CUPRINS

INTRODUCERE .....……………………………………………………… 4

CAP. 1 CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE JUDEŢUL

BRAŞOV .................................................................................... 5

1.1 Aşezare, limite geografice ale judeţului Braşov .................... 5

1.2 Cadrul natural ........................................................................ 6

1.2.1 Aspecte geologice şi de relief ale judeţului Braşov .. 6

1.2.2 Aspecte climatice ..................................................... 13

1.2.3 Hidrografia ............................................................... 18

1.2.4 Flora, vegetaţia şi fauna ........................................... 21

1.3 Căi de acces (Infrastructura generală) ................................... 24

1.4 Aspecte demografice ............................................................. 24

1.4.1 Toponimia ................................................................ 26

1.4.2 Profilul economic, tipul de ocupaţii ......................... 26

CAP. 2 POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI

BRAŞOV .................................................................................... 28

2.1 Potenţialul turistic natural ..................................................... 28

2.2 Potenţialul turistic antropic ................................................... 34

2.3 Potenţialul turistic al satelor din judeţul Braşov ................... 53

2.4 Circulaţia turistică ................................................................. 70

2.4.1 Sezonalitatea şi implicaţiile ei în turism .................. 74

CAP. 3 VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC

AL JUDEŢULUI BRAŞOV ........................................................ 78

3.1 Baza tehnico-materială .......................................................... 78

3.2 Servicii de alimentaţie ........................................................... 80

3

3.3 Forme de turism practicate .................................................... 81

3.3.1 Turismul rural .......................................................... 85

3.3.1.1 Forme de turism rural ............................ 87

3.3.2 Turismul ecologic – ecoturismul ............................. 89

3.3.3 Turismul cultural ..................................................... 94

CAP. 4 PROPUNERI DE PROMOVARE ŞI DEZVOLTARE

ALE TURISMULUI RURAL ..................................................... 95

4.1 Propuneri cu privire la amenajarea turistică a zonei ............. 95

4.2 Concluzii şi propuneri de valorificare ale zonei Bran ........... 96

4.3 Studiu de caz realizat la Vila Bran ........................................ 97

ANEXA .................................................................................................... 113

BIBLIOGRAFIE ...................................................................................... 116

INTRODUCERE

Turismul rural s-a impus încet dar consecvent - în special pe pieţele

turistice din ţările dezvoltate economic, ţări puternic industrializate şi cu un

grad de urbanizare ridicat - mai cu seamă în a doua jumătate a secolului XX.

Turismul în spaţiul rural a fost, şi continuă să fie, din ce în ce mai

apreciat, iar mai apoi tot mai mult solicitat de oamenii ce trăiesc şi muncesc

în condiţii din ce în ce mai stresante în cadrul marilor aglomerări urbane, dar

nu numai. Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, turismul

rural reprezintă totuşi în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură,

la tot ceea ce este pur, nealterat şi curat; o reîntoarcere spre origini, oricând

plăcută şi reconfortantă.

Practicanţii acestui turism pot fi întâlniţi în zonele cele mai diverse ale

globului în: aproape întreaga Europă (Comunitatea Europeană a acordat şi

4

acordă o atenţie deosebită proiectelor şi programelor pentru turism în spaţiul

rural), cele două Americi - Latină şi de Nord, Australia, Asia şi chiar Africa,

remarcându-se astfel de fluxuri turistice şi preocupări de practicare a

serviciilor turistice - în egală măsură, în zone rurale dintre cele mai diverse.

În ţara noastră se practica de multă vreme, în mod sporadic şi neoficial,

cazarea la localnici a vizitatorilor ocazionali ai unei aşezări rurale. Începând

din 1967-1968, în mod organizat s-au realizat primele acţiuni turistice în

mediul rural pentru grupuri de turişti aflaţi pe litoralul românesc al Mării

Negre.

Din 1972 Centrul de Cercetări pentru Promovarea Turismului

Internaţional, printr-un ordin al Ministerului Turismului, a trecut la

identificarea unor localităţi rurale reprezentative pentru satul românesc cu

scopul de a fi lansate şi promovate în turism. În urma acestor studii s-a

stabilit că pot fi introduse în turismul intern şi internaţional aproximativ 118

localităţi rurale, din judeţul Braşov au fost desemnate: Bran, Fundata,

Şirnea.

În 1974 s-a interzis cazarea turiştilor străini în locuinţele particularilor,

făcând inaccesibile satele pentru turiştii străini.

După 1989 primele gospodării înscrise în turismul rural au fost în zona

Moeciu-Bran-Rucăr. Apoi s-au extins gospodăriile înscrise din zonele

Bârsei, Dornelor, Maramureşului, Munţilor Apuseni, Clujului şi marginilor

Sibiului.

Turismul rural în judeţul Braşov a cunoscut o importantă dezvoltare

datorită potenţialului său natural şi antropic, fapt ce i-a determinat pe

localnicii din zonă dar şi pe alţii să realizeze importanţa acestei ocupaţii.

5

CAP.1 CONSIDERAŢII GENERALE DESPRE JUDEŢUL

BRAŞOV

1.1 Aşezare, limite geografice ale judeţului Braşov

Cu o poziţie centrală în cadrul ţării, teritoriul judeţului Braşov este

cuprins între 45°23’13” - 46°12’12” latitudine nordică şi 24°39’44” -

26°6’11” longitudine estică; cu alte cuvinte pe latitudine se extinde pe 88,6

km (extremitatea sudică e situată în masivul Leaota, iar cea nordică în

dealurile Homoroadelor, la NV de satul Drăuşeni), iar longitudinal pe 112,6

km (extremitatea vestică se află în lunca Oltului, imediat în aval de Ucea de

Jos, iar cea estică în Munţii Tătarului, la izvoarele Buzăielului).

Judeţul Braşov se învecinează cu 8 judeţe: Argeş (la sud-vest, pe o

distanţă de 72 km), Dâmboviţa (la sud, pe 15 km), Prahova (la sud-est, pe 73

km), Buzău (in extremitatea sud-estică, pe 2 km), Covasna (la est, pe 144

km), Harghita (la nord, pe 35 km), Mureş (la nord-vest, pe 28 km) şi Sibiu

(la vest, pe 88 km). Limita sudică a judeţului – spre judeţele Argeş,

Dâmboviţa, Prahova si Buzău – însumând o lungime de 160 km si având o

dispoziţie generală vest-est, se suprapune pe culmi muntoase (succesiv M.

Făgăraşului, M. Piatra Craiului, M. Leaota, M. Bucegi, M. Baiului, M.

Ciucaşului, M. Tătarului) întrerupte de trecători montane (Bran, Predeal,

Predeluş, Bratocea, Tabla Buţii) care facilitează comunicaţiile cu judeţele

limitrofe din Muntenia. Pe intervalul limitei estice, şesul depresionar al

Braşovului între Teliu şi Lunca Câlnicului, apoi valea Oltului între lunca

Câlnicului si Augustin oferă o largă deschidere spre judeţul Covasna.

6

Comunicaţiile cu judeţul Harghita sunt canalizate de văile, destul de

largi, ale Homorodului Mic şi Homorodului Mare, în timp ce spre judeţul

Mureş bariera naturală deluroasă a interfluviului major dintre bazinele

hidrografice ale Oltului şi Mureşului este învinsă de o cale ferată (la Beia) şi

prin serpentinele unei şosele naţionale modernizate (DN 13). In fine, pe

intervalul limitei vestice, spre judeţul Sibiu, o deschidere largă este oferită

de depresiunea Făgăraşului, la care se mai adaugă câteva văi secundare din

Podişul Hârtibaciului, străbătute de drumuri judeţene (Voila-Cincu-Agnita,

Şoarş-Bărcuţ-Brădeni) şi comunale. Intre aceste limite, judeţul Braşov

concentrează peisaje geografice variate, cu multiple avantaje naturale,

importante resurse umane şi un considerabil potenţial economic.

Sub aspect fizico-geografic, judeţul Braşov se află la joncţiunea a trei

mari unităţi naturale: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Podişul

Transilvaniei, de unde rezultă o pronunţată complexitate şi diversitate în

trăsăturile geologice şi geomorfologice, reflectată şi în celelalte componente

ale învelişului landşaftic – climă, ape, soluri, vegetaţie, faună - , iar în ultimă

instanţă şi în caracteristicile social-geografice ale teritoriului – distribuţia

populaţiei, a reţelei de aşezări omeneşti şi de căi de comunicaţie, utilizarea

agricolă şi silvică a terenurilor, exploatarea resurselor subsolului.

1.2 Cadrul natural

1.2.1 Aspecte geologice şi de relief ale judeţului Braşov

..........”La munte , natura te copleşeşte şi îţi inspiră respect.

Ea se distinge prin măreţie şi gravitate”..... – George Vâlsan

7

Judeţul Braşov reprezintă o zonă de complementaritate geografică faţă

de zonele din jur, un peisaj geografic încântător, cu văi ale apelor care de-a

lungul vremii au creat bazine şi bazinete depresionare şi diverse forme de

relief într-un complex de roci friabile (chei, peşteri, poduri şi măguri), cu o

vegetaţie bogată şi diversă, cu sate ale căror gospodării prospere scot la

iveală hărnicia oamenilor, face ca această poartă în Carpaţi să fie unică şi

originală.

Relieful actual al teritoriului judeţului Braşov este rezultatul unei

îndelungate evoluţii, cu trăsăturile sale morfografice şi morfometrice

(altimetrice, clinometrice etc.), este rezultatul interacţiunii factorilor

morfogenetici interni (tectonism, vulcanism) şi externi (eroziune şi

sedimentare fluviatilă, torenţială, glaciară etc.), constituind, totodată,

un moment dintr-un lanţ neîntrerupt de prefaceri geomorfologice.

Rezultatele activităţii agenţilor modificatori interni sunt încorporate în

relieful morfo-structural (sau morfotectonic), pe care agenţii externi au

grefat detaliile morfosculpturale.

Sub aspect morfostructural, relieful teritoriului Braşov se

încadrează în întregime în zona de orogen carpatic format prin cutarea

stratelor sedimentare mezozoice şi neozoice din geosinclinalul alpino-

carpatic, împreună cu fundamentul cristalin mai vechi (paleozoic şi

precambrian); procesul tectonic plicativ s-a desfăşurat în mai multe

faze, începând din cretacicul superior şi până la finele neogenului

când s-a definitivat, în liniile sale esenţiale, edificiul carpatic. Acest

ansamblu morfostructural - unitar în trăsăturile lui generale - este

diferenţiat în trei categorii de unităţi – munţi, depresiuni şi dealuri.

Acestea sunt deosebite între ele atât prin caracteristicile geologice

(litologice, stratigrafice, tectonice) şi geomorfologice (morfodinamice,

8

morfografice, morfometrice) şi ale celorlalte componente ale com-

plexului fizico-geografic (climă, hidrografie, soluri, vegetaţie), cât şi

prin caracteristicile social-geografice (populaţie, aşezări, activităţi

economice etc.), respectiv prin trăsăturile peisajului umanizat

suprapus pe unităţile de relief. In total relieful muntos ocupă circa

40% din suprafaţa judeţului, iar cel depresionar şi deluros circa 60%.

Juxtapunerea masivelor muntoase cu şesurile depresionare ale

Făgăraşului şi Braşovului creează contraste altimetrice şi clinometrice,

scoţând şi mai mult în relief aceste masive, afirmându-le spectaculos

în liniile peisajului geografic. Amplitudinea hipsometrică (diferenţa

de nivel) este maximă - 2144 metri - în extremitatea sud-vestică a

judeţului (2544 m în vârful Moldoveanu şi 400 m în talvegul Oltului,

la ieşirea din judeţ, puţin în aval de satul Ucea de Jos).

Unităţile montane sunt eşalonate, în marea lor majoritate, la

marginea sudică a judeţului, pe un aliniament general vest-est,

cuprins între limita cu judeţul Sibiu (la vest) şi limita cu judeţele

Buzău şi Covasna (la est). Văile tributare Oltului, culoarul Bran-

Rucăr, pasurile Predeal, Predeluş, Bratocea şi Tabla Buţii, introduc

pronunţate denivelări transversale în acest aliniament muntos,

reducându-i din masivitate şi individualizând o serie de masive, cu

particularitaţi distincte, după cum urmează :

Munţii Făgăraşului - reprezentaţi pe teritoriul judeţului Braşov

prin versantul nordic al jumătăţii estice a masivului - atrag atenţia mai

întâi prin notele lor alpine, ceea ce l-a determinat pe geograful

francez Emmanuel de Martonne să-i denumească „Alpii

Transilvaniei", numire ce s-a extins apoi la întregul lanţ al Carpaţilor

Meridionali. Acest relief alpin este modelat pe roci dure, de origine

9

metamorfică, constând dintr-o gamă variată de şisturi cristaline.

Creasta principală, orientată vest-est, cu înălţimi de peste 2000 m

este reprezentată de Moldoveanu 2544 m, Colţii Viştei 2527 m,

Gălăşescu 2470 m, Vârful Urlii 2473 m, Vârful Izvorului 2272 m,

Berivoiul Mare 2300 m, Luţele 2176 m etc.

Peisajul golurilor alpine se detaşează net de etajul forestier care

îmbracă versanţii de la poale, până la 1600-1800 m altitudine,

constituind principala resursă economică a acestor munţi. Magnificele

tablouri ale naturii reprezintă elementele de bază ale unui potenţial

turistic care se pretează unei valorificări mai ample.

La sud-est de Munţii Făgăraşului, cuprins între culoarul Bran-Rucăr la est

şi văile superioare ale Dâmboviţei şi Bîrsei la vest, işi profilează silueta

zveltă cel mai grandios munte calcaros din ţara noastra - Piatra Craiului -

din care judeţului Braşov îi revine jumătatea sa nordică. Edificiul montan

este reprezentat printr-o creastă calcaroasă principală, lungă de circa 25 km

(inclusiv porţiunea aferentă judeţului Argeş), înaltă de peste 2 000 m,

dispusă pe o direcţie NNE-SSV şi încadrată, spre est, de un şir de

munti scunzi (1500-1600 m), bine împăduriţi, alcătuiţi din calcare şi

grezoconglomerate. O înşeuare la altitudinea de 1 600 m - Curmătura -

separă în creasta principală două subunitaţi bine individualizate: în

extremitatea nord-estică Piatra Craiului Mică (1 790 m), cu aspectul unui

platou îngust care cade abrupt asupra golfului depresionar al

Zărneştilor; spre SSV, Piatra Craiului Mare, cu o creastă ascuţita şi

zimţată, depăşind în unele locuri 2200 m (La Om 2238 m, Vârful

Zbirii 2231, Ţimbalul Mic 2198 m ş.a.), dominând împrejurimile prin

abrupturi înalte, cu pereţi repezi şi sălbatici, mai ales pe latura

vestică. In totalitatea lui, masivul Piatra Craiului reprezintă un măreţ

10

monument al naturii care beneficiază de un regim de protecţie

specială, ca rezervaţie naturală (floristică, faunistică, peisagistică).

Culoarul Bran-Rucăr reprezintă o zona depresionară, cu dispoziţie

NNE-SSV, cuprinsă între zidul Pietrii Craiului la vest şi masivul

Leaota la est; în judeţul Braşov se încadrează sectorul ei nordic -

Culoarul Branului -, în timp ce sectorul sudic - Culoarul Rucărului -

revine judeţului Argeş. Genetic, este o depresiune tectonică de

scufundare, aparută pe seama unei flexuri a cristalinului Făgăraş-

Leaota, invadată de ape în timpul Jurasicului (când s-a depus o

cuvertură de roci calcaroase, în mare parte recifale) şi al Cretacicului

mediu (depozite de gresii şi conglomerate de Bucegi), modelată

subaerian - inclusiv carstic - în timpul regresiunilor marine. Culoarul

Bran are configuraţia unui amfiteatru ce coboara în trepte de la sud

spre nord, de la circa 1350 m (cumpana apelor dintre bazinul Oltului şi

al Dâmboviţei, cu pasul Giuvala), până la circa 900 m în apropiere de

Bran. Acest ansamblu morfologic prezintă trăsăturile unei suprafeţe de

nivelare - denumită şi Platforma Branului - adânc fragmentată de

reţeaua hidrografică (râul Turcu cu afluenţii săi) şi din care nu au mai

rămas în forma tipică decât câteva petice, la altitudinea de circa 1100 m.

In continuare, spre est, rama muntoasă de la marginea sudică a

judeţului Braşov cuprinde versantul nordic al munţilor Leaota-Bucegi

(desfăşuraţi mai mult în judeţele vecine - Argeş, Dâmboviţa şi Prahova).

Masivul Leaota (altitudinea maximă 2134 m, în afara judeţului Braşov)

reprezintă un anticlinal, cu profil greoi, alcătuit dintr-o masă complexă de

şisturi cristaline. Spre nord masivul trimite culmi cu spinări relativ largi, ce

scad treptat spre golful depresionar Zărneşti-Tohan unde şisturile cristaline

se afundă sub calcarele jurasice ce dau forme proeminente în chip de clăi

11

(ex. Predeluşul, Secătura etc.). Munţii Bucegi reprezintă un sinclinal

suspendat, cu fundament cristalin şi cuvertură sedimentară mezozoică

alcătuită din calcare jurasice şi conglomerate cretacice de fliş, cu o

grosime de circa 1000 m. Din cel mai înalt vârf - Omul, 2505 m -, situat la

limita cu judeţul Dâmboviţa, culmile (Scara, Gaura, Ciubotea, Clincea,

Velicanul, Ţigăneşti, Padina Crucii, Bucşoiul) coboară, ramificate şi în

pantă accentuată, atât spre Ţara Bîrsei cât şi spre pasul Predeal. Aici -

îndeosebi în văile Gaura şi Mălăeşti - este bine exprimat relieful glaciar -

circuri, morene, praguri etc. - ce imprimă trăsături alpine peisajului; lipsesc

însă lacurile glaciare, din cauza permeabilităţii rocilor.

Munţii Bîrsei cuprind două masive de înălţime aproape egală -

Postăvarul (1799 m) şi Piatra Mare (1843 m) - separate între ele prin valea

adâncă a Timişului. Calcarele jurasice şi conglomeratele cretacice imprimă

reliefului profiluri expresive, de piramidă la Postăvarul şi de cetate

ruiniformă, cu contraforturi, la Piatra Mare.

In masivul Postăvarul, treapta de 1000 m, pe care este situată

renumita staţiune turistică Poiana Braşov, este încadrată, pe latura ei

nord-vestică, de un şir de culmi înalte de 850-1300 m, cu aspect de

măguri - munţii Poienii Braşovului. Spre NNE Postăvarul trimite un

pinten avansat - muntele calcaros Tâmpa (955 m) - care se ridică

impunător, cu un abrupt aproape vertical, de 400 m, deasupra oraş ului

Braşov. Spre nord-est Postăvarul se prelungeşte cu munţii scunzi ai

Dârstelor (Varna, 1428 m - cel mai înalt), complet îmbrăcaţi cu păduri de

răşinoase şi fag. O notă de pitoresc sălbatic prezintă terminaţiile sud-

vestice ale masivului Postăvarul, în sectorul Cheilor Râşnoavei. In

masivul Piatra Mare sunt remarcabile formele exocarstice (Cheile Şapte

Scări, Prăpastia Ursului ş.a.), nelipsind nici formele endocarstice (ex.

12

Peştera de Gheaţa). Spre nord-est, masivul se prelungeşte cu o spinare

largă pe care se înşira vârfurile Pietricica (1643 m), Gâtul Chivei

(1639 m), Piatra Poienii (1402 m), Bunloc (1187 m) şi Cărbunaru

(1329 m), ultimele trei având o formă conică. Tot cu profiluri conice ies

în relief, deasupra oraşului Săcele, şi cele din urmă ramificaţii nord-estice

ale Pietrei Mari - vârfurile Bechia (1381 m), Brădetul (1071 m) şi

Muntele Ascuţit sau Highiş (1058 m) - legate într-o succesiune bizară.

Intre masivul Postăvarul (la nord), masivul Piatra Craiului (la est)

şi Platforma Predealului (la sud şi vest) se conturează depresiunea

Timişului de Sus, situată la o altitudine de 800-1100 m, sculptată de

eroziunea fluviatilă în depozitele de conglomerate cretacice şi în

umplutura pleistocenă de sedimente moi (marne, argile, nisipuri).

Platforma Predealului reprezintă, în raport cu masivele muntoase,

o depresiune relictă, accidentată cu munţi scunzi (1100-1300 m)

denumiţi „clăbucete”, „gâlme” sau „muchii” (ex. Clăbucetul Baiului,

Clăbucetul Taurului, Gâlma Mare, Muchea Susai etc.).

Spre est de Platforma Predealului se ridică profilul Munţilor

Baiului (denumiţi şi Munţii Gârbovei), cu culmile estompate, modelate în

gresiile şi marnele flişului cretacic şi îmbrăcate cu pajişti, pădurile de

raşinoase şi fag acoperind versanţii. Din vârful Paltinul (1900 m), situat la

limita cu judeţul Prahova, altitudinile scad treptat spre nord (Vârful

Ţigăilor 1699 m etc.), coborând până la circa 700 m în valea

Tărlungului.

Intre pasul Predeluş şi pasul Tabla Buţii se desfăşoară Munţii

Ciucaşului (numiţi uneori în literatura geografică, şi munţii Ciucaş-Zăganu),

important nod orografic şi de divergenţă hidrografică - un adevărat „castel

de ape" - de la curbura externă a Carpaţilor, din care judeţului Braşov îi

13

aparţine latura nordică. Edificiul central al acestui grup de munţi il con-

stituie masivul Ciucaş (1954 m) care, privit dinspre Braşov, se

profilează la orizont ca o uriaşă cetate în ruine evocând imaginea

Ceahlăului din Munţii Moldovei; dealtfel, apartenenţa la aceeaşi unitate

structurală determină multe similitudini între cele două unităţi montane.

Agenţii externi - vântul, apele ploilor etc. - au sculptat un interesant

microrelief cu aspect de turnuri, ciuperci şi alte forme curioase (ex.

Ţiglaele Mari, Ţiglaele Mici, Colţii Mari, Sfinxul ş.a.). Pe o treaptă mai

joasă, pe latura vestică a masivului central, se înscriu vârfurile împădurite

Tesla (1613 m), Dungu (1502 m), Urlătoarea (1444 m), Drăgoiu (1150 m)

ş.a. Atracţiile naturii - stâncile cu forme ciudate, covorul roşu de

rododendroni, prospeţimea pajiştilor şi răcoarea pădurilor - fac din munţii

Ciucaşului un obiectiv turistic tot mai solicitat.

In extremitatea sud-estică a judeţului Braşov, în bazinul superior al

Buzăului, se include o porţiune din Munţii Tătarului, cu înălţimi împădurite

ce se ridică până la aproape 1500 m; de asemenea, partea sudică a

depresiunii intramontane a Intorsurii Buzăului, tapisată cu păşuni, fânete şi

culturi de cartofi. Această arie depresionară este încadrată la vest şi nord

de Munţii Intorsurii Buzăului, munţi scunzi (800-1200 m), construiţi din

fliş grezos de vârstă cretacică şi îmbrăcaţi cu păduri şi pajişti; în judeţul

Braşov se încadrează jumătatea lor sud-vestică, fragmentată de către

afluenţii Tărlungului în văi adânci şi culmi prelungi, dispuse paralel pe

direcţia SE-NV, culminând în Piscul Popii (1203 m).

Spre vest de munţii Intorsurii Buzăului se întinde şesul depresionar

al Ţării Birsei, compartiment vestic al marelui complex depresionar

intramontan de la curbura internă a Carpatilor, cunoscut în literatura

geografică sub denumirea de Depresiunea Braşovului (aceasta se extinde

14

pe o suprafată de circa 1800 km2 şi pe o lungime de circa 100 km pe

axul principal NE-SV, între Breţcu şi Zărneşti). Genetic, Depresiunea

Braşovului - inclusiv Ţara Bîrsei - este de origine tectonică, formată prin

fracturarea şi scufundarea unui compartiment al masei montane centrale a

Carpaţilor de Curbură, la sfârşitul Pliocenului.

Aria depresionară a Ţării Bîrsei, clar delimitată de rama muntoasa

înconjurătoare, trimite tentacule lungi spre sud-vest (golful Zărneşti-Tohan),

spre vest (golful Vlădeni) şi spre nord (culoarul Oltului dintre Feldioara şi

Augustin).Relieful depresiunii este dispus în trei trepte care, de la periferie

spre centru, se succed astfel: treapta înaltă (550-600 m) reprezentată prin

coline piemontane marginale (piemonturile Zărneştilor, Sohodolului,

Săcelelor), preferate de aşezările omeneşti înca din faze timpurii de

populare, datorită terenurilor mai uscate în raport cu fundul

depresiunii; treapta mijlocie (sub 550 m) reprezentată prin câmpii

piemontane de acumulare cuaternară, cu suprafaţa neteda şi cu pătura de

sol destul de fertilă, oferind terenuri bune pentru culturile în arabil (cartofi,

sfeclă de zahăr, legume, orz ş.a.); treapta joasă este reprezentată de lunca

aluvială a Oltului.

Spre vest, Ţara Bîrsei este încadrată de o ramă muntoasă cu

altitudine mai joasă (800- 1300 m), dispusă pe o direcţie generală

SSV-NNE şi aparţinând grupei vestice a Carpaţ ilor de Curbură; ea

include, succesiv, Munţii Codlei (cuprinşi între valea Şinca şi golful

depresionar al Vlădenilor) şi Munţii Perşani (de la golful Vlădenilor

până la nord de defileul Oltului de la Racoş). Munţii Codlei, având

culminaţia în Măgura Codlei (1292 m), fac tranziţia între Munţii

Făgăraşului şi Munţii Perşani, prezentând afinităţi atât cu primii (şisturile

cristaline din partea centrală şi vestică a masivului), cât şi cu cei din urmă

15

(calcarele mezozoice împreună cu conglomeratele, gresiile şi marnele

flişului cretacic, de pe latura estică a masivului). Relieful modelat pe

şisturile cristaline (gnaise, micaşisturi etc.), mai greoi şi estompat, pune

în evidenţă un nivel de eroziune clar conturat pe interfluvii la o

altitudine de 850-1000 m, cunoscut sub denumirea de Platforma

Poiana Mărului. Aici, fizionomia peisajului, cu aşezări risipite printre

pajişti şi pâlcuri de păduri, evocă imagini din Munţii Apuseni. In contrast

cu liniile domoale ale acestei platforme, se detaşeaza profilurile mai

energice ale reliefului modelat pe calcare.

Munţii Perşani, desfăşuraţi pe o distanţă de circa 60 km între

înşeuarea de la Vlădeni şi munţii vulcanici ai Harghitei, se încadrează

mai mult de jumătate în judeţul Braşov. In ciuda înfăţişării lor modeste

(altitudinea maximă 1104 m în Vârful Cetăţii), ei prezintă o surprinzătoare

masivitate (o culme continuă, neîntreruptă decât de defileul îngust dintre

Augustin şi Racoş) şi o alcătuire geologică foarte complexă, cu o mare

diversitate de roci, rezultată din interferenţa a doua zone structurale din

Carpaţii Orientali: zona cristalino-mezozoică (reprezentată prin şisturi

epimetamorfice în partea sud-vestică şi prin calcare triasice în sud-vest şi în

defileul de la Racoş) şi flişul cretacic conglomeratic-grezos (pe latura

estică); complicaţii în plus sunt introduse de magmatitele mezozoice

(porfire, diabaze, serpentinite) şi de curgerile noi de lave bazaltice împreună

cu produsele lor piroclastice (bombe, lapili, cenuşă etc.), care aflorează pe

latura vestică a masivului în intervalul Racoş-Hoghiz-Comana de Sus.

Rocile utile (bazalt, calcar ş.a.) şi pădurile de fag constituie principalele

resurse naturale ale acestor munţi. Pădurea Bogăţii, din partea centrală a

Perşanilor, se bucură de un regim de protectie specială, ca rezervaţie

peisagistică.

16

Intre Munţii Perşani (la est) şi marginea sud-estică a Podişului

Târnavelor (la vest) se conturează un culoar depresionar drenat de Olt -

Culoarul Comăna - desfăşurat, de la nord-est spre sud-vest, pe o lungime

de circa 30 km (între cotul Turzunului, din amonte de Hoghiz, şi Şercaia)

şi pe o laţime de 4-10 km, cu luncă şi terase larg dezvoltate pe malul

stâng al râului.

In continuare, spre vest de Şercaia, se întinde - pe o lungime de

circa 75 km şi pe o lăţime de circa 20 km - Depresiunea Făgăraşului,

cunoscută în toponimia locală sub denumirea de Ţara Oltului, din care în

judeţul Braşov se încadrează jumătatea estică (jumătatea vestică

aparţinând judeţului Sibiu). Este o depresiune submontană de origine

tectono-erozivo-acumulativă, suprapusă pe o ramă de şisturi cristaline a

Munţilor Făgăraşului, uşor scufundată de-a lungul faliilor şi colmatată cu

materialele erodate din munţii apropiaţi, mai întâi în apele lacului format

aici, apoi - după retragerea apelor lacustre, în timpul cuaternarului inferior

- în mediu continental; aria depresionară a fost adâncită şi extinsă către nord

prin acţiunea erozivă a râurilor coborâte de pe versantul nordic al Munţilor

Făgăraşului, care au forţat albia Oltului, să migreze spre nord, în dauna

Podişului Târnavelor. In prezent, relieful depresiunii este dispus în câteva

trepte care coboară de la sud spre nord, după cum urmează: la contactul

cu rama muntoasă, un şir de măguri împădurite, cu înălţime de 600-700

m, corespunzătoare unui vechi piemont şi alcătuite din depozite

burdigaliene-helveţiene de molasă argilo-nisipoasă cu conglomerate; o

câmpie piemontană înaltă, coborând de la 600 m până la 450-400 m, clădită

din pietrişuri şi luturi pleistocene; terasele largi ale Oltului, alcătuite din

pietrişuri şi nisipuri; lunca aluvială a Oltului, Câmpia piemontană şi

terasele, oferind terenuri apte pentru habitatul uman, au favorizat

17

dezvoltarea unei reţele dese de aşezări. In partea nord-vestică a judeţului

Braşov se încadrează o porţiune din Podişul Târnavelor, care se

caracterizează printr-un relief de dealuri înalte (600-800 m) modelate

în formaţiuni sarmaţiene friabile (argile, nisipuri, conglomerate slab

cimentate) care au permis o evolulţie mai avansată a pantelor, până la

profile domoale, cu o manta groasă de depozite deluviale uşor

solificabile.

In sfîrşit, în extremitatea nordică a judeţului, în bazinul inferior al celor

două Homoroade, se situează un sector de dealuri înalte (600-700 m) din

aşa-numiţii Subcarpaţi ai Transilvaniei, fragmentaţi de către cele două

râuri în interfluvii lungi, construite din sedimente miocene (argile, marne,

nisipuri, gresii, conglomerate etc.) şi acoperite pe culme cu cuverturi de

aglomerate andezitice. Peisajul agro-silvic prezintă asemănări cu cel din

Podişul Târnavelor.

1.2.2 Aspecte climatice

Judeţul Braşov se încadrează prin particularităţile sale în climatul

montan moderat fiind influenţat de masivele înalte ale Carpaţilor

Meridionali. Climatul reconfortant şi tonic pentru activităţi umane se

caracterizeaza prin ierni mai moderate decât pe culmile montane din jur, cu

veri relativ călduroase şi toamne lungi, calde şi uscate .

Trăsăturile generale ale climei zonale, regionale şi de sector sunt

puternic modificate de condiţiile fizico-geografice locale. Sub influenţa

reliefului muntos, în cuprinsul judeţului se realizează o compartimentare

a climatului general şi o etajare evidentă a fenomenelor climatice. Astfel,

18

începând cu cele mai joase trepte ale reliefului depresionar şi până pe

crestele cele mai înalte ale munţilor înconjurători, în cuprinsul

judeţului Braşov se întâlnesc numeroase etaje şi compartimente

climatice:

Etajul climatic depresionar cuprinde treapta inferioară a reliefului

judeţului, alcătuită din depresiuni, piemonturi şi dealuri de podiş cu

altitudini cuprinse între 450-650 m (700 m) : Depresiunea Birsei (sectorul

vestic al marii depresiuni a Braşovului), inclusiv culoarele depresionare

Zărneşti-Tohan, Vlădeni, Măieruş şi Baraolt şi sectorul braşovean al

depresiunilor Făgăraş şi Homorod. Climatul depresiunilor Braşov şi

Făgăraş reprezintă de fapt o nuanţă a etajului climatic al dealurilor şi

podişurilor, nuanţă generată sub influenţa modificatoare a ambianţei

geomorfologice de tip depresionar. In linii mari, clima şesurilor

depresionare se caracterizează prin amplitudini termice relativ mari,

printr-o frecvenţa ridicată a îngheţurilor târzii şi timpurii, un regim

pluviometric de tip continental, afectat în mod evident de adăpostul

morfologic al împrejurimilor montane, şi printr-un regim eolian moderat,

sustras vânturilor puternice de către relieful înconjurător. Climatul

depresionar al judeţului Braşov prezintă un ridicat potenţial agro-

productiv.

Etajul climatic premontan (submontan) este un climat de tranziţie

între cel de depresiune şi cel montan propriu-zis. Corespunde, în general,

piemonturilor mai înalte (Sohodol, Feldioara etc.) ,,măgurilor”,

formaţiunilor colinare şi munţilor scunzi, cu altitudini cuprinse între 650-

800 m(900 m), precum şi sectorului inferior al tuturor versanţilor muntoşi şi

al sistemelor de interfluvii joase, aparţinând nivelului de 1000 m, ce se

desfaşoară, coborând, spre depresiuni. Fiind tot o variantă locala,

19

topoclimatică, a etajului climatic al dealurilor înalte, el se caracterizează

prin scăderea gradului de continentalism termic odată cu altitudinea,

reducerea pericolului îngheţurilor târzii, prin creşterea accentuată a

cantitaţii de precipitaţii şi a stabilitaţii stratului de zăpadă, printr-un

regim eolian moderat şi printr-o frecventă apreciabila a brizelor de relief.

Etajul climatic montan caracterizează relieful muntos cu altitudini

cuprinse între 800 m (900 m)-1800 m, aceste limite altitudinale variind cu

orientarea versanţilor faţă de principalele componente ale circulaţiei

atmosferice şi în funcţie de ambianţa geomorfologica. In etajul climei

montane se diferenţiază doua subetaje:

1. subetajul montan inferior (900-1500 m), cu un regim formic destul de

moderat, favorabil activităţilor turistice şi sporturilor de iarnă. In

acest subetaj climatic se situează staţiunea Poiana Braşov,

caracterizată printr-un topoclimat specific de platformă montană,

precum şi celelalte fragmente ale platformei de eroziune de 1000

m numite astăzi platforma Predealului, platforma Branului,

Poiana Mărului etc. care oferă excelente condiţii pentru turism,

sporturi de iarnă şi cură balneo-climatică;

2. subetajul montan superior (1500-1800 m), propriu brâului

pădurilor pure de molid, este un climat rece, cu ierni friguroase şi cu

lungi perioade cu vreme senină, favorabile sporturilor de iarna şi

turismului montan. Lunile de vară şi toamnă sunt destul de

ospitaliere, permiţând prelungirea sezonului turistic estival pe

durata a patru luni (iulie-octombrie). Anual sunt posibile cca 100 zile

cu ninsoare, stratul de zăpadă stabil durează cinci luni, oferind

condiţii excelente pentru practicarea sporturilor de iarnă în intervalul

15 decembrie-l5 aprilie.

