Anul XXXI. — No. 9. 5 BANI IN TOATA TARA 5 Duminica, 1 Martie 1915

A. S. R. Princineie Carol nriniind defilarea nnei eobnrte de cercetaşi.

2 . — No. 9 . UNIVERSUL LITERAR Duminica, 1 Marlie 191[>

Ecourile j p m â n e î R ă z b o i u l a n e c d o t i c Chestia violatei Dardanelelor

de către flota fr^iceză, după ce a alarmat timp de mai multe zi­le întreaga lume, acum a intrat într'o fază de acalmie.

Se pare că faimoasa strâmtoa­re care apără Capitala şubredu­lui imperiu turcesc, nu-i aşa de vşor de cucerit. Asta nu înseam­nă, însă, că franc o-englezii vor re­nunţa la proiectul lor de a cu­ceri Con stan tinopolnl. Din contră, flotele celor două mari puteri maritime, după. ce au înaintat o hună bucată in strâmtoare, acu­ma aşteaptă forţe unui, spre a re­începe atacul, pocite.. (le astă dată cu succes.

1 * O altă (bestie, insă. a urmat i-

mediat tot în legătură cu răzr-'boiul re se dă la porţile Stambn-l ului.

I). Vcnizelos, ruarele bărbat de. stal grec, socotim/ că violarea Darclanélelor va f> Iu curând im fapt îndeplinit s'a declarat parti­zan al inlrărei imediate a Greciei, [în acţiune. Participarea Greciei la războiului delà Dardanele ar fi r/f mare folos pentru unglo-fran-c(:zi cărora le-ar uşura, sarcina dc a transporta trupe în peninsula GalipoU. O expediţie elenă trimi­să la Dardanele ar fi avut ca ur­mare înfrângerea sigură a turci­lor- cari. dc sigur, n'ar fi putut rezista la cele două atacuri for­midabile, dc pe mare şi. de ţie us­cat. Grecia participând la un ase-menea, război ţi ieşind victorioa­să în aceiaş timp cu englezii şi francezii şi-ar fi realizat, cu sa-'I i ificii relativ miei, idealul mărci r.lade.

Tripla lutel-egerc. recunoscă­toare, i-ar fi oferit în schimbul preţiosului coiieurs toate insule­le, din Arhipelag precum* si o bu­nă parte din vilaetul Aidin cu crasul Smirna.

Acesta era gamlul lui Venize-los în momentul când îşi formule, •propunerea de intrare în acţiune a Greciei. Dar vezi că regele Con­stantin n'a fost. de aceiaş părere. 'Suveranul Greciei, fie din sim­patii pentru G armonia fie de tea­ma unei intervenfti a Bulgariei, a preferat să ţ/âstreze mai depar­te neutralitate» şi s'a despărţit r/i- cel mai ilustru іііиФге sfetni-I-ii săi. marele Vemzetos care i-a adus atâta glorie.

Noul tabinet grecesc pare In­să formai tiu miniştri «ariîmbră­ţişează vederile d-lm Venizelos şi, ca şi fostul prim-misuistrii sunt. pentru ііытѵва Greciei în acţiune. Se mai smirne ce cabi­netul actual va1 fi de scurtă du­rută şi. că la atpropiatete alegeri parlamentare, ѵетъсЩШ, deci partizanii răzbsmiue. xmr avea o majoritate sdroéimare.

Care ca fi utumei пштішеа re­gelui Constanţii** ШтшЬпе de vă­zut. *

De celelalte р»я*ші de bătaie nimic de semneütt. Luptele mari sunt atât de rare. іѣ eét agenţk /•• au început, аш крш de nou­tăţi, să transmită- ziarelor descrie-tea unor lupte de «vum 15—-20 dé zile.

* /// ţară. fa nmir puMicul a tre-

(ut. prinţi'o vie emoţie în ziua rotărei legei iientru pr*>c!amarea s tarei dc asedi». Emoţia însă a trecut repede când s'a văzut că legea acesta, care schimbă mult. viaţa normală, nu se va avHca de -. dl la necoie. Acum, când nu suntem în război şi nici in ţaţa tenor turburaţi interne, era şi ne­firesc ca să se aplice o asemenea it ge drastică.

Mestngean.

Un tun hiat de co/ni. In des făşurarea une i lupte d i n

Po lon ia , ruşi i a u l u a t . d e l à ger­m a n i ûn tun mare , fără să fi făcut sacr i f ic iu l u n u i o m măca".

G e r m a n i i se s t rădu iau sä aşeze bater i i le . Din lr 'odată însă, l â n g ă o m a r e piesă de art i ler ie căzu un o b u z rusesc . Caii î n s p ă i m â n t a ţ i , o iau la g o a n ă în direcţ ia armate lor ruse . So ldaţ i i g e r m a n i au r ă m a s cu braţe le încruc i şa te , în faţa u-n u i atare fapt. Şi t u n u l g e r m a n era d u s îna inte spre trupe le ru-seştL P e d r u m , câţ iva cuini po lo ­nezi , cari s e j u c a u , văzând g o a n a n e b u n ă a cailor, a u î n c e p u t să str ige d in toate părţi le . Caii s'au oprit la m a r g i n e a u n u i şanţ şi co­pii i au luat caii de frâu şi a u d u s ate lajul la primăria d in sat.

