A.

mi XL - Ko. 20 2 le i exemplaru l Duminici 13 йа< .ѵы

universul Literar — < = 2 ^ PREŢUL ABONAMENTULUI ta tară: pe un an 100 l e i . In străinătate pe u an 200 l e i . —

Deasupra abizului

2 . — Nr. 20 . UNIVERSUL LITERAR Duminică 13 Alai IÍJ24.

activitate studenţească Studenţii vâlceni au scos o revistă

pe care vor s'o scoată regulat, la în­tâi şi 15 ale fiecărei luni. Salutăm cu bucurie şi revista aceasta, cu a :

t â t mai simpatică, pe cât se înfăţi­şează de timid, precum întâmpinăm cu voe bună biruinţele acelora de a eşi în lume cu cuvântul scris.

O revistă, scrisă de studenţi , ne ar duce în minte toa tă povara traiului studenţesc, pe care totuşi o împrăş­tie dorinţa de a fixa gândul înflorit în litera tiparului.

O revistă s tudenţească înfăţişează Sentimentalitate tânără şi energie spornică ; dar mai mul t decât orice ea dă dovada acelei admirabile pă­trunderi că tot binele, t o t frumosul se împrăştie, se impune şi asigură propăşirea, prin culturalitate.

De aceea. în voioşia primirei re­vistei studenţilor vâlceni intră un mare coef.cient de iluzii, pe care ni le procură năzuinţa studenţilor de a scrie.

In t re două mese sărace s'unt cursuri aride, e grija de bîblitecă. e nevoia de a fi la curent cu publica* ţiile de specialitate şi cu ştirile zilei; dar maî e şi nevoia de reculegere

— U r m a r e ş i s U r ş i i —

Dânsa prindea toate sunetele арзі în doine cari povesteau istoria în­t reagă a neamului şi le repeta cu o maestrie rară .

In t r 'o seară Milita în picioare pe marginea râului cristalin, împresu­r a t ă de razele mângâietoare ale lu-nei, învăluită într 'o mant ie albă, pă­rea o zână. Cântase ! Cu faţa 'n sus, cu ochii visători asculta ecoul cân­turilor ei. I n adevăr de departe ve­neau sunete stranii şi duioase.

Nimic mi sa z ărea în mărea ţa li­nişte ; când deodată apă ra în lumina argintie, pe valuri, o plută care alu­neca uşor .

P e plută, în picioare, un flăcău cu haineîe albe c a zăpada, cu brâul ro­şu c a sângele, cu pletele-i negre fâl-fâind în adierea vântului, cânta din caval. .Cântece neauzite de fată. câu-tece ca r i . în snoete dulci şi jalnice, spuneau to t ce sufletul ei nu putuse spune. "Toate durerile ei. toate nă­zuinţele «i. t oa tă vraja unui suflet t ână r care a u se cunoaşte încă pe el însuşi erau spase în farm acul acelor accente ! P to ta -se apropia şi flăcăul tăcu . Milita într 'o mişcare sponta­nee întinse braţele spre cântăreţ :

— Cân tă ! Cântă ! strigă ea... Plutaşul opri pluta la mal şi artis­

ta se sui pe acel pod plutitor;- apoi luându-şî flautul, începu şi ea să spue băiatului înmărmuri t , to t ce învăţase delà Olt. Unul ne altul sa

când gândurile îşi caută eşirea şî a* şezarea in şpalturi tipografice.

Disciplina sufletescă se obţine în genere prin munca scrisului. Ea sin­gură sileşte rânduirea cunoştinţelor ca să poată Fi şi altora transmise ; ea singură determină acea trebuin­ţ ă organică de a-ţi răspunde tu sin­gu r la întrebările nedumerite, de a-ţî echilibra vorba, care s ă oorespunda stărilor, de a-ţi fixa emoţia ca să se potrivească aprecierii.

Studenţii mai mult vorbesc. E ceva propriu "vârstei ; e caracteris­tica avântului, e necesitatea sbuciu-matei lor năzuînţi de a despica zi­dul vrem ei care le stă înainte. Şî când studenţii sunt siliţi să s t a t o r nicească un făgaş diriguitor de gând şi condu'tă. după vaümile de vorbă, după furtunile de íioeruri. după vifo­rul de chemări сагрога щ чіаи s eama că t rebue să ой«т|-«ш$а energiile lor. atunci se afearaă sa scrie. .Şî scriu la început, gren. ясгіц cu chinuri, dar munca s tăruitoare isbiibeşte tot* deuna.

Şi de aceea £р*шега ca o revista studenţească e o fa-йа bună.

a cwcapta»

ascultau. Uitaseai că sun t pe pă­mânt ! Nici un cuvânt nu sdbimba-seră. când Bucur a ră tă Miliţei luna care pierea la orizont. Zorii zilei se apropiau. Oprind pluta la mal сорйа descinse şi pieri în pădurea unde pri­vighetoarea îşi spunaa şî dânsa tai­ra visurilor ei.

Висш* rezemat pe vâslă, gânditor, e ui ta după blânda arătare : apoi şî făcu cruce şi zise : ..A. fost o fată

din Iele !".. , P e t ână ra art ista o turburase aoaa

totâlnîre. Frumosul flăcări ou pie­ţele în vânt, cu faţa de soldat roman, cu trupul înalt şi mlădios îi frănaînta minea. Nu putea goni imaginea ro­mantică, şî шсі nu încarcă. Repetă pe vioară cântecele auzite pe pluta, şi seara la concert, ultmaul cânt al ei fu o minune.

Slăbităia puteri, sfârşi cel din ur­mă acord într'un. suspin ; şi căzân-du-i vioara din mână, îşi pierdu cu­noştinţa.

I n sa la î n i r e a e ă . l u m e a î n d u i o ş a t ă se f r ă m â n t a , iar d o c t o r u l c a r e îngriji pe t â n ă r a fa tă . c o n s t a t ă că-i e ra ini m a bo lnavă , si-i r e c o m a n d ă l i n i ş t e : Linişte ! sa p u i c a s'o a ibă a c e a liniş­te în v i a ţ a ei s b u c i u m a t ă

Milita în visele ei credea că frumo­sul flăcău era copilul Oltului. Ea nu şt ia ce este iubirea. Nici mamă nu avea, nici prietene care să-i fi vorbit vreodată de amor ! Singură muzica îi şoptise în accente mişcătoare lu­crur i care făcuse să-l presimtă. Imagina lui Bucur o avea în minte

şi în suflet.Un fior de o dulceaţă stra­nie o cutremura dincap până în pi­cioare când îşi reamintea cum sta­tusa alături de el cântând dumne-zeeşte....

Nu se mai dusese pe malul râului fermecat din seara întâlnirei. Când se gândea să se ducă, simţea o slă­biciune în inimă, ca 'n seara concer­tului.

Rătăcea pe cărările pădurilor as­cultând freamătul frunzelor şi ciripi­tu l păsărilor. Dar păsările în cuibul iter veneau vesele să aducă puilor hrana , şi totul e ra o armonioasă îm­perechere, numa i Milita era s ingură!

Bucur de când văzuse frumoasa a-ra ta re , cu toa tă credinţa lui că fuse­se o fată din Iele, vanea adesea pe la tocul mode zâna duioasă îl ferme-c&ee.