20

Etajul climatic alpin ocupă sectoarele cele mai înalte ale munţilor,

situate la altitudini mai mari de 1800 m. Este un climat cu ierni aspre şi

veri destul de reci şi umede, cu vânturi puternice şi o mare persistenţă a

stratului de zăpadă (aproximativ 200 zile pe an). Din cauza ceţii şi a

vântului, perioada favorabilă sporturilor de iarnă şi turismului este

considerabil redusa.

O analiză sumară a distribuţiei valorilor principalilor parametri

climatici pe teritoriul judeţului Braşov evidenţiaza numeroase aspecte

interesante.

Media anuală a temperaturii aerului prezintă valori cuprinse

între 8,2°C, în staţia cea mai joasă din etajul climatic depresionar

(Făgăraş), şi -2,6°C, pe culmile alpine, la altitudini de peste 2500 m

(Vârful Omul). Pe fundul depresiunii Bîrsei, la Bod (alt. 508 m),

temperatura medie anuala este de 7,5°C.

Etajul climatic premontan este delimitat în partea sa inferioară de

izoterma de 7,8°C, iar în partea superioară de izoterma de 7°C.

Izoterma de 4°C se situeaza la limita dintre subetajul montan

inferior şi cel superior.

La altitudinile corespunzătoare limitei inferioare a etajului climatic

alpin trece izoterma de 1,5°C, iar de aici în sus temperatura continuă să

scadă până la -2,6°C (Virful Omul).

Depresiunea Bîrsei este mai rece decât Depresiunea Făgăraşului, atât

din cauza unei deschideri mai largi a Depresiunii Făgăraşului spre

circulaţia atlantică şi a frecvenţei mai mari a maselor de aer de origine

continentală, estică, în Depresiunea Bîrsei, cât şi datorită ambianţei

geomorfologice deosebite a celor două depresiuni.

21

In luna cea mai rece a anului (ianuarie, în despresiune şi etajele

montane, februarie, în etajul alpin), temperatura medie lunară are valori

cuprinse între -5,3°C la Bod, -4,6°C la Făgăraş, -3,9°C la Braşov şi -

11,1°C la Vârful Omul. Se observă că în această lună şi în general în lunile

semestrului rece, treapta inferioară a depresiunilor se caracterizează prin

temperaturi medii mai coborâte decât zona piemontană (Braşov) sau etajul

premontan şi chiar decât etajul montan inferior (Predeal -5,1°C). Cercetările

efectuate în masivul Postăvarul şi în Bucegi au arătat că în luna cea mai rece a

anului temperatura medie creşte cu altitudinea până la aproximativ 1000 m,

unde se înregistreaza cca 4,5°C. De aici în sus ea scade continuu. „Polii

frigului” se situează, aşadar, iarna, la nivelul treptelor altitudinale extreme

ale reliefului judeţului.

In luna cea mai caldă a anului (august, în climatul alpin şi iulie, în

toate celelalte etaje climatice), temperatura medie are valori cuprinse

între 18-19°C în depresiuni (18,7°C la Făgăraş, 18,0°C la Bod, 17,8°C la

Braşov) şi 5,7°C la Vârful Omul.

Cele mai ridicate temperaturi înregistrate pâna în prezent în judeţul

Braşov au fost de 38,2°C la Făgăraş, 37,2°C la Bod, 31,7°C la Predeal şi

20,4°C la Vârful Omul, iar minimele absolute au fost: -38,5°C la Bod, -

33,8°C la Făgăraş şi Predeal, -38,0°C la Vârful Omul şi -29,6°C la

Braşov. Rezultă că în depresiuni se realizează nu numai maximele cele

mai ridicate, ci şi minimele cele mai coborâte. Implicit, tot aici se

înregistrează şi amplitudinea termică maximă. Toate acestea evidenţiază

clar continentalismul termic mai pronunţat al climei Depresiunii Bârsei

comparativ cu cea a Făgăraşului şi mai ales în comparaţie cu climatul

montan şi premontan.

22

In medie multianuală, în depresiuni, îngheţul apare spre sfârşitul lunii

septembrie - începutul lunii octombrie (29.IX. la Bod, 3.X. la Făgăraş) şi

dispare primăvara între 24.IV. şi l.V. In etajele montane, primele

îngheţuri se produc, în medie, în luna septembrie, iar ultimele îngheţuri

întârzie până în lunile mai-iunie. La altitudini de peste 2000 m scăderea

temporară a temperaturii aerului sub 0°C este posibilă în toate lunile

anului. Numărul mediu anual al zilelor cu îngheţ creşte cu altitudinea de la

146 zile în depresiunea Bîrsei pâna la 263 zile la Vârful Omul. In zona

piemontană a Braşovului şi în depresiunea Făgăraşului frecvenţa zilelor cu

îngheţ este mai mică decât la Bod, nedepăşind numărul de 130 zile.

In condiţiile teritoriului atît de variat al judeţului Braşov, regimul

precipitaţiilor atmosferice prezintă o mare variabilitate. Astfel,

sectorul cel mai jos al depresiunii Bîrsei, din zona Feldioara-Bod, primeşte

cele mai mici cantităţi anuale de precipitaţii (500-600 mm). In

Depresiunea Făgăraşului, în sectorul braşovean al colinelor Târnavelor şi

în întreaga zonă piemontană din sudul şi sud-estul judeţului, cantitatea

anuală de precipitaţii variază între 600-750 mm. Pe versanţii

munţilor, cantităţile anuale de precipitaţii cunosc o evidentă variaţie

altitudinală. In etajul premontan, cantităţile de precipitaţii cresc de la 750

mm la 950 mm, în etajele climatice montane ajung până la 1200 mm,

iar de la 1800 m altitudine în sus, în etajele alpine, precipitaţiile

anuale depăşesc 1400 mm.

Cantităţile maxime de precipitaţii în 24 ore, capabile se provoace

aparitia viiturilor pe râuri, au atins valori cuprinse între 92,7 mm la

Făgăraş, 134 mm la Predeal, 115 mm la Vârful Omul şi la Fundata pe 19

iunie 1924 când timp de 24 de ore au cazut 306 mm .

23

Numărul mediu anual al zilelor cu precipitaţii prezintă o variaţie

relativ redusă între diferitele compartimente depresionare, pe de o

parte (Mândra 129 zile, Bod 135 zile, Braşov 142 zile) şi între acestea

şi etajele montane, pe de altă parte, ceea ce denotă că diferenţa

remarcabilă dintre cantităţile anuale de precipitaţii, semnalată între

staţiile din şesurile depresionare şi cele din etajul premontan, nu poate

fi pusă pe seama frecvenţei precipitaţiilor, ci pe caracterul acestora

(intensitatea, durata etc.).

Stratul de zăpadă se formează, în şesul Bîrsei, în jurul datei de 17

noiembrie însă el devine stabil mult mai târziu, în a doua jumătate a lunii

decembrie sau tocmai în ianuarie. Intervalul de timp cu strat de zăpadă

stabil cuprinde, în medie, la Braşov, un număr de 61 zile, în Poiana Braşov

93 zile, iar în etajele montane superioare solul rămâne neîntrerupt acoperit

cu zăpadă peste 150 zile.

Regimul vântului prezintă, de asemenea, în judeţul Braşov

importante particularitaţi. Culmile cu altitudini de peste 2000 m sunt

supuse permanent acţiunii vânturilor de nord-vest şi vest a căror frecventă

anuală depăşeste 45%, putând atinge viteze de peste 25-30 m/s. Orografia

locală produce devierea maselor de aer şi canalizarea lor pe direcţia văilor

şi culoarelor mai adânci. Astfel, pe culoarul Branului ş i în şesul Bîrsei

vântul dominant este reorientat din nord-est, iar în Depresiunea

Făgăraşului, deschisă spre nord-vest, predomina vânturile din sectorul

vestic.

Brizele de munte şi de vale au o frecvenţă apreciabilă în cuprinsul

judeţului Braşov. In perioadele cu vreme senină şi în absenţa circulaţiei

generale atmosferice, aceste vânturi locale, asigurând schimbul de aer

24

între depresiuni şi masivele muntoase, îndeplinesc un important rol

meteorologic şi bioclimatic.

Deseori, spre sfirşitul iernii şi mai ales primăvara, în zilele cu vânt

puternic, pe versanţii opuşi ai masivelor muntoase se produce fenomenul

local numit föhn, prin mecanismul cunoscut al încălzirii prin comprimare a

aerului aflat în mişcare descendentă. In Depresiunea Făgăraşului, acest

fenomen foarte frecvent este cunoscut sub numele de Vântul Mare.

1.2.3 Hidrografia

In alcătuirea resurselor de apă ale judeţului Braşov intră, pe de o

parte, apele subterane - freatice şi de adâncime -, pe de altă parte, apele

de suprafaţă, reprezentate de reţeaua de râuri care străbate teritoriul

judeţului şi de lacurile naturale şi artificiale existente aici. Gospodărirea

complexă a acestor resurse le-a grupat în trei sectoare teritoriale: Ţara

Bîrsei, Rupea-Homorod şi Făgăraş.

In repartiţia teritorială a resurselor de apă subterană, în funcţie de

condiţiile geologice (natura rocilor care înmagazinează apa etc.), se pot

deosebi două zone principale:

1. O zonă montană cu roci mai consistente (şisturi cristaline, calcare,

conglomerate, gresii ş.a.), unde stratul acvifer se află, de regulă, la

adâncime;

2. O zonă joasă (incluzând şesurile depresionare ale Braşovului şi

Făgăraşului, lunca şi terasele Oltului etc.), în care materialele

sedimentare detritice mai noi (pietrişuri pleistocene, nisipuri

25

holocene) au o grosime mare, permiţând constituirea unor

orizonturi acvifere destul de bogate şi cu calităţi corespunzătoare

pentru diferite utilizări.

In sectorul Ţării Bîrsei se remarcă ape de adâncime de bună calitate,

cantonate la baza formaţiunilor calcaroase, în debite de 6-15 l/s; apa

freatică se găseşte la o adâncime de 1-2 m până la 10-15 m, mai ridicată

în zona Sânpetru-Hărman-Prejmer, cu un debit până la 6 l/s, cu o

mineralizare de circa 0,5 gr/1.

In sectorul Rupea-Homorod apele de adâncime, cantonate în

depozitele sedimentare miocene ale dealurilor din nord-vest, nu oferă

debite impor-tante de apă de bună calitate, predominând apele puternic

mineralizate (sărate); apa freatică, de mică adâncime şi grosime, are

debite scăzute, puternic influenţate de regimul ploilor; apa freatică din

lunca Oltului aferentă acestui sector înregistrează un debit de 0,2 m 3/s.

In sectorul Depresiunea Făgăraşului, unde stratele de nisip şi pietriş

cuaternar ating grosimi de 35-40 m, stratul acvifer se află la o adâncime

ce nu depăşeşte 60-70 m, iar debitul exploatabil din aceste depozite este

de 1-5 l/s, local depăşind 5 l/s (de ex. la sud de oraşul Făgăraş);

mineralizarea apelor poate ajunge până la 3 gr/l; în zona montană,

alcătuită din şisturi cristaline, mineralizarea apelor este foarte slabă.

Pe teritoriul judeţului Braşov o cantitate însemnată de apă apare sub

formă de izvoare, în special în zone de munte. Izvoarele ce apar în zona

conglomeratelor din Ciucaş şi Bucegi au un debit de circa 100 l/s şi sunt

captate pentru alimentarea cu apă a oraşului Braşov. In zona calcaroasă a

masivului Piatra Craiului există numeroase izvoare carstice, unele din

ele având un debit maxim de peste 600 l/s. Multe izvoare apar pe linia de

front inferior al piemonturilor, ale căror materiale permeabile facilitează

26

o acumulare abundentă a apelor de infiltraţie (de ex. linia de izvoare de

la baza piemontului Săcelelor în zona Hărman-Prejmer).

In ansamblu, resursele de apă subterană ale judeţului Braşov sunt

considerabile şi pot aduce o contribuţie substanţială la satisfacerea

necesarului de apă (potabilă, industrială etc.) al acestui teritoriu.

Apele de suprafaţă. Cu excepţia unor mici porţiuni din extremitatea

sud-estică (ce aparţine bazinului hidrografic al Buzăului) şi din

extremitatea nord-vestică (aparţinătoare bazinului Târnavei Mari), întreg

teritoriul judeţului se încadrează în bazinul hidrografic de ordin superior

al Oltului, care străbate judeţul pe o distanţă de circa 2l0 km, de la

confluenţa Râului Negru până la confluenţa râului Ucea. Intre aceste

limite Oltul primeşte numeroşi afluenţi dintre care mai importanţi sunt, pe

partea dreaptă : Aita, Baraoltul, Vârghişul, Homorodul Mare cu Homorodul

Mic şi Valea Mare (sau Coşdul), Ticuşul, Felmerul şi Cincul, iar pe partea

stângă: Tărlungul (al cărui bazin se încadrează aproape în întregime în

judeţul Braşov, cu excepţia confluenţei care aparţine judeţului Covasna),

Timişul cu Ghimbăşelul, Bârsa, Vulcăniţa, Hamaradia, Crizbavul, Bogata,

Comana, Veneţia, Şercaia, Mândra, Sebeşul, Berivoiul, Dejaniul, Breaza

cu Pojorta, Sâmbăta, Viştea cu Viştişoara, Ucea.

Dispoziţia reţelei hidrografice este, în general, convergentă, toate

râurile care izvorăsc din munţi curgând spre depresiuni unde sunt colectate

de 0lt; de-a lungul acestui râu s-au conturat astfel câteva arii de

convergenţă sau „pieţe de adunare a apelor”, cum sunt cele de la Lunca

Câlnicului, Feldioara, Augustin, Homorod şi Făgăraş. Densitatea reţelei este

mai mare pe versantul nordic al Munţilor Făgăraşului şi în depresiunea

adiacentă unde ajunge până la 1,4 km/km2 (una din cele mai ridicate

valori din ţară); pe măsură ce altitudinea scade şi dependent de

27

aceasta şi cantitatea de precipitaţii, densitatea scade, înregistrând 0,6-

0,7 km/km2 în câmpia depresionară. Alimentarea reţelei hidrografice

este esenţialmente pluvio-nivală, cu predominarea celei nivale la apele

care coboară de pe rama muntoasă înalţi din sud (60% din alimentarea

superficială), în timp ce apele care vin dinspre Podişul Transilvaniei sunt

alimentate mai mult din ploi; în şesurile depresionare un aport însemnat în

alimentarea râurilor îl aduc şi apele subterane, mai ales în perioada

debitelor mici. Creşterile cele mai mari ale scurgerii au loc în perioada

aprilie-iunie, când se suprapune maximul anual de precipitaţii cu perioada de

topire a zăpezilor, producându-se viituri puternice în timpul cărora lunca

Oltului şi a cursului inferior al afluenţilor săi este frecvent inundată;

revărsarea Oltului este facilitată de cursul meandrat al râului, cu cadere

foarte mică de pantă. Debitul anual al Oltului înregistrează 30 m3/s la

Feldioara, crescând până la 50 m3/s la Făgăraş, în urma aportului afluenţilor.

Debitul maxim, în majoritatea cazurilor de natură fluvială, în ultimii 30 de

ani, pentru asigurarea de 0,1%, a atins 700 m3/s la Feldioara şi 1350 m3/s

la Făgăraş. In comparaţie cu Oltul, la afluenţii lui debitele sunt, desigur,

mult mai mici, dar totuşi nu neglijabile: Ghimbăşelul 1,8 m3/s la Râşnov şi

2,8 m,3/s la confluenţa cu Oltul, Bîrsa la Zărneşti 2,9 m3/s, Homorodul Mare

4,3 m3/s, Viştea 0.5 m3/s etc.

In general, reţeaua de râuri a judeţului Braşov oferă resurse importante

de apă care, alături de cele subterane, asigură acoperirea nevoilor de apă

potabilă şi industrială din acest spaţiu teritorial. Gospodărirea acestor

resurse comportă o utilizare multilaterală a lor, incluzând şi

valorificarea lor hidroenergetică (amenajările de pe Olt, din aval de Hoghiz,

la Veneţia de Jos şi Voila s.a.). In cadrul amenajării integrale a bazinului

Oltului au fost executate ample lucrări de regularizare şi îndiguire, pe zeci

28

de kilometri, la o serie de afluenţi ai OItului - Ghimbăşel, Vulcăniţa,

Hamaradia, Bîrsa, Homorodul Mare, Valea Mare (sau Coşdul), Felmerul

etc. - pe cursul inferior şi mijlociu al acestora. Lucrările de regularizare şi

îndiguire sunt corelate cu desecări în luncile cu exces de umiditate şi cu

lucrări antierozionale pe versanţi, efectuate pe mii de hectare.

Tabloul apelor de suprafaţă este completat cu lacurile glaciare din

Munţii Fagăraşului (Urlea, Podragu) - surse de alimentare ale unor râuri

făgărăşene şi obiective de interes turistic - şi de lacurile artificiale, cu

diferite destinaţii: alimentare cu apă potabilă şi industrială (de ex.

acumularea de pe Tărlung, din amonte de Săcele, dată în folosinţă în

anul 1975, cu un volum de 18 milioane m 3 de apă destinată satisfacerii

consumului oraşului Braşov), furnizarea de hidroenergie (acumulările de

pe Olt, de la Veneţia de Jos şi Voila, precum şi cele care sunt amenajate pe

mai mulţi afluenţi din zona montană), piscicultură (acumulările existente

pe pârâul Holbăşel etc.).

In judeţ există amenajări piscicole (iazuri, eleştee), din care unele

sunt păstrăvării (la Dejani şi Sâmbăta de Sus, la poalele Munţilor

Fagăraşului şi la Prejmer etc.) şi altele sunt destinate creşterii crapului

( pe Holbăşel, la nord-vest de Codlea, la Hărman, în lunca Oltului între

Feldioara şi Rotbav, pentru pescuitul sportiv).

1.2.4 Flora, vegetaţia şi fauna

Marea diversitate a cadrului natural braşovean, alături de

modificările sale petrecute în decursul erelor geologice, a determinat

29

perenitatea unor elemente de floră, vegetaţie sau faună deosebit de

interesante.

Flora, care numară aproximativ 1/2 din speciile ce cresc în

România, este caracteriscă zonelor de dealuri şi munte. Sub aspect

floristic, în această zonă se realizează o interferenţă accentuată a

elementelor eurasiatice, pe fondul cărora se grefează elementele

circumpolare, împre-ună cu cele central-europene, ca şi unele insule cu

specii mediteraneene, sub-mediteraneene, pontice etc. Culmile înalte ale

Bucegilor, Pietrii Craiului şi Făgăraşilor adăpostesc numeroase

endemisme carpatice dintre care mai deosebite sunt: garofiţa Pietrii

Craiului, obsiga bârsană, macul de munte, crucea voinicului etc.

Depresiunile intramontane adăpostesc, graţie unor topoclimate

specifice, numeroase specii relicte sau endemice. Dintre endemisme

semnalăm prezenţa jimlei Ţării Bîrsei cu o origine deosebit de interesantă

şi controversată în literatura botanică. Ca relicte glaciare, în ecosistemele

de mlaştini eutrofe se întâlnesc: daria, ochii broaştei, roua cerului etc. Pe

versanţii însoriţi ai Dealului Cetăţii sau Tâmpei, se mai păstrează încă

specii termofile, originare din stepele sau silvostepele care în terţiar ocupau

suprafeţe mai mari şi în zonele braşovene. Menţionăm dintre speciile

termofile - zambila sălbatică, colilia, pătlagina argintie, nemţişorul de

stâncă, iar ca arbuşti - migdalul pitic, cununiţa de calcar, vişinelul etc.

Vegetaţia actuală reprezintă în bună parte aspectele vegetaţiei

naturale, precum şi ecosisteme fragmentare sau integrale-secundare,

instalate în urma intervenţiei omului în decursul timpului.

Se poate aprecia că aproape întreg teritoriul judeţului a fost acoperit

în trecut de păduri - a aparţinut deci zonei forestiere, cât şi zonei alpine,

mai puţin extinsă în comparaţie cu prima.

30

Incepând cu vegetaţia depresionară şi încheind cu cea montană, se

poate aprecia că zona forestiră este reprezentată de: subzona stejarului,

subzona gorunului, subzona fagului şi subzona molidului.

1. Subzona stejarnlni - restrânsă astăzi, era în trecut mult mai extinsă,

ocupând depresiunile, piemonturile şi versanţii însoriţi până la

altitudini variabile (500-700 m).Păduri de stejar există încă în

lunca Oltului la Prejmer, apoi pe piemonturile Crizbav-Feldioara-

Cristian, Dumbrava Vadului, precum şi în zona Rupea (în sud-estul

Podişului Târnavelor). Prezenţa stejarului la Cristian ca şi în Poiana

Braşovului ne dovedeşte că, în trecut, el acoperea şi versanţii

nord-vestici ai colinelor ce se desprind din Postăvar. De menţionat

participarea în stejerete - alături de stejar -şi a stejarului pufos

insular în vestul Perşanilor şi la vest de Olt, unde caracterul lor

termofil se amplifică. Alături de stejar sunt prezente şi alte plante

lemnoase ca: jugastrul, carpenul, frasinul, ulmul ş.a., ca şi diverse

specii arbustive şi plante ierboase caracteristice.

2. Subzona gorunului - se localizează pe versanţii însoriţi, uneori

până la peste 700-800 m altitudine. Sub formă de pâlcuri ori

izolat, urcă până la 1200-1300 m. Gorunul, în zonele mai joase,

intră în amestec cu stejarul - în cuprinsul Munţilor Perşani, în

dealurile Târnavelor ş.a., iar în zonele mai înalte, împreună cu fagul,

alcătuieşte goruneto-făgete. Adeseori, alături de altitudine, expoziţia

versanţilor este determinantă în instalarea gorunului sau fagului. In

diferite staţiuni din Munţii Perşani şi Măgura Codlei, gorunul se

găseşte deasupra fagului, care se retrage spre firul văilor sau în

treimea inferioară a versanţilor însoriţi. In gorunete, alături de

gorun mai participă şi carpenul, diferiţi arbuşti şi plante ierbacee.

31

3. Subzona fagului - este poate cea mai extinsă atât sub aspectul

făgetelor pure (Munţii Perşani, Ciucaş), cât şi prin pădurile de

amestec - fag-molid şi pe alocuri brad (M. Făgăraş, Bucegi,

Postăvar, Piatra Craiului, Piatra Mare). Altitudinal făgetele

prezintă o amplitudine largă, găsindu-se de la 500-600 m pe

versanţii nordici, până la cca 1000 m sau mai sus pe feţele

însorite. Având în vedere că judeţului Braşov îi aparţin îndeosebi

versanţii nordici ai masivelor muntoase menţionate, făgetele nu

urcă la altitudini prea înalte, ca in staţiunile de pe versanţii sudici. .

In făgete se mai întâlnesc - ca specii arborescente - paltinul de

munte, arţarul, frasinul ş.a.

4. Subzona molidului - este mai bine individualizată în Munţii

Făgăraş, Piatra Craiului, Bucegi, Ciucaş, Postăvar, Piatra Mare

ş.a., în general ocupând staţiunile de deasupra făgetelor în zona

alpină. Alături de molid, se mai întâlnesc sporadic laricele în Piatra

Craiului, Piatra Mare şi bradul în Postăvar, Piatra Craiului ş.a.

Ţinând seama de configuraţia Depresiunii Bîrsei - ca depresiune

închisă - şi de vecinătatea cu versanţii nordici ai ramei montane sudice -

în etajarea altitudinală a vegetaţiei se întâlnesc adeseori inversiuni. Este

destul să menţionăm prezenţa bradului ca şi a molidului sub 800 m la

Noua, Cristian, pe Valea Timişului sau a Bîrsei.

Prin defrişările pădurilor de foioase efectuate în prima jumătate a

secolului al XX-lea, s-a favorizat instalarea pajiştilor secundare de păiuş

roşu şi iarba câmpului în zonele montane, de păiuşcă, ţepoşică, pieptănăriţă

şi păiuş, în regiunile colinare şi depresionare. In lunca Oltului, ca şi în alte

zone mai joase, inundabile, sau cu umezeală ridicată datorită izvoarelor, se

găsesc asociaţii de rogoaze, de trestiişuri, păpurişuri, de sălcii, anin etc.

32

Zona alpină, care încheie în altitudine vegetaţia judeţului, este

comună munţilor înalţi. Ea este alcatuită din jnepenişuri şi afinişuri, de

ienuperi şi zmârdari care, cu florile lor liliachii, înviorează liziera

superioară a pădurii. Crestele vântuite ale munţilor prezintă alături de

diferite specii de graminee ori ciperacee şi alte specii ce cresc în

„periniţe” specifice.

Fauna este foarte variată, graţie multitudinii biotopurilor întâlnite din

Valea Oltului până pe crestele montane. Dacă în mlaştinile eutrofe ale Ţării

Bîrsei se găsesc numeroase specii interesante, unele relicte glaciare ori

specii rare de coleoptere, ecosistemele xerofite de pe Tâmpa ori Dealul

Cetăţii sunt populate de cca 35% din macrolepidopterele cunoscute în ţară,

numeroase specii de ichneumonide şi alte forme folositoare în lupta cu

dăunătorii.

Apele de munte şi de şes sunt populate de diferite specii de peşti,

mai ales de păstrăvi, lipan, mreană ş.a., iar în ecosistemele cu exces de

umezeală, ca şi în păduri, abundă specii de amfibieni, reptile, păsări şi

mamifere.

Remarcam prezenţa şorecarului comun şi a şorecarului încălţat, ca

păsări deosebit de folositoare, ca şi a berzelor (albă şi, mai rar, neagră),

a vântureilor, hereţilor, potârnichii, acvilelor, a cocoşului de munte,

prundărişului de piatră şi a altor păsări sedentare sau migratoare.

Dar cea mai reprezentativă rămâne fauna mamiferelor, cunoscuţi prin

trofeele deosebit de valoroase, apreciate atât în ţară, cât şi peste hotare.

Capra neagră - stăpâna ţancurilor crenelate ale munţilor – cerbul, ursul,

căpriorul, mistreţul, râsul ş.a. constituie o podoabă de preţ a cadrului

natural braşovean, ceea ce a determinat apariţia şi conturarea unor

preocupări importante pe linie cinegetică. In acest sens, de pe fondurile

33

de vânătoare au fost recoltate exemplare valoroase de urs, cerb, mistreţ şi

capră neagră medaliate la diferite expoziţii (trofeul record mondial, valabil

şi astăzi în ceea ce priveşte capra neagră, a fost dobândit în 1934, în Munţii

Făgăraşului de un vânător braşovean). Din iniţiativa Facultăţii de

silvicultură şi a Regiei Naţionale a Pădurilor s-au populat unele zone cu

fazan, iar pe terenul din zona Dealului Cetăţii (Lempeş) s-a încercat

colonizarea muflonului şi a iepurelui de vizuină.

In judeţul Braşov există nouă asociaţii vânătoreşti iar fondurile de

vânătoare sunt deţinute prin arendă de la stat în proporţie de 68% de

asociaţiile de vânători, de 30% de Regia Naţională a Pădurilor şi de 2% de

Facultatea de Silvicultură din Universitatea Transilvania din Braşov şi

Institutul de Cercetări şi Amenajări Silvice Braşov.

1.3 Căi de acces (Infrastructura generală)

Se poate ajunge în judeţul Braşov la Moeciu din Bucureşti pe drumul

european E60/DN1, distanţa între localităţi fiind de 182 km.

Accesul pe calea ferată se face folosind reţeaua Bucureşti-Braşov (166

km) şi Braşov-Zărneşti (cca. 30 km).

Cât priveşte accesul cu autobuzul, acesta se face din Autogara II-

Bartolomeu, plecările efectuându-se zilnic, din 30 în 30 de minute, sâmbăta

şi duminica din oră în oră, deşi nu este foarte confortabil şi circulă cu viteză

relativ redusă.

In satele comunei Bran se poate ajunge prin parcurgerea drumurilor

comunale.

Marele nod de comunicaţii de la Braşov, înmănunchind 6 căi ferate

(din care 4 magistrale) şi 11 drumuri modernizate (din care 8

34

naţionale), a devenit o adevărată „placă turnantă" a comunicaţiilor

feroviare şi rutiere, cu pozitie centrală şi cu lungă rază de acţiune în

cadrul ţării; racordarea nemijlocită a oraşului Braşov la câteva artere

feroviare şi rutiere de categorie europeană (magistrala feroviară

Bucureşti-Braşov-Teiuş, cu derivaţii spre Arad-Curtici-Budapesta-

Viena-Paris şi spre Oradea-Episcopia Bihorului-Budapesta-Praga-

Berlin; drumul continental E 15 Constanţa - Bucureşti - Braşov -

Tîrgu Mureş - Cluj-Napoca –Oradea - Budapesta- Brno- Praga-

Magdeburg- Hamburg) subliniază în plus importanţa poziţiei geografice

a municipiului şi judetului Braşov.

1.4 Aspecte demografice

„Poartă deschisă între Transilvania si Ţara Romanească , strungă de

transhumanţă , loc de întâlnire al românilor de pretudindeni , aici se vorbeşte o

limba netedă , şlefuită , curată , ca o piatră într-un râu de munte , o limbă leagăn

a celei literare omogenizate” - spunea Maria Bans.

Centrul de gravitaţie al ansamblului de elemente geografice cuprinse în spaţiul

teritorial al judeţului Braşov îl reprezintă aria depresionară a Ţării Bîrsei, care,

beneficiind de condiţii favorabile pentru habitatul uman şi totodată de

proximitatea mai multor trecători transcarpatice, este cunoscută încă din evul

mediu ca loc de intersecţie al unor importante drumuri comerciale care legau

Transilvania de Muntenia şi Moldova, în timp ce aglomerarea urbană născută aici

- Braşovul - s-a afirmat ca o piaţă centrală şi, totodată, ca un focar de cultură

pentru cele trei provincii româneşti.

35

Avantajul poziţional al Ţării Bîrsei a primit noi valenţe în anii

socialismului, prin constituirea unei grupări urbane cu peste 420 000

locuitori (incluzând municipiul Braşov cu peste 314 000 de locuitori şi încă

5 oraşe - Săcele, Predeal, Rîşnov, Zărneşti, Codlea - însumând peste 100 000

locuitori), care reprezintă în acelaşi timp un puternic nucleu industrial, cu o

mare forţă de polarizare a legăturilor economice, a transporturilor de

mărfuri şi că1ători.

Comuna Bran se situează pe primul loc ca numar de populaţie, între

comunele care formează zona de influenţă Bran, sau aşa numitele “Comune

Brănene”.

Populaţia a înregistrat o continuă crestere până în anul 1990 pentru ca

apoi să scadă , datorită unor factori printre care şi dinamica ratei natalităţii

ajungând actualmente la doar 5573 persoane, faţă de 6029 la recensământul

din 1977 sau de 5669 la recensământul din 1994.

Din totalul populaţiei 34 % locuiesc în gospodării situate de-alungul

căilor principale de acces, diferenţa fiind răspândită în restul teritoriului

administrativ al comunei.

Incepând de la sfârşitul secolului al XVII-lea, populaţia satelor brănene

este menţionată în conscripţiile fiscale întocmite de statul austriac. La 1695

pe lângă terenurile din Bran arendate de oraşul de oraşul Braşov figurează şi

un număr de 33 de familii.

S-a înregistrat o creştere a numărului de locuitori şi o scădere în satele

în apropierea drumului comercial o creştere a numărului şi o scădere în

satele de pe înălţimi, determinată de atragerea forţei de muncă spre activităţi

comerciale şi industriale în centre urbane din Ţara Bârsei. S-a înregistrat o

creştere continuă a populaţiei explicată atât prin natalitatea bogată cât şi prin

primirea de noi emigranţi în satele de la contactul cu Muscelul şi Ţara

36

Bîrsei; în Sohodol de la 1161 de locuitori în 1890 la 2428 în 1992; în

Moeciu de Jos de la 1495 de locuitori în 1890 la 2962 în 1992, iar în satele

Branului de Sus s-au înregistrat o serie de fluctuaţii pe parcursul anilor, dar

la recensământul din 1992 înregistrându-se o scădere, de la 680 de locuitori

în 1890 în Fundata la 667 în 1992.

1.4.1 Toponimia

In descifrarea „personal” generală a judeţului Braşov toponomia ne

ajută să întelegem evoluţia aşezărilor, vechile îndeletniciri şi evenimentele

istorice mai importante care s-au derulat de-a lungul vremii. Astfel poziţia

geografică a vetrei satului îşi găşeste reflectarea în numele unor sate , cum ar

fi Moeciu.

Relieful şi-a pus şi el amprenta în denumirea unor sate. De exemplu

numele de Fundata semnifica loc periculos, îngust între munţi.

Ca dovadă a evoluţiei aşezărilor rurale de-a lungul timpului stau şi

astăzi în picioare unele vestigii istorice precum:

Localitatea Bran - Cetatea de la poarta Ţării Bîrsei

In 1377, la 19 noiembrie, a fost emis în castelul de vânătoare de la

Zvolen (Altsohl), azi în Slovacia, pe baza raportului lui Johannes von

Scharfeneck, castelan al cetăţii “Landskrone”, un document care poate fi

considerat drept actul de naştere al cetăţii Bran. In 1406 Branul este atestat

ca posesiune a regelui Sigismund. Probabil însă că la scurt timp, Sigismund

a cedat Branul lui Mircea cel Bătrân, domnul Ţării Româneşti. Numele

Branului era folosit în cele mai vechi documente româneşti sub forma de

Turciu. Abia după 1474 apare forma actuală a denumirii româneşti, Bran.

37

Numele Bran ar putea fi derivat din cuvântul slavon bran = a lupta, sau poate

fi în legătură cu actualul cuvânt slovac brana = poarta, sau ca loc de aparare

= braniti.

Urmărind această „haină a toponimelor” reuşim să deschidem noi porţi

în cunoaşterea trecutului istoric al aşezărilor şi ocupaţiei oamenilor din

judeţul Braşov.

1.4.2. Profilul economic, tipul de ocupaţii

Terenurile satelor din judeţul Braşov se împart în mai multe categorii:

arabil, livezi, fâneţe, păşuni, păduri.Această divizare a pământului pe

categorii de terenuri a scos în evidenţă că suprafeţele cele mai mari sunt

ocupate de păduri, fâneţe şi păşuni, ceea ce a determinat dezvoltarea creşterii

vitelor ca ocupaţie predominantă, specializată, într-un raport care să asigure

necesarul de produse alimentare şi materii prime în gospodărie. De exemplu,

satul Simon are o suprafaţă de 831 ha şi un număr de 411 gospodării , cu un

număr de 743 bovine şi 6733 ovine.

Suprafeţele întinse ocupate de păşuni în hotarul satului şi în golurile de

munte au favorizat apariţia a două tipuri de păstorit:

1. păstoritul local cu păşunatul vitelor pe izlazurile comunale şi

înnoptatul în gospodărie în satele Fundata şi Şirnea şi cu stână mixtă

pe hotarul satului, în satul Măgura.

2. Păstoritul cu stâna la munte , practicat în toate satele.

Unii proprietari de munţi de la Bran sau care au închiriat munţi de la

proprietarii din satele judeţelor Dâmboviţa şi Prahova au practicat înca din

secolul al XVII-lea şi păstoritul trashumant cu iernatul în baltă.