* O nouă decoraţie. U n rănit g e r m a n , îngri j i t la o

a m b u l a n ţ ă d in tr 'un oraş d in cen­tru , a pr imi t de là m a m ă - s a o scri­soare, în care-i c o m u n i c ă ves tea că a fost decorată, pentru faptul că , ,a dat armate i toate vase l e de aramă, aşa de necesare la e fectuarea m u ­niţi i lor".

F e m e i a n u s p u n e a n u m e ce de­coraţie a pr imit . Se b ă n u e ş t e a fi o c r u c e s i m b o l i c ă , a târnată pe pieptul do m a t r o a n ă natriotă.

Cu să aibă bani. la m u l t e locuri d i n B e l g i a , ger­

m a n i i a şează cut i i d e serisori cu scrisori adresate ce tă ţen i lor d i n B r u x e l l e s . L i è g e şi A n v e r s , m a i p u n acok> şi z iare, oprite . L a cât­va t i m p . etapă aceasta» g e r m a n i i s e d u c direct la c a s e l e celora. a le căror a d r e s e l e ş t iu . că aw p r i m i t scrisori şi z iare şi-i perchez i ţ io ­nează . Negreş i t , c ă g ă s e s c şi zia­re le opr i te ş> scr i sar i l e , în care se s p â n lucrur i contra germansiior. dar d e cari n u pot fi răspunzător i cei c e l e -au pr imi t .

O e r m a n i i î n s ă c o n d a m n ă Ia a-m e n z i c o n s i d e r a b i l e şi e x e c u t a r e a t rebue să se facă i m e d i a t — alt-miratreli a r m a aaeăreată îşi î m p l i ­neşte m i s i u n e a .

m La castelul Лгтиіш. Intre focurile m l ă ş t i n o a s e d e i a

Featatoert, e s t e o f e r m ă vécue ; ru i ­nată. O a m e n i i (fepriraprejHr l i s p u n „СавЕеІкй draenlui'*.

Altădată , s p u n ei.. î a cas t e lu l a-cesta. un s i n g u r a t i c ş edea aici ş i s e î n d e l e t n i c e a cu vrăj i toria . Hi dacă іагшъ-еаніеМІ aces ta e p u a t i u defi ­ni t iv , ргіаиадгага e locaşul păsăre-lelor.

iäaWialn g e r m a n i au trecui pe l u n g ă eaerelu1 d rac u 1 ui ş i n 'au d e s ­cărcat ш а с а г O' salivă i n aer. A u îna intat in ianter i ş i i i g e r m a n i şt pe când' căutau un d r u m m a i les­n i c i o s pr in m l a ş t i n i , se pomenesc cu o .salva b u h ă i n d Ia spatele lor. Abiai a u awut t i m p s ă pr ivească maipoii íjá e* a d o n t s a u r a r ă s u n ă . P » când' îşi m o ş e a u btrzele, că a u i'ost indiferenţi fată d e r u i n a t u l eae íe í .o g r i n d i n ă d e g l o a n ţ e 1-a a-mestecat in mia s l in o.

« ht-tâi $аігШ. şi pe urma Ш&. Soţia, u n u i s o l d a t f rancez a scr i s

soţului Hău, că d e o l u n ă a n ă s c u t u n copi ï . p e care l'a botexat cu n u ­m e l e tatălui . Căci n e e ferneta: ..Tu n'ai v ă z u t corlul încă. dar î . i sea­m ă n ă foarte m u l t . Şi ce n u m e i-aşi fi putu t da , decât n u m e l e tău , căci c ine şt ie . dacă soarta лдгея să te m a i întorci , jertfradu-t i v i a t a pentru Franţa . t rebue să a v e m în casă m c - e a i coana n u m e ­lu i tău, ca să n e s p u n ă că d i n fa­m i l i a noas t ră a fost u n e r o u , care t o t d e a u n a să fîe de p i l d ă u r m a ­şi lor".

Inr soţu l îi r ă s n u n d e : , .Să n e tră iască cop i lu l . Aş voi

să-1 văd. D a r s u n t e m angajaţ i se­rios în l u p t e şt n u m i e p e r m i s să

fiu c u p r i n s d e u n dor fami l iar , c â n d doru l cel m a i pro fund e s t e t r iumfu l nostru a l t u t u r o r ' .

mielele. Uri ţăran francez d i n r e g i u n e a

i n v a d a t ă d e g e r m a n i , n u m a i ră­m ă s e s e cu n i m i c d i n t o a t ă go spo ­dăria lu i . B a m a i a v e a niş te „bi­l e t e " , p e cari s ă t e a n u l l e p o a r t ă c u s f inţenie , păstrându- le ca p e o co ­m o a r ă preţioasă.

î n t r e b a t de u n ofiţer francez, ce s u n t acele bi le te , să teanu l să ho -І ш ѵ л і г s ă le a r a t e . O f i ţ e r u l le ia. se uită la e le şi n u putu să n u s p u -

, n ă adevăru l , b i e tu lu i o m păcăl i i . P e ace le bi le te , date ca ch i tanţe

d e d e s p ă g u b i r e , pentru jaful fă­cut în averea s ă t e a n u l u i , sta scris: „ D u m n e z e u cu noi", „Germania pes t e tot", „Moarte d u ş m a n i l o r ' . „ N e v o i a n u cunoaş te legi".

Când c u n o s c u s ă t e a n u l adevă­rul , l e r u p s e furios şi p l ecă în fu­riat să pr indă m ă c a r pe unul - ca să-i r u p ă capul .

