentru

după sistemul din Orosháza, conform pretenziunilor curăţeniei perfecte.

In brutăr ia mea se poate coace şi căpăta pâine tn orice vreme. Filiale am în stradele Csiky Gergely 6, Angyal şi Alsómolnár colţ şi în casa d-lui Fényes János din strada Tél.

Cere sprijinul p. t. public

I. M i u i t e e i i i b r u t a r .

Am onoare să avizez mult stimaţii mei cumpărători, că mi-au sosit mare asortiment de

noue

e n g l e z e ş i i n d i g e n e d e p r i m ă v a r ă ş i v a r ă :

li rog cu insistenţă se le cerce.

a; O <D

T3

g 93 U

HIRSCH ANTAL a t e l i e r d e c r o i t o r i e m o d e r n ă

A R A D , p i a ţ a A n d r á s s y N r . 1 8 .

Pag. 16. R O M Â N U L Nr. 81 -1911 .

N o u a t e l i e r d e m o b i l e ! Incunoştiinţez Onoratul Public din Arad şi jur, că am deschis un

a t e l i e r d e m o b i l e m o d e r n în Piaţa Tököly Nr. 5/<i, unde execut orice lucrare din această branşă.

Cu o deosebilă grijc

lüstruesG mobile ;i piairi, curatând chiar şi construcţia

internă.

Sprijin binevoitor, cere cu profundă stimă:

Csernik ]ánosT stoler.

I • 8 • 9

Dacă târguiţi din articolele a n u n ţ a t e în

9 ziarul nostru, vă rugăm ca la c o m a n d ă s ă a m i n t i ţ i

»

unde a-ti ce-

9 tit aceste a-nunturi. I I I

I u • îl »H § N

i l • i e

i • i § •

i e • s • i

I e

î m p r u m u t u r i

cu arnortizaţie şi împrumuturi pentru funcţionar, v i n d e r e a ş i c u m p ă r a r e a d e m o ş i i ş i p a r c e l a r e a l o r o m i j ­l o c e ş t e m a i a v a n t a j o s :

Biroul de intermediare:

V i g L a j o s Arad, Árpád-tér N. 5. :::: Telefon Nr. 671. ::::

• • • • • • • • • I

p r i n b u n ă t a t e a , durabili-! t a t e a ş i i e f t i n ă t a t e a lor

ghetele pentru bărbaţi , femei şi copii pregătite din| piele neagră ori colorată în atelierul propriu al li

CzertrfczHy Mihály, de sub numărul 3 s trada K o s s u t h , Arad, Ghete jumătăţi se capătă în orice fel de fazon, • • • • • • • • 4

S c h w e i g e r ş i B é k é s i s a l o n d e p ă l ă r i i p e n t r u d a m e

A r a d , Andrássy-tér nr. 20. (Palatul Fischer Eliz) în curte.

î n curios t i ntä i i i m u l t onora te le d-ne, ca a u sosit cele m a i n o u ă pălării m o d e l par is ian şi v ienez . V ă ru­g ă m să ne v iz i ta ţ i p e n t r u a le privi,

P R I M A F A B R I C Ă D E T R Ă S U R I D E P E C Â M P I E .

Fabrica lui Hodács János jun. în Szeged F e l s ő v á r o s , s t r a d a K i s t i s x a n r . 4 . ( G o n t i n a r e a s t r a d e î M a r o s ) .

! AsoHimen^stabi^ de* mai^nuU de 40 j c a l e s e d j f e r j t e l a dispoziţie. ! J * ™ ^ ^ ^

a r a i Recomand magazinul meu bogat asortat în pălării de bărbaţi, albituri, cravate şi miţe. Mare asortiment în pălării de băieţi pe lângă preţuri fixate. Totodată recomand

= atelierul meü de blănărie = pentru toate lucrările ce cad în branşa aceasta pe lângă serviciul cel mai prompt

c Cu stimă:

an Silint (János".) TlmiMira-Mric. m é L e h í e

a r t i i t o r i d e t r i e r

în condiţiune foarte bună

se vinde ieftin. Adresa la

W " Administraţie. i

L a l i b r ă r i a :