38

In condiţiile specifice ale satelor de culme: Peştera, Măgura, Şirnea,

Fundata, cât şi ale celor de vale: Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Simon,

suprafaţa de teren arabil se reduce la petice de grădină de zarzavat şi holde

pentru cultivarea cartofului. In aceste sate creşterea vitelor este îmbinată cu

lucrul la pădure, uneori locuitorii satelor făcând, în acest scop, deplasări

sezoniere în marile bazine forestiere din sud-estul Transilvaniei.

In satele Poarta, Sohodol, Predeal, unde suprafaţa de teren arabil este mai

mare, s-au dezvoltat în mod ceva mai pronunţat, agricultura şi pomicultura,

ca ocupaţii care asigură necesităţile interne ale gospodăriei ţărăneşti, iar în

Sohodol pomicultura asigură nu numai nevoile gospodăriei ţărăneşti ci şi

desfacerea produselor pe pieţele de la Zărneşti, Râşnov şi Braşov. In urma

fărâmiţării terenurilor prin creşterea numărului de moştenitori succesivi, o

parte a populaţiei satelor, în special tinerii, s-au îndreptat spre zonele

subcarpatice, de unde aşezările brănene se aprovizionau cu produse agricole.

In ansamblu evoluţia aşezărilor brănene în ultimile decenii este

determinată de evoluţia centrelor urbane din Ţara Bîrsei, de nevoia de

comunicare mai largă, de nevoia de contacte economice şi culturale, dar şi

de păstrarea echilibrului ecologic prin găsirea modalităţilor viabile de

conservare a valorilor ce asigură eternitatea satului românesc tradiţional într-

o lume care devine tot mai conştientă de necesitatea asigurării nu numai a

unui nivel de trai şi civilizaţie ridicat, dar şi de păstrare şi revigorare a celor

mai valoroase tradiţii de viaţă şi cultură populară.

39

CAP. 2 POTENŢIALUL TURISTIC AL JUDEŢULUI

BRAŞOV

2.1 Potenţialul turistic natural

Dezvoltarea şi promovarea turismului presupune existenţa unui

potenţial turistic care prin atractivitatea sa are menirea să incite şi să asigure

integrarea unei zone, regiuni cu vocaţie turistică în circuitele turistice interne

şi internaţionale şi care să permită accesul turiştilor prin amenajările

corespunzătoare. In literatura de specialitate noţiunea de potenţial turistic

este redată şi prin expresiile de „fond turistic” şi „patrimoniu turistic” (în

sensul de „Bun, moştenire comună a unei colectivităţi, a unui grup uman”),

însă potenţialul turistic are un sens mai larg, el incluzând şi dotările tehnico-

edilitare, serviciile turistice şi structura tehnică generală.

Printre componentele potenţialului turistic trebuie menţionate în primul

rând resursele naturale. Intr-un sens determinant, valorile naturale (aşa

numita ofertă primară) constituie baza ofertei turistice potenţiale a unei zone,

considerată ca aptă pentru a fi introdusă în circuitele turistice.

Resursele naturale sunt completate de resursele antropice, aşa numita

ofertă turistică secundară, menită să îmbogăţească şi să faciliteze

valorificarea raţională a potenţialului turistic natural, asigurând premisele

transformării acestei oferte potenţiale într-o ofertă turistică efectivă.

40

Judeţul Braşov reprezintă una dintre principalele axe turistice de

legatură între părţile centrale şi sudice ale ţării. Această zonă se

individualizează printr-un potenţial turistic natural remarcabil. Potenţialul

turistic natural se remarcă prin numeroase rezervaţii naturale şi monumente

ale naturii:

Rezervaţia cea mai cunoscută este Poiana cu narcise din Dumbrava

Vadului, având o suprafaţă de peste 400 ha. Situată la poalele Munţilor

Făgăraş, în apropierea localităţii Şercaia, această rezervaţie peisagistică din

perimetrul unei păduri de stejar dumbrăvită, cu poieni mari, se

caracterizează prin neobişnuita abundenţă a narciselor, determinată de

condiţii staţionale favorabile, în primul rând solul podzolic cu început de

înmlăştinare şi slaba umbrire realizată de arbori. Pentru păstrarea

acestor minunate colţuri recreative ale naturii s-au împrejmuit pentru

început 87 ha, spre a se menţine nevătămate pentru generaţiile viitoare.

Complexul de mlaştini eutrofe din Ţara Bîrsei (Prejmer-Hărman-

Stupini-Dumbrăviţa), alimentate de numeroase izvoare helocrene, cu

debit mare, atrag atenţia prin comunităţile de plante relictare, nordice.

Mlaştinile sunt asemănătoare atât prin geneză şi prin floră, cât şi prin

tipul de vegetaţie şi zonarea acesteia.

In perimetrul acestor mlaştini se întâlnesc pajişti de coada iepurelui

de mlaştină, fâneţe cu caracter mezohigrofil, trestiişuri şi cenoze ale

asociaţiei Schoenetum nigricantis, care adăposteşte planta numită jimlă,

endemit al Ţării Bîrsei şi alte specii rare.

Complexul Piscicol Dumbrăviţa este cel mai important loc de

concentrare a păsărilor de apă din judeţul Braşov şi unul din cele mai

reprezentative din Transilvania, mai ales în migraţie. Complexul se află în

41

Depresiunea Bîrsei, la 25 km N de Municipiul Braşov pe DN Braşov - Sibiu,

spre comuna Dumbrăviţa. Cuprinde două sectoare distincte: un lac de

acumulare şi un sistem de eleştee piscicole şi totalizează 414 ha.

Aici s-au identificat peste 150 specii de păsări. Dintre ele, câteva sunt

incluse în directivele şi convenţiile internationale privind protecţia faunei:

buhaiul de baltă, stârcul pitic, stârcul roşu, raţa roşie, creştetul cenuşiu,

cârstelul de câmp etc. Zona a fost numită ,,Delta Braşovului” sau ,,Delta

dintre munţi”. Sunt permise următoarele activităţi în aria protejată: pescuitul

sportiv de pe malurile nordic şi sudic ale lacului de acumulare, observarea şi

studiul păsărilor, activităţile tradiţionale ale comunităţii (cositul, păşunatul

cu bovine i cabaline etc.)

Rezervaţiile cu ochiuri de vegetaţie stepică, cantonate pe versanţii

însoriţi ai Tâmpei şi ai Dealului Lempeş, prezintă un deosebit interes

ştiinţific şi peisagistic. Pe aceste pante sudice s-au păstrat dintr-o

perioadă xerotermă, favorizate de substratul calcaros, de declivitate şi

expoziţie, interesante pajişti xerice dominate de rogozul pitic. Pentru

menţinerea peisajului în aceste zone s-au luat măsuri de interzicere a

păşunatului şi a lucrărilor de plantare.

Este de asemenea, ocrotită regiunea de creastă a Pietrii Craiului.

Rezervaţia Piatra Craiului s-a înfiinţat în anul 1938. Masivul se compune

dintr-o creastă calcaroasă spectaculoasă cu o lungime de 25km, cu altitudini

de 2000m pe direcţia NNE-SSV între localităţile Zărneşti (N) şi Podu

Dâmboviţei (S). Parcul Naţional Piatra Craiului este o arie protejată ale cărei

obiective sunt conservarea biodiversităţii, încurajarea obiceiurilor şi modului

tradiţional de viaţă al comunităţilor legale şi stimularea turismului.

Rezervaţia se întinde pe o suprafaţă de 440 ha. Bogăţia în specii a

parcului este rezultatul condiţiilor deosebit de variate pe care le oferă aceasta

42

dezvoltării lumii vegetale. Pe teritoriul parcului au fost găsite şi identificate

un număr total de 1118 specii şi subspecii de plante. Cunoscând faptul că în

flora României s-au înregistrat 3136 de specii se poate afirma că Parcul

Piatra Craiului găzduieşte peste 30% din speciile de plante superioare care se

întâlnesc pe teritoriul României. Un număr de 181 de specii sunt incluse în

„Lista roşie a plantelor superioare din România” ca specii endemice rare sau

vulnerabile. Dintre aceste specii amintim doar pe cele mai cunoscute,

acestea având un regim strict de protecţie: garofiţa Pietrei Craiului (simbol

floristic al Pietrei Craiului, acest munte fiind unicul loc din lume care o

găzduieşte), angelica, sângele voinicului, macul galben, floarea de colţ sau

floarea Reginei şi iedera albă.

Totodată Piatra Craiului adăposteşte 41 specii de orhidee de munte din

58 de specii existente în România. Fauna de nevertebrate este deosebit de

bogată. Se remarcă 35 de specii endemice şi 91 de specii noi pentru ştiinţă.

Rezervaţia mai adăposteşte şi 216 specii rare de fluturi. Piatra Craiului

adăposteşte 109 specii de păsări rare, unele fiind protejate, cum ar fi: acvila

de munte. Dintre animalele ocrotite se remarcă în primul rând capra neagră.

43

Figura 1. Piatra Craiului

Creasta Pietrii Craiului

Din rezervaţia principală a Bucegilor judeţul Braşov deţine:

abruptul Bucşoiului, văile Mălăieşti şi Ţigăneşti şi bazinul superior al văii

Gaura, în cuprinsul cărora vegetează un numar mare de specii montane şi

alpine de stâncărie sau pajişte, care împodobesc brânele, fixează

grohotişurile şi populează pajiştile, dând o notă caracteristică peisajului.

44

Dintre acestea Rezervaţia „Valea Gaura” este cea mai mare rezervaţie

glaciară din Bucegi, cu obârşiile sub Vârful Omu (2505 m). Valea este

alcătuită dintr-un circ de obârşie şi un uluc lung de aproape 2 km, rămas

suspendat deasupra văii fluviale a Simonului. In profilul transversal al Văii

Gaura apar 2 praguri care separă circul propriu-zis de uluc şi care au dat

naştere „cascadei Moara Dracului”, fenomen natural minunat care oferă

turistului ce parcurge traseul turistic din satul Simon prin Valea Gaura spre

Vârful Omu.

Valea Gaura

Pentru formele sculpturale dăltuite în conglomerate cât şi pentru

vegetaţia interesantă - tufărişuri de smârdar, pajişti saxicole de floare de

colţ - sunt ocrotite Tigăile din Ciucaş. Rezervaţiile naturale din Munţii

Ciucaş au o suprafaţă de 3 ha şi sunt reprezentate prin:

1. Rezervaţia Naturală Tigăile Mari - se află în centrul masivului şi

înglobează câteva din vârfurile cu înălţimile cele mai mari (Vârful

Ciucaş 1957 m; Vârful Tigăile Mari 1862 m) şi concentrează grupuri

de turnuri, ciuperci, abrupturi şi stânci cu dimensiuni uriaşe şi forme

complexe

45

2. Rezervaţia Naturală Culmea Zăganu – Gropsoarele - rezervaţia

propriu-zisă se află în treimea superioară a culmii şi include tot

ansamblul de coloane, vârfuri, creste secundare ce se desprind din

cele două vârfuri Vârful Gropşoarele 1862 m, în nord şi Vârful

Zăganu 1785 m, la sud.

Sub regim de ocrotire se află şi Pădurea Bogăţii (8,5 ha) din Munţii

Perşani, ca rezervaţie peisagistică, cu mozaicul său geologic şi de vegetaţie.

Pădurea este formată din exemplare fumoase de fag amestecate cu gorun şi

carpen. In această zonă, turistul poate admira, pe o distanţă de 18 km, un

mozaic geologic şi de vegetaţie forestieră. Astfel, la „Fântana Albă” pot fi

examinate conglomerate formate din calcar şi alte roci, printre care cele mai

importante sunt bazaltele aşezate în coloane.

Muntele Tâmpa (se înalţă la circa 400 m deasupra oraşului Braşov) este

deasemenea o rezervaţie naturală peisagistică care se întinde pe o suprafaţă

de 150 ha. Aici au fost descrise pentru prima dată două endemisme (specii

care trăiesc numai într-un anumit teritoriu) româneşti: crucea voinicului şi

obsiga bârsană. Pe versantul nordic se întinde o pădure deosebită, formată

din mai multe specii de valoare ornamentala şi ştiinţifică, cum ar fi fagul,

carpenul, stejarul, teiul, ulmul de munte, frasinul, laricele, pinul etc.

Versantul sudic, care este puternic însorit şi mai uscat, adăposteşte ochiuri

de stepă în care încercările de plantare cu arbori au dat gres în mare parte.

De asemenea, Tâmpa adăposteşte multe specii de păsări, mamifere şi insecte

(aici s-au descoperit aproape 35% din totalul speciilor de fluturi din ţara

noastră.

In acelaşi timp, sunt ocrotite în cuprinsul judeţului şi un număr

însemnat de specii de plante cu arie foarte restrânsă de răspândire la noi ca:

46

ghinţura galbenă, papucul doamnei, bibilica, iedera albă, tulichina, bulbucii

de munte, ghiocelul bogat, mătăciunea.

Ca rezervaţie speologică este cunoscută Rezervatia „Peştera

Liliecilor” (denumită de către localnici şi Peştera Bădichii) numită aşa

datorită prezenţei în interiorul ei a unei faune relativ bogate în colonii de

lilieci. Este situată la altitudinea de 950 m. Suspendată la cca 50 m deasupra

unei vâlcele seci de pe dreapta Văii cu Calea, are o lungime de 162 m. Este

formată dintr-o singură galerie principală, cu înălţimi ce variază între 1.2-8

m.

A fost modelată în calcare jurasice de un afluent al Văii cu Calea.

Modul de depunere a aluviunilor în galeria de la intrare arată existenţa unui

lac mic, pe fundul căruia s-au depus aluviuni. Pe lânga stalactite, stalagmite

şi curgerile parietale, un element caracteristic al acestei peşteri îl constituie

prezenţa unor stalactite subţiri de gheaţă cu aspectul unor betişoare înfipte în

podea, supranumite „Orga Rece”. Are o umiditate moderată şi este destul de

caldă, cu temperaturi care oscilează între 8-11°C; poate fi vizitată cu

mijloace proprii de iluminare şi nu necesită echipament special.

47

Intrarea în Peştera Liliecilor

Sub regim de ocrotire se află bălţile cu nuferi albi de la Augustin,

balţile de la Rotbav în care se găsesc pâlcuri formate din relictul terţiar

Stratiotes aloides şi alte specii de plante, meandrele şi bălţile Oltului de la

Turzun, stejarii seculari de la est de comuna Cristian, (la 10 km de la

Braşov) unde se găseşte o frumoasă pădure de stejari, adevărate

monumente ale naturii prin vârsta şi dimensiunile lor excepţionale (peste

400 de ani).

Prin valoarea lor ştiinţifică, turistică şi instructiv-educativă se remarcă

rezervaţiile paleontologice care se găsesc în munţii Persani, la Carhaga şi

Gârbova, la Ormeniş, Purcăreni, Vama Strunga (Bucegi).

Rezervaţia Carhaga se găseşte între comunele Augustin şi Racoşul de

Sus, fiind o mică vâlcea ale cărei ape se varsă în Olt, la confluenţa pârâurilor

Choives şi Carhaga, unde se găsesc marne cenuşii-albăstrui foarte bogate în

fosile animale. Acest fel de fosile s-a mai găsit numai în Crimeea.

Rezervaţia de la Purcăreni se găseşte în S-E localităţii cu acelaşi nume,

în locul numit „Uluci”, unde se află un bloc masiv de calcar, de aproximativ

200m. Aceasta conţine o bogată faună de corali şi crustacee. Importanţa

acestui punct fosilifer constă în faptul că reprezintă unul din rarele locuri din

Carpaţi unde se observă atât de bine o formaţiune de corali.

Dealtfel se găsesc interesante coloane de bazalt neovulcanic la -

Racoş, în rezervaţia ,,Coloanele de bazalt de la Piatra Cioplită” - Comăna

de Jos; Rupea (stânca bazaltică Rupea). Bazaltele de la Racoş (1,1 ha)

reprezintă unul din principalele obiective turistice din zonă. Acestea se

48

găsesc în apropierea gării Racoşul de Jos, într-o zonă unde au fost exploatate

bazalte, rămânând ca o mărturie a faimoaselor coloane. In profil se distinge

evident o formă columnară de o rară frumuseţe, înaltă de 10-15 m.

Dintre speciile de animale sunt ocrotite acvila de munte, şorecarul

comun, cocoşul de munte, capra neagră, ursul carpatin, râsul şi alte

vieţuitoare cu rol important în menţinerea echilibrului ecologic.

2.2 Potenţialul turistic antropic

De-a lungul existenţei sale de peste două mii de ani, poporul român a

creat un extrem de variat şi bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în

scopuri turistice. Potenţialul turistic antropic este format din ansamblul

resurselor create de mâna omului (valori istorice, arhitecturale, culturale,

folclorice).

Judeţul Braşov este cunoscut ca fiind o zonă extrem de bogată din punct

de vedere al potenţialului antropic. Acesta cuprinzând în special aici:

1. Monumente de arhitectură cu caracter public religios

2. Monumente de tehnică tradiţională şi ateliere meşteşugăreşti

3. Casele şi stânile - monumente de atracţie majoră ale zonei

4. Muzee şi case memoriale

5. Vestigiile antichităţii – castele

6. Elemente de etnografie

7. Obiceiurile

1. Monumente de arhitectură cu caracter public religios (Anexa foto nr.1)

49

In această categorie includem bisericile şi troiţele. Monumente funerare

de interes deosebit nu au fost întâlnite în cimitire. Cele mai vechi

monumente de cult, bisericile de lemn, nu au fost semnalate în cursul

cercetărilor, ele menţionându-se foarte vag în amintirile bătrânilor.

In satul Moeciu de Sus există un loc în hotar numit „La Bisericuta”,

unde se crede că a fost până prin secolul al XVIII-lea o mică biserică de

lemn, în jurul căreia a apărut şi o legendă legată de două femei „Neaga” si

„Laica” de la care se păstrează până astăzi în toponimie „Dealul Neaghii” şi

„Dealul Laichii”. Bisericuţa de lemn, după unii bătrâni, s-a aflat pe versantul

unde se unesc cele două văi ale Moeciului, Valea Popii şi Valea Bengaleasa,

iar după alţii biserica de lemn s-a aflat pe locul actualei biserici de zid din

satul Moeciu de Sus.

Alte date despre existenţa unor biserici de lemn în satele din judeţul

Braşov au fost consemnate cu privire la satul Cheia şi satul Moeciu de Jos

unde o biserică de lemn ar fi fost până în anii 1750-1758, când, în urma unui

incendiu, a fost distrusă şi pe locul ei s-a ridicat actuala biserică de zid, aşa

cum consemnează într-un manuscris al istoriei bisericii parohiale Moeciu de

Jos învăţătorul Gheorghe Enescu.

Cu excepţia bisericilor din Peştera (cea veche în curs de reparaţie,

alături de care s-a construit altă biserică nouă), Fundata şi Moeciu de Sus,

care au formă de navă, celelalte biserici din Lungoceşti (Moeciu de Jos),

Simon, Poarta, Sohodol, Cheia au formă de cruce cu două abside laterale la

naos şi absida altarului. La bisericile sub formă de navă absida altarului, de

forma poligonală, este mult decrosată. Bisericile din Poarta, Simon (biserica

din Sus), Sohodol, Predeluţ au arhitectură bizantină cu unele forme gotice, în

special turnul clopotniţei şi ancadramentele ferestrelor.

50

O arhitectuă aproape identică au bisericile din Simon (biserica din Jos)

şi Cheia, prima construită prin 1790, iar a doua în anul 1813, după cum arată

inscripţia din amvonul bisericii, lângă pisanie. Aceste două biserici se

remarcă prin turle poligonale, conice, de proporţii reduse şi un registru de

medalioane cu sfinţi de jur împrejur. Celelalte biserici au turn foarte înalt,

vizibil de la mari distanţe. Toate bisericile au fost zidite din piatră şi

cărămidă cu pictura în frescă în mai multe registre şi catapeteasma tot din

zid.

Mănăstirea din Sâmbăta de Sus

Istoria Mânăstirii Brâncoveanu începe din secolul al XVII-lea. În anul

1654 satul şi moşia din Sâmbăta de Sus au intrat în stăpânirea lui Preda

Brâncoveanu, boier din Ţara Românească, care a construit o bisericuţă din

lemn pe valea râului. Pe locul acesteia, în jurul anului 1696, Constantin

Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti între anii 1688-1714, a zidit o

mânăstire. După decapitarea lui Constantin Brâncoveanu de către turci, în

anul 1714, Curtea din Viena a ţinut seama mai întâi de moştenitoare,

doamna Marica, soţia acestuia, şi apoi de faptul că mai rămăsese în viaţă un

nepot al domnitorului. În 1785, autorităţile imperiale de la Viena l-au trimis

pe generalul Preiss cu ordinul de a dărâma mânăstirea brâncovenilor. Cinstea

de a deveni al doilea ctitor al Mânăstirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus

i-a revenit Mitropolitului Dr. Nicolae Bălan, care a început restaurarea

bisericii în anul 1926. Mitropolitul Nicolae Bălan a păstrat în interiorul

bisericii pictura veche; arhitectura bisericii mânăstirii se încadrează întru

totul în stilul brâncovenesc, stil apărut la sfârşitul secolului al XVII-lea şi

începutul secolului al XVIII-lea în Ţara Românească. La exterior, decoraţia

în piatră a încadrărilor de la uşi şi ferestre, dar mai ales a pilaştrilor sculptaţi

51

şi a panourilor de piatră traforată din pridvorul bisericii dau o deosebită

frumuseţe acestui monument.

In afară de biserici, crucile de hotar sau crucile legate de anumite

momente din viaţa satelor, precum şi troiţele ridicate la marginea de drum

sau la răscruce de drumuri reprezintă monumente de cult, în faţa cărora

trecătorul se opreşte pentru a se ruga sau închina.

Cele mai vechi cruci de piatră cu inscripţii în chirilică. Au fost

consemnate două, una în satul Şirnea, alta în Simon, în curtea gospodăriei lui

Gheorghe Enescu.

2. Monumente de tehnică tradiţională şi ateliere meşteşugăreşti

In legatură cu meşteşugurile tradiţionale s-a mai semnalat în cursul

cercetărilor o singură cojocăreasă în Moeciu de Jos pe nume Tatomir Maria.

Meşteşugul este deja pe cale de dispariţie. In ceea ce priveşte industria

casnică textilă s-au consemnat câteva ţesătoare care practică meşteşugul.

Acestea mai ţes diferite categorii de ţesături la comandă, sau la solicitarea

Muzeului Bran.

In ceea ce priveşte meşteşugurile (dulgheritul, şindrilăritul, sităritul etc.)

acestea se mai practică de către meşterii constructori de case. Sităritul, un

meşteşug mai nou a pătruns în satele brănene din zona Muşcel. In Fundata a

fost găsit un singur meşter mai renumit. Fierăritul se mai menţine şi astăzi,

atelierul fiind compus din aproape 500 de piese: vatră cu horn deasupra,

foalele, nicovala de cca. 150 kg în greutate, cleşti de diferite mărimi,

baroase, ciocane, menghine şi alte obiecte mici.

52

Instalaţii acţionate de forţa apei: O serie de documente de arhivă din

secolul al XVIII-lea consemneză existenţa în satele brănene a unui număr de

7 dârste, 6 pive, 3 joagăre (ferăstraie), 3 mori de apă.

Cel mai vechi joagăr consemnat în documente este din anul 1548,

întâlnit în „socotelile castelanului de la Bran”, unde se arată că „pentru plata

unui ferăstrău se percepea 1 florin şi 25 aspri, iar pentu o roată de ferăstrău 2

florini şi 2 asprini”. In satul Poarta, cel mai vechi joagăr, de care îşi amintesc

bătrânii ca a funcţionat în urma cu vreo câteva decenii, deci la începutul

secolului al XX-lea, a fost cel al lui Stanciu Nicolae din „Fundul Porţii”,

care avea o singură pânză.

In Simon din joagărele pomenite în acte unul cu două pânze se află la

Muzeul Satului Brănean. Singura instalaţie - complex industrial în stare de

funcţiune parţială - este complexul alcătuit din piua de bătut ţesăturile de

lână care iniţial, a avut şase ciocane, iar în prezent numai două, o presă de

postav,dărac de lână cu toate accesoriile şi o vâltoare, care aparţine lui Blaj

Nicolae din Moeciu de Jos.

Importanţa acestor instalaţii scade treptat odată cu modernizarea întregii

vieţi economico-sociale.

3. Tipologia caselor şi stânilor

Formele de habitat specifice judeţului Braşov reprezintă o adevărată

sinteză a factorilor naturali cu cei istorici şi economici. In mare măsură

varietatea formelor de relief a generat o localizare a vetrelor nu numai

complexă dar cât se poate de originală.

Din punct de vedere morfologico-structural, fizionomia aşezărilor a fost

determinată, în general, de aceeaşi factori naturali (relief, sol, reţea de ape

53

curgătoare) ,de economia pastoral-forestieră în satele Branului de Jos.

Alături de factorii de ordin geografic, factorul istoric a contribuit în egală

măsură la conturarea aşezărilor, mai ales prin rolul drumului Branului,

cunoscut şi ca vechi drum comercial între Braşov şi Câmpulung, prin

Culoarul Rucăr-Bran.

Revenind la tipologia satelor brănene, aceasta a fost detrminată după

câteva criterii de bază şi anume localizarea geografică în teren, forma,

structura şi textura, adică raportul dintre case şi reţeaua de drumuri.

După localizarea geografică în teren, satele brănene se împart în:

a. sate de culme (Fundata, Peştera, Măgura, Şirnea)

b. sate de coastă cu gospodăriile amplasate pe versanţi

(Moeciu de Sus, parţial Moeciu de Jos, Sohodol)

c. sate de vale, cu forma alungită (Moeciu de Jos, Simon,

Poarta, parţial Predeal, Sohodol) cu gospodării grupate pe nuclee de-a lungul

văii şi drumului principal (Moeciu de Sus cu Valea Popii şi Valea

Bengaleasa)

Dupa forma lor satele de vale întâlnite în spaţiul brănean sunt:

c.1- sate de formă alungită pe distanţe mari: Moeciu de Sus,

Moeciu de Jos

c.2 - sate în formă de furcă (Moeciu de Sus cu cele două văi:

Valea Popii şi Valea Bengaleasa, care se unesc continuând pe un singur fir

de apă şi un singur drum principal până la intrarea în Cheia)

c.3.- sate de linie (Moeciu de Jos, care are două linii paralele

de gospodării pe ambele părţi ale râului şi drumului principal)

După structură distingem:

a. sate cu gospodării izolate şi cu nuclee de case grupate pe

culmi (Măgura, Peştera). Multe culmi poartă numele patronimic al familiilor

54

care locuiesc aici: Muchia Motocilor, Muchia Duicilor (Peştera), Muchia

Bordeenilor, Muchia Bădenilor (Măgura), Muchia Todereştilor (Moeciu de

Jos), Muchia Voineştilor (Poarta), Muchia Serbeştilor (Fundata), Muchia

Reiteştilor (Sohodol) etc.

b. sate răsfirate pe platouri însorite: Sohodol, Predeal,

Poarta, Simon

c. Sate cu tendinţe de adunare de-a lungul văii şi drumului

principal :Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Simon, Poarta

In ceea ce priveşte textura, adică raportul dintre case şi reţeaua de

drumuri, R. Vuia a împărţit aşezările rurale din România în două mari

categorii: sate endogene sau naturale apărute din timpuri străvechi, care s-au

dezvoltat pe acelaşi spaţiu antropo-geografic, luând forma terenului şi sate

exogene sau normative, satele de colonişti sau cele formate pe numeroase

domenii latifundiare. Acestea au o formă geometrică bine conturată, cu uliţe

drepte, paralele sau perpendiculare unele pe altele, denumite mai recent şi

sate cu textură ordonată.

In ceea ce priveşte satele brănene fac parte în totalitate din categoria

satelor endogene sau naturale cu textură neordonată.

Pitorescul aşezărilor este generat de gospodăriile locuitorilor frumos

rânduite şi construite din piatră şi lemn, cu dragoste şi suflet, împrumutând

ceva din armonia peisajului. „Gospodăria , casa ţărănească, a fost martora

vieţii familiale şi economice a societăţii rurale. Fiecare gospodărie este un

unic muzeu, fiecare denumire este o dovadă a evoluţiei şi civilizaţiei

poporului român” - scria R. Vuia în 1938.

Evoluţia multimilenară a vetrelor de aşezări a determinat o adaptare

activă la condiţiile de mediu şi la apariţia satului de tip muscelean şi de tip

brănean.

55

Dacă satul muscelean prezintă un anumit specific cu casele de un alb

imaculat, o arhitectură proprie în care se detaşează sala înaltă sprijinită pe

stâlpi de lemn frumos lucraţi, în satul brănean, cu casele strânse între ele,

se observă nota de influenţă transilvăneană. Aceste tipuri distincte se

interferează într-o originală sinteză în aşezările înalte de la Şirnea şi

Fundata, demostrând via circulaţie existentă aici din timpuri străvechi.

Din multitudinea formelor de habitat, prezentăm câteva tipuri de

gospodarii, expresie a unei economii predominant pastorale.

Gospodaria cu ocol intărit constituie, fără îndoială, o bună adaptare a

habitatului uman la condiţiile specifice a economiei agropastorale brănene.

Având o formă poligonală (între 5 şi 7 laturi), gospodăria cu ocol întărit

reprezintă un ansamblu deosebit de armonios, o culme a arhitecturii populare

româneşti, în care funcţionalitatea întregului se îmbina în chip fericit cu

cerinţele economice rurale.

Intregul ansamblu este alcătuit din casa proproiu-zisă, grajdurile,

fierbătoarele, adăposturile pentru furaje şi unelte. Curtea interioară este

adesea pietruită. Gospodăria cu ocol întărit este o veritabilă cetate ţărănească

din piatra şi lemn, cu o remarcabilă acurateţe arhitectonică specific

românească în care meşterii anonimi au gasit soluţii tehnice ingenioase în

asigurarea contrucţiei.

In anumite condiţii, nucleul acestor gospodării a constituit vatra iniţiala

a unor aşezări umane permanente, contribuind la ascensiunea habitatului

uman la peste 1000 m altitudine: Fundata, Şirnea, Fundăţica, Valea Urdii.

Casa colibaşilor brăneni, datând de la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi

dispărută astăzi aproape în totalitate este compusă din 2 până la 3 camere

(tinda, casuţa şi casa mare). Construită din lemn pe o temelie de piatră,

56

această gospodărie a fost mult răspândită în trecut, remarcându-se prin

simplitate, sobrietate şi funcţionalitate.

Casele de tip muşcelean se caracterizează printr-o armonioasă

îmbinare arhitectonică a volumelor. In construirea ei se folosesc piatra, la

temelie şi lemnul inclusiv pentru acoperiş. Specificul constă atât în apariţia

sălii deschise sprijinită pe stâlpi frumos ornaţi cu motive populare diferite,

aşezată pe o largă pivniţă (camera de iarnă) cât şi în dispunerea camerelor.

Asemenea locuinţe întâlnim la Fundata.

Amenajările pastorale constituie cele mai vechi forme de habitat, cu

utilizare temporară în judeţul Braşov. Dintre toate amenajările pastorale

stânele şi grajdurile sunt cele mai frecvente forme de habitat pastoral. Dacă

stânele depăşesc frecvent 2000 m, grajdurile sunt situate până la 1500-1600

m.

Stâna, cu variantele sale tradiţionale se întâlneşte practic în tot judeţul.

Deşi între stâna brăneana şi cea muşceleană există unele deosebiri rezultate

mai ales din numărul şi organizarea încăperilor, ele prezintă totuşi multe

trăsături comune determinate de folosirea aceloraşi materiale de construcţii.

De regulă lespezi de calcar, gresie pentru fundaţie, bârne de brad, încleiate în

coadă de rândunică pentru pereţi şi şiţă sau şindrilă pentru acoperiş.

Stâna,construcţie din bârne de brad, cu acoperiş în două ape şi

învelitoare din sindrilă, este componenta de baza a complexului pastoral de

munte, în sensul de unitate economică destinată văratului animalelor.

Stâna este în acelaşi timp şi adăpost pentru grupul uman şi construcţie

legată de procesul de producţie. Cel mai frecvent întâlnită este tipul

morfologic cu trei încăperi: fierbătoarea (foloseşte la prelucrarea

laptelui),stâna foilor (destinată dospirii caşului şi prelucrării brânzei) şi stâna

57

brânzei (sau bordeiul de brânză) care este amplasată în partea nordică unde

se păstrează mai bine brânza.

4. Muzee şi case memoriale

Muzeul etnografic în aer liber din Bran este amenajat în parcul din

vecinătatea Castelului Bran. In acest muzeu au fost aduse şi reconstituite

unele din cele mai vechi şi mai tipice construcţii din zonă. Deschis pentru

public în 1961, muzeul număra în 1981, 14 gospodării ţărăneşti şi instalaţii

tehnice. Monumentele au fost selecţionate şi grupate pe baza cercetărilor din

1958-1960.

Muzeul Vămii, supraveghea trecătoarea care face legătura între

Transilvania şi Muntenia. Din 1377-1382 când a fost construit şi până astăzi,

el a fost martorul unor evenimente-reper pentru istoria locurilor pentru care,

prin poziţia şi rangul său, era pus să dea seama.

Jos, în vale, la baza stâncii, odihneşte simbolic inima Reginei Maria,

semn al preţuirii de care Branul şi brănenii s-au bucurat în anii de glorie ai

monarhiei româneşti.

Case memoriale din zona Bran

Sextil Puşcariu (1877-1948) – lingvist, filolog şi istoric literar,

membru al Academiei Române;

Dr. Aurel Stoian (1866-1972) – Preşedintele Consiliului Naţional

Românesc din Bran, semnatar al actului Marii Uniri de la 1 decembrie

1918, medic, edil şi primar al localităţii Bran;

58

Dr. Iosif Puşcariu (1889-1965) – Fondator al Spitalului de Ochi din

Braşov;

Profesor Doctor Docent Liviu Popovici (1927-1994) – om de ştiinţă

şi neurolog de renume mondial, membru al Academiei de Ştiinţe

Medicale;

Profesor Doctor Docent Valeriu Lucian Bologa (1892-1971) titan al

istoriei medicinei şi membru al unui număr de 23 de societăţi şi

academii de ştiinţe, legat de Bran prin origine şi iubire;

Profesor Universitar Dr. Aron Petric (1915-1981) – decan al Facultăţii

de Istorie din Bucureşti, cercetător şi dascăl de excepţie, fiu al

Branului.

5. Vestigiile antichităţii

Castele

Castelul Bran,atestat documentar în 19 noiembrie 1377 de Ludovic I

d'Anjou, printr-un act prin care braşovenii primeau încuviinţarea regală de a

construi castelul. Fortificaţia era condusă de un castelan şi avea o garnizoană

compusă din arcaşi şi balistari. Intre anii 1419-1424, Cetatea Bran intră în

posesia lui Sigismund. Cu trecerea vremii, Cetatea Bran işi îndeplineşte rolul

de bastion de apărare împotriva invaziilor otomane, faptele ei de arme fiind

înscrise cu sânge în istoria zbuciumată a neamului românesc. In semn de

preţuire fată de Regina Maria a României Mari, Consiliul orăşenesc al

oraşului Braşov decide donarea Castelului Bran la data de 1 decembrie 1920.