Jk . *. Femei eroice. D o u ă i n f i r m i e r e e n g l e z e au fost

d e c o r a t e d e r ege l e Be lg i e i cu cru­c e a o r d i n u l u i Leopold, pentru c u ­raju l de care au dat dovadă .

T i m p d e 5 lun i aceste femei a u s trăbătut cu a u t o m o b i l u l , p u n c t e l e ce l e m a i p r i m e j d i o a s e d e i>e f ron­tul be lg ian . Adesea au s c ă p a t c a p r i n m i n u n e d i n m â i n i l e d u ş m a ­ni lor , în t rebu in ţând toate v ie ie -n i i l e cu putinţă .

Al tădată , f i indcă n u eram oa­m e n i d e s t u i cari să transporte p e răniţ i , făceau serv ic iu î acesta de a l u a în s p i n a r e pe b o l n a v i , d u e â n -du-i d e p e câmpi i ! d e luptă , la a m ­bulanţă .

î n t r ' u n m o n t e n t , s u r p r i n s e d e u n d e t a ş a m e n t i n a m i c , p e d r u m , a u t o m o b i l u l f i ind stricat, a u vo r ­b i t î n l i m b a g e r m a n ă , r e p r o d u c î n d versur i d i n H e i n e şi l ă u d â n d s e n ­t i m e n t u l d e u m a n i t a t e al poporu­lu i g e r m a n . I n a m i c i i s a u înduio ­ş a i şi le -au lăsat să-şi c o n t i n u e î n ­gr i j i r i l e fată de bolnavi i lor.

* Efectele vanităţii. U n so ldat austr iac . Ia î n c e p u t u l

r ă z b o i u l u i d ă d u s e probe e v i d e n t e d e e n e r g i e ş i c u r a j . E r a în să ne­m u l ţ u m i t d e s i tuaţ ia lui d e s i m p l u so ldat ; a r l i vo i t s ă î n a i n t e z e c â t m a i r e p e d e îm giraţi. F a n a ce făcu ş i p l e c ă de ia front, d u p ă ce a v u ­sese gr i ja mai -îantài să-şi c o a s ă l a m â n ă g a l o a n e de sergent . A j u n s e fa sfârşit acasă şi aie» poves t i cu m a r e înf lăcărare i s p r ă v i l e s a l e e-roâce, care-i a d u s e s e g r a d u l d e sergent .

P r i n t r e айе іе , p o v e s t e a r u m î n ­tr'o l u p t ă d i n € a r p a # , etapă ce c o ­m a n d a n t u l Ini fu mort , a d e » la i z b â n d ă pe camaraaa.

Consă ten i i lu i e r u încântaţ i , că a n u l de -a i lor era aşa d e ѵйеагк. Care n u le fu mirarea î n s ă c â n d a d o u a z i , e rou l fu l egat şi d u s p e c â m p u l d e l u p t ă să-şi p r i m e a s c ă p e d e a p s a c a dezer tor î n t i m p d* războ iu .

* Ce poate să facă un aviator. U n of iţer p lecă î n t r ' o zl cu aero­

p l a n u l î n c a r e a v e a şase proect i l e . Era u n t i m p u r â t , noapte v i je l i ­

oasă ş i u n ' v â n t v io lent . Av ia toru l *'a urcat ş i d u p ă ce a s trăbătut o d i s tantă b u n ă . a a r u n c a t u n pro-ec t i l a s u p r a u n u i toc, u n d e d u p ă ce iace p u t e a să v a d ă e l cu ins tru­m e n t e l e opt ice , părea s ă fie o sec ­ţ ie d e m u n i ţ i i . V i o l e n t a d e t u n ă t u ­rii a fost groaznică . Of i ţerul se grăb i î n s ă s ă t r e a c ă m a l departe , iar î n u r m a Iui proectoare le ina ­m i c e l u m i n a u parcă toată a t m o s ­fera d i n p r e j u r .

U n p r o e c t o r î l î m b r a c ă în tr 'un m ă n u n c h i u de l u m i n ă . Ce s ă facă? M a n e v r e a z ă n u m a i decât o s c o b o -rîre ver t ig inoasă . Jos î n s ă e r a u p e

t e r i t o r i u l i n a r u i c t r u p e . L e v ă z u v i a t o r u i şi a s v â r l i u n n o u j i roe r tU ş i p e u r m ă a l t u l . A c e s t e a s a u t r e ­z i t ş i p e d a t ă a u î n c e p u t o d e s c ă r -c i i t u r ä d e m i t r a l i i . .

Avia toru l se î n a l t ă i a r ; s u s î n s ă vântul il î m p i e d i c a s ă m a i fie s t ă ­pân pe d i r e c ţ i a , ce voia s'o u r m e ­z e ş i s 'a l ă sa t î n vo ia s o n r t e i .

T r u p e l e de jos i n s a c o n t i n u a u să-1 u r m ă r e a s c ă z a d a r n i c cu pro­ec toare le .

Moartea bătrânei. D u ş m a n i i îna in tau c u v io l en tă

şi î n d â r j i r e în B e l g i a ; p e u n d e t r e ­ceau nu • m a i l ă i i i î n c a u u r m e de o fostă v ie ţu ire de o a m e n i gospo­dari .