Jbife'o seară ffiliţa a t rasă de mrea­j a dragostei descinse pe malul apei. E r a în spre amurg, soarale scăpata dopa m u n ţ i învăltiindu-i în t r 'un ză­branic roşiatic iar deasupra Oltului ce-ral roşu, liliachiu, plutea ca un nr vaporaş. Singură, gânditoare, sta î a fasta vijeliosului ei ргіеіЬні. De o-da tă văzu alunecând la vale cinci p is ta una după alta. Cu і я іша bă tâadar i cu repeziciune, i se părea dă o n-Jună de fier îi s t rânge pieptul а*э ÎBăaibşe. Pr ivea cum se apropiau piu4afe. Flăcăii van joşi vâsleau cu putere, unul fluera ; dar aşa fluerat n u mai auzise fata. Cântăreţul o re­cunoscu. Bucur dete pluta la mal şi sări jos. In faţa zânei mul t dorită, mult visată, s ta m u t ! Dânsa'1 între­ba cu .glasul t remurând : — Cum flueri aşa frumos ?

— Din frunză" răspunse el. îndrăgost i ţ i i copii plecară să se

plimbe. Tână ra fată sîmţaa o sfâr­şeală în fiinţa ei, ceva nelămuri t , ne spus de bfând !

R E M I N I S C E N Ţ A Porneşte duioasă şi veche ţesută din lacrimi şi dor In nopţi fermecate, când îngeri din ceru'nstelat se cobor. Azi, îarăş frumoasă ş-i tristă în min tea-mi revii ca'n trecut Dar vesela mea tinereţe şi anxtmi senini s'au pierdut In văl străveziu de iluzii cw'n tainic avânt mă cuprinzi In loc de ori care povară îmi dai un vis vecinie să-l port Cum nu ştii tu sufletu-rtli cât e de searbed, de rece şi mort. O ! du-te şi lasă'mă'n noaptearmî a dâncă şî fără senin Aceste aduceri aminte acum m%-aduc jale şî chin !

F e t r u P o p e s e u

a

Mă poartă barca... S O N E T i i

—» de LEONTIN ILIESCU ^

1 » Л In larg mă poartă barca, mereu în largul zăr4.. Ca o fecioară prinsă de-a dragostii văpaie, De valuri legănată şi barca mea se 'ndoaie, Furată şi ca parcă de cântecele mări».

Cu ramele ca aripi ce undele 'ntretaie Vâslaşul, fără teamă de umbrele pierzării Pe ceru 'ntins şi verde al nimfelor uU&riî Mă leagănă în ritmul visărilor băla;e.

Iar valurile cântă un cântec de 'Naiade... Le văd... pe albii umeri ce negru păr le cad". Şi'n leneşa privire cât farmec şi mistert,..

Dar ele pier de-odată N aiadeler amăgirii Şi 'n sufletul meu cântă regretele iubirii... Ce singur între două imensităţi de cer !...

SOARELUI Te joci voios cu razele bălaie Şi pretutindeni le împrăsUl darnic. Tu, strălucit al onudul paharnic, Ce-i umpli cupa vieţii cu vă,na'< .

Eu uit şhagul zilelor amarnic Când iu-mi străbaţi năvalnic în odaie,

Căci tu dai flori superbelor гаѵоаы Să uite отгСп ele că-'i zadarnic...

0, Phoebtis ! Zeu etern stăpân în fire'!.,,, iTu-mi. răscoleşti isvoarele visării Când te, înnalţi sublim de-asupra mării...

Cu omeneasca mea închipuire Te văd atunci — aşa-mi rasat din mituri — Apoteoză — a două înfinituri...

Pluta aluneca uşor. şi soarele care se culcase lăsase în urma lui o lumi­nă slabă care clin ce în ce dispărea.

In nagura caro cuprindea pămân­tul, apele argintii pe care alunecau îndrăgostiţii, păreau un brâu sclipi­tor, imens, pe care plutea un vis de fericire !...

Bucur începu să cânte din frunză: părea că tot freamătul codrului, cá tot flueratul vântului trecea prin bu­zele fermecătoare. El se apropie de Milita, şi ea tot mai slabă, se rezema ide umărul lui.

Nu mai era singură 1 Braţul puternic al lui Bucur tre­

mura, şi cu sfială îl trecu peste mij­locul iubitei. Ii era frică să nu piară ca o nălucă dacă o atinge-o.

Dânsa cu ochii la cer, cu gura în­tredeschisă suraaea stelelor : i se pă­rea că stelele o atrag, că trapul to t mal uşor pluteşte în văzduh ! ' Bucur atras de farmecul acelei fi­in ţe dumuezeeşti se aplecă şi-şi lipi buzele înfocate de ale iubitei. Ea tre­sări ! l : n lung suspin, o lacrimă în ochii strălucitori, apoi nimic ! Flă­căul simţi că sub buzele-i fierbinţi ale Miliţeî se răceau ! Ridică capul şi jo privi. Rezemată de el, cu privirea pierdută "n infinit, surâdea.,

Miliţo ! Miliţo ! strigă Bucur. Şi e cuprinse toată în b ra ţ j . Dar trupul iubitei acum moale, se lăsa greu în braţele lui. Speriat, o culcă,pe plută, apoi începu s*o cheme cu cela mai 'dulci cuvinte. Nici un răsuns ! Nici un sunet ! Nici o şoaptă'!...

Inebuni t de spaimă Bucur puse u-rechea pe inima fetei : inima nu mai bă tea ! De groază şi de desperare 'dânsul blestemă cerul şi pământul! . .

Apa vijelioasă căra la vale pluta, pe care după a tâ ta fericire, domnea a t â t a durere !... Când se încredin­ţ a flăcăul că n 'are în faţa lui decât un cadavru, că tot ce era pământesc în sublima arătare pierise ; îşi des­cinse brâul ca sângele, şi legând tru­pul neînsufleţit al Mititei de al lui, se asvârîi în valuri. ,

I n zorii zilei se găsi pluta fără câr-maeiu, iar dapă două zile trupurile înlănţui te fură pescuite la vale.

In bisericuţa pe pragul căreia fu­sese găs i tă blânda copilă, şi unde soar ta o aduse iar, fură depuse ră­măşiţele ei pămâateşt i şi ale îndră­gosti tului flăcău. i Au fost mgropaţ i pe malul bătrâ­nului Olt, şî noaptea una ori. spun oamenii de prin acele ţ inuturi , că se văd rătăcind pe mal două umbre îm­bră ţ i şa te cântând duios din frunză !

£ u i r o s i n a P a l l ă

Teffi abo afli Tevisietof „flHSERSOL Ш Е Ш " „mim* $i „mm Ş T I I N

ŢEL08 * participă Ia M A f H U E P R E M I I

pe care Ziarul „UNIVERSUL* Ie oferă cititorilor săi.