Restaurat între anii 1920-1927 de către arhitectul Curţii Regale, Carol

Liman, Castelul Bran este transformat într-o frumoasă reşedinţă de vară, cu

59

parc şi alei de promenadă, lac, terase, fântâni, tot atunci construindu-se şi

Casa de ceai. In anul 1938 Regina Maria lasă prin testament Castelul Bran şi

întregul domeniu, fiicei sale Principesa Ileana, care-l stăpâneşte până în anul

1948. Instaurarea regimului comunist lasă Castelul Bran fără ocrotitorii lui

regali. După o perioadă de degradare şi devastare autorităţile comuniste

decid transformarea castelului în muzeu. Muzeul deschis in 1956 cunoaşte o

nouă restaurare între 1987 - 1993. Actualmente, Castelul Bran este un punct

important de atracţie turistică şi rămâne în amintirea tuturor celor care îl

vizitează, mărturie vie a scurgerii veacurilor şi a faptelor de vitejie petrecute

la umbra zidurilor sale....

Cetaţi ţărăneşti

Râşnov este o cetate ridicată de către cavalerii teutoni pe o stâncă calcaroasă

înaltă de 150 metri situată la sud-est de târgul Râşnov, cetatea a fost extinsa

ulterior cu ajutorul comunităţilor săseşti din Râşnov, Cristian şi Vulcan.

Fântana din cetate, adâncă de 75 de metri, a fost săpată între 1625-1640, în

acest ultim an ridicându-se în cetate şi o bisericuţă. Laturile de vest, nord şi

est erau apărate de o galerie continuă, două anteforturi şi şapte turnuri. In

timp ce pe latura de sud, mai abruptă, erau numai două turnuri.

Ridicarea cetăţii Feldioarei (în germană: Marienburg, în maghiară: Foldvar)

a fost atribuită, atât de legendele populare cât şi de istoricii mai vechi,

cavalerilor teutoni. Săpăturile efectuate de specialişti au dovedit că în acest

loc nu a existat o cetate a cavalerilor teutoni din secolul al XIII-lea.

Toponimul românesc Feldioara provine din cuvântul maghiar Foldvar, cetate

de pământ. Ruinele Cetăţii Feldioara se văd şi astăzi. Despre cetate,

60

documentul din anul 1439 spune clar că locuitorii comunei Feldioara au

construit-o pentru apărarea familiilor şi bunurilor lor, cu ,,mari cheltuieli şi

cu mare osteneală”. Cetatea a rezistat invaziei turceşti din 1421, pentru că

documentar este atestată numai devastarea oraşului Braşov şi a satelor

Hărman, Sânpetru, Bod, Halchiu, Ghimbav şi Vulcan. A doua invazie a

turcilor în Ţara Bîrsei, din 1432, a afectat în mod deosebit comuna

Feldioara. O inscripţie datată 1457, ne indică că abia în acest an s-a terminat

refacerea cetăţii. In luptele din anul 1612, cetatea Feldioarei a fost ocupată

de trupele principelui Gabriel Bathory, iar în septembrie a fost asediată timp

de trei zile de braşoveni, sub conducerea judelui primar Michael Weiss. La

16 octombrie 1612 a avut loc la Feldioara bătălia dintre trupele lui Bathory

şi cele ale Braşovului, în care braşovenii au fost invinşi, iar Michael Weiss

ucis. Până la cutremurul din 1838, s-au folosit depozitele de cereale existente

în cetate, care ulterior au fost părăsite. Paznicul cetăţii şi-a părăsit şi el

locuinţa, iar cetatea a fost abandonată.

Biserici fortificate

Biserica-cetate din Hărman a fost construită în stil romanic în secolul al

XII-lea. Zidul de incintă al cetăţii are o forma ovală - asemănătoare cu cea

de la biserica evanghelică din Prejmer fiind înalt de 12 metri şi întărit cu

şapte puternice turnuri de apărare, unele dotate cu orificii pentru turnarea de

smoală topită asupra asediatorilor. In anul 1552 voievodul Moldovei a

asediat cetatea Hărman fără succes.

Hărmanul se află în ţara Bîrsei la 10 km est de Braşov. Denumirea sa în

alte limbi: Honigberg în germană, Hoenschbrich în săseşte, Harmany sau

Szászharmány în ungureşte, Mons Mellis în latină. Numele localităţii îşi află

61

originea în vecinătatea aşezării, unde se află dealul Lempeş, deoarece în

zonă ar fi putut exista nişte prisaci cu albine. Unele izvoare susţin că biserica

şi satul ar fi aparţinut teutonilor. Cea mai veche atestare documentară în care

satul Hărman este numit Mons Mellis (= Berg aus Honig) datează din anul

1240, când regele Bela al IV-lea a instituit patronatul ordinului cistercian

asupra bisericilor din Marienburg (Feldioara), Petersberg (Sânpetru),

Honigberg (Hărman) şi Tartlau (Prejmer). Un an mai târziu are loc invazia

tătarilor în Europa, iar biserica şi cetatea suferă distrugeri. In 1421 când

turcii invadează Ţara Bîrsei, cetatea este asediată şi incendiată, turcii distrug

sau provoacă mari distrugeri bisericilor fortificate din Sânpetru, Halchiu,

Bod, Ghimbav şi Vulcan. O nouă invazie turcească în Ţara Bîrsei are loc în

anul 1432. Pe lângă numeroasele invazii (ale turcilor, tătarilor, muntenilor,

moldovenilor şi secuilor) comunitatea din Hărman a suferit şi de pe urma

epidemiilor şi catastrofelor naturale:

- 1553, 1572, 1603, 1660, 1718-1719 epidemii de ciumă;

- 1509, 1533, 1622, 1658 anii ploiosi în care au fost numeroase

inundaţii;

- 1552 Ştefan Tomşa, domnitorul Moldovei, asediază cetatea şi biserica

fără sa o cucerească;

- 1593 şi 1600 Hărman suferă două incendii;

- în 1602 Radu Vodă şi în 1603 generalul imperial G. Basta ocupă

Hărmanul, ocazie cu care cetatea suferă noi distrugeri;

- 1612 Gabriel Bathory asediază fără success biserica fortificată.

Prejmer - Biserica din Prejmer

In anul 1211 apare prima atestare documentară a localităţii printr-un

document adresat de Andrei al II-lea către cavalerii teutoni.Prin acest

62

document, cavalerilor teutoni li se acordau drepturi asupra râului Tarlung

(Tartillou), în împrejurimile acestuia se naşte localitatea Prejmer (Tertillou).

In anul 1222 intr-un alt document emis de Andrei al II-lea apare din nou râul

Tarlung (Tartelowe).In anul 1360 apare pentru prima oară denumirea de

Prasmar. Numele satului în germană este Tartlau, iar în maghiară Prázsmár.

Biserica a fost construită în formă de cruce greacă în secolul al XIII-lea. In

jurul acesteia a fost construită o cetate ţărănească pentru apărarea

comunităţii săseşti. Fiind situată în estul Transilvaniei, cetatea trebuia să

apere pasul Buzăului; ea a fost atacată de 50 de ori nefiind cucerită niciodată

de turci. Zidurile cetăţii datează din perioada primei invazii turceşti, 1421-

1505. Zidurile au 12 m înălţime. In totalitate sunt 272 camere care sunt

aranjate asimetric pe 4 nivele. Pe timp de pace erau camere de provizii, iar

pe timp de asediu erau în acelasi timp şi camere de locuit. Numărul de pe

uşă era corespondentul casei din localitate, fiecare familie având în cetate o

cameră care se moştenea. In cetate mai există un drum de rond care ajunge

în unele locuri până la 4 m lăţime. Acesta este situat la ultimul nivel al

zidului, la o înălţime de 12 m. Cetatea mai era apărată de un şanţ de apa de

18 m laţime şi 2-4 m adâncime. In 1788 s-a construit poarta exterioară care

se mai păstrează şi azi. Izvorul cel mai important pentru istoria Prejmerului

este lucrarea cronicarului prejmerean Thomas Tartler, preot la această

parohie, lucrare intitulată ,,Tartlauer Chronic” (Cronica Prejmerului).

Cetatea deţine un mic muzeu etnografic săsesc cu obiecte de cult, porturi,

ceramică, mobilier pictat.

Biserica din Sânpetru datează din secolul al XIII-lea. A fost construită ca o

basilică cu trei nave, care în 1794 a fost în întregime demolată. Urmele

picturii de pe zidul de incintă datează din secolul al XIII-lea probabil în anul

63

1240 când ordinul Cistercian a devenit patronul Bisericii din Sânpetru.

Toponimia satului: în germană - Petersberg, în maghiară - Szent Peter.

Biserica fortificată a suferit grave distrugeri în timpul invaziei turceşti în

Ţara Bîrsei din anul 1432 care a distrus satul Sânpetru. In acelaşi secol

ţăranii din Sânpetru au ridicat zidurile din jurul bisericii înalte de 8 metri şi

au întărit incinta cu 5 turnuri de apărare şi un şanţ cu apă. Biserica a suferit

numeroase distrugeri în urma unor incendii din secolul al XVII-lea în care se

pierde arhiva comunităţii. Turnul clopotniţei s-a prăbuşit în anul 1713, a fost

reconstruit între anii 1778-1782, dar s-a prabuşit din nou. In 1795 începe

reconstrucţia actualei biserici pe acelaşi amplasament cu un turn-clopotniţă

în partea de est.

Satul Ghimbav (germană: Weidenbach, maghiară: Vidombák, săsească:

Wedjebichapare) apare prima dată în documente în 1420 când regele

Sigismund de Luxemburg îi sfătuia pe locuitorii comunităţii să se alăture

celor din Sânpetru, Hărman şi Bod şi să contribuie la ridicarea întăriturilor

din piatră ale Cetăţii Braşov. Localitatea este devastată de o invazie

turcească în 1422. In 1469 Ghimbavul cade victima unui mare incendiu care

distruge numeroase cladiri. Principele Gabriel Bathory incendiază pe la 1611

mai multe aşezări printre care se afla şi Ghimbavul. Biserica şi clopotniţa

sunt construite în jurul anului 1300 ca o bazilică trinavată care are în zona de

est un cor şi la nord o sacristie, iar în partea de vest se ridică un turn masiv

construit din tuf vulcanic. In sec. al XV-lea s-a ridicat în jurul bisericii un

zid de incintă din piatră şi caramidă şi un şanţ cu apă de jur împrejur. In zona

de sud-est există un pod de trecere apărat de un masiv turn de poartă. Cetatea

bisericii a fost incendiată în 1642 din cauza unui fulger. In 1666 primăria se

mută în interiorul cetăţii bisericii şi se dezvoltă din nou biserica. In 1940

64

majoriatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul

bisericii a căzut în ruină.

Cetatea Codlea (germană: Zeiden, maghiară: Feketehalom) constituia una

din cele 12 aşezări ale saşilor din Ţara Bîrsei. Initial exista o cetate pe un

deal la poalele muntelui Măgura. Aceasta purta numele de Schwarzburg,

adică Cetatea Neagră. Legenda spune că aceasta ar fi fost una dintre cele

cinci cetăţi ridicate de către teutoni în Ţara Bîrsei. Un document din 1265 o

atesta sub numele de Castro Feketewholum, iar în 1377 apare cu numele de

Zeiden. De fapt, Cetatea Neagră a fost distrusă în 1345, noua aşezare fiind

întemeiată în zona de şes de la poalele Măgurii şi a devenit în timp un târg

important. Numele său latinesc era Cidinis, comunitatea avea statutul unui

târg cu drept de judecată, ca şi satele Prejmer, Feldioara şi Răşnov. Satul a

devenit în timp un târg important din cauza situării lui pe drumul care lega

Braşovul de Sibiu.

Cristian se numeşte în germană Neustadt, în maghiară Keresztenyfalu, iar în

săseşte Noscht. In spatele unui zid de apărare circular prevăzut cu nouă

turnuri aflate şi astăzi în stare bună de conservare se înalţă turla bisericii

comunei Cristian din judeţul Braşov. Turnurile au un plan rectangular şi

majoritatea având acoperişul în pupitru (într-o singură apă, înclinat spre

interior şi terminat la coronament cu o creastă crenelată). Restul au

acoperişul piramidal, iar unul este rotund şi are un acoperiş conic. Din

vechea biserică în stil romanic, ridicată în secolul al XIII-lea, se mai

păstrează încă portalul dinspre vest, care are o formă semi-circulară. Piatra

de temelie a actualei biserici a fost pusă în anul 1839.

65

Unii scriitori de origine germană consideră că Maieruşul (germană:

Nussbach, maghiară: Szászmagyarós) a fost una dintre primele comunităţi

întemeiate de către teutoni în 1211. Cu toate acestea prima menţiune

documentară datează doar din 1377 (Villa Nucum). De-a lungul timpului

aşezarea a fost lovită rând pe rând de epidemii, invazii şi inundaţii.

Maieruşul face parte dintre cele 12 comunităţi săseşti ale Ţării Bîrsei.

Satul Felmer (germană: Felmern, maghiară: Felmir, săseşte: Falmern) este

renumit pentru biserica-cetate construită în stil romanic în secolul al XIII-

lea. In secolul al XV-lea biserica este transformată în biserică fortificată

(Kirchenkastell) prin ridicarea unei incinte fortificate din zid prevăzut cu

patru bastioane.

Rotbav se găseşte la circa 20 de km de Braşov pe calea ferată care leagă

Braşovul de Sighişoara. Numele satului înseamnă ,,râul roşu” (germană:

Rotbach, maghiară: Vörösmárt, săseşte: Roiderbrich). Numele s-ar datora

unui eveniment tragic din secolul al XIII-lea în urma căruia o mare parte din

familiile fondatorilor satului şi-ar fi pierdut viaţa. Atunci, apa râului care

trecea prin imediata apropiere s-ar fi înroşit. Biserica-cetate din sat îşi află

începuturile pe la 1250, când locuitorii au început construirea unei bazilici

romanice. Pe la 1300 satul era locuit de peste 70 de familii, ceea ce

înseamnă un sat mare. Biserica în stil romanic a suferit numeroase

transformări în cursul secolelor, astfel încât stilul romanic iniţial se combina

cu elemente gotice şi baroce. In secolul al XV-lea în jurul bisericii a fost

construit un zid de apărare, iar biserica a fost astfel transformată în cetate.

Biserica fortificată a fost utilizată de către generalul Giorgio Basta drept

refugiu în anul 1602. Aici el a fost asediat de către principele Transilvaniei,

66

Gabriel Bathory. Fortificaţia a rezistat asediului şi principele a fost nevoit să

se alieze cu domnitorul Ţării Româneşti, Radu Şerban. Biserica-cetate şi

satul Rotbav au fost arse în urma unui cumplit incendiu în anul 1732. Din

anul 1738 a început reconstrucţia bisericii şi a cetăţii. In anul 1908 a fost

instalată o nouă orgă comandată la Pecs.

In Viscri (germană: Deutsch-Weiskirch, maghiară: Szászfehéregyháza) mai

dăinuie, bine conservată, una dintre cele mai pitoreşti şi - în pofida

dimensiunilor nu prea mari - monumentale cetăţi ţărăneşti saseşti, ce

cuprinde între zidurile sale una dintre puţinele biserici-sală romanice ale

secolului al XIII-lea. Poziţia retrasă a aşezării explică şi apariţia sa relativ

târzie în documente. Abia pe la 1400, ,,Alba ecclesia” (alias Viscri) apare

într-un registru al localităţilor pentru plata impozitului datorat episcopatului,

al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată printre

comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei pastori, un

dascăl şi doi săraci. Aici, ca şi în alte comune, vechimea bisericii confirmă

că aşezarea coloniştilor germani a luat fiinţă la sfarşitul secolului al XII-lea

când a fost colonizată şi partea apuseană a viitorului Scaun al Rupei.

Biserica-sală romanică, cum mai există doar în zona Rupei şi în Homorod

(biserica-sală din Crit aparţinea deja stilului de trecere de la romanic la

gotic), a avut o predecesoare care a fost parţial inclusă în acest edificiu.

Coloniştii germani (care s-au aşezat în Viscri ca imigranţi după domnia

regelui Geza al II-lea, adică dupa 1162, ca "alii Flandrenses", în ultimul sfert

al secolului al XII-lea) au găsit pe promontoriul din nord-estul comunei

actuale o mică capelă. Datarea în prima jumătate a secolului al XIII-lea ar

corespunde şi timpului în care asemenea tribune s-au construit în bazilicile

din zona Sebeşului, dar aici ne preocupă funcţia şi nu forma tribunei de vest

67

care, la Gârbova şi Miercurea, a servit deasemenea unei familii de greavi

(grofi/castelani/judecători) saşi. Deoarece Viscri n-a fost niciodată

proprietate nobiliară, numai familia greavului, conducătorul obştii săteşti, a

ridicat turnul de locuinţă, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea pentru

folosinţa personală. Intrucât temelia turnului taie un mormânt, avem dovada

ca el a fost clădit ulterior capelei, când locul nu mai servea ca cimitir. Către

sfârşitul secolului al XIII-lea, stingându-se probabil familia de greavi, aflăm

din trei documente că un magister Akus doreşte să cumpere satul, ceea ce nu

s-a întâmplat. Cetatea trece, în secolul al XIV-lea, în posesia obştii. Panta

abruptă din vest, mai puţin expusă atacului, a fost întârită în secolul al XVII-

lea, printr-un zid rectangular, ce cuprinde sectorul nord-vestic al incintei,

două turnuri devansate, plasate în nord şi vest (cel din nord, cu trei nivele

fiind construit în 1630 de către arhitectul Johann Hartman, turnul de vest, cu

patru nivele, ridicat în 1648-1649). Turnurile clădite pe panta platoului sunt

mult mai înalte în exterior decât în incinta, unde al doilea cât al lor se află la

nivelul solului. Ambele turnuri din secolul al XVII-lea au coridoare de

apărare cu parapet de paiantă, ulterior îmbrăcat în scânduri. Nivelul superior

al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord şi sud, iar în colţul de nord-est

cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatră, servea ca locuinţă

preotului în caz de asediu. In 1970-1971 cetatea a fost temeinic restaurată,

reconstruindu-se coridorul de apărare al bastionului de est, iar dupa 1990 a

intrat în patrimoniul mondial UNESCO.

Satul Roadeş (germană: Radeln, maghiară: Rados) posedă o biserică

fortificată, aşezată pe o înălţime cu pante relativ abrupte, şi protejată de un

zid dublu prevăzut cu cinci turnuri de apărare. Turnul bisericii este prevăzut

cu o galerie continuă aflată într-o stare bună de conservare. Arcadele sunt

68

amplasate pe nava bisericii şi nu în zona corului ca de obicei. Turnul

principal, situat la vest, a avut iniţial în partea sa inferioară un vestibul ai

cărui pereţi sunt străbătuţi de patru deschideri de forma unor ogive,

îmbrăcând turnul ca o mantie. Construcţia a fost terminata în 1526.

Pe o înălţime întinsă, lângă comuna Ungra (germană: Galt, maghiară: Ugra)

din judeţul Braşov, este situată o biserică în stil romanic datând din secolul

al XIII-lea. În portalul acestei biserici sunt zidite capete de leu care au

provenit din ruinele castrului roman aflat pe râul Olt. Biserica este

înconjurată de un zid circular înzestrat cu turnuri de apărare. În hrisovul de

predare a Ţării Bîrsei către Ordinul Teuton în anul 1211, Ungra era

menţionată ca graniţa acesteia.

Biserica-cetate din comuna Buneşti (germană: Bodendorf) din comitatul

Târnava Mare, în prezent se găseşte în judetul Braşov, este fortificată print-

un simplu zid de apărare circular, prevăzut cu mai multe bastioane. Nava

bisericii are deasupra contraforţilor, arcade caracteristice pentru scopuri

defensive, în timp ce corul dispune de orificii pentru turnat smoală situate pe

două nivele.

Numele Hamerodia apare pe la 1400 într-un registru de impozit ecleziastic.

Pe la 1500, Homorodul (germană: Hamruden, maghiară: Homorod) avea 68

de gospodării, 4 pastori şi un dascăl. Pe când lăcaşurile de cult săseşti din

secolul al XIII-lea au fost construite aproape toate ca bazilici romanice cu

trei nave, Homorodul posedă una din foarte rarele biserici-sală romanice ce

datează din ultima treime a secolului al XIII-lea. Corul închis spre est cu o

absidă semicirculară, se deschide spre vest cu un arc triumfal semicircular în

69

mica sală de 10,40 m lungime şi 9 m lăţime. Situată în faţa laturii apusene,

clopotniţa formează, cu parterul său boltit în cruce, un mic portic ce include

un portal semicircular profilat în trei retrageri. In al doilea cât se deschidea

spre sală arcada semicirculară a tribunei de vest care, azi zidită, se mai vede

numai din interiorul turnului. Existenţa tribunei de vest şi a unei chei de

boltă în cor, sculptată cu motivul cistercian al florii soarelui cu mijlocul în

formă de grilaj - ornament mult răspândit în Transilvania - îndreptăţeşte

propunerea lui Virgil Vătăsianu de a data biserica pe la 1270. La sfârşitul

secolului al XV-lea, biserica a fost înconjurată cu un zid de apărare înalt de

7- 8 m, de traseu rectangular. Curtina (incinta) interioara e înconjurată de un

al doilea zid de apărare, mai scund, formând "Zwinger"-ul, păstrat azi pe

laturile de sud şi vest. In 1657 turnul din nord-vest a fost înlocuit printr-un

turn înalt de 10 m, de plan pentagonal, cu patru nivele, purtând deasupra

coridorului de apărare, devansat şi cu balustradă din scânduri, un acoperiş

din sindrilă, înnoit în 1954. Caturile, separate prin platforme din bârne, au

intrări separate pe latura dinspre curte, cu un balconaş de lemn spre care urcă

scări dispuse aproape vertical.

Numele satului Cata în germană este Katzendorf iar în maghiară Kaca.

Biserica-cetate a fost construită iniţial în stil romanic păstrând ca vestigii ale

acestui stil portalul de vest şi o fereastră cu boltă în semicerc. La sfârşitul

secolului al XV-lea biserica a fost reconstruită ca o biserică fortificată cu zid

de apărare şi turnuri încă bine păstrate. Turnul-clopotniţă a fost construit mai

târziu.

Cetatea Rupea (germană: Reps, maghiară: Köhalom) este situată în zona

vestică a oraşului Rupea, pe un masiv de bazalt, în apropierea drumului ce

leagă Transilvania de Moldova şi Ţara Românească. Oraşul Rupea este

70

situat la jumătatea distanţei dintre Braşov şi Sighişoara, în partea de nord a

judeţului Braşov şi este singurul oraş din această zonă. In decursul istoriei,

cetatea Rupea a constituit un loc de refugiu pentru populaţia satelor din

împrejurimi în faţa repetatelor asedii ale turcilor şi tătarilor. Pe vremea

dacilor, pe vârful unei stânci de bazalt, se afla o cetate care se spune că purta

numele de "Ramidava". In veacul al XIV-lea, saşii au gasit cetatea în ruină

(în urma năvălirilor popoarelor migratoare) şi au construit pe ruinele

acesteia, în mai multe etape, o cetate ţărănească dându-i aceeaşi denumire pe

care o foloseau localnicii: ,,Reps” (mult mai târziu ungurii au numit-

o ,,Cohalom”, adică ,,grămadă de piatră”). Cetatea are forma unei spirale

ascendente. Sistemul de fortificare constă în trei incinte: Cetatea de Sus

(construită inainte de colonizarea germană), Cetatea de Mijloc (ridicată în

secolul al XV-lea) şi Cetatea de Jos (care datează din secolul al XVIII-lea).

Cetatea a fost construită cu începere din anul 1324, în perioada răscoalei

saşilor împotriva regelui Ungariei, Carol Robert de Anjou. Ulterior,

locuitorii au mai adădugat construcţiei iniţiale trei turnuri de apărare şi două

curţi interioare, folosite ca adăpost. In prima curte, găsim o fântână adâncă

de 59 metri, a cărei apă nu a secat până astăzi. In schimb, cetatea a fost

părăsită încă din 1643, când un incendiu devastator a transformat-o în ruine.

La sfârşitul aceluiaşi secol, saşii s-au refugiat în cetate, însă nu au folosit-o

pentru a se apăra, predând fără luptă cetatea armatelor habsburgice. In 1790,

o furtună puternică a distrus acoperişul cetăţii, iar de atunci cetatea a fost

lăsată în părăsire. Pentru a ajunge la porţile cetăţii trebuie să urcăm un drum

îngust, însă efortul ne va fi răsplătit din plin. Priveliştea oferită de Dealurile

Homoroadelor şi de Podişul Hârtibaciu este de neuitat.

71

Toate aceste vestigii sunt reprezentative pentru istoria locului şi implicit

pentru istoria poporului român. Sunt repere care merită să fie vizitate

oricând şi cu orice scop,dar mai ales pentru turism în general.

6. Elemente de etnografie

Din ansamblul creaţiei artistice populare din zona Bran se evidenţiază

în mod deosebit portul popular. Acest gen de creaţie este poate, mai mult

decât oricare altul, legat de viaţa omului, de condiţiile istorice, socio-

economice şi de mediul înconjurător.

Imbinând utilitatea cu estetica costumul popular în variantele sale

muşcelean şi brănean, a evoluat lent, influenţându-se reciproc şi

caracterizându-se printr-o anumită specificitate, unitate stilistică şi armonie.

In acelaşi timp, judeţul Braşov fiind o regiune de vie circulaţie carpatică, se

resimt în bogăţia şi frumuseţea portului popular influenţe din Ţara

Românească şi Transilvania. Majoritatea pieselor costumului popular erau

lucrate în gospodării, din materiale produse în cadrul economiei de tip

autarhic, rural. Rolul femeii era primordial în confecţionarea costumelor

populare.

Studiile de specialitate arată diferenţieri clare între portul popular

brănean şi cel muşcelean, între cel al bărbaţilor şi cel al femeilor, între portul

de sărbătoare şi cel obişnuit precum şi interferenţele stilistice între zonele

etnografice Muşcel şi Bran.

„Portul popular din zona Branului înrudit cu cel al zonelor

învecinate - Muşcel şi Dâmboviţa - relevă trăsături specifice, exemplificate

pe de o parte din natura ocupaţiilor , iar pe de altă parte prin asimilarea şi

redarea în forme locale pe bază de vârstă, sex, anotimp, condiţii sociale au

dus la o creaţie populară deosebit de interesantă prin varietatea pieselor

72

componente de costum, bogaţia coloristică şi ornamentală” - scria Titus

Haşdeu în 1979.

In cadrul portului tradiţional începe să se facă spre sfârşitul secolului al

XVIII-lea o diferenţiere a pieselor vestimentare după sex, foarte clară în ceea

ce priveşte croitul şi decorul. Astfel, dacă în vechiul costum din Bran

predominau culorile alb, negru, roşu pentru ambele sexe, în cel mai nou

constatăm diferenţieri sensibile între costumul femeiesc şi cel bărbătesc.

Ultimul rămâne în limitele liniei tradiţionale, pe când cel femeiesc işi

îmbogăţeşte gama cromatică cu nuanţe de portocaliu, violet, verde, albastru.

Incercând să relevam concepţia specifică a brănenilor cu privire la

diferenţierea dintre sexe pe plan social, pe baza elementelor de port se poate

ajunge la concluzii interesante pornind de la ansamblul vestimentar al

copiilor.

In zona Branului copilul de sex masculin era considerat un „mic

bărbat”, ţinuta lui fiind aproape identică cu ceea a bărbatului matur. Spre

deosebire de acesta interdicţia de a purta anumite piese vestimentare până la

căsătorie - fota creaţă, marama, ia cu mânecă răsucită, care marchează

trecerea de la o vârstă la alta, de la o stare civilă la alta - indică în cazul

sexului femeiesc o altă concepţie.

Ierarhia socială în cadrul zonei s-a manifestat prin existenţa unor piese

caracteristice celor cu o situaţie economică înfloritoare: scurteică de mătase

cu blană de vulpe, fotă de Muşcel, salbă din bani de aur, cojoc cu mâneci

lungi etc.

Marca socială apărea evidentă nu numai în ceea ce priveşte categoria de

piese vestimentare ci şi în calitatea materialelor din care erau confecţionate -

fir de aur şi argint, paiete, lânică industriala, mătase.

73

Cel mai vechi tip de port femeiesc brănean este cel cu fotă compus din

ştergar de bumbac aşezat peste căiţă (un fel de scufiţă), ie cu mâneca

răsucită, fotă încreţită, cojoc, pieptar, tundă de zeichi (stofă bătută la piuă),

mintean sau scurteică. Cu toate că acest costum se încadrează în aria mare a

portului cu fotă, el nu poate fi identificat cu cel din zonele învecinate, ci are

trăsături specifice, fiind în acelaşi timp unul dintre cele mai pitoreşti

costume din ţară.

Din ansamblul portului fac parte şi pieptănăturile care împreună cu

găteala capului, îi dau o înfăţişare deosebită. Pieptănăturile sunt determinate

de vârstă: până la căsătorie fetele se pieptanau cu cozi împletite purtate pe

spate, iar după cozile erau strânse într-un „conci” prins la spate cu ace

metalice.

Pe cap femeia trebuia să poarte un ştergar care nu avea numai rolul de a

acoperi părul şi de a proteja capul ci şi pe acela de a imbogaţi ţinuta femeii.

Ia cu mânecă răsucită, tipică ansamblului de sărbătoare a fost foarte

răspândită în secolul al XIX-lea. Prin croi şi decor, ea reprezintă una dintre

cele mai valoroase piese ale portului din Bran.

Din punct de vedere al croiului se aseamănă cu cămaşa încreţită la gât.

Pe cămaşă se aplică motive geometrice (din culori cum ar fi negru, roşu sau

vânăt, verde, maro).

O altă piesă este fota încreţită, ţesătura din urzeală şi beteala din lână.

Un element nou apărut datorită legăturii cu Muşcelul este marama de

borangic.

Tehnicile cele mai răspândite la realizarea motivelor decorative au fost:

cusături în cruce, în muşte, în urma acului, lănţişorul, peste muchie, cusut

„pe gras”, cusut „româneşte”, cusut pe „toiege”.

74

Infăţişarea simplă şi robustă a costumului bărbătesc brănean reflectă

condiţiile de viaţă şi firea ţăranilor din aşezările străjuite de munţi. Costumul

este format din: căciulă cu „gurgui” pentru iarnă, pălărie cu boruri mici

pentru vară, cămaşă cu mâneci largi, cioareci sau iţari, laibarică de zeghe,

ilic, zăbun, pieptar, cojoc, sarică şi glugă.

Aşadar datorită varietăţii, cromaticii şi terminologiei pieselor

componente, portul popular brănean reprezintă o valoroasă creaţie,

evidenţiind deopotrivă moştenirea arhaică autohtonă dar şi legăturile

permanente între românii situaţi de o parte şi alta a Capaţilor.

Bogăţia şi frumuseţea zonelor etnografice muscelene şi brănene în toate

manifestările geniului popular, de la construcţia unei case, unelte şi mobilier,

până la producţii folclorice de o mare sensibilitate şi sinceritate, demostrează

milenarele rădăcini ale civilizaţiei carpatice româneşti.

7. Obiceiurile

Măsura laptelui la oi si vaci

Fiecare stăpân de stână, pentru vărat, pentru fiecare oaie predă

proprietarului, pe parcursul anului 4-5 kg brânză de burduf şi 1 kg de urdă,

sau 7-8 kg telemea şi primeşte de la proprietar pentru pază şi tratamente

zooveterinare, 70-80.000 lei vechi.

Pentru fiecare vacă, pentru perioada de vărat, 1 iunie - 1 octombrie,

proprietarul primeşte 6 kg brânză de burduf şi 1 kg urdă, la fiecare litru de

lapte muls la măsurătoarea laptelui. Măsurătoarea se desfăşoară la mijlocul

perioadei de păşunat, între Sfântul Petru Nou şi Sfântul Petru Vechi. In

această perioadă, toţi proprietarii urcă la munte şi participă la cele trei

75

mulsori din ziua respectivă, prin care se constată cantitatea de lapte a fiecărei

vaci.

Urcatul la munte

Urcatul la munte, pe păşunile alpine, începe la data de 1 iunie atât cu

ovinele cât şi cu taurinele. Ovinele încep păşunatul pe păşunile de la şes,

începând cu data de 1 mai iar taurinele pe fâneţele proprietarilor inainte cu 1,

2 săptămâni de urcatul la munte.

Tunsul

Tunsul oilor se desfăşoară în perioadă 1 martie - 10 aprilie după ce

fătările s-au terminat, pentru a rămâne în adăposturile proprietarilor 3-4

săptămâni, până la ieşirea la păşunat.

Alesul oilor

Alesul oilor sau “răvăşitul” este cea mai mare sărbătoare, care se

desfăşoară în zona Branului. După coborârea de la munte, stăpânul de stână

înapoiază fiecărui proprietar efectivele şi definitivează înţelegerea ( predă

brânza şi încasează sumele de păşunat şi tratament). Cu această ocazie s-a

împământenit obiceiul ca în prima duminică din luna octombrie, la Bran pe

platforma de la Vamă, să se desfăşoare o sărbătoare tradiţională denumită

generic ,,Răvăşitul oilor”. După anul 1990, Consiliul Local Bran în

colaborare cu Centrul Agricol, a organizat direct această sărbătoare.

Producătorii de brânzeturi, proprietarii de animale n-au mai făcut

tranzacţii haotic, ci a fost organizată, o mare expoziţie de produse din lapte

şi cu cele mai frumoase animale (ovine, taurine, câini ciobăneşti, cai,

măgari). Pentru stimularea producătorilor s-au asigurat fonduri pentru

premierea celor mai frumoase şi performante animale. An de an această

76

sărbătoare are un tot mai mare ecou, vizitatori din toate zonele de şes vin să-

şi procure renumita brânză de burduf.

Obiceiurile populare tradiţionale:

1. Colindatul de Crăciun

2. Uratul de Anul Nou - Pluguşorul şi Sorcova

3. Sânzienele (24 iunie) - culesul plantelor de leac

4. „Focul lui Sumedru”(26 octombrie). In seara premergătoare zilei

de Sfântul Dumitru, copiii se strâng în cete şi aprind crengi uscate şi

rugii de la cartofii strânşi cu câteva zile mai înainte şi rostesc

chemarea „Hai la focu’ lui Sumedru, cu mere, cu nuci că sunt mai

dulci!”. Gospodarii vin cu daruri pentru copii. Ceremonialul se

încheie printr-un ritual care semnifică puritatea cu ajutorul focului:

copiii sar peste foc de mai multe ori , apoi iau câte un tăciune în mână

cu care se îndreaptă spre grădina din gospodăria fiecăruia, în nădejdea

că pomii şi legumele vor fi ferite de „gângănii”.

2.3 Potenţialul turistic al satelor din judeţul Braşov

77

Figura 2. Zona Bran

Comuna Bran se află în partea de S-V a judeţului Braşov, la intrarea în

culoarul Rucăr-Bran şi are altitudini cuprinse între 700-900 m. Comuna

Bran, atestată pentru prima dată în 1367, este specifică satului montan

românesc şi este formată din 5 sate: Poarta, Predeluţ, Sohodol, Şimon, Bran.

Leagăn al agroturismului românesc, Branul este o veche aşezare rurală cu

specific oieresc care s-a dezvoltat armonios în complexul popular de pe

aceste meleaguri ale cântecelor tradiţionale.

Natura se înfrăţeşte pitoresc cu civilizaţia liniştită şi ospitalieră a

locurilor. Vara tabloul este de-o splendoare aparte, în care livezile , florile,

poienile , grădinile conturează gura de rai ce a rezistat zgomotoaselor secole

tehnologice care ne definesc şi va refuza urbanizarea mult timp de-acum

înainte. Localitatea a crescut în jurul Castelului Bran construit în secolul al

XIV-lea şi a rămas până în zilele noastre o oază păstrătoare de tradiţii şi

78

obiceiuri. Valoarea legendară şi istorică locului este inestimabilă, putând

aminti aici doar de Contele Dracula ale cărui urme misterioase ne fascinează

şi astăzi. Mărturii ale trecutului stau în muzeele şi monumentele din zonă.

