Curs 7 |

2016-2017

BOALA – VINDECAREA –

MOARTEA | TRĂSĂTURI

GENERALE + CLASIFICARE

Conceptul de boală – ca problemă teoretică fundamentală a patologiei - a constituit o preocupare deosebită în toate etapele dezvoltării țtiințeilor medicale.

Hippocrate definea starea de sănătate, pe care o numea Eucrasis (gr: eu=bun; krasis=constituţie), ca fiind o armonie/un echilibru funcțional care există în organismul animal între forţe şi umori antagoniste.

Starea de boală sau Dyscrasis (lat: dis=greu, neplăcut) era considerată o perturbare a echilibrului labil dintre aceste forţe şi cele 4 umori care alcătuiesc organismul (sânge, mucus, bilă galbenă şi bilă neagră).

BOALA ŞI TRĂSĂTURILE

GENERALE ALE BOLILOR

- Cauzalitatea/Etiologia;

- Reacțiile de răspuns;

- Selectarea și coordonarea reacțiilor de răspuns la agresiunea patogenă;

- Transformarea răspunsului adaptativ în reacţii cu caracter lezional;

- Reducerea capacităţii de adaptare.

TRĂSĂTURILE GENERALE

COMUNE TUTUROR BOLILOR

Îmbolnăvirea sau Boala rezultă prin acţiunea unuia sau a mai multor factori etiologici (Gr: aitia = cauză + logos = ştiinţă) determinanţi, cu participarea unor factori de risc sau condiţii favorizante.

Factorii etiologici pot fi:

- factori obişnuiţi ai mediului în cantităţi sau de intensitate obişnuită, care acţionează asupra unui organism cu o capacitate de adaptare redusă.

- factori obişnuiţi în cantitate sau intensitate neobişnuită – ex: frigul, căldura, radiațiilșe solare;

- factori neobişnuiţi ai mediului ambiant.

Mecanisme de acțiune:

- directă – ex: în arsuri, degerături;

- indirectă – ex: în bolile ereditare, cancer.

1. CAUZALITATEA

TIPURI DE CAUZALITATE

Les maladies plurifactorielles

Reacţii locale / Reacții generale

Reacţii specifice / Reacții nespecifice

Reacţii adaptative / Reacții lezionale

2. REACTIILE DE RĂSPUNS LA AGRESIUNE

REACȚIILE LOCALE (Inflamația acută locală)

REACȚIILE GENERALE (Febra în inflamațiile sistemice)

REACIILE SPECIFICE (Imunitatea umorală și celulară)

REACȚIILE NESPECIFICE (Fagocitoza)

- Reacţiile de protecţie – cuprind reflexele de apărare (ex: strănut, tuse, hipersecreţie salivară, lacrimală etc.), leucocitoza și fagocitoza;

- Reacţiile de compensare – cum sunt:

- creșterea frecvenței cardiace (tahicardie) şi respiratorii în efortul fizic (tahipnee),

- hiperfuncţia compensatoare a organului pereche care preia funcţia celui bolnav;

- Utilizarea rezervelor metabolice - permit continuarea fenomenelor biologice la nivelul unor organe sau ţesuturi, chiar în condiţiile unui aport scăzut de material nutritiv, prin utilizarea rezervelor de glucide existente în aceste organe sau ţesuturi.

REACȚIILE ADAPTATIVE

REACȚII LEZIONALE (Hipertrofia cardiacă dilatativă în efort fizic excesiv)

3. SELECTAREA , DECLANŞAREA ȘI

COORDONAREA REACŢIILOR DE RĂSPUNS

Rolul coordonator al sistemelor de reglare neuroendocrină:

Reacţiile mobilizate în cazul unei hemoragii acute:

- Vasoconstricție

- Tromb plachetar

- Coagul de sânge

- Oprire hemoragie

- Resorbție coagul

- Re-epitelizare

Reacţiile funcţionale îşi păstrează utilitatea cât timp nu depăşesc limitele calitative şi cantitative ale speciei.

5. REDUCEREA CAPACITĂŢII DE ADAPTARE

Procesul patologic - rezultatul interacţiunii dintre noxă şi reacţiile organismului - nu se confundă cu boala.

- se pot instala mecanisme de autoîntreţinere şi autoamplificare a proceselor patologice, prin care se produce starea de boală sau prin care boala este întreţinută sau chiar agravată (ex. arsuri, degerături).

Diferite stadii/momente ale dezvoltării procesului patologic - constituie Starea patologică.

Prezenţa unui calcul în vezica biliară constituie stare patologică atâta timp cât dimensiunile, forma, uniformitatea suprafeţei nu lezează mucoasa vezicală.

PROCESUL PATOLOGIC - STAREA PATOLOGICĂ

1) Criteriul clinic:

- acute - zile la 2-3 săptămâni (ex: pneumonia, antrax)

- cronice - (ex.TBC, bruceloza, insuficienţa şi stenoza cardiacă, cancerul, emfizemul, etc.) - luni - ani de zile.