H . Z e i d n e r , B r a ş o v se află a doua carte pentru deprinderea „Limbei maghiare" de Koos-Goldiş, ediţiunea lll-a 1910, aprobată de înaltul min. reg.-ung. de culte şi instrucţie publică mb nr. 120946 din 1 nov. 1910. — Preţul legat 40 fileri. A apărut „Geografia" pentru şcoalele popo­rale de Dr. N. Pop, ediţia X-a din anul 1911 complet prelucrată şi îngrijită de directorul de şcoală Pompiliu Dan, Zerneşti . Cartea este întocmită după receriuţele celui mai nou plan de învăţământ şi este înaintată la minist, spre aprobare . Provăzută cu charla colorată a Ungariei costă numai 60 fileri. Domnii învăţători pr imesc după trimiterea â 20 fileri câte un exemplar gratuit dela:

L i b r ă r i a H. Z e i d n e r , B r a ş o v

i t e n l i u s e o d o m n i l o r ! Cine vrea să se îmbrace elegant, să cerceteze depozitul meu mare de stofe din patrie şt străinătate fără a fi obligat să comande ceva în -:

atelierul meu de croitorie eglezască J t s t r a d a D e á k - F e r e n c z n r . 4 0 . — ( C a s a D r . W i n t e r ) .

La mine se poate face un s a c c o , p a l t o n sau p a r d e s i u elegant, din stofe fine şi inescepţionabile începând dela 6 o c o r . in sus, care se poate plăti şi în rate. — Mă rog de sprijinul mult on. public.

Cu stimă M — l .

H o r v á t h F l o r i a n , croitor de modă englezascâ pentru bărbaţi.

Nr. 81 — 1911. R O M Â N U L Pag. 17.

I

Fustă panta­loni nu

dar de vrei să-ţi cumperi un o r o ­l o g i u d e b u z u n a r , d e p e ­r e t e ori d e ş t e p t ă t o r ; sau să dai la r e p a r a ţ i e pe lângă g a r a n t ă , cercetează prăvălia de ceasornice şi bijuterii a lui

VáradyJános î n c a s a V a n i c s e k d i n p i a ţ a B o r o s B é n i .

Acolo este mare asor t iment de oroloage cu preţuri le cele mai scă­zute şi serviciu prompt. F iecare cumpără to r are parte de un cadou

surpr inzător şi plăcut.

S p e c i a l i s t î n p ă l ă r i i p r e o ţ e ş t i .

C e r c e t a ţ i m a r e a p r ă v ă l i e a l u i

S O M M E R J Ó Z S E F A R A D , s t r a d a p r i n c i p a l ă î n p a l a t u l b i s . r o m a n o - c a t o l i e e ,

f o n d a t ă l a a n u l 1 8 6 3 , unde află îndeosebi domnii preoţi p ă l ă r i i p r e o ţ e ş t i , p ă l ă ­r i i d e t o t s o i u l , c i l i n d r e , c l a c , c ă m e ş i d e v a r ă , g a l e r e , m a n g e t e , m ă n u ş i d e v a r ă , c r a v a t e , c i o ­r a p i , b a s t o a n e , u m b r e l e , etc., din fabricele cele mai renumite franceze ş i engleze, de calităţi deosebite ş i r leia cei mai experţ i maeştri i , cu preţuri le cele mai ieftine. Pe lângă asta on. public român va găsi in marele magazin serviciu prompt, având de conducător al p, âvăliei pe un român, ca on. clienţi să fie pe deplin mulţumiţi . Sperând, că on. public român din loc şi prov in ţă mă v a onora cu v i z i t e l e s a l e punându- ş i t o a t ă încrederea în firma prăvăliei mele ,

semnez cu deosebită s t imă : S o m m e r J ó z s e f *

S p e c i a l i s t î n p ă l ă r i i b ă r l > â t e ş t i .

0 o 3 la e a u >s

Parfum admirabil pentru u Sângeorz,

dat la Paşti si , miros de vio­

rele, lăcrămioare, tran­dafir, etc., cu preţul de 50 fii., cor. 1 50 si cor. 2.