Reţeaua morfo-hidrografică din regiune este desfăşurată conform

orientării reliefului către bazinul Transilvaniei şi spre Câmpia Română.

Există ape de adâncime şi de suprafaţă. Apele de adâncime reprezentate de

izvoarele aflate la contactul dintre munţi şi culoarul Rucăr-Bran, ele fiind

slab mineralizate şi cu o potabilitate bună.

Din punct de vedere al florei şi faunei perimetrul se află în cadrul

pădurilor de fag ce se amestecă la limita inferioară cu gorunul şi la cea

superioară cu coniferele. Pădurile compacte de molid sau amestec de fag şi

brad apar în Munţii Piatra Craiului, Leaota şi Bucegi, în special la altitudini

de 1400–1700 m, iar la altitudini înalte există jnepeni, ienupări, floră

subalpină şi alpină. Izolat apar porţiuni de larice, tisă, amestecate cu molid,

fag, dar din cauza poluării pajiştile şi fâneţele înlocuiesc acum zona de

pădure. Sunt considerate monumente ale naturii: floarea de colţ, garofiţa

Pietrii Craiului, bulbucii de pădure, sângele voinicului.

Toate aceste elemente pot reprezenta motivaţii pentru practicarea

diferitelor forme de turism: în rezervaţii, speologic, ştiinţific, rural etc.

In comuna Bran se pot vizita următoarele obiective turistice:

79

Castelul Bran

Castelul Bran: Intenţia de a construi o cetate în pasul Bran exista încă de la

1364. Actul emis la 19 noiembrie 1377 de către Ludovic I acordă

braşovenilor apanajul de a ridica un nou fort din piatră la Bran „cu propriile

lor osteneli şi cheltuieli” şi să niveleze terenul în vederea construirii cetăţii.

În schimbul acestui serviciu, braşovenilor li s-au întărit unele privilegii

asupra celor 13 târguri din Ţara Bîrsei, ,,precum au fost din vechime”, acor-

dându-li-se şi altele noi, ca: dreptul de folosinţă a „câmpului numit Turcheş”

şi reducerea impozitului regal. Promisiunea mutării vămii de la Rucăr la

Bran se includea tot în noile privilegii acordate Braşovului. Ludovic îşi

„rezerva” „totdeauna” dreptul de numire şi destituire a judelui, comitelui şi

castelanului noii cetăţi, cărora le interzice să se amestece în „libertăţile şi

obiceiurile vechi” ale supuşilor din Braşov.

Castelanul, numit direct de către rege, pe lângă misiunea lui de

comandant militar, îndeplinea şi atribuţiuni administrative şi juridicţionale,

întrucât îndată după ridicare (până la 1382) cetatea a fost înzestrată cu un

domeniu, fapt pe care îl aflăm dintr-un act de la 1395, când posesiunile

cetăţii Bran, Zărneşti şi Tohan sunt dăruite parohului Thomas de la biserica

Sf. Maria din Braşov şi fraţilor săi.

În urma tratatului de alianţă antiotomană semnat de împăratul

Sigismund de Luxemburg şi Mircea cel Bătrân, la Braşov, în 1395, Bran

trece sub conducerea valahilor. Astfel, Mircea cel Bătrân – bunicul pe linie

paternă a viitorului Prinţ Dracula, cunoscut în istorie şi ca Vlad Ţepeş -

devine primul prinţ din dinastia basarabilor care stăpâneşte Branul. Mircea

cel Bătrân şi descendenţii săi Mihai I şi Radu al II-lea Praznaglava, au

acordat comercianţilor o serie de privilegii dar au şi impus interdicţii pentru

80

a preîntâmpina comiterea de abuzuri din partea vameşilor. Astfel, ei au încu-

rajat dezvoltarea schimburilor comerciale prin drumul ce trecea prin pasul

Bran şi au asigurat protecţia militară a întregii zone.

Răspunzând invitaţiei împăratului Sigismund de Luxemburg, Vlad

Dracul - tatăl Prinţului Dracula - a plecat la Nürenberg, pe 8 februarie 1431,

unde a fost numit cavaler al Ordinului Dragonului şi a primit recunoaşterea

europeană a calităţii de Prinţ al Valahiei. Din această cauză, nu puţini sunt

acei cercetători care consideră că numele „Dracul” derivă din simbolul

Ordinului Dragonului, contrar interpretării eronate potrivit căreia numele său

are o origine nefastă - „Diavolul”.

Fiul lui Vlad Dracul - Vlad Dracula zis şi Ţepeş - s-a născut în oraşul

Sighişoara, nu departe de Braşov. Numele său vine, indubitabil, conform

modului în care în general numele româneşti sunt formate, din alăturarea

sufixului patronimic „a” sau „ea” la numele tatălui. Astfel „Dracula” sau

„Drăculea” înseamnă fiul lui „Dracul”.

Dracula, potrivit descrierii făcute de legatul papal Nicolae Modrussa,

„era nu foarte înalt de statură, dar foarte vânjos şi puternic, cu înfăţişare

crudă şi înfiorătoare cu nasul mare şi acvilin, nările umflate, faţa subţire şi

puţin roşiatică; în care genele foarte lungi înconjurau ochi verzi şi larg

deschişi, iar sprâncenele negre şi stufoase îi arătau ameninţători; faţa şi

bărbia erau rase, cu excepţia mustăţii. Tâmplele umflate sporeau volumul

capului. Un gât ca de taur lega ceafa înaltă de umerii laţi pe care cădeau

pletele negre şi încârlionţate”.

Desele schimbări de domnie, după moartea lui Mircea cel Bătrân

(1418), pe de o parte, şi incursiunile otomane pe de altă parte, (în 1421,

turcii pătrund prin pasul Bran în Ţara Bîrsei pustiind Braşovul şi localităţile

81

învecinate) îl determină pe Sigismund de Luxemburg să treacă cetatea sub

autoritatea voievodatului Transilvaniei, însărcinat cu paza hotarelor.

Intre 1428 şi 1436, Vlad Dracul, viitorul Prinţ al Valahiei, a fost nevoit

să se autoexileze, refugiindu-se în Transilvania, la Sighişoara. Deţinând un

rang înalt în armata imperială, în noua sa poziţie el s-a ocupat de apărarea

graniţelor de sud-est şi a trecătorilor intracarpatice, cea mai importantă

dintre acestea din urmă fiind Branul, principala poartă de intrare din Valahia.

În numele puternicului său protector - Sigismund de Luxemburg - el şi-a

exercitat influenţa şi autoritatea în cele mai importante oraşe din sudul

Transilvaniei: Braşov, Sibiu, Mediaş, Sebeş.

Primul contact cu Branul al viitorului Prinţ Vlad Dracula s-a petrect în

1438, la sfârşitul marii expediţii de jefuire conduse de Murad al II-lea în

Transilvania, unde a fost nevoit să ia parte alături de tatăl şi fratele său,

pentru a-şi salva viaţa.

Zece ani mai târziu, destinul lui Vlad Ţepeş Dracula avea să coincidă

din nou cu cel al Branului. După ce a fost încarcerat în închisoarea otomană

din Egrigöz, Vlad Dracula devine, pentru o lună, Prinţ al Valahiei. În timpul

exilului ce a urmat, Vlad s-a bucurat de sprijinul şi compania lui Iancu de

Hunedoara, care avea o relaţie strânsă cu ţinutul Transilvaniei de Sud.

La 3 iulie 1456, Iancu de Hunedoara, îl însărcinează pe Prinţul Vlad cu

apărarea permanentă a graniţelor, incluzând aici, evident, şi zona Branului.

Din grija cu care era fortuit castelul Bran se poate deduce cu uşurinţă că

Vlad Dracula şi Iancu de Hunedoara considerau zona un loc strategic. Ca

persoană de încredere a lui Iancu de Hunedoara şi având la dispoziţie o

armată formată în mare parte din soldaţi munteni, pentru apărarea sudului

Transilvaniei, Dracula traversează munţii, prin Bran, şi odată ajuns în

82

Valahia, îl atacă prin surprindere pe Prinţul Vladislav, pe care îl detronează

şi ucide.

Imediat după ce a ajuns pe tron, Vlad Ţepeş Dracula, încheia în 6

septembrie 1456, un tratat cu regele Ungariei, prin care acesta îi asigura

protecţie în eventualitatea unui atac turc. În acelaşi timp, el încheie şi o

înţelegere cu braşovenii împotriva turcilor, promiţându-le că-i va apăra şi de

alţi duşmani. Cu acest prilej Ţepeş le acordă „dreptul de a face comerţ liber

în Ţara Românească, aşa cum făcuse şi înainte”, cu condiţia ca neînţelegerile

ivite să fie judecate de domn sau de reprezentanţii săi speciali.

Dar între Vlad Ţepeş şi braşoveni s-au ivit curând neînţelegeri

pricinuite de sprijinul acordat de către saşi lui Dan al III-lea, pretendent la

tronul Ţării Româneşti.

Tratativele purtate au dus însă la împăcarea ambelor părţi în decembrie

1457, menţinându-se respectarea „convenţiilor” făcute anterior. Pentru

nerespectarea celor stabilite la sfârşitul anului 1457 Ţepeş va trece la

represalii împotriva negustorilor saşi. Dan al III-lea, care se găsea încă la

Feldioara, lângă Braşov, consemna în 1459, că auzise „cum că Dracul a tras

în ţeapă pe negustorii din Braşov şi Ţara Bîrsei care au venit cu mărfuri din

Ţara Românească.”

In aprilie 1460 s-a elucidat situaţia de conflict între Vlad Ţepeş şi Dan

al III-lea. Vlad Ţepeş pătrunde prin Bran în Ţara Bîrsei „atacând sate, cetăţi

şi oraşe”, unde a dat foc grânelor, iar pe cei prinşi i-a tras în ţeapă în

apropierea capelei Sf. Iacob din Braşov. Apoi, trecând munţii cu Dan şi

oamenii acestuia îl pedepseşte pe pretendentul la tronul Ţării Româneşti prin

slujba de înmormântare, tăierea capului şi îngroparea acestuia.

Urmând a se confrunta cu puternica armată otomană condusă de

Mahomed al II-lea, care a invadat teritoriile româneşti la începutul verii lui

83

1462, Dracula aplică cu înţelepciune tactica pârjolirii pământurilor şi îşi

organizează armata strategic pentru a apăra ţinuturile atacate de turci. Astfel,

munţii şi bătrânele păduri din jurul Branului au devenit refugiul soldaţilor,

dar şi adăpost pentru femei şi copii.

La 15 august 1462, Albert Istemmezö, le-a cerut locuitorilor Braşovului

şi Branului să facă pace cu Radu cel Frumos, bazându-se pe o atitudine

diplomatică nefavorabilă lui Dracula manifestată în cercurile oficiale

transilvănene, care considerau că Branul, o cale de o esenţială importanţă

economică, stategică şi militară, trebuie să fie eliberată de sub influenţa lui

Vlad, pentru a putea asigura o legătură între Radu cel Frumos şi susţinătorii

săi din Transilvania.

După epuizanta confruntare cu Mahomed al II-lea, din care Vlad

Dracula a ieşit învingător, în ciuda trădării nobililor care nu-i acceptau

intransigenţa, el a plecat la Braşov pentru a întâlni armata lui Matei Corvin

care, cu greu, a cucerit oraşul pe 20 noiembrie 1462.

Michael Beheims scria că Vlad, care încă avea o armată puternică, a tra-

versat Carpaţii şi a ajuns în Braşov unde a purtat îndelungate negocieri cu

Matei Corvin. După această întâlnire, prinţul valah a trecut înapoi munţii

acompaniat de avangarda armatelor aliate, cu al căror ajutor Vlad spera să-şi

urmărească duşmanii şi să-şi continue lupta împotriva otomanilor. Prinţul

Vlad şi căpitanul armatei regelui Ungariei, Jan Giska, cu luptătorii lor, pe

atunci în serviciul lui Matei Corvin, au rămas în munţi pentru a aştepta restul

armatei ungare. La început, Jan Giska a fost trimis să-l sprijine pe Dracula,

dar oponenţii săi transilvăneni au realizat că valahul trecea printr-un moment

critic astfel că, profitând de atmosfera nefavorabilă, au conceput o falsă

scrisoare de trădare chipurile semnată de Dracula, pe care i-au arătat-o

Regelui. Acestea fiind date, Matei Corvin, nedorind să să se implice într-o

84

acţiune atât de riscantă în josul Dunării, ordonă ca Dracula să fie arestat.

Locul stabilit pentru prinderea lui Dracula, care se presupune a fi zona

Branului, este dificilă pentru desfăşurarea unei armate, aici până şi carele

treceau doar câte unul în şir indian, de îngust ce era drumul. Pus în

imposibilitatea de a-şi demonstra considerabilele calităţi militare, Dracula

este capturat la 26 noiembrie 1462. În strâmtoarea dintre stâncile Pietrii

Craiului, Vlad este legat cu lanţuri şi, trecând prin Bran - unde pentru scurt

timp a fost încarcerat în pivniţele Castelului Bran - el este transportat la

Mediaş, Alba Iulia şi apoi în temniţele regale din Visegrad şi Buda.

Documentele care atestă că Vlad Dracula a trecut de atât de multe ori

prin Bran şi a stabilit relaţii economice şi militare cu Castelul Bran, vorbesc

despre importanţa rolului jucat de trecătoare şi castel în relaţiile dintre

Transilvania şi Valahia.

In octombrie 1476, când Vlad Ţepeş se afla la Braşov urmând a trece pe

la Bran în Ţara Românească pentru a-şi ocupa tronul în cea de-a treia

domnie, le acordă braşovenilor libertatea de a face comerţ „în toate târgurile

şi locurile din ţara domniei mele, cum a fost şi mai ’nainte aşezământul cel

vechi din toate câte le va fi de trebuinţă şi vor pofti”.

Vlad Ţepeş a ajuns însă foarte repede în situaţia de a încălca privilegiul

acordat braşovenilor întrucât negustorii din ţara sa, cum spune, „nu se pot

hrăni săracii”. Limitarea negoţului braşovean în Ţara Românească nu este

numai opera lui Vlad Ţepeş, deoarece în 1478-1482 Basarab cel Tânăr scria

negustorilor oraşului de peste munţi „să se înţeleagă” cu negustorii din ţara

sa ca „să luaţi marfa de la negustorii noştri la hotar”.

In 1897, scriitorul irlandez Bram Stoker publică thrillerul „Dracula”,

apreciat de Oscar Wilde ca fiind „cea mai frumoasă poveste a tuturor

timpurilor”. Asemănările dintre Castelul Bran şi castelul contelui Dracula

85

din roman i-a determinat pe numeroşi cercetători şi jurnalişti să afirme că

locul unde se petrec aventurile descrise de Stoker este chiar Castelul Bran,

deşi romancierul nu a trecut niciodata în viaţa sa prin Bran. Trebuie

accentuat însă, o dată în plus, că povestea lui Bram Stoker nu are nici o legă-

tură cu prinţul român, Vlad Ţepeş, şi în consecinţă, ea poate atrage o umbră

nefavorabilă asupra figurii istorice a acestuia, a cărui viaţă şi fapte trebuie

cunoscute de lume aşa cum s-au petrecut ele în realitate. Personalitatea şi

actele sale trebuie evaluate just, iar reputaţia sa este inestimabilă.

Numeroasele filme realizate la Bran, nenumăratele articole scrise aici,

milioanele de turişti dornici să descopere una dintre cele mai fascinante

mituri ale secolului, precum şi documentele autentice ce îl însoţesc,

frumuseţea locurilor, ospitalitatea gazdelor, sunt tot atâtea motive pentru

care merită să vii la Bran.

Popularitatea cunoscută de poveştile şi anecdotele despre Prinţul

Dracula, precum şi larga circulaţie în ţările slave a legendelor despre

omorurile săvârşite de „prinţul – vampir”, dovedesc, o dată în plus, interesul

pe care îl trezeşte Vlad Ţepeş şi Branul, implicit.

Comparând cu numeroasele dovezi care vin să motiveze acţiunile sale

severe, istoricii consideră că acuzaţiile extrem de crude pronunţate împotriva

lui Vlad Dracula sunt în contradicţie cu logica istoriei şi legile ţării din acea

epocă.

Prinţul Vlad Ţepeş-Dracula trebuie să rămână în memoria istoriei ceea

ce a fost pentru poporul său: un simbol al justiţiei, exponent prin excelenţă al

luptei pentru neatârnarea şi libertatea ţării sale, model de curaj şi inteligenţă

puse în slujba celor mai nobile cauze, geniu militar plin de inventivitate,

inegalat diplomat şi om politic de primă mărime în epocă, pilduitor exemplu

de apărător şi iubitor al ţării şi neamului său. Cine cunoaşte istoria poporului

86

român, poate cu uşurinţă să înţeleagă că fără Dracula Voievod aceasta ar fi

lipsită de una din cele mai de seamă personalităţi, dar şi de un moment de

importanţă excepţională pentru libertatea sa.

Stăpânirea cetăţii şi oraşului de către Braşov după 1498 aduce

însemnate modificări în primul rând în organizarea şi funcţionarea lor.

Oraşul şi districtul Braşov (format din 13 târguri şi comune libere) alegeau

în fiecare an doi castelani care administrau veniturile şi cheltuielile cetăţii

Branului şi domeniului acestuia. Veniturile cetăţii rezultau din venitul

morarilor, venitul din piper, venitul de la băutura vândută în cetate, venitul

realizat din vama cetăţii, venitul din birşagurile juzilor din Braşov şi district,

venitul din dijma oilor, venitul rezultat din taxa ţiganilor din district, venitul

dijmei din satele domeniului, venitul din semănatul şi vânzarea inului, dijma

stupilor din domeniu, dijma porcilor, censul de pe domeniu, taxa

vigesimatorilor pentru slujitorii din cetate, venitul sării de la Feldioara şi

altele.

După expirarea mandatului de un an castelanii puteau fi realeşi.

Excepţie a făcut românul Gheorghe Olah (sau Gheorghe Românul), care a

fost ales pe timp de 10 ani. De la mijlocul secolului al XVI-lea, castelanii nu

mai sunt aleşi de întregul district, ci numai de judeţ şi senat, ca apoi judeţul

să fie cel care îi numeşte.

Castelanul era în primul rând conducătorul militar al cetăţii, apoi

administratorul domeniului şi judecător suprem al acestuia. Erau numiţi câte

doi tocmai pentru a putea fi găsit întotdeauna unul dintre ei (castelanii) sau

pentru a sta la cetate permanent (vicecastelanii). Castelanii nu primeau

salarii, doar gratificaţii şi li se plăteau deplasările la cetate sau pe domenii.

Ca administratori ai cetăţii şi domeniului acestuia, vicecastelanii sau

pârcălabii conduceau o serie de lucrări, cum ar fi reparaţii de tâmplărie,

87

zidărie, fierărie, sobe „cu cahle lustruite”, ferestre (discuri de sticlă în ramă

metalică), sau de altă natură, ca pictarea în 1512 a bisericii din cetate de

către Dominic, executarea a patru blazoane în sala mare şi două orologii

solare în curte de către Gregorius în 1535, vopsirea şi revopsirea blazoanelor

de pe uşi, precum şi slujbele din biserica cetăţii ş.a.m.d. Toate acestea erau

plătite în raport cu valoarea lucrării.

Pârcălabii aveau grijă de înzestrarea cetăţii cu arme, dar şi cu mobilier

sau alte obiecte, inclusiv alimente şi cele necesare bucătăriei. Ei mai aveau

în grijă şi moara de malţ de la poalele cetăţii, precum şi joagărul.

Din anul 1600, administrarea domeniului este preluată de judeţul şi

cojudeţul Braşov. Conducătorii cetăţii purtau şi alte denumiri, nu numai de

castelani, ci şi praefecţi, aediles, dispensatores, patroni inspectores. Toate

aceste denumiri vorbesc despre rolul lor administrativ. Acest lucru se

reflectă şi în modificările pe care le-a suferit castelul după 1498, când turnul

din partea de răsărit se dublează cu parament de bosaje: se amenajează logia

din interior şi se înalţă zidurile de incintă modificându-se în sensul

amenajării cu două rânduri de metereze, cele inferioare pentru artilerie, iar

cele de sus de pe drumul străzii pentru arme uşoare individuale. În aceeaşi

perioadă se înalţă şi turnul central, donjonul şi pilaştrii cu console cu

dubluter.

Castelul Bran - Castelul lui Dracula, cocoţat pe o stâncă uriaşă, ca un

necruţător străjer de veghe la trecerea din Ţara Românească spre

Transilvania, este un monument arhitectonic de o inestimabilă valoare

istorică, culturală şi afectivă. Castelul păstrează în cele 27 de săli numeroase

obiecte, arme, armuri, mobilier de epocă. In anul 1948 castelul Bran a intrat

în patrimoniul statului. Incredinţat în anul 1956 spre administrare şi

organizare muzeală profesorului Emil Micu. Monumentul din trecătoarea

88

Branului este inaugurat ca muzeu de istorie şi artă în primavara anului

următor. Tematica expoziţiei de bază cunoaşte mai multe faze, ultima aflată

încă în stadiul de proiect urmărind atât sublinierea rolului pe care cetatea -

castel Bran l-a avut de-a lungul timpului în supravegherea şi apărarea

trecătorii Bran şi a Drumului comercial al Braşovului cu Ţara Românească

cât şi punerea în valoare a patrimoniului cultural existent.

In Sala de arme şi la gurile de trecere ale cortinei fortificate au fost

expuse arme specifice secolelor XV-XVII: arbalete, puşti grele de cetate,

pavăze transilvănene, spade, săbii şi armuri care vin să reliefeze rolul militar

al cetăţii.

In Cancelaria castelanului şi în Sala de consilii, pe lângă portretul lui

Lucas Hirscher, jude al Braşovului şi valoroase piese de mobilier datând din

secolul al XVII-lea (printre care o remarcabilă ladă de Renaştere Târzie,

datată 1662), au fost expuse documente emise de cancelaria castelanului şi

jurământul de credinţă al acestuia, care vin să sugereze funcţia

administrativă şi jurisdicţională pe care castelanii au executat-o asupra

domeniului Bran. In alte încăperi ţinând seama de destinaţia avută în timp, a

fost pusă în evidenţă şi valoarea unor obiecte de artă integrate în elemente de

arfitectură interioară.

Astfel în Capela Cetăţii cu pronunţate elemente gotice arhitecturale au

fost expuse atât piese de artă plastică cât şi obiecte de mobilier aparţinând

aceluiaşi stil. Remarcabile prin vechime şi tratare stilistică sunt piesele de

sculptură în lemn: „Ana Intreita”, „Sfântul Laurenţiu”.

In Camera de muzică de plan dreptunghiular cu plafon de grinzi cu

ferestre cu ambrazuri şi banchete, remarcabile ca piese de mobilier sunt

scaunele de Renaştere germană din secolul al XVII-lea spre baroc

provincial; un bufet - Renaşterea germană secolul al XVI-lea, cu elemente

89

sculptate în relief; scaune baroc austriac din secolul al XVII-lea, al căror

spătar este format din lezene terminate în mascheroni. Tot în această sală

sunt expuse piese de porţelan, ceramică şi faianţă, orientală şi europeană

între care boluri şi un vas piriform, persane, din secolul al XVII-lea, două

platouri de Delft din secolul al XVIII-lea, un platou de China ce poartă

marca dinastiei Tin. In încăperea alăturată vizitatorul întâlneşte piese de

Renaştere spaniolă (un bufet de formă dreptunghiulară, un scrin) decorate cu

elemente vegetale şi zoomorfe precum şi cu arabescuri, specifice stilului

hispano-maur.

Etajul IV, a cărei terasă oferă vizitatorului perspectiva Branului de Sus

şi a drumului ce duce peste Carpaţi, adăposteşte mobilier rustic transilvanean

şi trofee de vânătoare reprezentative pentru o zonă de munte care, alături de

înregistrările de muzică veche, sugerează atmosfera de epoca.

Circuitul castelului ne poartă de la etajul IV la etajul II prin casa

scărilor, decorată cu vase mari de aramă şi un basorelief în tencuială din

ceramică policromată şi smalţuită aparţinând, după stilizare şi cromatică,

şcolii italiene de secol XVI, reprezentând Fecioara cu pruncul, înconjurată

de doi serafimi şi Sfântul Ioan Botezatorul.

In Camera de dormit cea mai impunătoare piesă expusă este patul cu

baldachin, monumental ca dimensiuni, ale cărui altrorelief sau sculpturi par

să aparţină secolelor XVII-XVIII, mai probabil barocului austriac. In camera

alăturată numită Camera orientală, dupa obiectele expuse, are un plan

trapezoidal, grinzi pictate, iar ferestrele sunt fixate pe vechile guri de tragere.

Aici sunt expuse: remarcabile scoarţe Gheordez, un valtrap Senne (Persia)

de secol XVII-XVIII – cu broderie cu fir de aur şi argint pe un suport de

pânză de in, arme orientale.

90

Capitelul de fântână din curtea interioară, o valoroasă sculptură în

piatră aparţinând Renaşterii completează ansamblul castelului Bran, un

monument istoric - muzeu, care constituie o remarcabilă mărturie a unui

trecut istoric şi artistic, o succesiune de epoci îmbinate cu o multitudine de

stiluri.

Potenţialul turistic-cultural la nivelul localităţii Bran este atractiv şi

variat, fiind reprezentată de fondul etno-folcloric originar, manifestări

folclorice şi sărbători tradiţionale, castelul Bran, muzeul de artă medievală,

Biserica de zid cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” sau clădirea vechii

vămi din secolul al XVIII-lea. în incinta castelului Bran se află un important

muzeu etnografic în aer liber ce include gospodării ţărăneşti, instalaţii

tehnice, obiecte specifice satelor din zonă.

Muzeul satului brănean este un muzeu etnografic în aer liber, alcătuit din

16 monumente etnografice (gospodării, locuinţe , anexe gospodăreşti,

instalaţii de tehnică populară de prelucrarea lânii şi a lemnului)

„Inima Reginei” este o nişă săpată în stânca de pe latura de vest a trecătorii

Branului, protejată cu grilaj metalic. Aici în anul 1940, a fost depusă caseta

cu Inima Reginei Maria, care a fost adusă de la Balcic (localitate aflată

astăzi în Bulgaria). In anul 1938, conform dorinţei, Regina Maria a fost

înmormântată în biserica Stella Maris din Balcic.

„Vama Bran” se află în locul unde, în Evul Mediu, se percepea taxa vamală

de 3% (tricesima) pentru mărfurile tranzitate, este organizat muzeu care, prin

obiectele şi documentele de epocă expuse, evidenţiaza rolul Branului ca

91

arteră de legături economice, culturale şi politico-militare dintre ţările

romane şi ţinuturile vecine.

Biserica cu hram „Adormirea Maicii Domnului” (Poarta) este situată pe

drumul principal care merge paralel cu râul Poarta. Ridicată în 1826,

edificiul are formă de cruce cu două abside laterale şi cea a altarului în formă

de semicerc. In plan are o tindă (prindvor), pronaos, naos, şi altar.

Construcţie ridicată pe temelie de piatră, cu pereţii din zid gros de cărămida,

tencuit şi văruit. Turnul, de formă conică, este situat deasupra pronaosului.

Iconostasul cuprinde icoanele celor 12 sfinţi apostoli, o icoană cu Sf.

Treime, iar pe uşile împărăteşti este o pictură din 1830, semnată de Nicolae

Bucur Gavril, înfăţişându-l pe Isus Cristos răstignit.

Biserica din Jos (biserica veche) cu hramul Cuvincioasa Paraschiva

(Simon) a fost construită în anul 1790, pe locul unei biserici mai vechi de

lemn, prin stăruinţă preotului Nicolae Vartolomei. In anul 1793 a fost sfinţită

de episcopul Gherasim Adamovici. Are formă de cruce, cu două abside

laterale la naos şi alta care constituie altarul. Se remarcă pictura interioară şi

exterioară, în fresca. Este un edificiu religios cu valoare de monument

istoric.

Biserica din sus (biserica nouă) cu hramul Sf. Nicolae(Simon) este situată

în centrul satului, pe un dâmb ridicat la întâlnirea drumurilor Văii Tisei cu

Valea Simonului. Construcţie din zid gros de cărămida, pe temelie de piatră

şi beton, cu două abside laterale şi altar. In plan are un pridvor, pronaos şi

naos. A fost ridicată în 1846-1849.

92

Troita (Simon) este situată pe Valea Tisei la 50m de la intersecţia cu Valea

Simonului, ridicată, probabil în anul 1814, de Nicolae Vartolomei. Crucea

este de lemn de stejar, cu elemente decorative crestate, cu inscripţia IS-HS şi

urme de pictură. Troiţa are funcţia de monument public religios, legat de

evenimentele din sat.

Biserica cu hram „Adormirea Maicii Domnului”(Predelut) a fost ridicată

în 1824 sub formă de navă. Păstrează elemente în stil gotic şi este pictată de

de pictorul Toma Condrea.

Biserica cu hramul Cuvincioasa Paraschiva (Sohodol) a fost construită în

1812 de arhitectul Kreutzer, ctitor fiind familia cărturarilor Puşcariu.

Biserica are formă dreptunghiulară şi a fost pictată în 1817 de Nicolae

Zugravu din Turcheş.

Biserica cu hram Sf. Treime (Sohodol) este situată pe un platou neted al

unui deal. A fost construită în anii 1820-1830, în timpul preotului Bucur

Babeş. Biserica este ridicată în formă de cruce.

Alte obiective turistice în comuna Bran ar mai fi:

Crescătoria de păstrăvi (Poarta) este situata în hotarul satului, în apropierea

Muntelui Zănoaga

Pârtia de schi alpin (Bran) se află în Muntele Zănoaga, are o lungime de

600 m şi este dotată cu teleschi

Casa preoţilor Enescu (Simon) este un monument de arhitectură populară

93

Alte repere ale turiştilor pot fi târgurile şi expoziţiile din zona Bran:

a) cu caracter permanent - în fiecare miercuri din săptămână în piaţa

comunei se desfac mărfuri (legume, fructe, obiecte de uz caznic şi

gospodăresc) care nu se produc în zonă

b) cu caracter sezonier - Târgul de vară ,care se organizează în fiecare an în

ziua de 9 august (târgul lui Pantilimon). La acest târg este un aflux mare de

vizitatori din toate comunele învecinate, unde localnicii işi procură legumele

ce nu se cultivă în zona de munte. Această perioadă coincide cu sfârşitul

cositului fâneţelor;

- Târgul de toamnă, care se organizează în fiecare an

în ziua de 21 noiembrie, este denumit “Târgul lui Arhanghel” şi coincide cu

perioada când toţi gospodarii şi-au terminat treburile din gospodărie şi işi fac

aprovizionarea de iarnă. Atracţia acestui târg este expoziţia cu vânzare a

produselor din piei: căciuli, cojoace, bunzi. Majoritatea localnicilor îşi

procură piei pentru ca pe tot parcursul iernii să-şi confecţioneze obiecte de

îmbrăcăminte. La acest târg sosesc în zonă mari producători de piei de

astrahan din zona Moldovei.

Comuna Moeciu este situată în centrul ţării, la extremitatea sudică a

judeţului Braşov, între masivele Piatra Craiului şi Bucegi, în culoarul Rucăr-

Bran. Aflată la o altitudine cuprinsă între 800 şi 1200 m, ocupă o suprafaţă

de 103,4 km, cu o populaţie de 5.575 locuitori şi dispune de o suprafaţă

împădurită de 5482 ha.

94

Această aşezare a fost atestată documentar în anul 1405, în cadrul

acesteia existând ca monumente istorice de artă şi arhitectură: Biserica

ortodoxă-romană “Sf. Nicolaie” din secolul al XVIII-lea şi “Adormirea

Maicii Domnului”, din 1818.

Comuna Moeciu face parte din unitatea geografică social-economică a

localităţilor brănene. Este situată la 30 km distanţă de reşedinţa de judeţ -

Braşov - pe DN 73 şi are în componenţă şase sate care au fuzionat în 1968:

Moeciu de Jos, Moeciu de Sus, Cheia, Drumul Carului, Măgura şi Peştera.

Profilul de bază al comunei este unul agricol, în special zootehnic, şi

este dat de ocupaţiile pastorale ale locuitorilor, de altfel vestiţi crescători ai

ovinelor şi bovinelor). De-a lungul timpului locuitorii acestei aşezări şi-au

câştigat un bun renume cu produsele lactate fabricate din reţete străvechi.

Comuna este slab industrializată, sectorul de stat fiind reprezentat în trecut

de trei societăţi ce activau în domeniul transportului de călători, întreţinerii

păşunilor şi exploatării fondului forestier.

Cadrul natural prezintă particularităţi deosebite, datorită îmbinării

armonioase a diferitelor forme de relief (munte înalt, platou, forma vălurită

de-a lungul râurilor şi văilor ce străbat terenul modelat de o reţea

hidrografică bogată), toate acestea creând un valoros potenţial economic şi

turistic, slab exploatat până în prezent.

Zona montană în care este amplasată comuna Moeciu, între cele două

parcuri naţionale Bucegi şi Piatra Craiului, creează condiţii favorabile

organizării şi dezvoltării turismului rural.

Reţeaua hidrografică este bogată, caracterizată în general de prezenţa

cursurilor de apă temporară. Întreg teritoriul se încadrează în bazinul

hidrografic al râului Turcu, afluent al râului Bîrsa.

95

Fauna: pe crestele montane cu deosebire în Bucegi şi Piatra Craiului

turiştii pot admira capra neagră. Dintre mamiferele cu valoare cinegetică

amintim: ursul, lupul, vulpea, mistreţul, veveriţa, căpriorul, râsul, toate fiind

ocrotite. Avifauna este reprezentată de cocoşul de munte, acvila de munte,

ciocănitoarea, mierla, cinteza, piţigoiul. În apele de munte trăiesc păstrăvi,

scobari, clean şi boiştean.

Flora: altitudinea culoarului încadrează Moeciul în zona pădurilor de

fag, care la limita inferioară se află în amestec cu gorunul iar la partea

superioară cu coniferele. Păduri compacte de molid sau în amestec cu fag,

brad apar în masivul Leaota, Piatra Craiului, Munţii Bucegi îndeosebi în

versanţii nordici. Ca urmare a populării îndelungate, regiunea a fost puternic

despădurită, pajiştile şi fâneţele luând locul codrilor de altădată.

Ca puncte de atracţie pentru turişti se enumeră obiectivele naturale:

- Peştera Liliecilor (din satul Peştera descrisă în cap. 2.1.1)

- Cheile Moeciului

- Prăpastiile Măgurei etc.

- Parcul Naţional Piatra Craiului ( deosebit, cu intrare prin

Zărneşti);

- Cheile Grădiştei, rezervaţii naturale (La Chişătoare) aici

întâlnim şi baza de agrement pentru turişti cu pârtie de

schi pentru coborâre cu o lungime de 500 m (dotata cu

teleschi ) şi totodată cu teren de tenis;

- acces spre platoul Bucegilor excelent;

- munţii Piatra Craiului;

- complexele carstice de la Peştera şi Măgura

96

In cadrul comunei există numeroase trasee cu plecare din satele acesteia.