F r a u aproape să între în s a t u l X. L u m e a lua ce p u t e a ş i părăs in -dti-.şi c u ja le a v u t u l , p leca . Şi-aşa toti săteni i d in satul X au pléçàt. A fost însă c ineva , care n*a voit s ă - ş i părăsească locuinţa . A p?v-zistat cu î n c ă p ă ţ â n a r e să moară , acolo u n d e a. trăit. Era o băii I n ă d e peste 8 0 d e a n i , care a stal ne­c l int i tă în căsu ţa ei vechie .

D u ş m a n i i au intrat în sat. au căutat în toate case le să g ă s e a s c ă

n i ş t e r ival i , să a ibă v a n i t a t e a î n v i n ­gător i lor de a face pr izon ier i , do a lua contact cu s u p u ş i i . Au găsr. î n s ă n u m a i p e bătrână, pe сгѵо n'au crutal -o , dar nici ea n'a cerut i n d u l g e n t ă .

L e - a s p u s bătrâna: CeilaRi au ţttoual, eu ,m/*^-c

f . a t u l — l u â n d satul , te l u ă m şi pe

f ine . D a r f i indcă ne-ai fi o povaglfc, r ă m â i aci î n c r e m e n i t ă . — i ş/a r ă s p u n s .

U u g l o n ţ d e revolver a d o b o r i l - o Ia pământ .

* / ultiitlfrhtiil. C.uin s 'a s u n a t mobil izai e.i. s-, pre-

z i n t a t bi r e g i m e n t u l hu 'lin Munte», c a s implu so lda t . Lăsase acasă nevas-itii şi % copii, iára a l t e mijloace de t r a i n , de cât s a m a dc 30 franci, eco­n o m i s i t ă d in m u n c a lui de moliitfî.

A p o r n i t cu reg imentu l мі .ЛіГтоайе, anete f a ci ta t î n o r d i n u l de zi şi de­c o r a t pen t ru cura ju l său de a fi luat un n u m ă r de m u n i ţ i i d e fa in imic . Ajuns саіюгяі . cere azi ln ic să fie t r i ­mis în p a t r u l ă . Tntr'o zi i s" defe î n s ă r c i n a r e a să a r u n c e î n t r ' un tnu i -şeu francez, o proc lamaţ ie , aţ inut and, că rusii a n făcut mi m a r e n u m ă r Ba pr izonier i . E t s'a u rca t pe шисі і іт t r a n ş e u l u i g e r m a n , verW chiar иепгф-Uir. îm' .emiiându-i să se r e i r a e ă . Allă d a t ă fi ind dc sent inelă î n t r ' u n avwn-post , fu s a r p r i n s de trn d e t a ş a m e n t in imic . Infairteristal nefrtru, • - Dc-'btttty — profi tând rte în tuner ic se t ă r â într 'ma şanţ. din aprop ie re , nude s'a p i tu la t f ă r ă să fie descoju rit. \ ? -teptft «bei p â n ă d iminea ţ a cuini s ime­ni din g roapă şi o l u ă (a fugă jsâ,nft hi camarazii- lui, pe rar í - і î n ş t i i n ţ a , ca t r u p e in imice sun t în ap rop ie re . Ргашсмві a u venit , s'a început lup i i şi a n fost victorioşi.

L u i Boba t ty i se dete сгясеа «te o-noaee.

N e c M a m i f r a ţ i i i Seaşteapta Ardealul robit şi suspini Ca a oarde barbare In lanţuri îl ţi» Ga gloatei Iul Aruatl de veacuri se

'«china.. Ne-aşteaută să-1 scoatem din lanţuri

şi chin!.-

îndură şi plânge cetatea Sucevei Şi-aşteaptă sa scape de-amar şi de (tur, Din morţi se trezeşte Eroul Moldovei Şi-i dăruie s i pue vrăjmaşii la plug.

E diva cea mare »... Să trecem Carpaţil Cn mic şi cu mare, flăcăi şl cărunţi f De-acolo din lanţeri as eblamă iar fraţi! Să ştergem hotarul trufaşilor munţi.

Al . A. V e h l t i p o . i i

Duminică, t Mariié 1915. UNlVEll iUL LIT Eft A II No. 9. — 3.

Convorbiri ştiinţifice Viaţa unui matematician celebru

Sunt oameni alo « a ţ i n - mori le nu sunt c u i k . c - c u I l ' dc cât ti 111 »Л re a u muri i , ba trec c h i a r zeci de a n i d u p ă moartea 1er p a n ă síi li *o r e c u n o a s c ă prinosul ce h u i dat pen t ru progresul omenirea. Un аягпаивіев u n i a fost K-varfste Gnlois. un n u m e oa re t ia ră mi e popu la r c a u s a e do r faptul ca Ou-, |ols s'a ocupat n u m a i cu o r a m u r a :i s i l inţei în ţe leasă şi c i i l t i \ a tă de piva put in i : matemat ica p u r ă .

S'a nâscii i iu IM1 şi s e m ă n a m unei s a l e , (i femeie ' ' " enorpo. e n a p u c ă t u r i bă rbă teş t i , H iiM |)iilsivă. A î n v ă ţ a t la liceul i.ouis. lo-Grand din P a r i s şi d in cursul in te r ior cb i a r s'a trc/.it c u p i -tnn-' pen t ru m a t e m a t i c a . Ş t i a m a i mur; (>•' cât profesori i săi . care uu-1 m f e l e ţ ^ f f i U . N-.г.ое că a dat «este Uli profesor înmi i t R i c h a r d , t a r é a re -eunn-eut s u n i rb rinte-i aces tu i oiov exl r a o r d i n a r .