Văpseală pentru oauă, lipsită de o-travă în colori diferite, cutia 6 fii.

flârtii în colori diferite pen­tru colorat oauă, cutia 16 ül.

Parfumuri lipsite de al-cohol, sticla 90 fileri.

S e c a p ă t ă t o a t e la

apotecar, A r a d , piaja

S e r v i c i u a c u r a t s i p r o m p t . s i

O *»

(B EL &

•B 0

E L (B O L 3 0 L

1

• • • • • • Vâpseşte ori

curăţă tot felul de haine bărbă­teşti şi femeeşti.

• • • • • • • • • • • •

c d cuc • cn

Prăvălii colec­tive locale:! pe strada J ó z s e f f ő h e r c e g i 11.|; str. ForrayJ20. şi str.fAsztalojs S á n d o r 2 — 3.

• • • • • •

de ciiiire ctiemica si isitorie, fabrica de spălatul rufelor cu aburi a f i r i S'a înfiinţat: 18â8 elefon: Nr. 459.

Fabrica şi biroul: Straile Tököiy Imre, nr. 3840-42. • • • • • • Spală frumos şi lustruit (fără în­trebuinţarea a] ori ce fel de co­rosiv) g u l e r e , manşete, haine de casă , trus-souri, |etc. etc.

Localuri colec­tive înj provin­cie: Deva, Bra­şov, Alba-Iulia, Sighişoara,'Hu-îedoara, Orăş-

% tie. — (Brassó, — JUS Gyula f eh ér vár,

v^fe^gjP* Segesvár, Vaj-d a h u n y á d , si Szászváros). '::

• • • • • • Se roagă de binevoitor sprijin gata să servească: M Ü L L E R J . és F i a .

TS

S 1

&}

•3

ß 3 o & (D T ÜJ

Q

i m C o m a n d e p o ş t a l e s e e x e c u t ă p r o m p t ş i i r e p r o ş a b i l .

Pag. 18. R O M Â N U L Nr. 81 — 1911.

ii H ! M A I R O V I T Z E M I L I I i I I

Vi

A r a d , strada Kossuth t i r . 4. Stabilimente de pietrărie — mine de marmoră — şi băi,5 de granit

A r a d . P i s k i .

întreprinde orice lucrări aparţinătoare pietrăriei pen­tru edificii şi alte lucrări de lux din material indigen. Mare asortiment de cruci, monumente mormântale si boite de mormânt. Var ars si lemne de foc.

i1 I

Nr. 81—1911 . R O M A N U L Pag. 19.

TELEFON 474. TELEFON 474.

*5 R o e h i a - p a n t a l o n i " % nu se va bucura nicăiri de aşa t recere , ca Ä

ghetele de bărbaţi, dame şi copii | cumpăra te la „ A s o c i a ţ i a c ă l ţ u n a r i l o r a r ă d a n i " ^ (Aradi Czipőtermelő Szövetkezet), cari se pregătesc din pielea ^ cea mai bună pe lângă p r e ţ u r i l e c e l e m a i i e f t i n e . J E recu. ioscutâ şi trăinicia acestor ghete făcute cu îngrijire şi 9 de aceea fiecare va lucra în interesul său, dacă îşi va 0 procura ghetele t rebuincioase la această „ A s o c i a ţ i e " £

(Aradi Czipőtermelő Szövetkezet) J P i a ţ a l i b e r t ă ţ i i n r . 1 4 . m. M

kJ

P r o d u c t i n d i g e n .

Am onoare a încunoşt inţa stimatul public, că în pră­vălia mea de ghete de pe s t rada KÁPOLNA nr. 14, de azi începând se capătă

ghete p e . t r „ bărbaţi, femei copii din materialul cel mai bun cu preţuri le cele mai scăzute. Comande după măsură se execută dela cele mai luxoase până Ia cele mai simple. Pingeiiri şi reparatur i se primesc. Mare asor t iment de câlcâie de gumă, creme şi şireturi . Se roagă de sprijinul valoros al mult stimatului public,

gata de a servi

P A P S Z T R E Z S Ő , meşter-câl ţunar .