Dintre acestea amintim:

o Trasee cu plecare din Moeciu de Sus

Intre Văi - Valea Bengaleasa - Muchia

Gutanului - Cabana Bangaloaica (Casa de vânatoare) - Stâna şi Poiana

Gutanului - Zarul Mare - Colţii Ţapului - Vf. Bătrâna - Drumul

Grănicerului - Curmătura Doamnelor - Gavanele Bucura (Vf. Bucura

2501 m) - Vf. Omu

Marcaj : Triunghi roşu (până în Vf. Bătrâna, de aici banda

roşie care vine din Şaua Strunga)

Timp de parcurgere : 51/2 - 6 ore

Traseu interzis iarna !

2. Intre Văi - Valea Bengaleasa - Piciorul Boului - Grohotiş -

Şaua Strunga - Valea Ialomiţei

Marcaj : cruce roşie

Timp de parcurgere : 41/2 ore

Traseu interzis iarna !

3. Intre Văi - Valea Bengaleasa - Valea Bărbuleţ - Muchia Bucşa

- Vf. Bucşa - Muntele Coteanu - Muntele Deleanu - Lacul şi cabana

Bolboci

Marcaj : triunghi roşu

Timp de parcurgere : 6 ore

4. Traseu de legătura între Bucegi şi Piatra Craiului: Şaua Strunga

- Bucşa - Dudele Mici - Dudele Mari - Curmătura Fiarelor - Giuvala -

Dâmbovicioara - Brustureţ - Refugiu Grind - Vf. Piscul Baciului (La

Om)

97

Marcaj : bandă roşie (până la Giuvala)

Timp de parcurgere : 9 ore

o Trasee cu plecare din Măgura

Traseul turistic traversează satul Măgura, face legatura între

Castelul Bran şi Munţii Zănoaga şi Curmătura din Piatra Craiului.

Marcaj : bandă roşie

Timp de parcurgere : 31/2 ore

o Trasee cu plecare din Moeciu de Jos: Moeciu de

Jos - Peştera - Pietrele - “La Table” (Piatra Craiului)

Marcaj : cruce roşie

Timp de parcurgere : 4-5 ore

Bogăţia cultural-istorică a zonei Bran-Moeciu:

Comuna Moeciu păstrează o instalaţie tradiţională pentru prelucrarea

lânei, o pi vă, un joagăr, o moară, acestea numărându-se printre puţinele

piese originale rămase în România;

Biserica Adormirea Maicii Domnului (Moeciu de Sus) este construită în

1834 pe locul unei biserici din lemn din secolul al XVIII-lea. Este situată pe

un platou, la circa 200 m de drum. Construcţia este în formă de navă din

zidărie de piatră şi cărămidă, având în plan pridvor, pronaos, naos, altar,

precum şi un podişor pentru cor. Biserica a fost pictată în 1956 de pictorul

Toma Condrea;

98

Biserica cu hram Sf. Nicolae (Moeciu de Jos) este situată la circa 200 m de

şoseaua principală, construită în anul 1761. Edificiul a fost construit sub

formă de cruce, cu amvon, naos cu două nave laterale şi absida altarului.

Spre centrul Bisericii este amplasat un turn octogonal de dimensiuni mai

mici. Pictura interioară este realizată în tehnica frescei;

Biserica cu Hram Adormirea Maicii Domnului (Magura) este situată în

centrul satului, lângă şosea. A fost construită la începutul secolului al XX-

lea, de preotul Radu Talpă. Biserica are formă de cruce cu tindă, pronaos,

naos. Pictura este în tehnica frescei.

Biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” (Sat Cheia) datează din

1813 şi este construită sub formă de cruce cu pronaos cu două abside laterale

şi absida altarului. Pictura a fost executată în 1823 de către Ioan, Petru şi

Nicolae Vartolomei.

Biserica cu hram „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” (Peştera) este situată pe

un platou înalt şi neted, lângă drumul principal. Monumentul a fost ridicat în

anul 1793. Construcţia este sub formă de altar semicircular. Temelia bisericii

este din piatră iar zidurile din cărămidă. Conform inscripţiilor în chirilică,

clopotul datează din anul 1780.

Complexul de industrii populare (Moeciu de Jos) aparţine lui Nicolae Blaj,

este alcătuit din piuă pentru postav, vâltoare, dărac de lână, acţionate

hidraulic printr-o roată verticală, completate în a doua jumătate a secolului al

XX-lea, cu instalaţii acţionate electric pentru torsul lânii.

99

Stâna din Muntele Clăbucetu de Jos (Moeciu de Sus) este recunoscută

pentru văratul animalelor, tipică păstoritului cu stâna la munte, practicat în

satele Branului.

Monumentul istoric „La cetate” (Cheia) este un sit arheologic pe

interfluviul Drumul Carului, unde au fost descoperite alături de vestigii din

epoca neolitică, ceramică dacică modelată cu mâna, precum şi numeroase

obiecte din perioada stăpânirii romane (ceramică, monede , bijuterii, vas de

libatii etc.)

Farmecul folcloric este nelipsit, Moeciu făcând parte din vatra arhaică a

culoarului judeţului Braşov, cunoscut ca leagăn de tradiţii. Principalele

târguri şi sărbători din zona Moeciu:

1 ianuarie – obiceiul sorcovitului

martie, aprilie – obiceiuri legate de sărbătoarea Invierii Domnului

martie – urcarea oilor la munte

25 aprilie – măsurarea laptelui, alegerea celui mai bun crescător de

animale

20 iulie – Sântilie

25-26 iulie – Târgul de vară de la Moeciu

9 august – Sf. Pantelimon

25 octombrie – Focul lui Sumedru

octombrie – răvăşitul oilor

8 noiembrie – târgul de Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril

24 decembrie – colindatul – Bună dimineaţa la Moş Ajun

25 decembrie – Sărbătoarea Crăciunului

31 decembrie – revelion

100

Comuna Fundata este aşezata la 11km de la Bran şi are în componenţa

sa 3 sate: Fundata, Fundăţica şi Şirnea. Comuna Fundata este amplasată la

cea mai mare altitudine din România (1250-1360 m).

Atracţiile zonei sunt:

Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domului(Fundata) este situată pe

latura stângă a drumului comunal care leagă Fundata de Fundăţica. A fost

construită în 1848, ctitori fiind Bucur Moşoiu şi Moise Foea. Monumentul

are formă de navă, având în plan pridvor (amvon), pronaos, naos şi altar.

Temelia edificiului este de piatră cu mortar de var cu nisip, iar pereţii din zid

de cărămidă şi piatră de tencuială şi văruită, peste care s-a aplicat ulterior, în

anul 1873, pictura în frescă, realizată de preotul Vartolomei din Simon.

Muzeul sătesc „Nicolae Frunteş” (Şirnea) este amenajat de către profesorul

Nicolae Frunteş, în urmă cu 40 de ani, cu tematică etnografică: obiecte din

domeniul ocupaţiilor tradiţionale, piese de port popular, textile şi obiecte cu

caracter documentar istoric şi memorial.

Pârtie de schi nocturnă pe care la sfârşitul lunii ianuarie se organizează

Concursul naţional de schi fond „Cupa Şirnea”.

Alte atracţii ar fi drumeţiile. In zonă sunt trasee marcate:

Fundata - Şleul Mândrului - Curmătura Fiarelor - Dudele - Şaua Bucşa -

(1780 m) - Şaua Strunguliţa (1890 m) - Şaua Strunga (1909 m) - Cabana

Padina - Valea Ialomiţei

101

Marcaj : bandă roşie

Timp de parcurgere : 5-6 ore (nu se recomandă iarna)

Fundata - Fundăţica (1160 m) - Valea Rudăriţa - Podu Dâmboviţei

Marcaj : punct albastru

Timp de parcurgere : 2-21/4 ore

Fundata - pe Chiciura - Valea Urdii

Nemarcat

Timp de parcurgere : 2 ore

Şirnea - Curmătura Groapelor - Valea Seacă a Pietrelor - „La Table”

Marcaj : triunghi roşu

Timp de parcurgere : 3-31/4 ore

2.4 Circulaţia turistică

Nu numai schimburile comerciale stau la baza apariţiei turismului ci şi

pelerinajele la locurile de cult - Dadona (Zeus) şi Delfi (Apollo) - precum şi

călătoriile la jocurile olimpice pe care le făceau mai ales grecii din întreaga

Eladă.

Cu toate că instabilitatea provocată de năvălirile barbare şi fărâmiţarea

statală nu a favorizat deloc acest gen de călătorii, turismul nu a dispărut în

totalitate, din contră, după încetarea acestor năvăliri, a progresat treptat cu

diferenţe de la o zonă la alta, de la o ţară la alta, până spre mijlocul secolului

al XIX-lea.

102

Apariţia locomotivei şi construirea primelor căi ferate şi mai târziu,

apariţia automobilului au determinat un rapid progres al mijloacelor de

transport şi alături de dezvoltarea căilor de comunicaţie au favorizat şi extins

activităţile turistice.

Din punct de vedere etimologic se presupune că termenul “turism” îşi

are originile în semnificaţiile cuvintelor latine “tornare” - a se întoarce şi

“tornus” - mişcare circulară care nu implică schimbarea rezidenţei.

Majoritatea dicţionarelor releva faptul că termenul “turism” provine din

expresiile engleze “tour” şi “to tour” (a călători, a colinda) intrate în

circulaţie în Anglia în jurul anilor 1700.

Limbile moderne europene, având ca suport limba latină, au preluat

termenul din franţuzescul “tour”, care înseamnă călătorie în circuit, deci cu

revenire la punctul de plecare, semnificaţie care stă la baza cuvintelor

“tourisme” - la francezi, “tourismo” - la italieni, “tourismus” - la germani,

“tourism” - la englezi, “turizm” - la ruşi, sau “turism” - la români. Din

termenul “turism” a derivat şi cel de “turist”, adică persoana care călătoreşte

pentru propria plăcere.

În Anglia, cuvântul “turist” a fost folosit pentru prima dată în 1800 de

către Samuel Pegge în lucrarea sa intitulată “Anecdote ale limbii engleze”

într-o formulare interesantă: “A traveller is now a-days called Tour-ist”,

adică un călător astăzi e numit turist. In Franţa primul care foloseşte acest

cuvânt de origine latină, venit însă din Marea Britanie este Stendhal în

lucrarea “Memoriile unui turist”, publicată în 1838.

Profesorul elveţian dr. W. Hunziker a elaborat, în 1940, o definiţie a

turismului acceptată pe plan mondial: “Turismul este ansamblul de relaţii şi

fenomene care rezultă din deplasarea şi sejurul persoanelor în afara

103

domiciliului lor, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu sunt motivate printr-o

stabilire permanentă şi o activitate lucrativa oarecare.”

O lucrare de prestigiu - “The Shorter Oxford English Dictionary”

(Oxford, 1950) - defineşte turismul ca fiind ... ,,teoria şi practică din sfera

călătoriilor; călătoria fiind de plăcere”, iar turistul drept ... ,,cel care face un

tur sau mai multe tururi, în special cel ce face aceasta pentru recreere; cel

care călătoreşte de plăcere sau pentru motive culturale, vizitând diverse

locuri pentru obiectivele interesante ale acestora, pentru peisaj sau altele

asemănătoare”.

Dicţionarul enciclopedic român (1966, vol. IV) propune următoarea

definiţie a turismului: “activitate cu caracter recreativ sau sportiv, constând

din parcurgerea, pe jos sau cu diferite mijloace de transport, a unor distanţe,

pentru vizitarea regiunilor pitoreşti, a localităţilor, a obiectivelor culturale,

economice, istorice, etc.” ,,Dictionaire turistique international” (1969)

conţine şi el o formulare: ,,Turismul reprezintă ansamblul de măsuri puse în

aplicare pentru organizarea şi desfăşurarea unor călătorii de agrement sau în

alte scopuri, realizate fie prin intermediul unor organizaţii, societăţi sau

agenţii specializate, fie pe cont propriu, pe o durată limitată de timp, precum

şi industria care concură la satisfacerea nevoilor turiştilor” şi tot în

Dicţionarul turistic internaţional (traducere 1980) se precizează că ,,turismul

se distinge de călătorie prin aceea că implică pentru persoana în cauză, pe de

o parte, alegerea deliberată a ţintei, pe de alta, preocuparea exclusivă pentru

satisfacerea plăcerii sale”.

In 1933, englezul F. W. Oglivie definea turiştii drept nişte persoane

ce ... ,,satisfac două condiţii: sunt depărtate de casă pentru o perioadă care nu

depăşeşte un an şi cheltuiesc bani în alte locuri fără să-i câştige”, în timp ce

104

compatriotul sau A. C. Norwal (1936) considera că ...,,turistul este acea

persoană care intră într-o ţară străină pentru orice alt scop decât pentru a-şi

stabili o reşedinţă permanentă sau pentru afaceri şi care-şi cheltuieşte, în ţara

unde se stabileşte temporar, banii câştigaţi în altă parte...”.

Circulaţia turistică în cadrul unităţilor de cazare în zona Bran

Majoritatea locurilor de cazare din cadrul turismului rural practicat în

zona Bran, aparţin pensiunilor încadrate agenţiei Bran-Imex. Acestea

reprezintă, de altfel, cea mai reprezentativă formă de cazare pentru turismul

rural. De la înfiinţarea agenţiei, numărul turiştilor care au apelat la serviciile

de cazare şi masă oferite de pensiunile acesteia a crescut din ce în ce mai

mult, o dată cu creşterea numărului gospodăriilor ce fac parte din agenţie.

In tabelul 1 prezentăm situaţia statistică a turiştilor cazaţi în pensiunile

Bran-Imex şi în fermele agroturistice, pentru a ilustra creşterea semnificativă

a numărului lor, în paralel cu creşterea numărului pensiunilor ce colaborează

cu agenţia Bran-Imex pentru oferirea serviciilor de cazare şi masă.

Tabel 1. Numărul turiştilor în turismul rural – zona Bran (2002-2004)

An Tip

echipament

Turişti cazaţi

Români Straini

Total

turişti

2002 Pensiuni turistice 2987 1316 4303

2003 Pensiuni turistice 3031 1548 4579

2004 Pensiuni turistice

Ferme

agroturistice

3214 1624

874 171

4838

1045

Sursa: Bran-Imex (2005)

105

În anul 2002 au fost cazaţi în pensiunile turistice din zona Bran un total

de 4303 turişti din care 2987 români şi 1316 străini.

În anul 2003, ca urmare a creşterii numărului de locuri în pensiunile

turistice, a crescut şi numărul de turişti, acesta ajungând la 4579 (3031

români şi 1548 străini), cu 6,41% mai mare decât în anul precedent.

În anul 2004 se observă modificări în totalul turiştilor cazaţi în pensiuni

- 3214 români şi 1624 străini, ambele categorii cunoscând creşteri, iar în

cadrul fermelor agroturistice au fost cazaţi în total 1045 turişti (874 turişti

români şi 171 turişti străini).

Figura 3. Circulaţia turiştilor

Tabel 2. Ponderea în timp a numărului de turişti cazaţi în pensiunile turistice

din zona Bran (2002-2004)

An Româ % % Total %

Diagrama turistilor în zona Bran

2987 30313214

13161548 1624

An 2002 An 2003 An 2004

Turisti romani Turiti straini

106

ni Straini turişti

2002 2987 - 1316 - 4303 -

2003 3031 + 1,47

(‘03/’02)

1548 + 17,63

(‘03/’02)

4579 +

6,41

2004 3214 + 6,03

(‘04/’03)

1624 + 4,9

(‘04/’03)

4838 +

5,65

Sursa: Bran-Imex (2005)

Numărul turiştilor români şi străini cazaţi în pensiunile turistice, ca

urmare a creşterii numărului unităţilor de cazare, a cunoscut o creştere

continuă în perioada 2002-2004. Astfel, ponderea în 2003 a numărului de

turişti cazaţi în pensiuni turistice (faţă de 2002) a crescut cu 6,41% (creşterea

mai mare a cunoscut-o numărul turiştilor străini cazaţi), iar în 2004 creşterea

a fost de 5,65%, numărul turiştilor străini cazaţi în pensiuni fiind în creştere,

dar nu atât de semnificativă ca în anul precedent. În 2004 o creştere sem-

nificativă a cunoscut numărul turiştilor români cazaţi în pensiunile din zona

Bran - 6,03%.

2.4.1 Sezonalitatea şi implicaţiile ei în turism

Turismul, fenomen sensibil la mutaţiile social-economice, înregistrează

în evoluţia sa o serie de fluctuaţii: unele cu caracter continuu, structural,

fiind provocate de dinamica unor factori de tendinţă sau de schimbările

rapide şi spectaculoase în domeniul tehnicii, altele au caracter alternativ

datorându-se unor condiţii naturale, specificului cercetării sau influenţei

unor situaţii conjucturale. Aceste oscilaţii, de durată sau repetabile, cu

implicaţii mai profunde sau superficiale, mai greu sau mai uşor previzibile,

107

se manifesta în repartizarea inegală în timp şi spaţiu a numărului de turişti şi

respectiv a necesarului de servicii.

Variaţiile sezoniere ale activităţii turistice sunt cele determinate, în

principal, de condiţiile de realizare a echilibrului ofertă-cerere şi se definesc

printr-o mare concentrare a fluxurilor de turişti în anumite perioade ale

anului, în celelate remarcându-se o reducere importantă sau chiar o stopare a

sosirilor de turişti. Frecvenţa mai mult sau mai puţin constantă a variaţiilor

sezoniere provoacă în economia turismului modificari specifice, mult mai

pregnante decât în alte sectoare economice, sezonalitatea accentuată

influenţând creşterea preţului de cost şi diminuarea rentabilităţii, provocând

în multe cazuri o dezvoltare inegală a diferitelor zone de interes turistic. In

ceea ce priveşte caracteristicile variaţiilor sezoniere, acestea se produc în

perioada unui an calendaristic şi în contextul unui sezon determinat,

cuprinzând una sau mai multe luni.

Variaţiile sezoniere în turism sunt de două feluri: variaţii sezoniere

artificiale şi variaţii sezoniere naturale. Printre cele dintâi pot fi menţionate

acelea care privesc mecanismul concediilor plătite, al vacanţelor şcolare şi

care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. Din a doua

categorie fac parte variaţiile sezoniere cauzate de schimbarea condiţiilor

climaterice în cursul diferitelor anotimpuri.

Problemele legate de diminuarea implicaţiilor provocate de sezonalitate

sunt tot atât de vechi ca şi turismul însuşi. Eforturile prestatorilor de servicii

sunt orientate spre oferirea unor condiţii stimulative, astfel încât să se

atenueze pe cât posibil fenomenul sezonier. Pentru aceasta este necesară

efectuarea unei analize minuţioase, în urma căreia să se poată formula soluţii

eficace în legătură cu permanentizarea activităţii turistice în zonă.

108

Analizând graficul sezonalităţii se pot stabili etape ale unui sezon

turistic:

1. perioada de sezon plin, marcată prin intensitatea maximă a

activitaţii turistice în sezonul de vârf;

2. perioadele de început şi sfârşit de sezon (denumite şi perioade

de pre şi post sezon sau perioade de sezon intermediar), marcate de

solicitări mai puţin intense;

3. perioada de extrasezon, caracterizată printr-o activitate redusă

sau, în anumite cazuri, prin încetarea activităţii de prestări de servicii

turistice.

Analiza sezonalităţii presupune aflarea componentelor de trend, a

componentelor sezoniere şi aleatoare, pe baza cărora se determină

coeficienţii de sezonalitate. In cazul zonei Bran sezonalitatea va fi efectuată

la numărul de turişti români şi străini cazaţi în pensiunile turistice şi fermele

agroturistice înregistraţi la nivel de trimestru, pentru anul 2004.

După aliura graficului generat de valorile empirice, trendul a fost

determinat cu modelul liniar:

yti = a + b* ti + εi , i=1,n

Pentru aflarea componentelor sezoniere s-a folosit modelul aditiv şi

modelul multiplicativ în funcţie de variaţia amplitudinii oscilaţiilor:

Sti = yi – yti sau Sti = yi / yti , i=1,n

109

Sinteza componentelor sezoniere, pentru obţinerea coeficienţilor de

sezonalitate, s-a realizat la nivel de trimestre la nivel de 1 an.

Circulatia turistilor romani

0200400600800

100012001400160018002000

Trim I Trim II Trim III Trim IV

Circulatia Turistica

Tendinta

Figura 4. Graficul circulaţiei turiştilor români în anul 2004

Circulatia turistilor straini

0

100200

300

400

500600

700

800900

1000

Trim I Trim II Trim III Trim IV

Circulatia trimestriala Tendinta

Figura 5. Circulaţia turiştilor străini în 2004

110

Analiza pune în evidenţă sezonul cel mai frecventat de turişti: lunile de

primăvară şi cel mai mult în lunile de vară. Se pune problema atenuării

sezonalităţii şi găsirea unor soluţii pentru practicarea turismului pe durata

întregului an.

In activitatea turistică sezonalitatea se reflectă pe de o parte, în

utilizarea incompletă a bazei tehnico-materiale şi a forţei de muncă,

influenţând negativ costurile serviciilor turistice şi calitatea acestora,

termenul de recuperare a investiţiilor, rentabilitatea, iar pe de alta parte, în

nivelul scăzut al satisfacerii nevoilor consumatorilor, afectând în felul acesta

şi dezvoltarea circulaţiei turistice.

Cel mai bun exemplu îl constituie preţul unei camere diferenţiat în

funcţie de sezon: în sezon de vârf o cameră dublă poate ajunge la preţul de

100 RON, iar în extrasezon 50 RON.

In ceea ce-l priveşte pe turist, concetrarea are implicaţii de ordin

psihologic, fiziologic şi economic. Aglomeraţia din mijloacele de transport

în comum sau de pe căile rutiere, mai ales în cazul călătoriei cu mijloace

proprii, riscul negăsirii unui spaţiu de cazare corespunzător dorinţelor,

aşteptărilor pentru obţinerea unor servicii provoacă oboseala fizică şi psihică

a turistului, diminuează efectele recreative ale vacanţei.

In cazul judeţului Braşov cele mai eficiente soluţii pentru diminuarea

efectelor sezonalităţii ar fi:

prelungirea sezonului de vârf şi etalarea vacanţelor prin

oferirea unor facilităţi de tarife şi preţuri atractive pentru

serviciile turistice în perioadele pentru care se

preconizează sporirea intensităţii circulaţiei turistice. Acest

lucru se va putea realiza prin diferenţierea corespunzătoare

a tarifelor;

111

intensificări pentru sporirea gradului de atractivitate şi

promovarea obiectivelor turistice din zonă (difersificarea

serviciilor de agrement, realizarea unor programe

complexe) în perioadele de extrasezon;

lansarea, respectiv continuarea acţiunilor de propagandă şi

publicitate turistică pentru promovarea turismului în

extrasezon;

112

CAP.3 VALORIFICAREA POTENŢIALULUI TURISTIC

AL JUDEŢULUI BRAŞOV

Cap.3.1 Baza tehnico-materială

Valorificarea patrimoniului turistic al unei ţări, regiuni sau zone

geografice etc. implică în prealabil asigurarea unor condiţii minime pentru

deplasarea, sejurul şi petrecerea agreabilă a timpului de către turişti. In

esenţă, îmbinarea acestor elemente minime are ca rezultat polarizarea

fluxurilor turistice spre acele destinaţii care oferă vizitatorilor cea mai mare

satisfacţie într-o călătorie de vacanţă.

Pentru ca un teritoriu să poată fi declarat „de interes turistic”,

potenţialul său turistic trebuie să răspundă la două cerinţe esenţiale:

să dispună de resurse naturale şi de alte elemente de atracţie

preferate de turişti (istorice, cultural-artistice etc.);

să dispună de posibilităţi de acces, de transport, de cazare, de

alimentaţie, de unităţi comerciale, de instalaţii, de amenajări adiacente

etc. , într-un cuvânt de baza materială şi de infrastructura necesară

pentru a facilita activităţile turistice;

113

Judeţul Braşov dispune de o bază tehnico- materială foarte diversificată

şi în dezvoltare:

Tabel 3. Evoluţia numărului pensiunilor din zona Bran în perioada 2002-

2004

Localitatea 2002 2003 %

‘03/’02

2004

%

‘04/’03

Moeciu-Cheia 4 6 + 50 11 + 83,3

Moeciu de Jos 21 34 + 61,9 41 + 20,6

Predeluţ 2 6 + 200 14 + 133,3

Moeciu 4 6 + 50 24 + 300

Bran Poarta 1 4 + 300 9 + 125

Bran 24 23 - 4,16 41 + 78,3

Sohodol - 3 + 300 13 + 333,3

Simon 5 12 + 140 19 + 58,3

Poarta 4 6 + 50 17 + 183,3

Şirnea 3 2 - 33,3 12 + 500

Peştera 1 1 0 3 + 200

TOTAL 69 103 +56.47 206 + 100

Sursa: Bran-Imex (2005)

Tabel 4. Evoluţia numărului locurilor de cazare din zona Bran(2002-2004)

Localitatea 2002 2003 %

‘03/02

2004 %

‘04/’03

Moeciu-Cheia 16 79 + 393,75 124 + 56,96

Moeciu de Jos 167 263 + 57,49 299 + 13,69

114

Predeluţ 8 33 + 312,5 65 + 96,97

Moeciu 9 39 + 333,3 96 + 146,15

Bran Poarta 6 35 + 483,3 79 + 125,71

Bran 112 166 + 48,21 267 + 60,84

Sohodol 6 29 + 383,33 42 + 44,83

Şimon 28 110 + 292,85 192 + 74,54

Poarta 16 35 + 118,75 63 + 80

Şirnea 11 9 - 18,18 39 + 333,3

Peştera 3 8 +166,66 20 + 150

TOTAL 382 806 +110.99 1286 + 59.55

Sursa: Bran-Imex (2005)

Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare:

Nr. Innoptări turist

Indicatorul ofertei = ----------------------------

Nr. Locuri disponibile

Tabelul 5. Calculul indicatorului ofertei de locuri de cazare (nr.

Locuri):

2002 2003 2004

Nr. Înnoptări 16.727 24.893 28.190

115

turist

Nr. Locuri

cazare

382 806 1286

Indicatorul

ofertei

43,78 30,88 21,92

Calculul duratei medii a sejurului:

Nr. Înnoptări turist

Durata medie a sejurului = ---------------------------- zile

Nr. Total al turiştilor

Tabel 6. Durata medie a sejurului (zile):

2002 2003 2004

Număr înnoptări

turist

16.727 24.893 28.190

Nr. Total turişti 4303 4579 4838

Dms [zile] 3,88 5,44 5,82

Calculul indicatorului intensităţii turistice:

a. în raport de populaţie:

Nr. Turişti

dp = ---------------------- loc

populaţia totală

116

- în raport de suprafaţă

Nr. Turişti

dt = ---------------------- ha

suprafaţa totală

Calculul coeficientului de utilizare a capacităţii de cazare:

Nr. Înnoptări turist

CUC = ---------------------------------- x 100 %

Nr. Locuri disp. X 365 zile

3.2 Servicii de alimentaţie

Bucătăria românească începe să fie cunoscută şi peste hotare, unele

feluri de mâncare bucurându-se de succes prin gustul deosebit, armonia

sortimentelor şi chiar originalitate.

Bucătăria românească poate fi definită ca un tot unitar, dar dacă

analizăm structura mâncărurilor din punct de vedere sortimental, al modului

de preparare, al condimentării, al structurii şi asocierii diferitelor materii

prime, vom constata că există particularităţi zonale şi regionale. Fiecare

provincie istorică are un specific aparte care s-a menţinut, s-a completat şi s-

a îmbogăţit din punct de vedere sortimental şi calitativ.

De-a lungul istoriei bucătăria zonei a cunoscut influenţele bucătăriei

austro-ungare şi munteneşti. In judeţul Braşov se foloseşte mult slănina

afumată, bine pregătită, care se consumă în tot timpul anului, chiar şi vara,

fie ca atare, sau este folosită la prepararea diferitelor mâncăruri. Mâncărurile

117

obţinute în bucătăria din zonă sunt mâncăruri grase, gustoase şi piperate, se

realizează pe bază de carne şi în special carne de porc, se folosesc legumele,

zarzavaturile, laptele şi brânzeturile (zona Bran fiind prin excelenţă o zonă a

brânzeturilor) precum şi ouăle.

Ciorbele se acresc cu oţet sau zeama de varză şi se îmbunătăţesc, ,,se

dreg” cu gălbenuşuri de ou, smântână şi făină. Specific acestor ciorbe este

tarhonul. La obţinerea mâncărurilor se foloseşte untura de porc şi rântaşul

obţinut din ceapă înăbuşită şi făină puţin rumenită.

Sosurile sunt în general albe dar şi colorate cu boia de ardei. Salatele, ca

de altfel şi sosurile se îndulcesc cu zahăr. Se mănâncă mult papricaş cu

găluşte din făină şi ouă, fierte în apă cu sare. Zona este renumită prin

preparate ca: bulz ciobănesc şi bulz la tavă, supă de chimen, supă de varză

albă cu smântână, ciorbă de os de porc cu tarhon, papricaş, afumătură,

tochitură.

În bucătăria din zonă vom găsi pe lângă mâncărurile specifice zonei şi

mâncăruri de pe tot cuprinsul ţării, aceste măncăruri au fost adapatate la

preferinţele şi obiceiurile locuitorilor din această zonă.

3.3 Forme de turism practicate

Dezvoltarea alertă a circulaţiei turistice, participarea unei mase tot mai

largi la mişcarea turistică, diversificarea motivaţiilor care generează cererea,

au dus la multiplicarea formelor de turism. Ţinând seama de faptul că

turismul, care implică ideea alegerii deliberate a destinaţiilor, a perioadei şi

duratei sejurului de către fiecare turist în parte, are ca scop satisfacerea

anumitor necesităţi de ordin social, cultural, spiritual, medical, etc. In

118

literatura de specialitate s-au cristalizat diferite clasificări ale formelor de

turism practicate, acestea fiind:

1. In funcţie de locul de provenienţă a turiştilor , turismul se divide în

două forme principale:

turism naţional (intern) - practicat de cetăţenii unei ţări în

interiorul graniţelor ei;

turism internaţional (extern) - caracterizat prin vizitele

cetăţenilor străini într-o ţară şi prin plecările cetăţenilor autohtoni

în scopuri turistice în afara graniţelor ţării lor. Zona Branului în

special a atras ani la rând mulţi turisti, pentru renumitul castel Bran

- cunoscut sub denumirea de „Castelul Dracula”.

1. După gradul de mobilitate al turistului , turismul poate fi:

turism de sejur - caracterizat prin rămânerea turistului în aceeaşi

localitate o perioadă mai lungă de timp;

turism de circulaţie (itinerant) - sub forma unor deplasări

continue pe itinerare stabilite dinainte sau ocazional, cu opriri şi

rămâneri scurte în diferite localităţi.

Deoarece turistul devine tot mai mobil se tinde către un turism

de vizitare - care constă în vizitarea într-o vacanţă a mai multor

localităţi sau tari. Această scurtare a duratei de şedere într-o

staţiune, zonă sau ţară este o tendinţă mondială, o consecinţă a

diferitelor forme de turism de circulaţie. In cadrul acestei

clasificări, în ceea ce priveşte turismul internaţional se distinge

turismul de tranzit - care constă în traversarea cu sau fără oprire a

unor ţări sau zone pentru a ajunge la alte destinaţii mai îndepărtate.

119

2. In funcţie de utilizarea timpului disponibil pentru călătorii , turismul de

sejur poate îmbrăca următoarele forme:

turism de sejur lung (rezidenţial) - în această categorie sunt

incluşi acei turişti a căror perioada de şedere într-o staţiune

depăşeşte o perioada de 30 de zile. Tot în această categorie poate fi

inclus şi turismul de tineret practicat în perioada vacanţelor de

vară, a cărei durată poate depăşi 30 de zile (întâlnim la Fundata

unde sunt tabere pentru copii )

turismul de sejur mediu - cuprinde acei turişti a căror rămânere

într-o zonă, nu depăşeşte 30 de zile. Această perioadă coincide cu

durata considerată limita maximă a concediilor plătite. Deoarece

această categorie de turism este practicată de majoritatea

populaţiei, turismul de sejur mediu se transformă într-un turism de

masă;

turismul de sejur scurt - cuprinde persoanele care se deplasează

pe o durată scurtă de timp (până la o săptămână). Aici sunt incluse

formele turismului ocazional (de circumstanţă) şi diversele variante

ale turismului de sfârşit de săptămână (week-end).

3. Din punct de vedere al sezonalităţii , distingem:

turismul de iarnă care în funcţie de motivul pentru care se face

deplasarea, prezintă două caracteristici distincte. In zona Bran

turiştii vin aici pentru sportul de iarnă dar şi pentru clima blândă

(pentru soarele căutat în timpul iernii);

turismul de vară - are loc în perioadele calde ale anului (legat de

soare, aer, peisaje). Acest fel de turism este practicat de persoane

cu venituri modeste, datorită volumului său masiv, constituie acea

120

formă de turism cu rol hotărâtor în rezultatele economice ale

activităţii turistice ale judeţului Braşov;

turismul de circumstanţă (ocazional) - localizat în timp şi

spaţiu, cu fluxuri limitate ca durată, generate de anumite

evenimente specifice (festivităţi tradiţionale ex „Nedeia Munţilor”-

Fundata).

4. In funcţie de mijlocul de transport folosit de turist, putem distinge :

drumeţia – excursie pedestră cu caracter recreativ şi de îngrijire

a sănătăţii cu o natură nealterată la care se pot asocia în această

zonă şi manifestări mai complexe ca: excursii în munţi, alpinism,

etc.

turismul feroviar - trenul este mijlocul clasic de transport pentru

foarte multe persoane dornice de a călători;

turismul rutier - cu formele sale specifice:

- cicloturismul (foarte dezvoltat în această zonă, chiar la

Moeciu se pot închiria aceste vehicule pentru a călători

cu ele în pădure);

- motociclismul

- turism automobilistic - dezvoltarea acestuia a dus la o

diversificare corespunzătoare a echipării şi dotărilor

amplasate de-a lungul reţelelor rutiere (restaurante

rutiere, service, staţii de benzina, etc.);

5. După criteriul motivaţiilor deplasărilor, se disting următoarele forme

de turism:

121

turism de agrement - practicat de călătorii care doresc să profite

de frumuseţile naturii (peisaje) de prilejul de a cunoaşte oameni şi

locuri noi, istoria şi obiceiurile lor şi, în general, doresc să-şi

folosească vacanţele pentru practicarea unor activităţi preferate

(hobby etc.). Turismul de agrement se interferează cu turismul

cultural. Este forma de turism cu o mare răspândire în judeţul

Braşov;

turism de odihnă şi recreere (destindere) - se caracterizează prin

sejururi medii, relativ reduse şi presupune o mobilitate mai

accentuată a turistului;

turism sportiv - este una din formele turismului de agrement,

motivat de dorinţa de a învăţa şi de a practica diferite activităţi

sportive. Ponderea cea mai mare în turismul sportiv o au sporturile

de iarnă în staţiunile de altitudine (schi- Pârtia Zănoaga, Pârtia

Bran) dar şi alpinismul (se poate încerca să se practice pe traseele

marcate în Piatra Craiului);

turism tehnic şi ştiinţific - este ocazional şi se referă la vizitarea

cu caracter documentar sau schimb de experienţă a unor obiective

industriale sau agricole (de obicei aici vin specialişti pentru

descoperirea structurilor geologice ale cheilor, peşterilor etc. din

judeţ);

6. In funcţie de categoria de vârstă şi de ocupaţia turiştilor, formele de

turism pot fi grupate în:

turism pentru tineret (turişti ,,de prima vârstă”);

turism pentru populaţia activă (turişti ,,de a doua vârstă”);

122

,,turism pentru vârsta a III-a” (pensionari, sau

vârsta ,,retragerii” din activităţile profesionale. Ponderea cea mai

mare o au tineri care vin aici pentru drumeţie, ciclism, ,

descoperire de noi peisaje, urmaţi de cei din vârsta a III-a care

doresc încă să cunoască urmele lui Dracula.