B o m a l n H o l l a n d :

„tolas Breugnon" î n v ă ţ a s e m s ă Iubesc ca r t ea a c e a s t a încă

i r a á n t e de a o citi ; u n a r t i co l e n t u z i a s t de al c r i t i cu lu i San ie lev ic i îm i dezvă lu i se o p r e a n e î n s e m n a t ă p a r t e d in miezu l Iu* „Colas B r e u g n o n " , care a v u s e s e t o t u ş d a r u l să mîi cuce rea scă . Şi c u m în l ib ră r i i l e n o a s t r e m i - a fost pe s t e p u t i n ţ ă s'o găsesc , a m eit î t 'o î n t r a ­d u c e r e a d-lui Alex. Hodoë (ed i tura „ C u l t u r a N a ţ i o n a l ă " ) şi m ă r t u r i s e s c că n u m ' a m căi t de Ä t - e a s t a . L u c r a r e a e p r e a b u n ă p e n t r u a a-vea d o a r m e r i t u l une i t r a d u c e r i c ins t i t şi cu î n d e m â n a r e f ăcu t ă ; a ş a c u m e î n v e r s i u n e a <l~hii Hodoş , „Colas B r e u g n o n " e pe dep l i n în­c e t ă ţ e n i t ă i n l i t e r a t u r a n o a s t r ă şi m s r i i ă o cât m a l î a rgă r ă s p â n d i r e în pub l i cu l cit i tor. Şi m e r i t ă a c e a s t a p e n t r u c ă „Colas B r e u g n o n " e a c a r t e s ă n ă t o a s ă , s ince ră , o p t i m i s t ă şi Ilu­m i n a t ă d e doru l de a t r ă i si de a i i l iber şi o m e r i t ă cu a t â t m a l m u l t cu cât g e n e r a ţ i a de a s t ăz i e p r a d a пеѵготе* şi a p e s i m i s m u l u i de ащ,& гйкЬоі. In scopul aoeeta a şi sc r i s Ro­m a i n Hol l and ca r tea , să a r a t e că v i a ţ a e tot­d e a u n a bună şi că d a c ă o v e d e m r ea e v ina n o a s t r ă cave ne g â n d i m n u m a i la noi şl d o r i m m a i mult, decâ t ne este cu p u t i n ţ ă să a v e m .

* I n Clamocy t r ă i a la începu tu l secolu lu i al

aap tesprczoee lea şi în t i m p u l r ăzboa ie lo r Ligi i un m e ş t e r L e m n a r cu m â n a dibace şi cunos­cut ca b u n d e - g u r ă şi î n d r ă g o s t i t de pe t recer i , a n u m e Nicolas B r e u g n o n . V i a ţ a nu - ş i p r e a re­v ă r s a s e d a r u r i l e a s u p r a aces tu i b u r g o n cu na ­su l t u r t i t ş i obra j i i roş i i ; î n s u r a t cu o femeie s l a b ă şî e ieă l i toare , p e s i m i s t ă şî s u p ă r ă c i o a s ă ,

a v u p a t r u bă ie ţ i car i nu - i s e m ă n a u n i e la t rup , nici la firei Toţ i se m o h o r â s e r ă , îş i a l u n g a s e r ă zâmbe tu l şi se c e r t a s e r ă î n t r e ei d i n p r i c in i r»ţ l igioase. Apoi a v â n d u - ş i s ă l a ş u l î n a f a r ă d« oraş , căci n u se p u t e a î m p ă c a ca pr îv i rea - i să-i fie î m p i e d i c a t ă de z idur i le cetă ţ i i , meşte^ ru l Cok. i s t iferea m a î î n flecare a n de pe ur­m a so lda ţ i lo r d- lui de Nevers s a u a i a l t u i Cenll loxc cu care se ce r ta s a u e r a a t a c a t Cla-: m e e y u l . I se go leau poloboacele, îi p i e r e a u o-' r ă t en i i l e , g r ă d i n a îî e r a î n c ă r c a t ă , cu toa te a-' cestea i i i i e u g B e o s t a l a chef cu asupr i to r i i , ! coci d a c ă tot t r e b u i a să-ş i p i a r d ă a v u t u l , de c* să nu-! p i a r d ă cu voîe b u n ă ?

S i n g u r a b u c u r i e a meş t e ru lu ! - a r t i s t , cart», împodcibise ga l e r i i l e s en io ru lu i d 'Asnoie cu a-d e v ă r a t e я а і ^ ч а і de da l t ă , e r a s i n g u r a l u i fa tă M a r t i n a carè- i s e m ă n a în tocmai , m ă r i t a t ă ne­potr iv i t , i n s ă cu u n bu rghez m o h o r î t şî p iper­n i c i , cofe tarul F io r ido r . La M a r t î n a venea B r e u g n o n când scă r i l e „babe i" îl s co teau tot a t â t On l in iş t i t d i n casă şi ac i p e t r e c e a u a-m â m î o î în t r ' o vesel ie s ă n ă t o a s ă , g l u m i n d , în-ţ epându- se , p r ă v ă l i n d snoavele u n a d u p ă a l t a , r i d â n d cu capete le p e ceafă si i n t r e c â n d u - s e î n i u ţ e a l a şî m u l ţ i m e a vorbelor cu d u h . Delà ea p lecă să-şi v iz i tez* p e cei doi p r i e t en i p o p a C h a m a i l l e şi P a i l l a r d n o t a r u l şi tnoepe i a răe î de là capă t vese l ia a m e s t e c â n d u - ş i hoho te le cu gâ lgâ i tu l oale lor de vin . Căcî astfel e r a Breug ­n o n ; îi pl&cea m â n c ă r i l e p r e g ă t i t e f ă r ă gr i ja de a săţu* t r a p u l , v inu l g r o s „ m u l s d i n ţâ ţe le dea lu r i lo r " , femei le f rumoase , m e ş t e ş u g u l său , j u d t x a t a fap te lor şi vorbe lor rie sp i r i t . Totu l e r a b u n p r i n el î n s u ş i şi B r e u g n o n îl c ă u t a p e n t r u p l ă c e r e a sa , fie e a t r u p e a s c a s a u su­fle tească. S m g u r u l ş i cel ш а і s t a t o r n i c b u n p ă m â n t e s c e n u m a i l i b e r t a t e a şi p e e a o a p a ­r ă fă ră î n c e t a r e Colas B r e u g n o n a j u t a t d e o î n c ă p ă ţ â n a t ă a m b i ţ i e c a r e îi r ă p e a r e g r e t u l

4. - Nr. 20. UNIVERSUL LITERAR Duminică Mai 18 1.924

l u c r u r i l o r f ăp tu i t e . Şi î n рг-îvlnţa a c e a s t a e c u m n u se p o a t e m a î f rumos ep i sodu l „Nega­s t ui ca", în care B r e u g n o n d i n t i ne r e ţ e ş i -a culca t pe in imă şi n'a. m ă r t u r i s i t n i m i c u n e i fete p e ca re o i u b e a ş i de ca re e r a iub i t , n u ­m a i p e n t r u c ă i se p ă r u s e u m i l i t o r fa-ptul ace ­s ta . I a r c â n d d u p ă t re izeci de a n i o vede scr i ­j e l a t ă de t i m p , su fe ră d a r r â d e î n t r ' u n a şi n u îşi potoleş te p ă r e r i l e de r ă u a le une î v ie ţ i p i e r d u t e decâ t , d é p a r t e de „Nevăs tu ica" . p l â n ­g â n d pe un t r u n c h i u de s t e j a r ; şi a d o u a zî n a i m a l r ă m ă s e s e „d in t r i s t e ţ e a d in a j u n de­cât p u ţ i n ă s fâ r şea lă şi u n cârcel în pulpă" . . . . l a t ă că pes te p u ţ i n î n s ă Colas e a t î n s d e c iun t ă ce a j u n s e s e p a n ă s u b z idu r i l e C l a m e -r y u l u i . î ş i ia a t u n c i câ t eva că r ţ i vesele şi p ie -cii î n t r ' o colil.ă d i n a f a r ă de o r a ş , u n d e r â z â n d cu hoho te do g l u m e l e gal ice, c e r t â n d u - s e cu c i u m a ce-J fă ra rhUa p a b t e c e l e în d u r e r i g roaz­e i :e, t r e c » e n o a p t e într,eagă_ î n t r e b â n d u - s e : „care care ?" ; K u se l ă sa răpjUs de loc şi a d o u a zi p r i t lent i v iz l tându-1 de l à d e p ă r t a r e p e n t r u î n d e p l i n i r e a t e s t a m e n t u l u i el le ce re c â t eva butcii* de vin b u n vechi şi cu a j u t o r u l 1 ir a l u n g ă boala . Când se î n t o a r s e î n o r a ş în­să , auz i că , .baba" îî e pe m o a r t e şi a t u n c i cu tot r â s u l Iu* s imţ i c u m îl îneacă l a c r ă m i l e î n gât A f ' c t ' u n e a su f le tească c u m p ă n e ş t e tot-dea i .n ; . în B r e u g n o n d o r u l lui de v i a t ă ; n u ѳ deci un robtfcrialîst egoist şi b r u t a l i z a t .