M a t e r i a l e x c e l e n t .

u a o u

u

1

Knitzky Ignácz, m e s t e r - d r o s c a r

Arad, strada József főherceg nr. 11.

( S t a b i l i m e n t u l şi m a g a z i n a d e l a 1 M a i n , o m u t în ca sa m e a p r o p r i e d i n s t r a d a V a r j a s s y J ó / s e f n r . 1. v i s -â -v i s cu sp i t a lu l c o m i t a t e n s )

Din cauza mutărei recomandă în atenţiunea binevoitoare a publicului

magazinul de calese, unde s e pot cumpăra cele mai frumoase calese şi t r ă s u r i cu prafuri scăzute. Primeşte orice comande şi rep. din aceasta branşă, executându-le promt şi exact.

4 4 4 4

4 4

Rog r e s p e c t u o s o n o r a t e l e m u ş t e r i i , câ în u r m a u n o r l egă tu r i a v a n l a g i o a s e , c u m p ă r â n d m a t e r i a l e x c e l e n t cu p r e ţ u r i ief t ine , a p r o p i i n d u - s e s e z o n u l d e p r i m ă ­

v a r ă .şi d e v a r ă , s ă - m i o n o r e z e s a l o n u l cu vi­z i t e l e d - n e a l o r p r e ţ i o a s e , d e o a r e c e s u n i m S ' i u . - ' i a

a le oferi ce l e ma i e l e g a n t e şi m ó ­d o m é pă lă r i i , cu p r e ţ u r i d e o s e b i t d e f a v o r a b i l e . Se r o a g ă d e sp r i j i n b i n e v o i t o r , cn ce! m a i a d â n c r e suee f

p l ă c u t ă d e

L A Z A R C Z . sa lon de pă lă r i i

A r a d , p i a ţ a A n d r â s s y n r . 1 3 .

•

•

I n s t i t u t n o u d e v ă p s i t , c u r ă ţ i r e c h e n i î c ă

s i s p ă l a t c u a b u r i a a l b i t u r i l o r î n A r a d .

Înştiinţare. Am onoare a aduce la cunoşt inţa on. pu­blic din Arad, câ am înfiinţat în A r a d ,

s t r a d a a r h i d u c e l u i l o s i f n r . 9 , un nou

institut ste Văpjit, curăţire chemică fi spălarea albiturilor cu aburi.

aranjat după cele mai moderne cerinţe. Praxa câştigată pe acest teren în Capitală şi alle oraşe mari ale ţării, sunt în s*are să împlinesc toate condiţiile celor mai gingaşe pre ten ziuni. Asigur pe sprijinitori pe lângă serviciul prompt şi şi de preţuri le cele mai ieftine. — Rog splijinul on. Public.

Cu s t imă : E U G E N I U J U N C A N . C o m a n d e din prov inc ie se e x e c u t ă p r o m p t şi conş t i en ţ io s .

Dacă priveşti g a l a n t a r e l e de

din strada Zrínyi te vei convinse.

Pag. 20. R O M Â N U L Nr. 81 — 1911

Liferantul curţii si cam. imp. regeşti.

MAGAZIN DE VESTMINTE PENTRU BĂRBAŢI, BĂIEŢI ŞI FETIŢE A R A D .

A apărut preţcurentul de primăvară ilustrat, la dorinţă se trimite gratuit şi francat.

I m I n r .

G r i l l K á r o l y lăcătus-tehnic. m a ş i n i s t . V i l á g O S C C a s a P r o P r i e . >

P r i m e ş t e o r i c e c o m a n d a d e s p e c i a -l i t a t ? , d. e . : pă r ţ i t r e b u i n c i o a s e la edif ici i , g a r d u r i d e fier şi grat i i d e m o r m i n t e . C u p t o a r e , m o d e l u l cel m a i n o u d e c e a m a i f r u m o a s ă şi c e a m a i b u n a e x e c u ţ i e . Cumpene, g r e u t ă ţ i şi m a ş i n i e c o n o m i c e . — S t r o p i t o a r e d e vie se c a p ă t ă şi s e r e p a r e a z ă cu p r i c e p e r e . Cu p i ă c e r e d a u p l a n u r i si p r o i e c t d e s p e s e .