7. Din punctul de vedere al momentului şi modului de angajare a

prestaţiilor turistice se disting următoarele forme de turism:

turism organizat - este acea formă de turism în care prestaţiile

turistice, destinaţia turistică, serviciile la care apelează turiştii

precum şi perioada în care vor fi prestate aceste servicii sunt

programate în prealabil pe baza unor contracte sau alte

angajamente sub forma unui “pachet de servicii” de tipul “totul

inclus” încheiate cu agenţiile de turism;

turismul pe cont propriu - în acest caz nu are loc o angajare

prealabilă a serviciilor, respectiv a destinaţiei călătoriilor, cererile

pentru serviciile turistice concretizându-se numai la locul de sejur;

turism semiorganizat (mixt) - îmbină elemente ale celor două

forme de turism prezentate mai sus. În acest caz, o parte din

servicii sunt angajate în prealabil, iar altele în momentul efectuării

călătoriei.

De asemenea, judeţul Braşov este cunoscut astăzi şi ca o importantă

zonă a turismului rural, ecologic şi cultural. Pentru practicarea acestui gen de

turism este de mare importanţă cadrul natural, cultural, folcloric în care se

află localitatea care practică această activitate. Totodată, constituie şi un

model de practicare a turismului rural pentru alte zone din ţară.

123

In 50 de ani, industria turistică a creat forme de manifestare foarte

puternice, concentrate în staţiuni şi localităţi turistice, punând în valoare o

ofertă turistică ,,standard”, de tip industrial.

Accentuarea şi globalizarea procesului de industrializare şi urbanizare,

aplicarea fenomenelor de poluare, creşterea gradului de stres cotidian au

creat premisele reintroducerii populaţiei din marile populaţii urbane spre

lumea satului.

Reîntoarcerea treptată la natura nemodificată, la un mod de viaţă

simplu, dar confortabil, constituie o motivare valabilă pentru toate

categoriile de vârstă, sex, socio-profesionale, statut social, fiind rezultatul

tendinţei de conservare, sănătate, confort fizic şi spiritual.

Pentru cei rămaşi în mediul urban, posibilitatea de a ieşi din anonimatul

şi uniformitatea caracteristice marilor aglomeraţii citadine, este dată de

petrecerea momentelor libere într-un mediu rustic unde orice turist îşi

recapătă condiţia de membru al unei comunităţi, capătă un prestigiu şi poate

participa la activităţi colective iniţiate de comunităţile locale.

3.3.1 Turismul rural

Turismul rural nu este un fenomen nou, având o tradiţie de lungă durată

în unele ţări europene cum ar fi Elveţia, Austria, Suedia, unde legătura dintre

lumea rurală a gospodăriilor şi turism, a fost întotdeauna pronunţată.

Practicarea turismului rural s-a extins din ce în ce mai mult în a doua

jumătate a secolului al XX-lea, când tot mai mulţi turişti aparţinând clasei

mijlocii preferă să viziteze zonele rurale, decât să-şi petreacă vacanţele în

staţiunile destinate turismului de masă. Oferta turistică rurală vine astfel ca o

124

replică la turismul de masă practicat în staţiunile balneo-climaterice sau în

marile oraşe.

In Elveţia, ţară cu tradiţie şi succes incontestabil în domeniul turistic,

aceasta activitate reprezintă o sursa de venituri dintre cele mai importante ale

economiei naţionale, atât datorită potenţialului natural generos (Alpii

Elveţieni) cât şi datorită efortului pe care locuitorii, conştienţi de importanţa

acestei activităţi, l-au depus în diversificarea şi dezvoltarea turismului rural.

In Germania, legislaţia anti-trust, încurajarea permanentă a afacerilor

“mici şi mijlocii” cu capital familial şi nu în ultimul rând un foarte vechi

concept german asupra vieţii de familie şi în special legat de poziţia femeii

în societate (kinder, buche und kirke – copil, bucătărie şi biserică) au condus

la obţinerea unor rezultate deosebite şi o promovare ascendentă a turismului

rural.

In ţările în care turismul rural este dezvoltat, mai mult de o treime din

populaţie preferă zonele rurale ca destinaţie de vacanţă. In România,

turismul rural s-a practicat dintotdeauna, dar sporadic, întâmplător, spontan

şi mai ales neorganizat, forma sa de manifestare reprezentând (începând cu

anii 1920-1930) cazarea la cetăţeni a vizitatorilor ocazionali ai unor aşezări

rurale.

In România, spre deosebire de alte ţări europene dezvoltate, satul şi-a

păstrat mult din autenticitate rămânând un organism bine integrat, întemeiat

pe numeroase datini şi experienţe comune, prin care fiecare individ se simte

legat de comunitatea din care face parte.

Primele încercări de înfiinţare a unui turism rural organizat datează din

1972 pentru ca în 1974 să fie interzisă cazarea turiştilor străini în locuinţele

particulare. Scurta perioada de legalizare a turismului rural nu a permis

organizarea şi amenajarea în condiţii optime a satelor turistice. Incepând cu

125

anii 1990 interesul pentru turismul rural renaşte luând fiinţă diverse asociaţii

şi organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea şi dezvoltarea

turismului în zonele rurale. Una dintre cele mai importante şi dinamice

organizaţii care se ocupă cu promovarea şi dezvoltarea turismului din

mediul rural este A.N.T.R.E.C. (Asociaţia Naţională de Turism Rural,

Ecologic şi Cultural) membră a Federaţiei Europene de Turism Rural

(EUROGITES), care a luat fiinţă în 1994.

Deşi pare simplu a defini turismul rural ca şi turismul care se desfăşoară

în regiunile de la ţară, această definiţie nu include complexitatea activităţii,

formele diferite şi înţelesurile dezvoltate până acum în diferite ţări. Prin

urmare, turismul rural cuprinde activitatea turistică propriu-zisă (cazare,

pensiune, circulaţie turistică, derulare de programe, prestare de servicii de

bază şi suplimentare) - activităţi economice (predominant agricole dar şi

practicarea unor ocupaţii tradiţionale) precum şi modul de petrecere a

segmentului de timp liber, pentru cei ce solicită acest tip de turism. Turismul

se dezvoltă în mediul rural în strânsa corelaţie cu economia locală, ceea ce

conduce la interdependenţa dintre aceste două laturi.

Turismul în pensiuni şi case particulare din mediul rural are o autentică

tradiţie şi cunoaşte un aflux din ce în ce mai mare în ţările europene cu

tradiţie turistică având ca motivaţie dorinţa de evadare într-un mediu mai

puţin amenajat unde nivelul preţurilor este modic, caracterizat printr-o

elasticitate mai mare a serviciilor care se pot adapta mai rapid, la o mare

diversitate de situaţii sau preferinţe ale turiştilor.

Structurile organizatorice ale turismului rural sunt special amenajate în

scopul realizării funcţiilor pentru care au fost concepute, atât din punct de

vedere al cadrului construit cât şi al serviciilor. In jurul acestor structuri se

desfăşoară activităţi de turism specializate.

126

Veniturile obţinute din turism au un caracter permanent iar serviciile

sunt oferite de un personal angajat specializat. Activitatea de bază a acestor

structuri este caracteristică prestatorilor de servicii turistice şi are caracter

permanent.

Dintre structurile turismului rural, care se dezvoltă în spaţiul rural, fac

parte: pensiuni turistice, moteluri, campinguri, tabere şcolare, tabere de

creaţie artistică, sate de vacanţă, tabere pentru activităţi ecologice.

Prin punerea în valoare a ofertei de cazare şi servicii a turismului rural,

prin programele turistice, se dezvoltă circulaţia turistică rurală. În ultima

vreme această circulaţie este din ce în ce mai mare, cauzată de noile extensii

pe care le-a căpătat turismul rural, ca de exemplu, cele generate de noi

forme de manifestare cu un pronunţat caracter de cultural şi ecologic. Apar

şi se dezvoltă în mediul rural, forme de turism având un scop în sine, forme

prin care se îmbină recreerea cu activităţile practice.

Astfel se poate vorbi de turism rural cultural care valorifică tradiţiile,

meşteşugul şi artizanatul românesc, turism rural ecologic care duce la o

apropiere de natură, turism rural ecvestru. Aceste manifestări conduc la

creşterea circulaţiei turistice în zonele respective şi conduc la creşterea

circulaţiei turistice în zonele respective şi contribuie la ridicarea gradului de

cultura, educaţie şi civilizaţie a locuitorilor satelor şi implicit al zonelor

rurale în ansamblul lor, precum şi a vizitatorilor.

3.3.1.1 Forme de turism rural

Cazarea în spaţiul rural este satisfăcută în majoritatea cazurilor de mici

unităţi în gestiune hotelieră. Una din asociaţiile turismului rural din Franţa,

numita ,,Gites de France” propune în anul 1994 clienţilor săi, 50 000 de

127

adrese la mare, la munte şi la ţară. Aceste spaţii de cazare prezentau

următoarea clasificare:

gîte rural - reprezintă o casă sau o locuinţă la ţară, mare sau

munte amenajată conform stilului local. Primirea turiştilor se face

într-o manieră personalizată, aceştia putând rămâne aici un

weekend, una sau mai multe săptămâni în orice sezon dorit;

Membre d’hotes (camere de hotel sau bed and breakfast - BB)

constituie o altă cale de a descoperi multe din feţele Franţei.

Turiştii sunt primiţi la particulari care deschid casele lor pentru una

sau mai multe nopţi, considerându-i pe aceştia adevăraţi ,,prieteni”;

Gites d’enfant (cuiburi, culcuşuri pentru copii) - în timpul

vacanţelor copiii sunt primiţi de familii şi supravegheaţi de

persoane competente. Ei profită aici de bucuriile oferite de viaţa de

la ţară, de odihnă şi de aer curat;

camping a la ferme (camping la fermă) - terenurile unde pot fi

instalate corturile sau rulotele sunt situate în apropierea unor

ferme, locuri ideale pentru a profita de liniştea naturii;

gites d’etape - este destinat primirii călătorilor (pedeştrii, călare,

ciclişti, etc.) care doresc să facă un mic popas înainte de a continua

drumul este situat în preajma traseelor de călătorie;

gites de group - adăposturi rurale de mare capacitate prevăzute

pentru familii sau grupuri (în jur de 20 persoane) cu ocazia

sejurului sau a unui week-end;

Chalets - loisires (popasuri de recreere - odihnă) situate într-un

spaţiu natural (în inima naturii). Aici sunt propuse activităţi

diverse: pescuit, ciclism, tir cu arcul, etc.

128

Aceste spaţii de cazare sunt situate în marea lor majoritate în comunele

din judeţul Braşov, ele beneficiind de un standard de 1 sau 2 stele. Oferta

turistică este foarte variată şi se adresează unor segmente de piaţă diverse. In

paralel cu activitatea turistică rurală se poate vorbi de o preocupare generală

pentru activităţile de salvare a patrimoniului arhitectural rural.

In judeţul Braşov se propun următoarele forme de găzduire specializate:

ferme specializate în primirea copiilor;

ferme specializate în primirea grupurilor;

ferme specializate de primire a claselor speciale de ştiinţe

naturale (botanică, zoologie, biologie, etc.);

ferme pentru pescari;

ferme hipice (ecvestre).

Stabilirea tipurilor de sate turistice din judeţul Braşov este necesară

pentru a putea promova în fiecare localitate, zonă, cele mai adecvate forme

de turism în funcţie atât de principalele caracteristici geografice, economice

şi sociale, cât şi de principalele opţiuni şi motivaţii ale categoriilor de turişti

care frecventează o localitate. Astfel se disting:

sate turistice etnografice – folclorice;

sate turistice de creaţie artistică şi artizanală (Bran etc.);

sate turistice climaterice şi peisagiste (Fundata, Bran, Moeciu,

Şirnea);

sate turistice pastorale (Branul);

sate turistice pentru practicarea sporturilor (de iarnă) în general

(Şirnea, Fundata, Moeciu, etc.).

Parafrazând o afirmaţie a marelui pictor Ştefan Luchian făcută în vara

anului 1909 într-o epistolă - ,,frumos e un biet cuvânt searbăd care nu spune

nimic din splendoarea peisajului românesc, cunoaşterea spaţiului rural

129

românesc demarează ca un experiment, continuă cu o permanentă cercetare

şi se va sfârşi printr-o pasiune constantă întreţinută de dorinţa permanentă

a ,,redescoperirii” sau a revederii. Cuvintele nu vor putea reda întotdeauna

varietatea impresiilor, a gândurilor, a sentimentelor ce se nasc sub imperiul

emoţiilor trăite în străbaterea spaţiului Carpato-Danubiano-Pontic”.

Oferta primară potenţială alcătuită din componente naturale de peisaj

reprezintă potenţialele resurse turistice şi joacă un rol determinant în

dezvoltarea turismului în general şi a turismului rural în special. Elemente

care trebuie puse în valoare în mod special:

valoarea recreativă, estetică şi peisagistică nu de multe ori

determinantă în alegerea destinaţiei (munte: aici amintim Creasta

Pietrei Craiului - lungă de 25km);

valoarea curativă (climaterică) a bioclimatului sau a factorilor

naturali ai zonei;

cadrul de derulare al unor momente de destindere sau a unor

hobby-uri (oglinzi de apă, masive muntoase, peşteri, torente,

resurse cinegetice, strat de zăpada, etc.)(aici putem aminti toate

satele din judeţul Braşov);

valoarea cognitivă în cadrul elementelor desemnate ca parcuri,

grădini botanice, rezervaţii ştiinţifice sau monumente ale naturii

(aici amintim satele - în alcătuirea lor intră şi Parcul Naţional

Piatra Craiului).

3.3.2 Turismul ecologic - ecoturismul

130

Ecoturismul îşi are începuturile în America de Nord la mijlocul anilor

1980 ca urmare a dezvoltării turismului iubitor de natură sălbatică, în

locurile cele mai fragile şi mai retrase ale planetei. Cuvântul ecoturism se

află în atenţia multor agenţii de turism care sunt în căutare de noi idei pentru

evadări active în mijlocul naturii sau ,,yuppie”. Foarte mulţi turişti sunt

atraşi de aventura pe care o asociază cu zonele naturale izolate. Alţi turişti

încurajează practicile de conservare a zonelor sensibile din punct de vedere

ecologic, utilizând profitul pentru a schimba prin educaţie percepţia

oamenilor şi pentru a contribui la dezvoltarea comunicaţiilor locale.

Cele doua grupe de factori esenţiali care afectează calitatea mediului

sunt:

factori subiectivi - cauzaţi de activităţi umane;

factori obiectivi - rezultaţi prin manifestarea unor fenomene

naturale nefavorabile.

Spre deosebire de rezultatele nocive pentru mediu generate de unele

îndeletniciri ca de exemplu cele industriale ale căror efecte pot fi de multe

ori limitate, turismul are o contribuţie semnificativă nu numai la stoparea

degradării cadrului natural posibilă prin diverse activităţi desfăşurate, dar şi

în sensul protejării mediului prin adoptarea unor reglementări specifice în

domeniu.

Atracţia turistică este oferită de componentele mediului ambiant

(siturile arheologice şi istorice, monumente de arhitectură şi artă, resurse

naturale de factură balneară, relieful, reţeaua hidrografică, peisajul, etc.). Cu

cât aceste resurse sunt mai variate şi mai complexe şi ceea ce este mai

important, nealterate şi neafectate de activităţi distructive, cu atât atracţia lor

este mai puternică, generând activităţi diversificate, răspunzând astfel

variatelor motivaţii turistice. Condiţia primordială de desfăşurare şi

131

dezvoltare a turismului o constituie ocrotirea şi conservarea mediului

ambiant.

Ocrotirea şi conservarea mediului a constituit tema principală în cadrul

unor reuniuni ca de exemplu: Conferinţa Uniunii Internaţionale de

Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967 de la Spindlesy Mlyn -

Cehoslovacia; simpozioane cu aceeaşi temă, desfăşurate la Cluj Napoca

(1968), Arles (1971), Copenhaga (1973), Conferinţa Naţiunilor Unite pentru

mediul înconjurător de la Stockholm (1972), Conferinţa pentru Securitate şi

Cooperare în Europa de la Helsinki (1977), Conferinţa Mondială a

Turismului de la Manila (1986) etc.

După 1980, după ce s-a publicat ,,Strategia mondială de protecţie a

mediului” de către U.I.C.N. , multe ţări s-au hotărât să coopereze în sensul

satisfacerii acestor cerinţe în domeniu.

Rezultatul acestor eforturi a permis multor ţări ca de exemplu Indonezia

să încaseze de pe urma ecoturismului şi al turismului de aventură, miliarde

de dolari anual. Această industrie se adresează aventurierilor care doresc să

cunoască lumea în starea să naturala şi care sunt dispuşi să plătească preţuri

exorbitante pentru satisfacerea plăcerilor. La ora actuală pe tot globul,

ecoturismul a devenit cea mai populară formă de petrecere a vacanţelor.

Agenţii din turism au creat campinguri şi eco-aşezări, iar managerii

resurselor naturale au construit drumuri şi trasee turistice. Cele mai populare

eco-destinaţii au ecosisteme fragile, astfel foarte importantă este menţinerea

echilibrului între conservare şi promovare cu scopul de a asigura sănătatea

pe termen lung atât a ecosistemelor cât şi a economiei turismului.

Unii specialişti definesc ecoturismul ca pe ,,o călătorie de a te bucura

şi aprecia natura” sau turism natural, în opinia Societăţii de Ecoturism.

Profilul pieţei ecoturistice alcătuit de Societatea de Ecoturism arată astfel:

132

vârsta ecoturiştilor (bărbaţi şi femei în aceeaşi proporţie, 50 % - 50 %) este

cuprinsa între 35 şi 54 de ani, iar nivelul de educaţie este ridicat (82 % au

studii medii). Majoritatea (60 %) declară că preferă să călătorească în cuplu,

15 % cu întreaga familie şi 13 % singuri.

Legat de durata călătoriei, cei mai mulţi (50 %) preferă călătoriile cu o

durată cuprinsă între 8 şi 14 zile. În privinţa cheltuielilor, 26 % din ecoturişti

declară că sunt pregătiţi să cheltuiască între 1000 şi 1500 dolari pe călătorie.

Cele mai importante elemente ale unei călătorii le constituie: panorama

unei vieţi sălbatice, decorul sălbatic, drumeţiile (cu piciorul). Motivaţia

excursiilor ce urmează a fi efectuate constă în bucuria de a vedea locuri noi

şi de a trăi noi experienţe, de a te afla în mijlocul naturii.

Circulaţia turistică necontrolată, efectuată la obiectivele turistice

naturale sau antropice în ambianţa amenajărilor pentru vizitarea acestora,

provoacă în cele mai multe cazuri fie distrugerea ireversibilă a unor

elemente care le-au consacrat cândva ca atracţii turistice, unele chiar unicat,

aducându-se în acest fel prejudicii potenţialului turistic şi bunurilor culturale

naţionale. Lipsa unor locuri amenajate destinate popasului sau instalării de

corturi de-a lungul traseelor turistice sau în apropierea unor obiective

turistice provoacă inevitabila degradare a peisajului şi a celorlalte

componente ale mediului înconjurător datorită multelor urme reziduale

lăsate la întâmplare de turişti în locurile pe unde au poposit. Asemenea

situaţii se întâlnesc în majoritatea locurilor destinate turismului de recreere şi

odihnă în special în apropierea centrelor urbane, munţi, pe malurile râurilor

sau ale lacurilor, în apropierea cabanelor, etc.

Prin pătrunderea turismului automobilistic în locuri până nu de mult

inaccesibile, fenomenul poluării naturii a îmbrăcat forme mai complexe,

turiştii abătându-se din drumul lor principal de acces pe văi lăturalnice,

133

poposind în poieni pitoreşti şi distrugând în calea lor pajişti, floră, arbuşti

prin strivire sau sub influenţa gazelor de eşapament.

La fel de nefavorabilă este şi intensificarea circulaţiei turistice

automobilistice şi lipsa parcărilor în staţiunile climaterice, situaţie ce duce la

alterarea calităţii aerului, a factorilor de cură, fiind influenţate şi tratamentele

balneare specifice staţiunilor. Degradarea mediului şi a potenţialului pot fi

determinate şi de proiectarea necorespunzătoare a obiectivelor de investiţii

cu caracter turistic, dezvoltarea nesistematizată a localităţilor, stabilirea de

amplasamente neadecvate pentru baza materială turistică, realizarea unor

construcţii inestetice, neadaptate la specificul etnografic sau natal al zonei,

etc.

Costruirea unor reţele încărcate de poteci şi drumuri sau mijloace de

urcat în zonele de munte, prin lucrările ce le necesită, poate afecta peisajul,

anulând farmecul acestuia. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cazul peşterilor,

obiective turistice de mare valoare, pentru a căror amenajare în scopul

vizitării se execută lucrări fără a respecta tehnica specifică.

Protejarea şi conservarea mediului şi a potenţialului turistic au în vedere

următoarele obiective:

analiza stării de fapt a poluării atmosferei apei, solului şi

subsolului şi a peisajului de către activităţile economice şi luarea

de măsuri corespunzătoare;

amenajarea, exploatarea raţională şi conservarea mediului

înconjurător în arealele turistice valorificate incomplet, în

concordanţă cu perspectivele de dezvoltare turistică;

controlul efectelor activităţii turistice în vederea preîntâmpinării

degradării mediului înconjurător şi resurselor turistice;

134

conservarea, protejarea şi ameliorarea mediului înconjurător în

zonele, staţiunile, centrele, localităţile şi obiectivele turistice

integrate în circuitul turistic.

Protecţia patrimoniului turistic şi a mediului înconjurător este

influenţată într-o foarte mare măsură şi de conştiinţa ecologică a populaţiei

şi a sentimentului de respect şi dragoste pentru natură, pentru monumentele

de artă şi arhitectură, a locurilor istorice create de-a lungul timpului.

In ultimii ani, turismul înregistrează multe aspecte negative prin:

creşterea traficului rutier

creşterea nemulţumirilor populaţiei locale faţă de dezvoltarea

amplă a activităţilor turistice, prin exproprierile de teren ilegale şi

prelucrarea resurselor naturale;

multe unităţi turistice nu deţin dotări de limitare a poluării

(staţii pentru epurarea apei, incinerarea gunoiului menajer, etc.);

numărul mare de turişti.

In general, turiştii, în excursiile pe care le efectuează, sunt interesaţi în

mod deosebit de costuri şi nu de aspectele ecologice, de responsabilitatea lor

socială şi ecologică.

Pentru practicarea unui turism “verde” cu valenţe ecologice este nevoie

să se implice mai mulţi factori decizionali. Unul din aceşti factori este statul,

prin politica sa de dezvoltare economică, prin elaborarea unor planuri de

dezvoltare durabilă, cu asigurarea unor servicii de calitate pentru a se reduce

exploatarea inadecvată şi excesivă a patrimoniului natural şi cultural.

Pentru obţinerea unor rezultate cât mai bune în practicarea şi

dezvoltarea unui turism ecologic este nevoie ca între diferite departamente

(agricultură, silvicultură, gospodărirea apelor, amenajarea teritoriului, etc.)

să existe o mai strânsă colaborare. Un rol deosebit în acest sens îl are şi

135

exprimarea opiniei populaţiilor locale faţă de dezvoltarea zonelor turistice şi

participarea acestora la aceste programe de dezvoltare economică.

Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului deţine un

program concret de dezvoltare a turismului ecologic, de protecţie şi

conservare a resurselor turistice naturale şi antropice care se realizează la

programele europene, vizând integrarea şi pe această cale în structurile

Comunităţii Europene.

Dezvoltarea turismului pe baze ecologice în armonie cu mediul în

scopul refacerii, protecţiei şi conservării potenţialului turistic este prinsă în

strategia de dezvoltare şi promovare a turismului. Reglementările elaborate

de Piaţa Comună şi C.E.E. Cu privire la politica mediului au stat la baza

protocolului încheiat între Ministerul Mediului şi Ministerul Transporturilor,

Construcţiilor şi Turismului.

România se va conforma Măsurilor stabilite de ,,Cartea Verde” a C.E.E.

cu privire la strategia de planificare pentru turismul urban şi va utiliza

instrumente economice şi fiscale în domeniul mediului, pentru protecţia

resurselor turistice.

Intrarea României în Europa mai presupune printre altele:

elaborarea unui cod al comportamentului turiştilor, pentru a

determina linii ecologice şi etice;

elaborarea unui ghid practic pentru folosinţa agenţilor

economici din turism, conţinând recomandări care vor face mai

uşoară evaluarea factorilor naturali şi mediului.

De asemenea, se mai prevăd acţiuni pilot în vederea creării şi

promovării de noi produse turistice în mediul rural, facilitând relaţiile dintre

touroperatorii locali, regionali şi europeni.

136

Mergând pe aceste deziderate, turismul ecologic în România şi în

Europa are toate şansele de a se implementa rapid în consens cu toate ţările

comunitare.

3.3.3 Turismul cultural

La ora actuală asistăm la o dezvoltare şi diversificare extraordinară a

turismului cultural, atât pe plan european cât şi internaţional, ca urmare a

deschiderii politice şi economice din ţările Europei Centrale şi de Est pe de o

parte, iar pe de altă parte, datorită concurenţei între ţările aferente cu vechi

tradiţii în această formă de turism.

Tot la acest forum internaţional s-a apreciat ca în viitor călătoriile de

cunoaştere culturală, caracterizate prin lipsa de monotonie şi dinamism, vor

devansa călătoriile de simplu sejur prin atragerea şi fixarea unor segmente

noi ale cererii.

Turismul cultural - itinerant, fiind specific ţărilor cu mari predispoziţii

naturale sau create de om, face ca acesta să se regăsească şi în ţara noastră.

Obiectivele turistice de pe teritoriul ţării noastre sunt de un deosebit interes

cultural, ştiinţific, artistic, educativ, multe dintre acestea având un caracter

de unicat pe plan naţional şi european, caracterizându-se printr-un grad

ridicat de dispersie, ceea ce face posibilă vizitarea lor prin intermediul

circuitelor turistice în grupuri organizate, sau în mod independent.

137

CAP 4. PROPUNERI DE PROMOVARE ŞI DEZVOLTARE

ALE TURISMULUI RURAL

Cap 4.1 Propuneri cu privire la amenajarea turistică a zonei

In România, turismul rural s-a practicat de mulţi ani, dar nu a existat o

legislaţie adecvată care să permită diferenţierea pensiunilor după criterii de

clasificare specifice în clase de confort, fapt ce s-a realizat ulterior (a se

vedea anexa 1) şi nu erau agenţii specializate în cazarea la ferme ţărăneşti.

Mergând la Bran, am întâlnit turişti care veneau pentru prima dată şi erau

impresionaţi de buna organizare a localităţii din punct de vedere turistic. Cel

mai clar poţi afla neajunsurile sau lucrurile bune din Bran-Moeciu, de la

turiştii care se opresc în Bran cu ocazia petrecerii vacanţelor sau de la cei

care doar tranzitează zona; sunt mulţi cei care vin aici special pentru a vizita

Castelul Bran.

138

Pentru îmbunătăţirea imaginii staţiunii, precum şi pentru înlesnirea

accesului, mai ales în zona muzeului, unii turişti au sugerat construirea unei

parcări şi a unei şosele laterale, ce ar diminua traficul în localitate. De

asemenea, a fost considerată o necesitate stringentă amenajarea unei pieţe

agroalimentare pentru asigurarea unei mai bune aprovizionări, cu atât mai

mult cu cât, o parte a turiştilor nu au asigurată masa în unităţile de cazare.

Crearea unei pieţe ar oferi turiştilor posibilitatea să cumpere renumitele

brânzeturi de Bran.

O diversificare a paletei de servicii a firmelor de turism din localitate ar

avea un efect benefic pentru dezvoltarea turismului. Vecinătatea munţilor nu

poate constitui decât un factor extrem de favorabil pentru diversificarea

ofertei prin organizarea unor excursii, numeroşi turişti neîncumetându-se să

pornească singuri pe cărări de munte, necunoscând zona.

Se constată nevoia orientării ghizilor şi către un alt segment de vârstă al

vizitatorilor Castelului Bran, asupra copiilor.

Zona Branului este o zonă turistică care se bucură de un cadru natural

foarte pitoresc şi sănătos, de o bogăţie cultural-istorică inestimabilă şi de o

bază materială de cazare şi alimentaţie bine pusă la punct. Ceea ce nu este

încă bine pus la punct la Bran este modalitatea de petrecere a timpului liber

al turiştilor într-un mod care să îi facă pe aceştia să cheltuiască mai mult.

Pentru aceasta propunem:

amenajarea unui parc de distracţii cu dimensiuni medii în

apropierea Castelului;

organizarea în incinta Castelului Bran a unor întâlniri pe înserat cu

Contele Dracula (legenda care a adus atât de mulţi turişti la Bran, mai ales

străini);

139

amenajarea unui centru de echitaţie, turiştii urmând să înveţe să

călărească şi totodată având posibilitatea realizării unor plimbări călare în

împrejurimi;

prezenţa abundentă a zăpezii face posibilă amenajarea unei pârtii

de schi;

valorificarea Cetăţii Râşnovului aflată la 14 km de Bran;

asigurarea serviciului de ghid în zonă;

dezvoltarea căilor de acces (mijloace de transport care să asigure

un nivel calitativ mai ridicat al serviciului de transport);

Branul va continua să atragă turiştii atâta timp cât va şti să le ofere noi

atracţii. Priceperea şi talentul conducătorilor din turism se vor demonstra

prin determinarea turiştilor care au fost deja în Bran să revină, nu prin faptul

că vin turişti pentru prima dată, căci aceştia din urmă sunt atraşi în special de

renumele castelului sau de calităţile naturale ale zonei.

4.2 Concluzii şi propuneri de valorificare ale zonei Bran

Aspectele turismului în ariile rurale se încadrează cel mai bine

turismului cultural, cu accent pe înţelegerea stilurilor de viaţă contrastante şi

a interschimbului de cunoştinţe şi idei. De aceea, turismul rural îi atrage pe

cei în căutare de contact personal şi interacţiune cu diverse culturi, medii şi

grupuri de oameni.

Printre aceste manifestaţii se numără: turismul recreaţional cu accent

pe solicitare fizică şi pe activităţi legate de mediu (ciclism sau drumeţii

montane), turism ecologic cu accent pe natură şi vizitarea peisajelor

contrastante (vizite în parcuri şi rezervaţii naţionale), turismul moştenirii

140

istorice care se concentrează pe locuri sau evenimente istorice, adesea cu

scop educaţional. Turismul rural poate, de asemenea, să includă călătorii de

o zi dintr-un loc în altul, într-o manieră secvenţională, în contrast cu turismul

urban unde accentul cade pe destinaţia urbană ca focus pentru activităţi

turistice urbane.

In planificarea turismului rural este necesară o cooperare între toate

organizaţiile, comisiile şi organismele implicate în această activitate. In

Marea Britanie, Countryside Commission (forul care se ocupă de

dezvoltarea spaţiului rural, mai ales din punct de vedere turistic) considera în

1998 că turismul rural capabil să se autosusţină vine ca o soluţie pentru a

minimiza impactele negative asupra mediului, culturii şi vieţii sociale.

In ţările Europei Occidentale, destinaţiile rurale ocupă o pondere tot

mai mare din totalul destinaţiilor de vacanţă. Stresul cotidian al vieţii

citadine îi îndeamnă pe locuitorii marilor metropole să caute liniştea

mediului încă netransformat radical de civilizaţie. Şi dacă în ţările

superdezvoltate din vest acest mediu rural a început să se modernizeze din

ce în ce mai mult, la noi în ţară, tradiţia şi obiceiurile sunt încă foarte bine

conservate. In încercarea de a cunoaşte o altă ţară şi oamenii săi, alte tradiţii,

numeroşi turişti străini aleg ca destinaţie România, mai ales ca urmare a

promovării ofertei turstice rurale efectuate de ANTREC la târgurile şi

expoziţiile organizate peste hotare.

Condiţiile socio-economice actuale au dus la degradarea bazelor de

cazare ale staţiunilor de tradiţie de pe litoral sau din zona montană. Dar în

timp ce hotelurile altădată moderne sunt lăsate să se degradeze, au apărut

alte baze de cazare, în mediul rural, de dimensiuni mai mici dar mai uşor de

întreţinut şi adaptat la nevoile actuale ale turismului. Casele ţărăneşti au luat

locul complexelor hoteliere în topul preferinţelor turiştilor. Dintre motivele

141

cele mai importante avute în vedere în alegerea ca destinaţie a pensiunilor

turistice, enumerăm:

confortul din ce în ce mai ridicat pe care îl oferă fermele

şi pensiunile agroturistice pe fondul preocupării constante şi permanente a

gazdelor pentru satisfacerea cerinţelor clientului;

în staţiunile tradiţionale, de tip citadin, turistul se simţea

doar o parte a unei mase de turişti în timp ce în sate el este privit individual

şi tratat aparte; de dorinţele lui se ţine cont în alcătuirea meniului, spre

exemplu;

intimitatea sporită conferită de faptul că pensiunile sunt

de dimensiuni incomparabil mai reduse decât hotelurile;

crearea unor relaţii de prietenie cu familia gazdă şi

menţinerea legăturilor ani de zile, cu revenirea în aceeaşi pensiune mai mulţi

ani la rând;

oferta de produse proaspete din gospodăria ţărănească,

preparate de turişti sau de gazdă la cererea turiştilor;

un mediu mai puţin poluat.

4.3 Studiu de caz realizat la Vila Bran

CLUB AGROTURISTIC VILA BRAN

Studiul de caz l-am realizat la Clubul agroturistic Vila Bran. Aici se pot

observa cu uşurinţă modernizarile şi dezvoltarea turismului rural.Vila este

amplasată la numai 400 m de la intrarea în Bran dinspre Braşov şi la cca.

800 m de Castelul Bran.In cadrul centrului agroturistic se pune accentul pe

valorificarea timpului liber al turiştilor veniţi aici pentru petrecerea

142

concediilor sau vacanţelor. Conducerea Vilei Bran a pus accentul pe

modernizarea instalaţiilor de agrement şi totodată pe dezvoltarea capacităţii

de cazare.

Capacitatea de cazare

Clubul agroturistic are o capacitate de 21 de camere duble şi triple plus

un apartament, repartizate în 3 vile.

Vila 1 are o capacitate de 10 camere şi un apartament repartizate astfel:

Parter

• Salon cu o capacitate de 24 de locuri

Etaj 1

• 3 camere cu grup sanitar propriu, TV şi balcon

143

• 1 camera triplă cu grup sanitar propriu, TV şi balcon

• 1 salon mic cu o capacitate de cca. 30 persoane

Etaj 2

• 1 apartament (2 camere duble) cu grup sanitar propriu, TV şi balcon

• 2 camere cu grup sanitar propriu, TV şi balcon

• 1 cameră cu grup sanitar propriu şi TV

Etaj 3

• 2 camere cu grup sanitar propriu şi TV

• 1 cameră cu grup sanitar propriu, TV şi balcon

Tarife cazare:

- 15 Euro/cam/noapte (pentru 7 din cele 10 camere)

- 17,5 Euro/cam/noapte (pentru 3 din cele 10 camere)

- 25 Euro/apartament/noapte

144

Vila 2 are o capacitate de 5 camere repartizate astfel:

Parter

• Salon cu o capacitate de 60 de locuri

Etaj 1

• 2 camere cu grup sanitar propriu, balcon propriu, TV.