I m p e c â n d u - ş i soţ ia , ca re îi ce rea i e r t a r e de ruleie ce i le făcuse, e c h e m a t de s u s p i n e l e Gloldîe i s u g r u m a t ă de a n g h i n a .

Meş te ru l îşi p i e rde o cl ipă c u m p ă t u l ; se roagă , b l e s t e a m ă , amenin ţă , . . . î n s f â r ş t t fe t i t a e sc t ipată ca p r i n m i n u n e şi b ă t r â n e m o a r e .

S t ingher , d u p ă ce m o l i m a t r ecuse , Colae B r e u g n o n se î n d r e p t ă sp re c a s ă ; b ă n u i t ă a fi c i u m a t ă bu rghez i i îi d ă d u s e r ă foc. Ca s ă se l i n i ş t ea scă se duse să-şi vizi teze colec ţ ia lu ­c r a t ă p e n t r u să l i le d-lui d 'Asnois ; sch i lodi te , c iun t i t e , m â s g ă l i t e de n e b u n i a s e n i o r u l u i ge­m e a u toa te bucă ţ i l e aces tea de l e m n însuf le ­ţ i te c d a t ă de d u h u l a r t e i . L o v i t u r a e r a î n t r ' a -tfevăr p r e a m a r e căci B r e u g n o n e r a m a l î na ­i n t e dc tea te u n a r t i s t şi îş i iubea copil .

D a r d a c ă s a u d u s nu e un mot iv s ă fii veş­n i c t r i s t . Meşteru l se î n t o a r s e î n o raş , po to ­leş te t u r b u î ă r i l e d i n t r ' î n s u l da r , g ă z d u i t de fîică^sa M a r t i n a n u se s imte de s ine s t ă t ă t o r çî se a p u c ă să-ş i c l ădească o casă . Gr inz i le

f i ind l inse de po le iu a l u n e c ă sî-şî r u p s e pi­c ioru l . A s t a a fost ceva c u m p l i t p e n t r u d o r u l lu i f ă r ă h o t a r e d e l i be r t a t e . P a i l l a r d îî a d u c e î n s ă u n Flatare şi pe a r i p a g â n d u l u i , j u c â n -&u-se cu t i ropul şi cu s p a ţ i u l , a l i n t â n d u - s e cu t o ţ i , o a m e n i i i l u ş t r i " , B r e u g n o n găse ş t e cea m a i m a r e p l ăce re ; cea a c i t i t u lu i . „ N u ş t i a m ce c o m o a r ă găzdu ie sc î n dosu l ochi lor" .

î ş i î m p a c ă bă ie ţ i i î n d e m n â n d u - i s ä p ă r ă ­s e a s c ă ce r tu r i l e p e n t r u L igă şi p e n t r u Rege , căci la u r m a u r m e i a u fost î n t r ' a d e v ă r şi Reg i foavt i bun i , d a r to t m a i m u l t ţ ine l a el î n s u ş i decâ t la b u n u l H e n r l c s a u Ludov ic S f â u t u i . $ i Colas B r e u g n o n înche ie cu n e c e s i t a t e a l i ­b e r t ă ţ i i , ca u n p r e c u r s o r a l Revo lu ţ i e i d i n 7 9 : „f iecare îşi a r e locul lu i pe ca r e e d a t o r să-l p ă s t r e z e . F l eca re francez e rege. Ş i u n c h l a ş u l e s t ă p â n la el a c a s ă " .

* Locu l r e s t r â n s m ă împ ied ică s ă i n t r u î n t r ' o

a n a l i z ă a m ă n u n ţ i t ă a Iul „Colas Breugnon 1 ' , a n a l i z ă ca re de al t fe l a fost s ă v â r ş i t ă f rag m e n t a t %l î n c u r s u l p o v e s t i r i i r o m a n u l u i .

C a r a c t e r u l s ă u eplcnrîan, u r m ă r i n d p l a c » r e a , a e r e s p e c t â n d nic i p e „Ieri" , n i c i pe „mâi­n e " î u b i - n d l i b e r t a t e a ş i v i a ţ a , î n r u d i r e a cu e r o i i lui Rabe la i s , e v ă d i t ă . Dar Colas. Breug­n o n n u a rost cu toa t e aces tea u n m a t e r i a l i s t , r e z u l t a t u l la ca re se a j u n g e d e obiee iu d u c â n d o m c r a l ă ep i cu re i că ; s e n t i m e n t e l e p r e d o m i n ă Ia el, a r t a îl f a rmecă , c i t i tu l îl î n l ă n ţ u e şl, сееасг e m i n u n a t de b ine p r i n s de R o m a i n R e H a n d la s f â r ş i tu l r o m a n u l u i . î n f a ţ a u n e i d r a g o s t e a d ă u g i şi l i be r t a t ea a c e a s t a Ind iv i ­d u a l i s t ă , daco vre ţ i egoibtă, se î n c h i n ă şi se m ă r t u r i s e ş t e p r i n s ă .

Nti ş t iu d a c ă d i n s u m a r a m e a expl ica ţ ie s'a î n ţ e l e s p e d e p l i n c a r a c t e r u l m e ş t e r u l u i d i n Claraecy : de ceeace s u n t s i g u r că e c o n v i n s î a s ă c i t i toru l , e o p t i m i s m u l ca r te i aceş t i a .

F .p icure i smul l u i Colas e d u b l a t de u n a d ­m i r a b i l s to ic ism, c u m n e - a r t r e b u i m u l t n o u ă a s t ă z i O r e s e m n a r e î n fa ţa soa r t e î a d ă o g a t ă cu o t i n e r e a s c ă î nc rede re în p u t e r e a v ie ţ i i . Ş i r s c o m a n d â n d u - 1 t u t u r o r cu d e p l i n a c o n - i n -ge re că se va găs i î n t r ' î n s u l s eva t â n ă r ă a vie ţ i i n o u ă la c a r e s u n t e m c h e m a ţ i s ă t r ă i m , î n c h e î u cu cuv in te l e c r i t i c u l u i p o m e n i t l a î n ­cepu tu l aces tu i a r t i co l : „Cit i ţ i , c i t i t ! p e Colas B r e u g n o n i

Miicea Eliade

Din c e l e citite

Ѳ ! cum aşi vrea să fiu ţărână Cum am mai fost şi. cum voi ţi. Tu m ai lua în alba-ţi mană 'Şi suspinând m'ai risipi Pe brazda ta cu flori, Stăpânul

Seminţelor ce-ar sta în mine, Le-şi da din sufetii-mi culori Şi te-aşi vedea în zori pe tine, Cea mai frumoasă dintre flori Prin brazdele de rouă pline.