G r i l l K á r o l y lacătuş-tehnic, maşinist. V i l á g O S CC a s a p r o p r i e . )

turnătorie, fabrică de â) clopote şi metal, aran- 0 jată pe motor de vapor

Arad, strada Rákóczi nr. 11 — 28. Fondat ia i840.

F r i d e r i c H o n i g

Premiat la 1890 cu cea mai mare medalie de stat.

Cu garanţie pe mai mulţi ani şi pe lângă cele mai favorabile condiţii de plătire - recomandă clopotele sale cu patentă ces. şi reg. invenţie proprie, cari au avantajul că faţă cu ori-ce alte clopote la turnarea unui şi aceluiaş tare şi cu sunet adânc — se face o economie de 2 0 — 3 0 % la greutatea metalului. Recomandă totodată clopote defer ce se pot învârti şi postamente de fer, prin a căror întrebuinţare clopotele se pot scuti de crepat chiar şi cele mai mari clopote se pot trage fără să se clatine turnul. Reco­mandă apoi transformarea clopotelor vechi în coroană de fer, ce se pot învârti cum şi turnarea din nou a clopotelor vechi sau schim­barea lor cu clopote nouă pe lângă o suprasolvire neînsemnată.

Liste de preţuri şi cu ilustraţiuni — la dorinţă se trimit g r a t i s . ®

a t e l i e r d e c o r s e t e A R A D , S í r . H e á k > F e r e i t c z ; 2 .

gg— A s o r t i m e n t d e c o r s e t e d e s p e c i a l i t a t e ^ ( c a l i t a t e a c e a m a i b u n ă )

executate după măsură, b a n d a j e şi a p a a t e d e r â z i n i a t (drept ţiitoare). S e p r i m e s c r e p a r a ţ i i ş i c u r ă ţ i r i .

• • Gei d i n p r o v i n c i e să c e a r ă i n v i a ţ i u n j r e f e r i t o r la m ă s u r ă . • •

^^^^

In atenţiunea propriei, de maşini. Avizez mult stimaţii proprietari de maşini, că în atelierul meu de ferărie, bine aranjat , mterprind slrâformarea ma­şinilor de orice s is tem; iar reparăr i de specialitate pri­mesc pe lângă garantă de un an. Deprinderea de vreme îndelungată în aceasta branşă e garantă, că o să-mi n ul ţumesc comitenţii eu lucrările cele mai bune. Caut o garni tură de t reerat pentru a o închiria pe un au, sau a lucra cu ea peste vară pe jumăta te de câştig.

S e r o a g ă d e b i n e v o i t o a r e c o m a n d ă c u t o a t ă s t i m a

Kiss Ernő, ÜÄ HD, Sir. KápÉÜ

M a r e a s o r t i m e n t d e

g h e t e de bat în. coloarea aunüui, din atlas albastru şi trandafiriu, din piele de laek şi chevreaux

l a Uimi János cel mai dist ins magazin de ghete.

ARAD, Andrássy-tér nr. 2 0 . 25 (11)

Timişeara-Fabric Str. Mrassy Nr. I. Palatul nou

Magazin de haine pentru bărbaţi, băieţi şi copii. Specialităţi în c o s t u m e pentru copii, etc. etc. etc. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • Telefon pentru oraş şi comitat tir. 1053.

Au sosit cele mai noue mode de primăvară.

= Asortiment uriaş. = »

Haine gata de. bărbaţi, băieţi şi copii. Specia­lităţi în pardesiuri c u p r e ţ u r i l e c e l e m a i • • • • • • • • • • • • • • i e f t i n e .

Nr. 81 - 1 9 1 1 . R O M Â N U L Pag. 21 .