Abia ..von 17 nni. cănii Я da t m a ­relui • a t e m á h c i á n F o u r i e r o no tă

' a supra 1.1 ua t iuu i io r . Cu tontă ş t i in ţa lui. a căzut însă la

<>\a:n<iiul ce l'a d a t la şcoala pnu-І е і і ч ы а . se spi.Be că ;) a • fi voii s ă r . b p u m ' â . pe motiv.. . că i s'a pus o în t reba ic prea u şoa ră . Л fost p r i m i t î n să b; şcoala n u m i t ă p r e p a r a t o a r e . 1or»!ă v ia ta a fost nenc rocos . Voia s ă concureze la un p r e m i u al Academic i , s i l i s e e comunicare «ie m a r e valoare* şi o űetc lu i F o u r i e r . Acesta m u r i pu ţ i n t i m p în u r m ă şi m a n u s c r i s u l fu pierdut .

Bin diferite motive- Galois pă ră -s.-l ' şcoala si deseb ide un c u r s liber de a * ş e b r f i şi in acelaşi t i m p începe să, ù ( ă politică r epub l i cană , ceia ce pe acea v r e m e în semna polit ică r e v o ­l u ţ iona ră , căci era rege al F rân te i , I.onis Uliilippe.

Scrise încă on'tă m a n u s c r i s u l pier­ii >t şi-! dote a l tu i m a t e m a t i c i a n ce­lebru, lui Poisson., da r aces ta i-1 dete îndă ră t , a d ă u g â n d că n ' a p r icepu t nimic. Galois, ca re moş ten i se revolta rr.âmci sale se a r u n c ă în politica re-voiirţjcnara cu totul , ba fu si a r e s t a t pentrq că p r o n u n ţ a s e n iş te cuv in te insu l t ă toa re ia adresa regelui .

M:.; avea ş i a l t necaz. E r a înd râ -gi.stit do o femeie, despre care . unu l dir.ire biografii l u i Galois . după c i r e i n , UCOle no t i ţe , d. Roberl d'Adhfi-már, s | i u n e că era „ m a i mul t de câ t T U ' g a r ă " . Două- t re i zile d u p ă ce a fost e l ibera t d i a tnc l i i scare cl s'a bă­tut in duel pen t ru acea n e n o r o c i t ă şi a fos: o m o r â t . Glonţul îi p rovocase <> p e r i H n i t ă : n 'a mai t r ă i t bietul Ga­lois. /

î n a i n t e de a mur i , a t r a n s c r i s câ­teva note matemat ice , ca re au şi r ă ­m a s şi a sc r i s s c r i s o a r e a u r m ă t o a r e :

„Rog pe pa t r io ţ i , p r ie ten i i mei — se adresa t u t u r o r r epub l i can i lo r — să nu-mi i m p u t e că a m m u r i t p e n j j u alte o. i de câ t pen t ru t a r ă . Mor v ic ­t ima unei i n fame cochete. Adio. A-veam v ia ţ ă des tu lă pe ca re să o în­chin binelui public. I e r t p e acei c a r e Ui 'au omorâ t , ei s u n t de b u n ă c re ­d i n ţ ă ' .

Şti-1, b ine că va fi o m o r â t în due lu l pe care t rebuia să-1 a i b ă a d o u a zi şi aşa a şi fost.

Toată opera lui Ga lo i s nu c u p r i n d e mai muH de 40 p a g i n i , d a r t eo remele găsi te iie el a u dat n a ş t e r e la mul te alte corectăr i . Ceia ce p i e rduse F o u ­rier, ceia ce n uvoise Po i s son s ă p r i -сеарй, e ra o ope ră de geniu în ma­temat ică . A m u r i t în 1832, d a r ab ia în iSiti l.iouville a s t r â n s la u n Ioc co­mun ică r i l e Iui E v a r i s t e Galois publ i -rânduţle p e n t r u a fi cunoscute de toţi cei caro se e c u p ă cu s tud iu l m a ­tematicelor înal te .

Abia însă în 1870, ad i că a p r o a p e Ml după m o a r t e a lu i Galois şl-au da t «eamă toţi de c o m o a r a m a t e m a t i c ă re r ă m ă s e s e do pe u r m a u n u i t â n ă r « u viaţa z v â n t u r a t ă , m o r t în v â r s t ă de i?l a n i !

Un m a t e m a t i c i a n m o d e r n s p u n e că,

Generalul Ricciotti Garibaldi, fiul marelui Garibaldi si coman­dantul legiunei voluntarilor italieni din armata franceză

, ,pu ţ ine teorii dau o emot iune este­t ică aşa de pu te rn i că , ca aceia a lui Galois".

C â t de folositoare a r fi fost pro­g r e s u l u i omeriirei o via ţă m a i lungă a lui Evar i s t e Galois! O s t w a l d t l 'ar c l a sa do s i g u r p r i n t r e î n v ă ţ a t ă zişi botezaţ i d« el r o m a n t i c i , în oposi ţ ie cu cei clasici. Dar în acest caz, după Os twald t Galois er fi da t t e t ceia ce p u t e a s ă dea, i a r oper i le c a r e a r fi u r ina t , nu a r m a i fi pu tu t fi la înă l -ţ',mo>. celor d in tâ i .

Victor Anest in

P e ' n s e r a t e

І1ТІ L l T f l A I A d e I . F O T Ï

— „In grădina delà stradă Văd o roză singurică. — Maicâ-ta, copilă, s p u n e - m i . De tâlhari nu are frică ?"