Te-ai apleca prin flori uşoară Iar eu cu rouă te-aşi stropi Şi în mirosul care sboară: 'Aşi pune spre-a te adormi Cel ma plăcut parfum; Yecoară !

O ! când te-ai apleca a lene Zâmbind ca un copil sglobiu: Te-aşi săruta cu flori, pe gene Şi aşi ofta ca o nud vhi Când a-i închide ochii-alene !

F. Volctt

la începutul începuturilor Schiţă cu l tura l i e t n o g r a f i c i

— Cum a evoluat sensul — Ne, folosim zilnic de citit şi scris,

ni s@ pare că n'am putea trăi dacă n'am şti să citim şi să serim — totuşi .sunt mulţi cari şi azi nu ştiu ceti şi scrie şi trăesc cum au trăit străbunii omului, cari nioi ei n'au ştiut ceti şî scrie. Nevoia însă de a comunica al" tu ia gândurile sale prin semne, a în­colţit în sufletul omului primitiv de t impuriu, numai aşa se explică istoria destul de veche a scrisului. Nu de mul t am cetit o carte care irai era necesară pentru studiul scrisului la eopii şi care t ratează despre Istoria scrisului în decurstd veacurilor şi este făcută de I. A. Schnitzer. Ea cu" prinde date foarte interesante asu­pra originei şi evoluţiei scrisului care meri tă să fie relevate într 'o publica­ţie aşa de răspândită ca Universul literar.

Scrisul prin semne, diferite obiecte în natură, ca o ar tă de a întipări gân­durile t recătoare e mul t mai vechi de cât scrisul cu anumite semne conven­ţionale, litere, etc. De oare-ce omul nu era încă bine stăpân pe vorbirea

lui, când a ş t îut să exprime lucrurile» care'I înconjurau legându-le cu cu­tare sau altă idee.

In Biblie întâlnim deseori povesti* rea cum рюрогиі lui Israel, pentru ai întări amintirea despre vr 'un fapt în­semnat se folosea de mari pietroaie)

Scrisul figurativ al indianului. In' desemnul de sus se spune : M'am dus în direcţia cutare. In desemnul de jos se spune : M'am dus în direc­

ţia cutare pentru cinci aile

sau de copacii falnici. Aşa, după tre­cerea celor 12 seminţii izraelite prin. Iordan, Isus Nävi a luat 12 pietre din Iordan şi l e a pus în Galgala aicând fiilor lui Israel : când vor întreba mai târziu fii părinţilor voştri ce însem­nează aceste pietre ? spuneţi fiilor voştri că Israel a trecut Iordanul ;c-cesta pe uscat.

Scrisul acesta cu obiecte de care aminteşte "Biblia n'a fost inventat de israilîteni : el era cunoscut de toate popoarele^ vechi. Pajpuaşii conservă 1

craniile oamenilor pe care i-au mân: cat, şi pe aeeste cranii ipot povesti principalei* episoade din viaţa lor.

Scrisul figurativ al funcţionarilor din Peru . pe franghiioare sunt no­duri care arată numărul soldaţilor, a

locuitorilor, cant i tatea recoltei

Totuşi scrisul cu obiecte este şi maî expresiv şi serveşte ca o complec.-tare şi desvoltare a „limbajului cu semnele". Oare poate fi ceva mai ex' presiv şi mai vorbitor despre războiul pe care un trib îl "declară altuia de cât trimiterea unui topor însângeratj

DUMINICĂ 18 MAI 1924. UNIVERSUL LITERAR Nr. ro.

î o

U N U I T R A N D A F I R Prea târziu vii trandafir, ca să-mi spui a lui iubire ; Paswî destinat de soartă p'altă cale s'a 'ndrumat, Prea târziu mi-arăţi acuma strălucita lui gândire, Un îsvor de poezie pentru-un suflet sbuciumat.

Teoiu păstra doar c'amintirea unei fericiri pierdute O nălucă,, o visare spre un ideal dorit ;

Răsfoind a vîeţi'mi carte, ale tale foi căzute, Vor proba zădărnicia dorului cer am făurit.

Maria Opresc*

monument vechi eare aparţ inea se" colului al V l e a înainte de Cristoe şt e cunoscut sub numele de vasul de fa Douin. Literile de pe acest-vas for* uaează trecerea de la tipul etrusc aî

Uneori aceste semne conţin o întrea­gă povestire. Aşa negruHorub ca să •arate unui alt negru că are nevoie de ajutorul şi protecţia lui îi t r imi te : o piatră, un tăciune, piper şi o se-mânţă prăjită. îh foc şi o capră. Tra­duse în limba noastră aceste obiecte vorbesc următoarele : sunt eu tare şi puternic ca o piatră, dar părerea mea de viitor e neagră ca tăciunele şi de aceça t e a m a m ă arde ca piperul în câ t se poate frige, ci seminţele, iax haina mea e o cârpa.

Herodot povesteşte că Darie împă­ra tul persan sosind la gurile Istrului ^Dunărea) a făcut şease zeci de no"

Gel mai vechi monumet al scrisului latin. Vasul de la Douen găsit în*

1880 la Borna

duri pe funie şi chemând pe coman­dan tu l care t rebuia să rănj^nă cu ar­m a t a lui Ia Dunăre , i a spus • Ia funia aceasta si fă după cum îţi spun, în fiecare zî vei desnoda un nod şi dacă la deznodarea ultimului nod eu nu mă voi înapoia să mergeţi înapoi în Persia !

Scrisul acesta cu semne nu era o descoperire a ţarului Persan, de oa­rece şi până la el cei vechi s'au folo­si t de el. Chinezii s'au folosit de el cu mi] de ani înainte. Tot de acest fel de scris se întâlneşte în Peru unde funcţionari se servesc de diferite frânghioare legate de o creangă de copac de o formă anumită şi făceaţi pe aceste frânghioare diferite noduri care a ră tau numărwl populaţiei, a r efiatei, recoltei dintr 'un ţ inut anu' mit, etc.

Cu evoluţia intelectuală a omului primitiv, scrisul acesta cu obiecte a devenit neîndestulător şi cum omul începuse să desemneze pe părcţii lo­cuinţei sale după na tură obiectele şi fiinţele care'l înconjurau, el a înţeles că dcsemnul poate mai uşor şi maî cu succes sä înlocuiască scrisul cu obiectele t

Aceasta a doua epocă în evoluţia scrisului numi tă şi hieroglifica, de o a r e c e diferite desemne aţe obiecte* lor sau animalelor indicau anumi te cuvinte, urmează după cum vedem prima epocă a scrisului prin obiecte numi tă şi ideografica sau figurativă.

Scrisul hieroglific a avut o mare dezvoltare la egiptieni.

P e când în Egipt se dezvoltă acest scris hieroglific, la popoarele vecine cu el în văile Tigrului şi Eufratului ee dezvoltă un scris special numit sa-gital, de oa rece literele aveau fonna vârfului unei săgeţi, largi la bază şi ascuţite la vârf. Scrisul acesta e unul din cele mai complicate din câte cu­noaşte omenirea şi care a servit c â n d v a pentru ca omul să'şi exprime exterior gândirile. Totuşi a fost foar­te răspândit în Asia.