Etaj 2

• 2 camere cu grup sanitar propriu, balcon propriu, TV.

Etaj 3

• 1 cameră (mansardă lux) cu grup sanitar propriu, balcon  propriu, TV.

Tarife cazare:

- 20 Euro/cam/noapte

145

Vila 3 are o capacitate de 6 camere repartizate astfel:

Parter

• 2 camere cu grup sanitar propriu şi televizor, living cu semineu, bucătărie,

jacuzzi

Etaj 1

• 4 camere cu grup sanitar propriu, televizor şi balcon

Etaj 2

• mansardă cu masă de ping-pong şi canapele

Tarife cazare:

- 20 Euro/cam/noapte

146

Vila 1 şi vila 2 sunt situate pe acelaşi parter, ce cuprinde trei saloane,

având între ele o terasă de 250 m2. Parterul dispune de:

• salon de conferinţă cu o capacitate de 50 de locuri, dotat cu televizor,

video, ecran de proiecţie şi flipchart ;

• sală de mese cu o capacitate de 24 de locuri cu şemineu

Servicii de alimentaţie

- Restaurant cu meniu „a la carte”;

- Terase;

- Mese festive şi bufet suedez pentru grupuri organizate;

- Preparate tradiţionale româneşti, preparate cu specific local şi preparate

vegetariene;

- Preparatele oferite turiştilor sunt din produse naturale, proaspete, pregătite

în condiţii de maximă igienă.

Meniuri oferite de Vila Bran:

Mic dejun:

Mic-dejun: PREŢ = 2 EURO/PERS

147

Varianta 1: - ou ochi; crenvuşti; caş afumat; gem; unt; lapte; ceai; cafea;

Varianta 2: - omletă simplă; caş dulce; crenvuşti; gem; margarină; lapte;

ceai; cafea;

Mic-dejun : PREŢ = 2,5 EURO / PERS

Varianta 1: - omletă simplă; salam de vară; caş dulce (afumat); gem;

margarină; lapte; ceai; cafea;

Varianta 2: - suncă; telemea; pateu; gem; unt; lapte; ceai; cafea;

Varianta 3: - ou fiert; parizer; caş dulce (afumat); salată de vinete; gem;

margarină ; lapte; ceai; cafea;

Varianta 4: - ou ochi; parizer; brânză de burduf; salată de vinete; gem;

margarină; lapte; ceai; cafea;

Varianta 5: - ou ochi; 2 crenvuşti; caş dulce (afumat); zacuscă; gem; unt;

lapte; ceai; cafea;

Varianta 6: - omletă ţărănească; urdă dulce sau sărată; icre; zacuscă; gem;

unt; lapte; ceai; cafea;

Varianta 7: - ou umplut; telemea; salam uscat; pateu; zacuscă; gem; unt;

lapte; ceai; cafea;

Varianta 8: - caşcaval pane; pastramă de porc; lapte; ceai; cafea;

Mic-dejun : PREŢ = 3 EURO / PERS

Varianta 1: - rulou de şuncă cu salată de crudităţi; caş afumat; ou umplut;

telemea; pate de casă; salată de vinete; dulceată; unt; lapte; ceai; cafea;

Varianta 2 : - pastrama de porc; salam de vară; urdă; salată de vinete; gem;

unt; lapte (iaurt); ceai; cafea;

Mic dejun PREŢ = 4 EURO / PERS

148

Varianta 1: - pastramă de porc; salam de vară; urdă; pateu; ruladă de pui;

salată de vinete; salată de crudităţi; dulceaţă de vişine; unt; lapte; ceai; cafea;

Varianta 2: - omletă cu caşcaval şi ciuperci; brânză de burduf; salam uscat;

kaizer; icre; zacuscă; dulceaţă; unt; lapte (ceai); iaurt; cafea; fulgi de

porumb;

Varianta 3: - rulou de suncă cu salată de crudităţi; caş afumat; ruladă de pui;

salată de vinete; pateu; gem; unt; lapte (iaurt); ceai; cafea;

Mic dejun PREŢ = 5 EURO / PERS

Varianta 1: - omletă ţărănească; 2 crenvuşti; kaizer; salam de vară; caş dulce

(afumat); caşcaval; salată de castraveţi cu iaurt; icre; zacuscă; dulceaţă; unt;

lapte (ceai, iaurt); cafea;

Varianta 2: - rulou de şuncă cu salată de crudităţi; ruladă de pui; pastramă;

salam uscat; ou umplut; caşcaval; telemea; salată de vinete; dulceaţă; unt;

lapte (ceai, iaurt); cafea;

La cerere se pot organiza micul dejun sub formă de bufet suedez (doar

pentru grupuri organizate).

Cină festivă:

Varianta nr.1: PREŢ = 6,5 EURO / PERS

- Gustare rece :

- brânzeturi tradiţionale, 2 sortimente (telemea, brânză de burduf, urdă dulce

sau sărată, caş dulce sau afumat);

- ou umplut;

- icre, măsline;

149

- salată de ciuperci;

- salată de ton;

- crap umplut cu ciuperci;

- frigărui de legume la grătar cu piure de cartofi;

- salată de fructe;

Cină - bufet suedez:

Varianta 1: PREŢ = 12 EURO / PERS

Gustare rece

- caş afumat, telemea, brânză de burduf, urdă;

- ruladă de caşcaval;

- cabanos, salam;

- rulou de şuncă cu salată boeuf;

- caltaboş, slănină cu ceapă roşie, chifteluţe, pastramă de porc;

- zacuscă, măsline;

- salată de vinete, salată bulgărească;

- muştar, hrean, ketchup, sosuri;

Fel principal

- pulpe de pui la cuptor; şniţel de porc; friptură de vită la tavă; cârnăciori de

casă; şniţel de pui;

- Garnituri: piure de cartofi, pilaf de orez, cartofi ţărăneşti, cartofi prăjiţi,

sote de morcovi;

- Salate: castraveţi muraţi, murături asortate, varză albă, sfeclă roşie,

roşii+castraveţi;

Desert

150

- colţunaşi cu brânză de vaci, ruladă cu cremă de vanilie şi frişcă, tartă cu

mere;

Tabără pentru copii:

Pensiune completă = 6,5 Euro / pers / zi

Se poate face orice combinaţie se doreşte între variantele prezentate

Mic-dejun :

Varianta 1: - ou ochi; crenvuşti; urdă dulce sau sărată; gem; unt; lapte (ceai);

Varianta 2: - omletă cu şuncă; caş dulce (afumat); gem; margarină; lapte

(ceai);

Varianta 3: - şuncă; telemea; pateu; gem; unt; lapte (ceai);

Varianta 4: - ou fiert; parizer; caşcaval; gem; margarină; lapte (ceai);

Prânz :

Varianta 1: - supă de pui cu tăiţei (găluşte); cabanos; cartofi prăjiţi; salată;

prajitură de casă;

Varianta 2: - ciorbă ţărănească de pui; cârnaţi ţărăneşti; piure de cartofi;

salată; prăjitură de casă;

Varianta 3: - ciorbă de porc; tocăniţă de pui; cartofi natur; salată; prăjitură de

casă;

Varianta 4: - ciorbă de legume; pulpă de porc la tavă; pilaf de orez; salată;

prajitură de casă;

Varianta 5: - ciorbă de văcuţă; caşcaval pane; cartofi prăjiţi; salată; clătite cu

gem;

Varianta 6: - ciorbă de legume; ruladă de carne tocată; piure de cartofi;

salată; prăjitură de casă;

Cina :

151

Varianta 1: - şniţel de porc; cartofi prăjiţi; salată; papanaş cu dulceaţă;

Varianta 2: - 2 mititei; cartofi prăjiţi; salată; muştar; prăjitură de casă;

Varianta 3: - şniţel de pui; piure de cartofi; salată; prăjitură de casă;

Varianta 4: - spaghete milaneze; prajitură de casă;

Varianta 5: - pizza; cabanos; cartofi prăjiţi; prăjitură de casă;

Ofertă meniuri cursuri:

Pensiune completă = 12,5 Euro / pers / zi

Mic-dejun : PREŢ = 2,5 EURO / PERS

Varianta 1: - ou ochi; 2 crenvuşti; caş dulce (afumat); zacuscă; gem; unt;

lapte (iaurt); ceai; cafea;

Varianta 2: - omletă ţărănească; urdă dulce sau sărată; icre; zacuscă; gem;

unt; lapte (iaurt); ceai; cafea;

Varianta 3: -ou umplut; telemea; salam uscat; pateu; zacuscă; gem; unt; lapte

(iaurt); ceai; cafea;

Varianta 4: - caşcaval pane; pastramă de porc; lapte (iaurt); ceai; cafea;

Prânz : PREŢ = 5,5 EURO/PERS

Varianta 1 : - supă de pui cu tăiţei (găluşte); sarmale asortate „Vila Bran” cu

mămăliguţă şi smântână; papanaşi cu dulceaţă;

Varianta 2 : - ciorbă de pui a la grec; cârnaţi de casă; piure de cartofi; salată;

prajitură de casă;

Varianta 3 : - ciorbă de legume; ruladă de porc cu verdeaţă; cartofi ţărăneşti;

clătite cu dulceaţă;

Varianta 5 : - ciorbă de fasole cu ciolan şi ceapa roşie ; pulpă de pui la

ceaun; pilaf de orez cu legume; salată; prajitură de casă;

152

Varianta 6 : - ciorbă de burtă; şniţel de pui; mazăre sote + cartofi natur;

salată; prăjitură de casă;

Cina PREŢ = 4,5 EURO / PERS

Varianta 1: - pulpă de porc la tavă; cartofi gratinaţi; salată; prajitură de casă;

Varianta 2: - şnitel de porc; pilaf de orez; salată; gogoşi;

Varianta 3: - şniţel de pui; piure de cartofi; salată; prăjitură de casă;

Varianta 4: - 4 mititei; cartofi prăjiţi; salată; muştar; clatite cu ciocolată;

Varianta 5: - macrou la grătar; cartofi natur; lămâie; usturoi; papanaşi cu

dulceaţă;

Varianta 6: - friptură de vită la tavă; legume sote; cartofi prăjiţi; prăjitura de

casă;

Varianta 7: - ceafă de porc la grătar; cârnăciori; cartofi ţărăneşti; salată;

prajitură de casă;

Varianta 8: - frigărui asortate la grătar; piure cartofi; salată; prajitură de casă;

Varianta 9: - tochitură „Vila Bran” cu mămăliguţă; salată; prăjitură de casă;

Varianta 10: - ruladă de pui; pilaf de orez; salată; clătite cu dulceaţă;

Varianta 11: - pastramă de oaie la tigaie cu usturoi şi mămăliguţă; papanaşi

cu dulceaţă;

Varianta 12: - ruladă de porc; legume sote; clătite cu brânză de vaci şi

smântână;

P.S.

* La masa de prânz şi la cină se servesc câte un pahar de ţuică şi vin de

casă/pers;

* Sortimente de salate: murături asortate; castraveţi muraţi; gogoşari muraţi;

varză murată; varză albă; sfeclă roşie; salată de ridichi negre; salată verde;

salată de ridichi + ceapă; salată de roşii + castraveţi ( în funcţie de sezon).

153

STÂNA TRADIŢIONALA VILA BRAN

Nu puteţi pleca din Bran fără sa vedeţi o stână autentică: oi, vaci,

măgari, porci, găini şi să călăriţi caii din centrul de echitaţie. Aici aveţi

posibilitatea să vedeţi cum se desfăşoară o zi din existenţa unei stâne, să

asistaţi şi să participaţi la prepararea produselor tradiţionale: brânzeturi -

telemea, brânză de burduf, urdă dulce sau sărată, caş dulce sau afumat,

jinţită, bulz ciobănesc, lapte bătut, friptură de miel, pastramă de oaie.

Meniu nr. 1 PREŢ = 3 EURO / PERS

- ţuică

- degustare telemea

- jinţită

- bulz ciobănesc pe jar

Meniu nr. 2 PREŢ = 4,5 EURO / PERS

- ţuică

- degustare brânză de burduf

- jinţită

- friptură de miel la grătar + cartofi ţărăneşti + salată

Baza de agrement

Punctul de maximă atractivitate al Vilei Bran îl constituie baza de

agrement, bază care este aproape unică în zona Rucar-Bran. Aceasta este

foarte diversificată şi este compusă din:

154

• teren tenis de câmp (bitum, dimensiuni standard), mini teren baschet, teren

de fotbal, teren de volei şi badminton, teren de paintball, panou alpinism,

tiroliană, sală de fitness şi saună;

• mese de biliard, masa de ping pong, darts;

• loc de joacă pentru copii: topogan, leagăne, roată, „Casuţa Copiilor”

• parc natural (căprioare şi cerbi, iepuraşi, broscuţe, oi, ponei, livadă cu pomi

fructiferi, hamacuri)

• seri festive cu foc de tabăra şi programe artistice (muzică populară, folk)

karaoke

• Bal mascat

• Organizări de spectacole (teatru de păpuşi, Dracula Show, etc.)

• Picnicuri

• Plimbări cu căruţa 

Posibilităţi oferite de Vila Bran pentru petrecerea timpului liber

155

Se pot organiza şi drumeţii cu trasee de dificultate şi particularităţi

diferite, după cum urmează:

- Bran-Satul Şirnea-Brustureţ (Dâmbovicioara) şi retur

Timp: ½ ore cu maşina până în satul Şirnea, 4 ore restul traseului

Marcaj: triunghi galben

- Bran-Poarta-Refugiu Salvamont-Clincea- Culmea Ţigăneşti-Vărful

Omu

Timp: 1 oră cu maşina până la refugiul salvamont, 7-8 ore de mers pe jos

Marcaj: bandă roşie

- Bran-Poarta-Piciorul Ciubotei-Urlătoarea Mică-Scara-Vârful Omu

Timp: 1 oră cu maşina până la ieşirea din Poarta, 7-8 ore de mers pe jos

Marcaj: triunghi galben

- Moeciu de Sus-Valea Bengaleasa-Pasul Strunga-Cabana Padina

Timp: 1 ½ ore cu maşina până la ieşirea din Valea Bengaleasa, 2 ore de mers

pe jos

Marcaj: triunghi roşu.

- circuitul Bran unde se pot vizita împreună cu un ghid toate obiectivele din

Bran (la cerere se poate ajunge până la Rucăr)

- Bran-Moeciu-Peştera-Peştera Liliecilor-Casa Folea (8 km dus); La 50 de

metri mai sus de centrul satului Moeciu, la dreapta se ramifică un drum

comunal care ajunge în satul turistic Peştera. Punctul de atracţie al acestei

localităţi îl constituie Peştera Liliecilor. De la Casa Folea (pensiune) se

156

ajunge foarte uşor la stâna unde ciobanii vă pot servi cu bulz, brânză

proaspătă, deoarece domnul Folea are, la rându-i, oile urcate „sus”

- Bran-Tohanu nou-Tohanu Vechi-Zărneşti-Cabana Gura Râului-

Fântâna lui Botorog-Cheile şi Prăpastiile Zărneştilor (80 km dus-întors);

Din drumul forestier care străbate Cheile şi Prăpastiile Zărneştiului se

desprind trasee marcate înspre Masivul Piatra Craiului şi spre satele care

mărginesc Prăpastiile.

Timp: 2 ore cu maşina (20 km dus)

Marcaj: cruce albastră.

- Bran-Drumul Carului Fundata -Valea Urdii-Cetatea lui Negru Vodă-

Hanul Dealul Sasului-Podul Dâmboviţei-Dâmbovicioara (30 km dus).

Timp: 5-6 ore.

- Bran-Zărneşti-Plaiul Foii-Rudăriţa; Din centrul oraşului Zărneşti urmăm

un indicator cu traseu marcat spre dreapta, ieşim din localitate şi avem de

parcurs un drum neasfaltat de 13 km până la Cabana Plaiul Foii, apoi un

drum forestier de 22 km până la punctul forestier numit Rudăriţa. De-a

lungul întregului traseu pe partea stânga ne însoteşte masivul Piatra Craiului.

O serie de alte trasee se desprind înspre creasta din traseul propriu-zis.

- Bran-Poarta-refugiu Salvamont-Clincea-Culmea Ţigăneşti-Vârful Omu

Timp: 1 oră de mers cu maşina până la refugiul salvamont şi 7-8 de mers pe

jos.

Marcaj: bandă roşie.

- Bran-Poarta-Piciorul Ciubotei-Urlătoarea Mica-Scara-Vârful Omu

157

Timp: 1 oră de mers cu maşina până la ieşirea din Poarta, 7-8 ore de mers pe

jos.

Marcaj: triunghi galben.

- Moeciu de Sus-Valea Bengaleasa-Pasul Strunga-Cabana Padina

Timp: 1 1/2 ore cu maşina până la ieşirea din valea Bengaleasa-Pasul Strunga-

Cabana Padina, 2 ore de mers pe jos.

Marcaj: triunghi roşu.

Notă: traseele sunt marcate şi recomandate pentru plimbări pe jos şi/sau

cu maşina.

Se pot organiza şi excursii:

- Bran-Braşov-Poiana Braşov-Râşnov-Bran (excursie de o zi)

8.30 servirea micului dejun;

9.30 plecarea spre Braşov;

10.30 vizitarea obiectivelor turistice din Braşov:

- Biserica Neagră - ridicată în locul altei biserici din lemn (catolică)

existentă încă din secolul al XIII-lea. Biserica Neagră este o construcţie

marcată de goticul târziu, înălţată în 1383-1477. Are dimensiuni

considerabile – lungimea de 89 m, lăţimea de 39 m. In 1542 biserica a

devenit evanghelico-luterană. Numele de astăzi l-a primit în urma unui

incendiu din 1689. Se pare că în biserică se află cel mai mare clopot din

România (6300 kg), orga este una dintre cele mai mari din Europa având

4000 de tuburi, tot aici se găseşte şi o impresionantă colecţie de covoare

orientale.

158

- Compexul muzeal Scheii Braşovului adăposteşte următoarele unităţi:

- Muzeul primei şcoli româneşti - sub egida bisericii

voievodale „Sf. Nicolae„ a luat fiinţă cea dintâi şcoală

românească de pe întreg cuprinsul patriei întregite. Aici s-au

editat cele dintâi cărţi de circulaţie în limba romană sub

teascurile Diaconului Coresi, cea mai veche cronică cu subiect

românesc datorată dascălului Vasile, primul Calendar almanah

din literatura noastră;

- Arhiva - cuprinde peste 100.000 de documente, 80 de hrisoave

şi cărţi domneşti care au aparţinut lui Neagoe Basarab, Serban

Cantacuzino, Nicolae Mavrocordat;

- Biblioteca;

- Biserica Sf. Nicolae - adevărată catedrală a ortodoxismului.

- Poarta Ecaterinei - o veche poartă medievală ce prezintă pe

frontispiciu, alături de anul clădirii, şi stema oraşului;

- Casa Sfatului - pe locul unde se află astăzi Muzeul de Istorie din

Braşov exista un turn în afara cetăţii care în secolul al XV-lea a fost inclus în

cetate alături de clădirea breslei cojocarilor, căreia i se adaugă un etaj pentru

sedinţele sfatului şi pentru procese, astfel, clădirea capătă denumirea de Casa

Sfatului;

- Cetatea Braşovului - construcţia a fost începută în 1395 devenind în

timp cea mai puternică din Transilvania. Astăzi, în interiorul ei sunt expuse

flinte şi tunuri.

159

13.30 plecarea spre Poiana Braşov;

14.00 prânz în Poiana Braşov (picnic), urcare/coborâre cu telecabina în

Masivul Postăvarul;

17.00 plecarea spre Râşnov;

17.30 vizitarea Cetăţii Râşnov;

19.00 cina în Bran.

- Bran-Braşov-Canionul 7 Scări (Masivul Piatra Mare)

8.30 servirea micului dejun;

9.30 plecarea spre Braşov;

10.30 vizitarea obiectivelor turistice din Braşov: Biserica Neagră,

Complexul muzeal Scheii Braşovului alcătuit din 4 unităţi distincte (Muzeul

primei şcoli româneşti, Arhiva, Biblioteca, Biserica Sf. Nicolae), Casa

Sfatului, Poarta Ecaterinei, Cetatea Braşovului.

14.30 picnic înainte de intrarea în Canionul 7 Scări;

15.30 excursie la Canionul 7 Scări (traversarea canionului este destul de

periculoasă, dar foarte spectaculoasă).După ce se merge o porţiune pe drum

forestier, se ajunge la Canionul 7 Scări de unde se poate continua traseul

până la Prăpastiile Urşilor, de unde se coboară înapoi la locul de intrare în

canion (ocolind canionul). Plimbarea durează aproximativ 3 ore de mers pe

jos.

18.30 plecare spre Bran;

20.30 servirea cinei în Bran.

- Bran-Pârâul Rece-Predeal-Buşteni-Sinaia-Râşnov-Bran

8.30 servirea micului dejun;

160

9.00 plecare spre Sinaia (se trece prin Pârâul Rece, Predeal, Buşteni).

Drumul din Bran până în Predeal este de o frumuseţe deosebită; de o parte şi

de alta a drumului te bucuri de panorama munţilor Bucegi şi Piatra Craiului;

10.00 vizitarea Castelului Peleş. Castelul Peleş a fost ridicat pe timpul

domniei lui Carol I (1866-1914). La poalele masivului Bucegi, cu crestele

lui înzăpezite, în mijlocul pădurilor de brazi, Castelul Peleş a fost construit

pentru a servi drept reşedinţă de vară familiei ragale. Castelul este o

construcţie zveltă şi elegantă, având 160 de încăperi, 30 de săli de baie care

poartă amprenta originală a lemnului, reunind, totodată, în decoraţii şi piese

de mobilier, stiluri diverse, de la cele ale renaşterii italiene şi engleze la

rococo şi hispano-maur. Nu departe de castel, casa de vânătoare, care mai

târziu a primit numele de Foişor, precum şi Pelişorul, în care a locuit regele

Ferdinand (1916-1927) completează ansamblul.

12.30 vizitarea Mănăstirii Sinaia;

13.00 plecare spre Buşteni;

13.30 urcare/coborare cu telecabina din Buşteni pe Valea Jepilor la cabana

Babele (Sfinxul de la Babele);

14.00 servirea prânzului la Babele - picnic;

17.00 coborâre la Buşteni şi plecare spre Râşnov;

18.00 vizitarea Cetăţii Râşnov;

20.30 cina la Bran (foc de tabără, grătar) – opţional.

- Bran-Câmpulung-Curtea de Argeş-Transfăgărăşan-Făgăraş-Bran

8.00 mic dejun;

8.30 plecare spre Curtea de Argeş; Pe drum se pot admira Statuile lui

Everac. Se trece prin Culoarul Rucăr-Bran şi se ajunge la Curtea de Argeş.

161

11.30 Sosirea la Curtea de Argeş - se vizitează Mănăstirea Curtea de Argeş,

construită în secolul al XIV-lea de Meşterul Manole din porunca lui Neagoe

Vodă Basarab, Cetatea Radu Negru;

12.00 Plecare pe Valea Argeşului spre Barajul şi Lacul Vidraru - unul dintre

cele mai mari lacuri de acumulare din ţară; Se traversează Munţii Făgăraş

prin intermediul Transfăgărăşanului, şoseaua modernizată aflată la cea mai

mare altitudine din ţară - 2000m;

14.30 servirea prânzului la Bâlea Lac (2100 m) - picnic;

16.00 se continuă drumul spre Bâlea Cascadă, Făgăraş; Se continuă drumul

cu vizitarea Cetăţii Făgăraş;

20.30 sosirea la Bran şi servirea cinei la Vila Bran (foc de tabără, grătar).

- Bran-Ploieşti-Vălenii de Munte-Slănic Prahova-Cheia-Braşov-Bran

8.00 mic dejun;

9.00 plecare spre oraşul Slănic Prahova, se trece prin Sinaia (se vizitează

Castelul Peleş, Pelişorul ,Foişorul, Mănăstirea Sinaia), apoi staţiunea Vălenii

de Munte unde se vizitează Casa Memorială Nicolae Iorga;

13.00 se ajunge în oraşul Slănic Prahova unde se vizitează Salina, baza de

tratament pentru multe afecţiuni şi Lacul Miresei;

14.30 servirea mesei de prânz în Slănic Prahova (picnic);

16.30 întoarcere la Bran, pe drum vizitându-se staţiunea Cheia (Mănăstirea

Cheia);

17.30 plecarea spre Bran;

18.30 sosirea la Bran;

20.30 cina la Bran;

- Bran-Sighişoara-Bran

162

8.00 mic dejun ;

9.00 plecare spre Sighişoara - atestat documentar în 1191 este unul dintre

cele mai bine conservate oraşe medievale din Europa. In drum spre

Sighişoara se vizitează Pădurea Bogăţii de pe Valea Bogăţii, o frumoasă

rezervaţie naturală;

12.30 vizitarea Cetăţii Sighişoara care a fost construită iniţial cu 14 Turnuri,

fiecare turn aparţinând unei bresle meşteşugăreşti şi fiind apărat de aceasta,

acum putându-se admira doar 10 dintre aceste turnuri. Sighişoara a fost locul

copilăriei lui Vlad Ţepeş;

14.30 servirea mesei de prânz (picnic la Sighişoara);

16.00 întoarcere la Bran;

18.30 sosirea la Bran.

- Bran-Fundata-Cheile Dâmbovicioarei-Peştera Dâmbovicioara

Mausoleul lui Mateiaş-Bran

8.00 mic dejun ;

9.00 plecare spre Peştera Dâmbovicioara; Pe drum se opreşte la Panoramic

Fundata pentru admirarea peisajului. Pe şoseaua ce leagă Podul Dâmboviţei

de Dealul Sasului se află o casă în preajma căreia se află ridicate nişte

statuete reprezentând portul popular din această zonă, precum şi unele care

reprezintă „Nunta Zamfirei”, „Mioriţa”, etc.

11.30 o plimbare pe jos până la Peştera Dâmbovicioara. Vizitarea peşterii.

Continuăm drumul pe potecile munţilor spre Cheile Brusturelui, surorile

Cheilor Dâmbovicioarei, aici vom vizita mica peşteră Gaura Brusturetului.

13.00 ne îndreptăm spre cabana Brusuretului unde vom lua prânzul;

163

16.30 ne întoarcem la microbuz şi continuăm excursia spre Mausoleul lui

Mateiaş (Mausoleul Eroilor ridicat în amintirea ostaşilor români care şi-au

dat viaţa în primul război mondial);

17.00 vizitarea Mausoleului şi întoarcerea la Bran;

18.30 sosirea la Bran;

19.00 cina la Vila Bran (foc de tabară, chitară).

Anexa

164

ORDONANŢA GUVERNULUI ROMÂNIEI nr. 62/24 august 1994

privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism

rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre

Publicată în Monitorul Oficial nr. 245 din 30 august 1994

In temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) şi (3) din Constituţia României

şi ale art. 1 lit c). din Legea 72/1994 privind abilitarea Guvernului de a emite

ordonanţe,

Guvernul României emite următoarea ordonanţă:

Art. 1. - Pentru dezvoltarea turismului şi promovarea iniţiativei private,

statul român sprijină persoanele fizice şi asociaţiile familiale, autorizate

potrivit legii, care asigură servicii turistice în pensiuni sau ferme

agroturistice situate în mediul rural din zona montană de peste 500 m

altitudine, din Delta Dunării şi litoralul Mării Negre.

Art. 2. – Persoanele fizice şi asociaţiile familiale, autorizate potrivit

legii, care desfăşoară activităţi de turism în structuri de primire de tipul

pensiunilor turistice sau al fermelor agroturistice delimitate la art. 1,

beneficiază de facilităţile acordate întreprinderilor mici şi mijlocii, chiar

dacă nu îndeplinesc condiţiile de număr de angajaţi şi venit anual, precum şi

de următoarele înlesniri:

a). Consiliile locale pot pune la dispoziţie din terenurile

disponibile, în formele şi în condiţiile prevăzute de lege, suprafeţele de teren

necesare construirii, dezvoltării şi exploatării de pensiuni şi ferme

agroturistice;

165

b). Acordarea de priorităţi la instalarea de linii pentru

telecomunicaţii (telefon, telex, fax);

c). Asistenţă tehnică de specialitate sub toate formele din partea

Ministerului Turismului şi a asociaţiilor profesionale;

d). Cuprinderea ofertei turistice a pensiunilor şi fermelor

agroturistice în materiale de promovare turistică, editate de Ministerul

Turismului;

e). Prezentarea ofertei pensiunilor şi fermelor agroturistice în

acţiunile de promovare întreprinse de birourile de informare turistică din

străinătate ale Ministerului Turismului;

f). Includerea în programele instituţiilor de învăţământ cu profil

de turism sau agricol a problemelor specifice pensiunilor şi fermelor

agroturistice;

g). Scutirea de plată a impozitului pe venit pe o perioadă de 3

ani a pensiunilor şi fermelor agroturistice care au ca obiect de activitate,

înscris în autorizaţia de funcţionare, servicii turistice.

Art. 3. – Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru găzduire şi

servire a mesei, cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 de camere, funcţionând

în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură în spaţii

special amenajate cazarea turiştilor şi servicii de pregătire şi servire a mesei.

Ferma agroturistică este o structură de primire pentru găzduirea şi servirea

mesei, cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 camere, funcţionând în cadrul

gospodăriilor ţărăneşti care asigură alimentaţia turiştilor cu produse

proaspete din surse proprii şi locale. Autorizarea pentru constituirea de

pensiuni turistice şi ferme agroturistice se face prin consiliile locale, în

condiţiile reglementărilor privind organizarea şi defăşurarea unor activităţi

economice pe baza liberei iniţiative.

166

Art. 4. – Activitatea de turism din cadrul pensiunilor şi fermelor

agroturistice cuprinde servicii de cazare, de masă, de agrement precum şi

alte servicii asigurate turiştilor pe perioada sejurului;

Art. 5. – In scopul protecţiei turiştilor, activitatea pensiunilor şi

fermelor agroturistice se va desfăşura cu respectarea actelor normative ce

reglementează turismul în România. In funcţie de nivelul de dotare şi de

calitatea serviciilor oferite, pensiunile şi fermele agroturistice se atestă şi se

clasifică de Ministerul Turismului conform normelor elaborate de acesta.

Clasificarea pe categorii de încadrare a pensiunilor şi fermelor agroturistice

se face în termen de 60 de zile de la data cererii persoanelor fizice şi

asociaţiilor familiale.

Art. 6. - Nerespectarea obiectului de activitate şi a criteriilor care au

stat la baza clasificării pensiunilor şi fermelor agroturistice constituie

contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 250.000 la 500.000 lei.

Art. 7. – Contravenţiei prevăzute la art. 6 din prezenta ordonanţă îi sunt

aplicabile prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea

contravenţiilor, cu excepţia art. 25 şi 26 din lege, completată şi modificată

prin Ordonanţa Guvernului nr. 12/1994.

Art. 8. – Contravenţiile se constată şi amenzile se aplică de către

organele Gărzii financiare şi de către organele de specialitate din Ministerul

Turismului cu atribuţii speciale în acest domeniu.

Legea nr. 145 din 31 decembrie 1994

167

Pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 62 din 24 august 1994

privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism rural

din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre

Publicată în Monitorul Oficial nr. 374 din 31 decembrie 1994

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articol unic – Se aprobă Ordonanţa Guvernului nr. 62 din 24 august

1994 privind stabilirea unor facilităţi pentru dezvoltarea sistemului de turism

rural din zona montană, Delta Dunării şi litoralul Mării Negre, publicată în

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 245 din 30 august 1994, emisă în

temeiul art. 1 lit c). Din Legea nr. 72/1994 privind abilitatea Guvernului de a

emite ordonanţe, cu următoarele modificări:

Articolul 1 va avea următorul cuprins:

“Art. 1 – Pentru dezvoltarea turismului şi promovarea iniţiativei

private, statul român sprijină persoanele fizice şi asociaţiile familiale,

autorizate potrivit legii, care asigură servicii turistice în pensiuni sau ferme

agroturistice situate în mediul rural din zona montană, Delta Dunării şi

litoralul Mării Negre”.

Articolul 2 litera g). Va avea următorul cuprins:

“g). Scutirea de plată a impozitului pe venit pe o perioadă de 10

ani a pensiunilor şi fermelor agroturistice care au ca obiect de activitate,

înscris în autorizaţia de funcţionare, servicii turistice”.

Articolul 3 va avea următorul cuprins:

“Art. 3 – Pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru

găzduire şi servire a mesei, cu capacitate cuprinsă între 3 şi 20 de camere,

funcţionând în locuinţele cetăţenilor sau în clădiri independente, care asigură

în spaţii special amenajate cazarea turiştilor şi servicii de pregătire şi servire

168

a mesei. Ferma agroturistică este o structură de primire pentru găzduire şi

servirea mesei, cu capacitate de până la 20 camere, funcţionând în cadrul

gospodăriilor ţărăneşti care asigură alimentaţia turiştilor cu produse

proaspete din surse proprii şi locale. Autorizarea pentru constituirea de

pensiuni turistice şi ferme agroturistice se face de către consiliile locale, în

condiţiile reglementărilor privind organizarea şi defăşurarea unor activităţi

economice pe baza liberei iniţiative”.

BIBLIOGRAFIE

1. Bran, Florina, Marin, Dinu şi Şimon,

Tamara, Turismul rural. Modelul european, Bucureşti, Editura Economică,

1997;

2. Cristea, Emilian, Piatra Craiului,

Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1971;

3. Culoarul Rucăr-Bran - Poartă în

Carpaţi, Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1990;

4. Decei, Paul, Pe plaiuri şi văi

carpatine, Bucuresti, Editura Albatros, 1983;

5. Dunăre, Nicolae, În Ţara Bârsei, Vol

I, Braşov, Editura Transilvania Expres, 1974;

169

6. Iancu, Mihai, Judeţul Braşov,

Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1971;

7. Neagu, Vasile, Managementul turistic

şi al serviciilor turistice, Bucureşti, Editura Sylvi, 2002;

8. Popescu, Daniel, Piatra Craiului. Ghid

turistic, Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1979;

9. Prahoveanu, Ioan, Aşezările brănene.

Satul, gospodăria, locuinţele, Braşov, Editura Transilvania Expres, 1998;

10. Prahoveanu, Ioan, Castelul Bran,

Braşov, Editura C2 Design, 1998;

11. Prahoveanu, Ioan, Platforma Bran-

Ghid, Braşov, Editura C2 Design, 2004;

12. Revista Voiaj Magazin, 2004 – 2005;

13. Revista Vacanţe în România, Editată

de Autoritatea Naţională pentru Turism, 2005;

14. Snack, Oscar, Baron, Petre şi Neacşu,

Nicolae, Economia Turismului, Bucureşti, Editura Expert, 2001;

15. Stănescu, Denisa, Strategii de

dezvoltare în turism, Ploieşti, Editura Premier, 2006;

16. Stoian, Georgeta şi Mocanu, Olivia,

Zona etnografică Bran, Bucureşti, Editura Sport - Turism, 1990;

17. Surse de Internet: www.antrec.ro;

www.agroturism.com; www.turism-bran.ro ( Club agroturistic Vila

Bran );www.ase.ro (Nistoreanu, Puiu şi Ţigu, Gabriela, Ecoturism şi Turism

rural, Bucureşti, Editura Economică, 1999);

18. Ţigu, Gabriela, Turism Montan,

Bucureşti, Editura Uranus, 1999;

170