M B ! Gomei Demeter, fa rmacis t î n O r a ş t i e ( S z á s z v á r o s ) , g 'ăsi ţ i u r m ă t o a r e l e p r e p a ­

r a t e c o s m e t i c e d e b u n r e n u m e :

• C r e a m d e b e u z o e m y g d a l e . Creamul de benzoe serveşte pentru conservarea , înfrumseţarea şi albirea manilor şi feţei, dănd tot­odată şi o tinetă deosebită Delăl urează tot felul de necurăţeni i de pe mână şi faţă, — precum : pete, bubite. zgrăbunte. pisteni (nutesser), pre­cum netezeşte şi zbârciturile. Conţinutul creamului acestuia e nt-s 'rică-cios pentru faţă şi mâni. om~ P r e ţ u l 6 0 fii. » * « e a « •

m S ă p u n u l < l e b e n z o e m i g d a l e , s ă p u n excelent pentru toi-lett«'. li preparat din ingredienţie foarte fi. e şi din mirosuri p l i cu te de flori. Albeşte şi netezeşte pielea. P r e ţ u i 10 fii. im • • • • • • • • • • • •

• P o u d r e - V e l u r i e n . Acopere foarte bine, încât nici nu se ob­servă că faţa este pudrată . Întrebuinţată pudra cu creamul de b e n z o e myjidale, scuteşte de urmări le neplăcute , ce altcum ar cauza vântul ş raz-'le soarelui . Este în cu loare aibă, roza şi galbină. P r e ţ u l 1 c o r . ~ve

• y e t u r i e i i ' P a r f e n m . Veravioletta, cei mai fin parfum de vio­rele, lăcrămioare şi scumpie (iorgovan). P r e ţ u l 1*60 fii. - » • • • • • • • •

• „ I d e a l " , cel mai nou parfum. P r e ţ u l 2 c o r . - ä s • • • • • « • • 0 9

• / i p a d e g u r ă „ t r e u i s i e r " (albă sau roşie). Prin întrebuin­ţarea apei acesteia, nu devin dinţii găunoşi, — şi delăturează durerea dinţilor, precum să şi întăresc dinţii şi gingiile. Prin în t rebuinţarea apei acesteia, să delăturează mirosul neplăcut şi greu din gură. Prin întră-baitiţarea apei acesteia cu pravul de dinţi , .Cremsier ' , devin dinţii foarte frumoşi, albi. P r e ţ u l 8 0 fii. ZZZZZ^^^^^ZZZZZZZ^ZZZZ^

• P r a v u l d e d i n ţ i „ C r e u i s i e r " , Prin în t rebuinţarea pravului acestuia devin dinţii frumoşi şi albi. P r e ţ u l 7 0 fii. AAAAÂAAAAA

B P e r i i d e d i n ţ i , t i n e . Alegere mare , în diferite preţuri, aia

• E s e n ţ ă d e C h i n a . Contra căderii părului, cu rezultat foarte

• C l i i n a t a i i n o p o u i a d a . Pentru creşterea părului . P r e ţ u l 7 0 fii.

• O l e u d e n u c ă . Extract de nuca oleica, pentru conzervarea pă­rului. 1 s t i c l a 8 0 fii.

Toate acestea să pot primi la

farmacistul M. Cornel Demeter, Ori

r

ev*.*

ir in orice cantitate — romoniţe, flori de po­rumbele, flori de tei, flori de friguri, radă-cini si frunze de mă-trăgună, flori de soc iie verzi, ori uscate şi Wespe de frapiin. %Wk%%W%%%%%

Farmacia lui

Szokoly Sándor A r a d , Piaţa Kelemen

(vis-a-vis de biserica sârbească.)

e cel mai mic si mai ieftin aparat gramofon fára pâlnie.

Se capătă la unicul vânzător din Arad:

R a u c h ş i S z a t m á r i negustori de sticlării şi obiecte de porcelan.