Descoperirea alfabetului sau scrisul fonetic cu litere este ultima manifes* ta re în istoria scrisului. Nu se-cunoaşte exact când a apărut

pare a fi fost întrebuinţat înainte de Moïse. Una din monumentele fenicî-ene pe care se văd inscripţii făcute cu litere se referă la anul 380 înainte da scris. Din studiile făcute se crede că primul alfabet a fost al fenicieni­lor, cu care cei dintâi au făcut cunoş­t in ţa greciî.

Cel mai vechi monument al scrisului fonetic alfabet fenician. Monumen­tul de pe mormântul împăratului fe

nician Eschrnuna.zar

alfabetului la cel grecesc şi numa^ pe vasul acesta se constată scrisul; semitic de la dreapta spre stânga, de/ altfel aşa a u scris şj etruscii.

^ * * t » t t « l » » a u * * * " " b M l f W l f *

J S t r M - * » i t H ' M t • * ; » * 1 '

Vm u n i * * * * j I **•»'•* 1*at t tv f i t .4 t - - t* • « • "fljítNIÍA

. - - -Ш I >« nr.v\W » i tun * І . П І . Х ,л*."- - -

Л-tiii < « r « i > » . T ien »'»».•> -

U t - r t i - i і п і . ч •«,S^&í|Wtj)í" - *1

« U t t u m >•»• Г*'»ѴІЛ «••«nisiHis.'iiiwa

ч-ыѵ}іѵ-t st •• • M I N « : ..jŞ^*« -^4.t , , ,

1tN A V H K r W t l l " t ' . l ^ t P

. M t U I M I t t K « « » | . . * . . ' O

brtui<ii#'ttM>j ^ • S '

i.4.tit'

1 " ' • —• °i . , , ; . ^ ] | M , x i t . . t a t.

• « • < ^ ' ^ ; . ? J I Î t t t ï ' " - t " « s 4 ' , ' , 4 , - r f e

Lit. .ónix t к -«i»'"" ',„,..„„» !••«•»•»<

J»it-i»t.»n«b-a"'-"'**-4'* ,"ïL__S*

I t t M U L H ^ t j ,11.1

Im.re VU? '-"ЯІН^ » - » f " "т l l l l l » » ? • J » , , » _ 3 ^ | l ) i ţ | - » - l U T I . - Ţ

|«< V i — "Bf» « Х « ^ » 1 < А

Гді»і"иі':в?«»'*и,\ч-« • , » , .f Jf * H'tM»*»« -,

II„,„.l,«itliÜ»l'«"»M"J і » и « г , М r . ' . > M " » »

lIUWV*l4i,,/^r( уІ»|,.:ШіЧ>'-., •Г«Я"

./t9k»«n.Vtl<"1

вл—.11 o f •• • • • . «(Г..1

Hx W :У • / •'' n . 1 1 = 1 , 1 1 , .ЧІ fv\%nл/-' S; • [ . • . • . t « . 4 . . t , « » * « . X ; ä иіЗЛгУ ;.>t'îi*i4-im,:ir.M»i5i| I>îS*à""': " *•.чм:,,іл*»*Эаг

^ЯJÍV -̂T'-K"~•,

Scrisul în formă sagitâlă. Placa de lut cu naraţ iunea chaldeică a poto­pului

Desăvârşit de către greci alfabetul s*a ra.spa.ndit foarte repede în lumea veche.

Alfabetul latin se întâlneşte ne un

Astfel a fost creat scrisul, c a r e * t rebui t să aducă a tâ tea binefaceri omenirei dar şi a tâ ta bătaie de cap copiilor s ; l i ţ i să'l înveţe. Dr . i. D.

UNIVERSUL LITERA* Duminică 18 Mai 1924

N A U F R A G I U L - M O N O L O G -

într'o zi, domnul Gostache, negustor foarte cinstit. 1 1 Stând trântit după mâncare s apucase de citit. C É m » Răsfoind ale ziare, căuta cu voluptate » ' u

" Să mal afle, pe 'ndelete, toate cele întîmplate : Furturi, crime, bazaconii, felurite grozăvii ; Ii plăcea să-şi treacă vremea cu astfel de istorii. Dar, d'odată'ncremeneşte şî la ochi se freacă bine ; Mai citeşte, iar citeşte şi să creadă nu, nwî vine Ce se spune'ntr'un articol care astfel se rosteşte : „O depeşă ce primirăm din Constanţa ne vesteşte „Că vaporul Meteorul de o stâncă s'a îsbit ; „Pasageri, matrozi, bagaje,tot în valuri a pierit" — A pierit, îngînă dînsul, apierit ! A, va să zică „S'annecat în marea Neagră şî drăguţa mea Mândră !" Jalea lui ca să pricepeţi se cuvine să vă spui, Că cu-acest vapor plecase şi soţia dumnealui.

— S'annecat ! Dar cine-o puse să se ducă fără mine. „Căci muream şi eu cu dânsa, şi era cu mult mai bine, „Ce mă fac eu, lume bună, fără ea, vai, ce mă fac l „Ah, că-mi vine să-mi sparg capul, să~l plesnesc de ziduri^ pßCM „Toată-averea care-am strîns'o de pe urma ei îmî vine* „Era vrednică ce-idreptul, şi ţinea prea mult la mine. ,.Da. prea mult !... E însă sigur, foarte sigur, că-î aşal „Nu-i minciună ce se spune la gazetă; nu cumrva ? „Ş'apoi. dacă-i sta o clipă ca să-ţi dai cu socoteală. „Trebuia vaporu-acesta să ne dea d'aşa scr'nteală. „Cine-'i puse să-l boteze cu-aş a nume ? Tutulor. „Le e cânlecid în minte : A pierit ca meteor î „A pierit dar şi. cu dînsu, s'a dus draga mea Mănăică. „Rău îmi pare. Dar, la urmă dacă-i vorba : cine strică ?.. „Ui te-ave a cusurul ăsta, uite-avea acest păcat. „Şi de câte ori cu dânsa în zadar nu m'am certat'! „Era groazn'c de ţestoasă, îndărătnică la toartă; „Când zicea o vorbă dânsa, n'o scoteai din ea nici moartă „Da. nici moartă, cum, şi este ; vai, şi cit mă cicălea. „O, avea cusururi multe răposata, zău avea!...

..Eu atâta ştiu că'n pace sufletul mie, n'am mustrare* spuneam să stea acasă: nu. pe mare şi pe тагел<

„i'ă se sature acuma, a dat peste ce-a voit „Şi, la urma urmii, iacă, e mai bine c'a murit. „Las că ştie el ce face Dumnezeu, câte odată : „De când mintea către Olga şi privirea mve'ndrep'intă ? „Ah, ce nostimă-i drăcoasa. Corpul ei dumnezeesc, „Cum doream acum, în fine, am să-l strâng, să'l pipăesc „Ku e vorba, şl Mândica era nostimă odată. „Da, mi-aduc aminte, Doamne, céçrf era la masa fată ! „Insă, ştii, vorba aceea, a mers dânsa cât a mers, „Acum an i-o preschhnbase într'un ban de vreme şters!»

„'A plecat cu Meteoru ; foarte bine, foarte bine'l, „Voi pleca şi eu în lume cu Olgvţa după mine. „Voi pleca, dar nu pe mare, cî pe drumul sănătos. „Care-acuma înainte-mi se deschide priincios ; „Da, pe calea fericirii... Sufle vântul, pânza salte, „Să te văd, Costache dragă, să trăeşti şi tu íncaÜeri?%

Dar în uşă de odată, cineva a ciocănit $i în prag, ca o fantomă, ea, Mândic'a răsărit. El o vede, o priveşte, dar îi pare că visează, Pe când dânsa'ndu'oşată într'ăst chip îî cuvintează : — Domnul cel a tot puternic pentru tine m'a păstrat ; „Din furtuna ce se 'ntinse furioasă peste mare, „Din grozavul naufragiu, delà siguraperzare, „Numaî eu, ca prin minune, singurică am scăpat'!..»