— ..Mama n casă totdeauna Bucuroasă povesteşte Când la roza din grădină Vr'un drumeţ mai lung priveşte'

— ..Cine însă trece sara Şi o vede ne se 'ndura Să se ducă şi s'o lase: Spune-i mamei că i-o fură".

— ..Gardurile ia grădină. Mii le vezi ce iialte-s ele ? Nare mama nici o frică De drumeţi cn gânduri rele".

— „Ca să rump'o floare, hoţul Gardul cel mai nalt ii sare. Spune-I mamei să-şi păzească Ademenitoarea floare".

— „Ghimpi atâţia are roza Pentru mâna îndrăzneaţă : Cine-o rampe, alte garduri Nu mal sare in viaţi".

— „Nu-I atât de dulce prada Daci nu-i simţi şl amarai: Spune-l mamei s'o păzească Că pot fi şl eu tâlharul".

G. M o t t e *

Sain te -Beuve scria a c u m vre-o j u ­m ă t a t e de veac : . .criticul p r in el în­suşi n u face n i m i c şi n u pca t e n imic . Crit ica cea b u n ă n u poate să-şi des­făşoare ac ţ iunea de c â t în înţelegere cu publ icul , — aproape în co l abo ra r e cu aces t public. Aş s p u n e de cr i t ic că e secretarul pub l icu lu i , d a r u n sec re ta r c a r e n ' a ş t e a p t ă ca al ţ i i sii-i dicteze, ci ghiceşte el însuşi , de­scu rcă ş cup r inde în fiecare dimi­nea ţă gându l t u t u r o r " .

D a r d e s c u r c â n d ş i copr inzând san­dul t u t u r o r nu faci opera celor ma i m a r i scr i i tor i? Şi c â t sp i r i t , c â t ă fi-ne ţă , ce bogă ţ ie sufletească n 'a îm­prăş t ia t Sa in te -Bcauve î n scrieri le salo! Ce comor i d e ps ihologie pro­fundă, ce cuge tă r i pu tonice nu ne riezvăiue cr i t ica sa a sup ra epoci lor l i t e ra re şi a a r t i ş t i l o r pe car i îi s tu -dicază.

Astfel numai c r i t i ca a a t ins înal tele domeni i a le a r t e i .

Saiute-Beauve. b m a i subiectiv, ju­decă m a i l uminos indiv idual i tă ţ i le ar t is t ice , pe când Ta ine este is tor ic . P e n t r u acest d in u r m ă cri t ic , or ice p roduc ţ i e ш sp i r i tu lu i este condi ţ io­n a t ă de o a n u m i t ă epocă şi d e o a-iuuni tă a tmosfe ră .

Deci opera de a r t ă va fi j udeca t ă ca or ice even imen t s a u î n t â m p l a r e a istoriei — voi lua în c o n s i d e r a r e r a sa , locul naş t e r i i , epoca, şi m ă voi o-cupa mai p u ţ i n de predispozi ţ i i le şi ca l i tă ţ i le pa r t i cu l a r e şi dc evenimen­tele d in v i a ţ a a r t i s tu lu i . De ac i c r i -ticile l i terare a l e lui Ta ine ve r r ă ­m â n e ca o p e r ă de is tor ic . Consider . i -ţ iuni le a s u p r a epocei, i n f luen ţa vre-mei c a p ă t ă o a t â t de covâ r ş i toa re în-t âe t a t e , in c â t a r t i s tu l anal iza t , la T a i n e n e a p a r e c a u n inc ident l ua t ca model sp re a ne expl ica tendin ţa o r a t o r i c ă a veacului al XVII-lea, în-v ă l m ă ş a l a r o m a n t i c ă n secolului t re­cut , etc.

D a r ceea ce Sa in te retuşează în psi­hologia i n d i v i d u a l ă . T a i n e expl ică în o rd in filosofic obiec t iv i ta tea cazului social. U n u l completează pe celălalt .

Adevărul este c ă o r i cum a privi v ia ţa , o r i ce concep ţ iune m i - a ş faci a s u p r a sp i r i tu lu i omenesc, si a pro-t lucţ iuni ior sale, în cal i ta te de cr i t iq m ă pu i în evidenţă pe mine . In cea n.ni obiect ivă o p e r ă de a r t ă . c a u t ă p> artist. In orice sc r iem, dacă v rem s ă r ă m â n e m ar t iş t i , facem p r o p r i a bio-Rostru şi o c l i pă de ne-am identif ica Nu p u t e a eşi dm noi din mic rocosmul nos t ru şi o clipă de ne-am ident if ica cu r r ea ce simte sau rede, un a n i m a l •oarecare, miop izmul a r d i spa re , a m vedea in al te culor i l umea , a m fi ujai obiectivi. Astfel ne-ar pieri m a ­rii'- noastre mizer i i , a m o r u l propr iu , van i ta tea şi. m a i p r e s u s de toate. ' i-luzia de a ne crede ceea ce mi s u n t e m de a fi ceea ce în rea l i ta te suntem,

' o b ia tă fiinţă ca or icare a l ta . î " Ssi nemărgini t un ive rs , bine înţeles , cu o istorie, cu o evolut 'uine a noastră,? eu o const i tuţ ie apar te , care ne per­mite, probabil să fim cecn ce nu sun t a l te vie ţui toare i>.