- fulgerătoare/supraacute - mai puţin frecvente, evoluție deosebit de grave - moarte.

- subacute – 3-4 săptămâni - luni (reactivitate scăzută),

2) Criteriul patogenetic - boli produse prin mecanismul patogenetic predominant reflex, patochimic sau nevrotigen;

3) Criteriul etiologic - boli infecţioase, virale, parazitare;

4) Criteriul topografic - boli de organe sau ţesuturi ca gastro-enteropatiile, cardiopatii le, hepatopatiile, nefropatii;

5) Criteriul anatomoclinic:

- ite - nefrite – inflamaţii,

- oze -nefroze - degenerative.

CLASIFICAREA SI EVOLUTIA BOLILOR

Însuşirile factorilor cauzali/determinanţi, alături de proprietăţile reactive ale organismului animal determină caracteristicile şi viteza de succesiune a celor patru perioade generale de evoluție.

Perioada de latenţă (ascunsă) sau de incubaţie:

- stare subclinică sau boală ocultă

Perioada sindromelor prodromale.

- reacţii generale cu caracter nespecific;

Perioada de stare clinic manifestă.

- dezvoltarea simptomelor specifice, locale şi generale, ale boli i;

Declinul sau sfârşitul bolii:

- Vindrecare,

- Cronoicizare,

- Moartea.

ETAPELE GENERALE DE EVOLUTIE A BOLILOR

Modalităţi de producere:

- in crisis sau in lysis;

- completă - restitutio ad integrum. - incompletă sau cu sechele ( lat.sequela=consecinţă);

Mecanismele sanogenezei:

1) Eliminarea factorului cauzal

2) Compensarea funcţiei organului lezat

- Hiperfuncţia compensatoare a organului pereche

- Compensare vicariantă sau o suplinire

3) Regenerarea structurilor alterate

4) Elaborarea imunităţii sau restructurarea imunologică

5) Acţiuni terapeutice – intervenţia medicului terapeut:

- direct – chirurgical (tumori, fracturi etc.)

- indirect – medicamentos.

6) Inhibiţia de protecţie – parabioza.

SANOGENEZA - VINDECAREA

- remanenţa

procesului

patologic într-o

stare latentă sub

formă de stare

patologică ;

- principiul

dominanţei în

cadrul reacţiei

anamnestice

(gr:anamnesis =

reamintire).

CONVALESCENŢA ȘI RECIDIVA

Capacitatea agresivă relativ moderată a factorului cauzal precum şi reactivitatea organismului insuficient de pronunţată pentru a anihila noxa, face ca în cazul unor boli să se stabilească un echilibru labil între organism şi noxă, echilibru care explică cronicizarea unor boli.

- Boli care au o evoluţie cronică.

- Boli acute care se cronicizează.

CRONICIZAREA

Moartea este un process caracterizat prin oprirea funcționării centrilor nervoși superiori, cardiaci și respiratori (moarte funcțională), urmată de instalarea morții celulare și tisulare.

- este rezultatul unor tulburări sau insuficiențe funcționale severe care constituie punctul de plecare pentru declanșarea unui proces complex – Agonia.

Forme de manifestare:

- moartea absolută;

- moartea relativă;

- moartea aparentă.

După circumstanțele de producere și manifestare:

- moartea naturală/moartea patologică;

- moartea biologică / moartea clinică.

MOARTEA | DEFINIȚIE ȘI CLASIFICARE

Moartea naturală – senescența/uzura fiziologică;

Moartea patologică – se poate produce lent sau brusc;

Moartea bruscă:

- sincopă cardiacă (albă) – infarct miocardic;

- sincopă respiratorie (albastră) – stop respirator;

- apoplexie cerebrală – leziuni la nivelul SNC.

Moartea lentă:

Agonia - stingerea treptată a funcţiilor diferitelor sisteme/organe – SNC, cardiac, respirator etc.

MOARTEA NATURALĂ/PATOLOGICĂ

http://djamakamel.over-blog.com/article-diagnostic-de-la-mort-clinique-examens-complementaires-118752236.html

1) Sănătatea în medicina veterinară: definiție și criterii de evaluare.

2) Senescența celulară: mecanisme de instalare și manifestări funcționale.

3) Macroleziunile genomului?

4) Les syndromes hyperglicemiques: causes et manifestations cliniques.

5) L’Hyperhydratation – causes, formes cliniques et consequence biologiques.

EXAMEN PARTIAL / SEMESTRUL I/2016-2017

RAND 1 RAND 2

1) Boala în medicina veterinară: definiție și criterii de evaluare.

2)Apoptoza: mecanisme fizio-patologice și .

3) ) Microlésions du génome: comment ils se produisent?

4)Les syndromes hypoglicemiques: causes et manifestations cliniques.

5)La Déshydratation. causes, formes cliniques et conséquence biologiques.