N. Т Ш С

©. - - Nr. ад.

Deasupra abisului (Vezi i l u s t r a ţ i a d i n p a g . I)

întâmplarea unui operator de cinema­tograf

' începem cu acea că desemnul nos-,tru nu este un subiect pentru o filma jsensaţională, dar o întâmplare reală jà unui t ână r englez Harry Siuce" jnitch. I a t ă cum el singur povesteşte întâmplarea sa : „Câteva luni în jUrmă m ă înapoam în Anglia după I pa t ru spre zece luni de călătorie. I n tot t impul acesta am luat fotografii cinematografice pentru una din cele mai bune firme engleze şi ara t ră i t cele mai variate încercări printre care un incendiu grandios într'o pă-aure, o furtună pe mare, o avarie a unui vas în largul mărei, două ca' tastrofe de cale ferată, câte-va săp" t ămân i t răi te între ріеДе roşii muş­că tu ra turui scorpion în J ama ica şi trei accese de malarie. Dar dintre toate aceste întâmplări cea mai gro­zavă a fost sări tura de pe locomo" tava căiei ferate din Canada la o tem­pera tură sub zero.

î m i este şi acum groază când îmi aduc aminte ceea ce am îndurat . Am făcut călătoria aceasta n vagon de 4 ori şi în to tdeauna ea s'a prelun­git 8 ore. Toate fotografiile făcute în cele trei călătorii au eşit rău, de aceea m ' am hotărî t să fac o a patra Călătorie dar care era să m ă coste viaţa. I a t ă cum s'a întâmplat :

Pen t ru ca să obţin fotografii bune à peisagülor din munţi i stâncos: oi Canadei t rebuia să aşez aparatele înaintea locomotivei. Cum aşezarea camerilor de fotografiat acolo, fără prezenţa mea n 'ar fi folosit la nimfe, trebuia să m ă aşez şi eu acolo. Pen­tru aceasta pe par tea dinainte a lo­comotivei mi-au făcut o estradă de lemn îngustă. P e această estradă mi-am aşezat aparatele şi m'am aşe­zat şi eu aplecându-mă când spre un aparat , când spre altul. Ca, să m ă ţin, pe estrada aceasta nu era lucru uşor, de oarece locomotiva mergea, cu o iuţeală nebuoä, ca toate trenu­rile americane, iar de ţinut n 'aveam de ce că m ă ţia. P u t e a m numai să ціа reazăm cu spatele de pieptul uriaş al Icomotivei. ; Când t ren i j a părăsit gara şî loco-tnot iva a hiat toa tă viteza, mî s'a păru t că zobr prn aer întru înfcâmpi" narea tuturor stâncilor şi arborilor Тваге într'o fugă zminti tă alergau spre imine. Dar când au trecut cele din-;tâî minute, a dispărut şi sensaţîa a-ceasta îngrozitoare şi m ' am apucat să prind grupurile pitoreşti a stânci­lor, pădurilor, căutând în ori ce chip să nu deger. Când locomotiva alerga cu 90 kilometri pe oră, curentul rece al aerului îmi tăia. obrazul ca un briciu ascuţit. Când făceam curbe cu locomotiva eram a runcat când ia

! dreapta când la s tânga aşa că ins­

tinctiv m ă apucam cu manile de pi­cioarele aparatelor mele cari erau fi­xate oe estrada de lemn. După cât-va

timjp ş picioarele şi mâinile înlem­niseră cu desăvârşire.

In tot t impul acestei călătorii tre--

Duminică 18 Mai 1924. UNIVERSUL LITERAR

nul s'a oprit de şease ori şi de a tâ tea ori maşinistul m ă readucea ia viată cu ceai şi îmi spunea cu îngrijire :

— .La ce îţi trebuie toate astea ? Ascultămă pe mine, lasă-le dracului şi vino cu mine. până ce nu vei în­gheţa cu totul !

Drumul mergea tot timpul prin munţi, dar într 'un loc era mai ales periculos, căci trecea aproape de marginea prăpăetiei. Când n e a m a-propdafc de locul acesta mi s'a făcut făcut rău, capul mi se învârtea şi ve­deam negru înaintea ochilor. Toc­mai în momentul acesta locomotiva făcu brusc spre dreapta, eu nu nr'aş-teptam la zguduiţii ra» ce urmase şi nu m'am putut ţine la locul meu şi am zburat de pe estrada mea drept înainte.

©ar pe când zburam, instinctiv am putut să m"apue cu mâna de unul din picioarele aparatului meu. Gând cu mâna mea îngheţată am pi păit că piciorul aparatului de care mă ţineam e solid, fără să-mi dau seama ani strigat : Trăesc !

Uar mult puteam să mă ţin aşa ? Sa ' J t tD'Cunnenti t situaţia mea critică maşinisiului nu era posibil. El sin­gur nu m ă putea vedea delà locul luî. Nu îmi rămânea decât sä mă ţin mai tace de rpiciorul salvator al aparatului nreu şi să mă gândesc la un mijloc de scăpare.

Trenul în timpul acesta zbura şi eu pierdeam cele mai frumoase ve-'deri, pe lângă care treceam, numai Vorbesc de pericolul la care mă ex" puneam. In fine am decis, că trebuie

singur să m ă scap căci nimeni n 'are să mă vadă şi nimeni n 'are să m ă scape.

Atunci cu băgare de seamă în­tinsei mâna dreaptă şi luai cu amân" două mâinile piciorul ^aparatului. I n timpul acestei operaţii involuntar a-runcai privirea la abizul care se desfăşura la trei paşi de mine şi aci, aci era să mă prăvălesc. D a r conş~ t i in ţa pericolului dă puter i ! Balan^ eânduTnă puternic dinfcr'o parte în? tr 'alta, încet şi cu băgare de seamă imi ridicam corpul spre estradă. C^md în cele din u rmă m ' am pome-jait pe platforma locomotivei, tre­muram tot dar nu de frig ci de con­ştiinţa că abia a m scăpat, şî prin mi­nune, să nu cad în abisul deschis....

Când trenul a sosit în gară, corpul meu, mamele şi picioarele erau în­lemnite, nu mai simţeam nimic. Miau dus Ia un hotel şi m'am pus înir'o 'baie caldă, care cu ajutorul шші pahar de wbysM m'a readus la vuţţă.

Am dormit după aceasta timp de două.zaci .şi patru dé ore Miu sa mă trezesc, sunt însă convins că nu voî uita niciodată ceea ce am îndurat balansândiimă deasupra abizuluî iâmp de câteva minute.

teiMte l i b r ă r i i l e

1 Шогіі tu Snedia d e STELIAN POPESCU

- PREŢUL LEI 2 0 -

C a r p n o u i Republ ica c e h o s l o v a c ă de I. Su

loachimescu şi A. Kudrnac.

Ca să răspună dorinţei tuturor, cari simt îndatorirea să cunoască ţ a r a vecină şi amică, Cehoslovacia, cartea d-lor loachimescu şi KucUnac e foarte bine venită, fiindcă e mai mult o lucrare de informaţie sigură, o u caracter didactic.