Artistul c i şi crit icul nu pot perW acest -un,',o de cât ca individualil ,â(i cons t i tu i te . Iu special c r i t icu lu i i sa cere o rfegf . t i re u r iaşe . Critic-» este cel din ól mii din p roduse le l i teraţi!- , rii. Au t r e b u i t t re i secole de pr<>< dm-ţiuni l i te rare f ă ră pereche in ap teratura. f ranceză ca să . apară un Sainte-Beuve, sau un Ta ine . Aceştia în a fa ră de t a lentu l lor mare, au a-vut o ci . l iură şti inţifică ex t r ao id i ­n á r a . Aşa se explică nepre ţu i t a va, lo i re a cperei lor. Ta ine şi S-iinte-Beuve a u făcut cncicloiiedîa secolului t r e cu t ; au r e z u m a t tot. c e e a . e e n o - a f r ă m â n t a t , tot ce a n i s imţ i t , tot c« am conceput ca ideal î n t r u n a d i n cele ma i S c u n d e ş i ai s t ră in li toar* ppoce a lo sp i r i t u lu i u m a n .

D u p ă înicnieetori i ei, c r i t ica csíe operă de t i t ă . Ca să pr icepem u;i serol , o ope ră dc a r t ă , t rebue s ă s tu­d i e m bine i s tor ia acelui secol, mo­ravu r i l e , v ia ta i n d i v i d u a l ă ca şi ceai soc ia lă a a r t i ş t i lo r .

P c u r m ă t r ebue să admi tem, . a s ă fim drepţ i , punc tu l de vedere al ar­t i s tu lu i , ebneepţ iunea lui a sup ra ;.r-tei , mij loacele de l imbă , dc cari dis­p u n e a pe acele v r e m u r i ; în sfârş i t f ă când psihologia individuală şi ceea' socială s ă c o m p a r ă m valoarea oprref sau » per: o r a l i t ă ţ i i a r t i s t u lu i cu r-ro-ducţiunc-a l i t e ra ră n 1 impur i i or în c a r i scr iem.

P r i v i t ă astfel, c r i t i ca ia propui ţ iun i , pe care n u m a i a n u m i t e spir i to . l a rg i şi comprehens ive po t să le îo-t i evadă . Nu u m e r i i or iş icui pot să p o a r t e sa rc ina ce se cere la s t u d i u l une i l i t e r a tu r i în t regi sau a unui m a r e a r t i s ;

Un cr i ter iu estetic cari a r st.i Ia baza o r i că re i judecă ţ i j u s t e a r fi sim­patia, c r i t icu lu i pen t ru toa te produc­ţii! nilc de a r t ă . D a r aci n e izbim de o mare g reu ta l e : o a r e ceea ce-aii place mie s a u n a - m i place mie este cr i ter iu l adevă ru lu i ? Dacă adevăru l , a ş a c u m îl defineşte Henr i I 'o i i icaré . cons i s tă în in tu i ţ i a i m e d i a t ă a rea­lului , cum pot şti că judeca ta m e a este d r e a p t ă sau falşă, pe baza uuet c reo t iun i dulci , a cărei cauză poate s ă provie clin a l t ă par te , de câ t din o-pera de a r t ă însăş i?

A v â n d a n u m i t ă cu l tu ră , a d ă p â n -du-ne la modelele e t e rne a le f rumo­sulu i , cu l t ivând şi exe r sând veşnic sp i r i tu l nos t ru , numai aşa ne p u t e m apropia de p ă r e r e a cea mai d r eap t ă . Aşa că, tot în noi, în va loa rea noas­t r ă ind iv idua lă , s tă şi cr i ter iul unei j udecă ţ i drepte .

O cons t a t a r e : o nobilă operă de a r t ă , nu e de câ t p rodusu l unu i su­flet nobil spunea undeva Goethe. Mulţ i n ' a u p u t u t s ă dea , din diferi te cauze şi î m p r e j u r ă r i , ceea ce marea, lor i n i m ă a r fi p u t u t să dce. Instij pe r sona l i t a t ea lor r ă m â n e . Opera da a r t ă ca şi cr i t ica nu poa te fi de câtl opera i inei ind iv idua l i t ă ţ i . Nici o ca­nalie, în i s tor ia l i t e ra tu r i lo r n'a fost

1) C o m p r r ă cu p re fa ţ a d in Ы ci* littéraire -o. lui Anatole F r a n c e .

4 — No. 9 . UNIVERSUL LITERAR

capabilă jşă_ s c r í e . u n rând_ şan un vers frumos.

Un ultim cuvânt: vom avea dar ca tncheere această frumoasă definiţie:

„Spiritul critic este de felul lui-» in­sinuant, uşor, mobil şi comprehen-eiv. Este ca 'un râu mare şi limpede care_şerpueşte şi se desfăşoară prin­tre opère şi Hiöriujnente ale poeziei, ca şTcuiri ar Şerpui şi s'ar desfăura in jurul stâncilor, cetăţilor, în jurul colinelor - presărate " cu - vii, în : j urul poeriëlor î'mp&durît°e>cari se întind de-a lungul malurilor sale. Pe când fiecare obiect"- al peiaagiuluî ră-niâne Înţepenit la tocul său' şi set sinchiseşte foarte puţ in de cesă-çe»b înconjoară, fiecă' turnul T feodal dispreţueşte vâl­ceaua, 1; fio 'cp. vâlceaua nu ştie de colnţc; râu] merge de la unul la nftu). le scaldă ateste obiecte-fără să-le, tacă, rau / fe jmbrăţ i şează cu.apa lui vie şi curgătoare;,'lè înţelege, le reflcclcnă; şî o£.nd călătorul;. .e.-eurios - sä _ .cu.-. noageă . ' ş i t isă viziteze 'aceste , ş.i,turi variate,-^râul;îl i a . î n t r ' o barca; . îi. poa^ă ?iă^|,.zgijduigi. -şi .ti • dezvoltă' ni m o d succesiv, toată priveliştea pi i-Bienitoare''a-culesului său t). , .