In prăvălia aceasta se pot cumpăra sub cele mai favorabile condiţiuni de plătit, gramafoane sistem „ E u f o n " şi „ P a t h é " şi plăci româ­neşti cu cântece dela Sibiiu şi Oraviţa. — La dorinţă se trimit preţ-curente gratuite şi fran­cate. — Telefon urban şi comitatens nr. 44. m

F i t i a t e n ţ i l a f i r m ă ! D e a s t ă t l a t i i publicul — din cauza marei aglomeraţii

de mărfuri — va putea cumpăra ieftin. Spre orientare las sä urmeze un scurt extras: Cămăşi trico't, cuptuşiţe cu plisă dela 75 cr. Pantaloni tr cot, » „ > Cămări fine pt. bărbaţi Cămăşi fine bărb. cu pieptul de mătase Gulere in toate formele Manşete colorate sau alae IsmtMie line Mănuşi de piele Gramafoane Plăci duple, diametru 26 cm. Păpuşi Ploiere de mătase pt. domni Ghete cu talpa duplă pt. domni Bretele Cămăşi de pânză fină pentrn femei Corsete brodate Cămeşi tricotate pentru femei Trico pentru femei Ciorapi de iarnă femeieşti Mănuşi tricotate şi căptuşite pt. femsi Depozit de haine de iarnă pentru copii, jucării ; cele mai frumoase obiecte dela 25 cr. — Geamantane dhi piele americană dela 65 cr. în sus. — Geamantan cu cute dela 225 cr. în sus. — Corfiţe de piele de târg dela 30 cr. în sus. — Serviz pentru 6 persoane pentru vin, bere şi rachiu dela 90 cr. în colo. — Fructiere cu 6 tălgeruşe.

dela 90 cr. în colo.

Afară de acestea vă stau la dispoziţie cele mai frumoase obiecte ocazionale de argint china, cu preţuri fabuloase. — Depozit de jucărele şi căruţe de păpuşe. — Mare asortiment de cordoane de gumă cu cus. aur şi mătase cea 50 cr. Plăci de gramafon în preţ de 1 fl. — Mănuşi, imitaţie de piele cu căptuşală fină 35 cor. — Asortiment de boa şi mauşoane.

Pentru comoditatea publicului, am aranjat clinica de păpuşe, în care se vindecă totfelul de păpuşe şi să pregătesc modele.

Fieştecare cumpărător are favorul de a-şi mări o fotografie.

Asortiment de căruţe pentru păpuşe dela 4 fl. 75 cr. în sus . Toate se capătă în bazarul de concurenţă din edificiul tea­

trului, vis-ä-vis de cei 13 martiri, a lui

75 cr. Cătrinţe , 25 cr, 75 » Jambiere pentru femei 7^ 99 Ghete femeieşti de iarnă n «o „

120 Umbrele de mătase (ottoman, extrafine) „ 165 „ 13 Bonete elegante » loo „ 19 > Galoşi „ 125 „ 45 Mănuşi de piele » 90 „ 50 Corsete fine . 48 „ 8 fl". Geantă de mână pt. dame „ 25 „

90 cr. Trico pentru copii „ 30 , 275 „ Ciorapi (patent) . 15 „ 170 ;> Haine de trico pt. fite „ 7& „ 60 ?! Îmbrăcăminte de iarnă „ 120 . 25 ;j Ghete cu şirete pe-itru copii » 55 > 55 Bretele pentru copii „ 04 > 81 » Şăpci tricotate pt. băieţi „ 82 » 50 >.» Batiste pentru copii „ > 59 1! Mm uşi împletite de iarnă » 15 » 25 n Jambiere pt, copii „ 35 » 20 Galoşi pt. copii „ 90 >

R E I C H E L .

Pag. 22. R O M Â N U L Nr. 81—1911.

\ - A R A D -Piaţa libertăţii 12. F I S C H E R M a r e d e p o x i t

: d e r u l ă r i i :

P r e t u r i f o a r t e s c ă z u t e l PîSm^oi h^rllíítüO+i ^ i n e > ^ e medepolon alb se află numai UdllldŞl JJdl jUdLb Ll | R firma mea, acum cu f l . 1 - 2 5 , ^ = ^ = = = = = = = 1 - 5 0 , 1 - 7 5 .

P^miSoi litrii din zefir fin englez. în modele elegante, bdlIIdŞl IJdllJ. . . . H M a c u m : 1 - 3 0 , 1 - 7 5 , l ' 9 5 .