Bai- obesrvaţia cea mai justă, pe care o putem face, după ce am citit această lucrare, se îndreaptă către reprezentanţii autori tăţîbor noastre.

Cartea aceasta e o lucrare de ргчг pagandă, pe care aşa de Ыпе' ştiu s'o facă Cehoslovacii despre ţara, lor ;

Dar noi ? •

Manta Luda, Міпіа.ш. ^ j i ţ fi m> presti.

Ce pitoresc scrie Lucia Mantu ! N'aş sta la îndoiala să spun, că

scriitoarea acesta, aşa de personală, înzestrată cu atâta putere de obser­vaţie şi cu un minunat talent liric, este cea mai scriitoare dintre scrii­toarele noastre.

Are concentrată toată duioşia fe-menină şî o mare doză de umor, pe care-1 face să seânteeze isteţimea ob-1

servaţieî. „Domnul Ka tz" , „Bueţoîcul" sunt

bucăţi, care onorează Volumul scrii­torilor cu nume fixat în literatura.

B a r t .

G E O R G E T A D U C R E S T

1МІІТШ DESPRE 1МРШТЕШ Kifli з Traducere de CONST. A. I. CHICA

CAPITOLUL Ш Castelul din Navarre. —• O pre­

zentare la Curtea Josefinel. A m plecat în cele din urmă delà

Geneva pentru a ne înapoia la Paris. Am păstrat o amintire neştearsă a şederei mele în aaest oraş unde am petrecut atâtea clipe plăcute.

După ce ne-am odihnit câteva aile Ia Paris, ne-am gândit să facem o vi­zită împărătesei, care stătea atunci la Malmaîson. Dânsa ne - a primit mai bine chiar ca la Geneva şi ne^a spus că dorea cu orice preţ să stăm cu dânsa câte-va luni la Navarre Q, unde trebuia s ă se ducă în curând. Nra pe la sfârşitul lui Noembrie şi cu toate că doream s ă stăm la Paris care era în toiul petrecerilor, am ru­gat pe mama să primească. Majesta-tea Sa conveni atunci că de'ndată ce va fi instalată ne va comunica

1) Domeniul din Navarre era situat intr'o vale înconjurată de dealuri la 2 klm. de Evreux. Na­poleon căutând o reşedinţă pentru Josefina care eă nu fie p r e a departe de Paris, a lese dameniul acesta.

spre a putea veni să stăm cu dânsa. La 4 Decembrie, am văzut sosind

o caretă, trasă de 6 cai şi prevăzută cu monograma imperiului. Impară'-

D-na d e Montes son (de Bel l i a rd)

teasa dusese atât de departe bună­voinţa în cât ne*a trimis şi o сатѳ 1 -ristă pentru ca să ne pună oare cum în curent cu viaţa delà Navarre. Nu-mi venea să cred ochüor, văzând un echipaj atât de frumos şî mă bu­curam asemenea unui copiL de a că-lătoni într'un chip atât de luxos. De-aceia m'am urcat cu o bucurie nemărginită în careta aceasta ele­gantă care ne-a dus ou o repeziciune uimitoare la destinaţie, unde am so­sit a doua zi la ora opt dimineaţa.

De oarece nu trăisem nîoî odată la curte, mă simţeam nespus de e-moţionată.

De 'ndată ce am ajuns la curte am fost conduşi în camarile care ne au fost rezervate.

D x a Avriiion ne*a comunicat Gă împărăteasa ne va primi a doua zi, fiind că dorea să ne odihnim. Am răsuflat uşurată gândindu-mă că ar veam o zi întreagă pentru a mă prer găti pentru recepţie.

La Маітаізоп nu mă simţisem stânjenită, fiind că salonul era plin de lume.

A doua zi, dna d'Andenaide(*) ne vesti că împărăteasa dorea sS ne

1) D-na de Lalaing dAndenalde , soţia unui fost şambelan delà curtea din Bruxe l l e s , o c u p i »«j posta l de doamnă de onoare onorif ică.

Domnul aşteaptă în zad ar pe papa. Nu se mai întoarce ? Nu! De ce t Dacă, nid n'a plecat î...

• Ei cum găseşti flăcăule mâncarea t E bună'fr Excelentă, die Colonel... eu mănânc la restaurant.

«radă. Auzind cu viatele acestea nu •JB») ştiam ce să mă fac. D-na d'Au-denurde care. era o femeie foarte bu-stă şi care se vede că ghicise teme-xiiv mele mă încuraja cât putu mai mul t . .

i n cele din urmă am trebuit aa merg . A m st răbătut o ant icamera jpjinû de lachei, apoi am mt ra t k r tt un salon şi iu sfârşit într 'uu alt •aiuu unde se alia Majestatea S.% «ane juca o partida de cărţi cu d. •Bouriier, apiboopul din Evreux.

După ce am fost prezentate împă­rătesei, ana mat lost prezentate de-a-•emuî i eu Contesei d'Arberg, a cărei BObilă şi frumoasa figură ar fi fost »espus de impunătoare, dacă demni­tatea-1 n 'a r fi fost temperată de o expresie phnă de bunătate .

Ia epoca divorţului Contesa nu reise să părăsească pe Josefina şi împăra tu l mişcat de dragostea şi de-Tetamentul ei o numi doamnă de o noare în locui d t i c i d e l à Rochel'on-eanid).

I . .părăteasa n e a primit cu o gra~ ţ ie desăvârş ră care mi-a alungat i-»e<7i.:tt sfiala..

De altfel iată. programul zilei. I» fiecare Dmmnecă ne duceam să as­cultăm liturghia pe care o oficia d. de Barrai. Dejunul avea loc la ora zece ; trebui am să fiu în salon îna­intea Majestăţei Sale care era de o exactitate minuţioasă şi care în pri­vinţa aceasta avea pnnoipûil lui Lu­dovic al XVIII-lea că exactitatea este politeţa regilor. Majestatea Sa se ducea apoi numai decât în sufra­gerie.

Dejunul ca şi masa de seară erau foarte simple. Fiecare persoană a vea un fee'or la dispoziţie. După ce se s f a t şea masa feciorul care ne ser­vea prezenta un bol albastru cu un pabar plin cu apă căldioică pentru 8})':" t X gurei.

Un locuitor din Evreux, invitat la masă crezu că e uzul să bea apa asta, çoia ce făcu fără să stea o clipă pe " îndur i . R'a râs rou^t w socotea­la 1 '

Pen t ru a evita asfc-fel de neplăceri, m ă hotărâsem să nu iau n imic la tnasă. D-na d'Arberg obsesvând a-ceasta m ' a întrebat foarte binevoi­toare dacă aveam de gând să mor<J»

foame. I am mărturisit oă temându* mă să nu oomJt ѵгвч> gafă preferam* eă mănânc pâine goală în odaia mea. Dânsa râse mult şi a doua zi povesti totul Majestăţei Sale care dădu o r dinul să mi se ducă în. fiecare ai în' odaia mea un pui şî o sticluţă de vin de Malaga.

Sovietele şi filatelia liutiia boicevioă care a пюцороіі'

zat comerţul cu timbre a scos un in­teresant ziar filatelic tipărit î a 2 limbi, ruseşte şi englezeşte în t i tu la t : The sowiet philatelist.

Conţine articole Ыпе d u r u t neuita­te, asupra poştei din Barum in tim­pul ooupaţiunei. Istoria r a ^ i t u l a ţ i u -niJor din Turcia ; falsificările de s u r chaje a mărcilor din Ukra iua e tc .