P^mííci rlo uiirîS z e u r e n g ' e z de t o t n n - noutăţi cu Udllld^l llC Vdld gulere duble înalte, acum: 1 - 5 0 , Í - 5 5 ,

^ g s .

Pălării pentru domni ^tZt^^TsZ = = = = = = = = 1 - 7 5 . PslSnii nontni rlntrmi î n cali tate de tot lină în forme f dldlll jJCllllU UUUllll Ş j colori după modă, acum: i - 9 0 , • • • • • • • "2*25 2-50. PslSnii nonlnn Vi io+i î n t o i i t - e colorile după formele

raiani pentru naieii modei i a c u m : I. i

25i I 5 0 . pentru b ă r b a ţ i şi c o p i i , mare a-

50, — 9«, 1 50 .

i Ocaziune de cumpărat, clasă separată, pret ieftin

fără păreche numai la firma mea s e capătă.

CăCillli ßlltjleZB, sortiment, acum. '

IqhIPTIP d'n Popper fin sau pânză, după croi nemţesc se lolllüüü h i H francez, a c u m : —"75, —"95.

;au 5-

TlmnTplp cali tate bună, desfacere ocazională, numai la UllllJl GIG, (irma mea atât de eftine, a c u m : î \i;o,

1 75

Ciorapi fini în colori după modă . . . 1 9

Cravate de mâtasă asorliment mare . . 25

Batistß de calitate fină 19

MănUŞi de aţă în colori 29

CäCiule de sport din pănură . . . . 4 5

Bastoane de plimbare, mare asortiment . 45

Portofelii pentru bani din piele . . . 4 5

Tabachere din piele 75

Ridiklile femeieşti din piele . . . . 6 5

Ciorapi femeieşti, după modă . . . . 3 9

Brâne de cauciuc pentru femei, după modă 50

Cămăşi femeieşti, calitate bună . . . 9 5

cr.

întreprindere de instalare de telefon şi luminare electrică.

^ Adj listează şi furai sează

motoare electrice, destila-

toare, călcătoare, servit de

ceaiu, maşini de cafea etc.

Instalaţii de luminare e- j | Biciclete, maşini de cusut, j

lectrieă cui becuri cu tot se fac sub cele mai avan­

tajoase condiţii.

gramofoane cu cele mai

nouă plăci sub condiţii

de plată favorabile.

Atelier mare de reparaţie. W Telefon 440.

L i

Nr. 81—1911. R O M A N U L Pag. 23.

A LLEN hi

berărie si refectorie

Am on. a aduce la cunoştinţa stim. public, că voiu avea cu ocaziunea

torilor 1

care este una dintre cele mai :: recunoscute în străinătate. ::

Toată Vinerea peşte proaspăt

Cu toată stima

Schnell perenez, proprietarul berăriei »Millenium«.

Chilii separate.

Pag. 24. R O M Â N U L Nr. 81 — 1911.

Magazinul cel mai mare, mai sigur si mai ieftin de cergi (procoviţe) pentru cai

Tot felul de cergi pentru cai;, cergi pletoase de Braşov, cergi tivite fin pentru cai, cergi pepita de Ardeal, cergi albe cătăneşti, învăli-toare pentru institute, cergi pentru călcatul rufelor. Fabrică de funării pentru economie, frânghii de legat, sfori, mreje pentru pescari, coşeri-mreje pen. piaţă, frânghii pen. întinsul rufelor. Aparate de gimnastică.

Magazin de ponieve, saci de cânepă, in şi jută.

ţ f â n z a r e în o a r e s i m i c * a n a z i n d e i n d u s t r i a l e a r d e l e n e s i d e B a c i c a .

eutitar

a Rndrassv (Palatul minoriţilor).

Recomandă publicului târ-guitor bricegele, foarfecele, recvizitele de mâncare si cuţitele de culină cele mai fine englezeşti, de Solingen; asemenea briciuri excelente şi garnituri de ras, din cari are asortiment bogat. Se capătă în orice vreme cu preţurile de fabrică. ::

• • • • • • • • • • • • •

• • • •

TIPARUL TIPOGRAFIEI DIECEZANE ARAD.