' i i '

Trei sonete •• - ' '"i - -

•§« w e * t'alere... 8ă cad la pieptu-ţl iară, Sa te sărut cu dor ca'n seara «eea.. tinfi т Ш 'n mină străbăteam altea Şl rie-am oprit' pe'bănea solitar».

I t surădeaw licăriri de pari cerul înstelat Cassiopeea.—

i m strias la piept şj-am sărutat femeea Ce-mi «tipa nia a viselor comoară.

. 4 ţ i m s'alerg... Mă doare depărtarea ţi toate deopotrivă-mi par străine : Şi lumea, si pădurea, şi cărarea.

aştept să vie ziua sfântă care Hă va aduce iarăş lingă tine Să-ţi cad la piept in mută adorare.

II

in seara asta blândă, parfumată, Trimesu-ţi-am pe-o rază delà luni Pribeayu-mi dor solie ca să-ţi spună iubirea mea aprinşi şi curată.

iar când ia geamuri luna o să-ţi bată Si va 'mpleti în părul tiu cunună Be raze, —apoi va porni s'apuni, Deschide larg fereastra luminată !

Sin tortu-aprins al razelor culege Pribeagu-ml dor,—atunci vei Înţelege Cum pretutindeni sufletu-mi te cată.

Tu dă 'ntr'o parte storurile greie Si te sărute gândurile mele, Mireasa mea de-apururi adorată!

111

Se-aprinC lumini de stele in largul zirii Şi iese luna plină să ne vadă, — S, lăsa-ţi gura, gurii mele pradă Şi mijlocul în laniu 'mbrăţişărli.

rotop ùe raze peste noi să cadă In clipa asta sfinţi a 'nseririi,— Si te topesc in para sărutării, Eum se topeşte-iin flutur de zăpadă.

Surate ca şi visurile noastre, Flori albe teiul peste noi s i cearnă, Iar din înaltul bolţilor albastre

Mănunchi aprins de raze aurite invăiuindu-ne, s i logodescă De-apururi două suflete iubite.

C. INíícuíeseu-Aovaci

1) Sainte-Beuve, Pensées de Joscpíi fiejorme.

de N. MIHAESCü-NIGRIM

Kram do vre© paisprezece ani. De câte ori veneam delà pension -în va-canţie, de era vară, de era iarnă, marea mea patimă era vânătoarea. Puşca, pe care o a m şi astăzi^iesea din ascunzătoarea ei, o ştergeam bine, o ungeam, îmi făceam cartuşe cu trei-patru feluri de alice, după mărime, scriam pe ele cu câte o i -niţială c a m pentru ce fel de vânat e -rau; curii de pildă M-=mierle. B - -e- • puri, -V—vrăbii. lupi. şi o şter­geam prin vii, prin crânguri ,-uneori •singur alte ori iimoţu de „vnit.'b voiul" meu, cum і se zicea pe-atunci'

"unui băiat de ţăran, de âceîaş vârstă cu mine, botezat <lc tatâ-nieu, (bvpa * numele unui cepi l al Iui mort do mult, Iancu. л Cartuşele de o p u n -si cele do lepi se învechiseră. Niciodată nu putu­sem împuşea un epure, o vulpe* cu a-Ш mai puţin un lup. Dar» mare do­rinţă aveam să ucid un top.. Mi 'nolii-î puiam ce fălos aş fi scobnrit diu deftl târând dubă mine gogoamete <lup. 1

Iar intrând pe poartă m*aş fi Umflat tn pene şi 1'a.ş fi arătat la'toţi .

— E mare, nn-j aşa? L'am ucis.... Eu l'am ucis. Ri ştii emu? Tiite-aşa şi aşa!

Si aş fi povestit cu amănunte în­fiorătoare toate peripeţiile prin. care aş fi trecut • sosirea lui tăcută, eu gura mare, cu ochii pătrunzători, cu coada stufoasă, emoţia mea când l'aş fi văzut, teama că nu l'oi înne-meri bine.... Că a u z i s e m că-lupul ră-nit e foarte- rău. se 'ntoaree la vână­tor şi-1 sfâşie... .

Apoi ochirea, aci aş fi întins mâna strângă 'hainte, ceá dreaptă aproape de obraz la oehhi şi cu o voce igu-duitoare. scurtă aş fi izbucnit: banşţl Lupul.; rănit . de moarte, drept în i-nimă, ar fi căzut deodată, muşcâ'nd fioros din pământ. Dup» aceea, plin de satisfacţie, dar şi îngrijat că pea-, te nu e încă -.mort, m'aş fr1 dus spre el cu puşca x'ntineă. la cea dintâi mişcare să mai trag un foc, l'a.ş fi lovit cu-patul puştii în cap, ca să văd dacă se mai mişcă şi l'aş fi luat de coada lui mare. păroasă şi l'aş fi tarît spre potecă, lăsând o dâră de sânge în urmă.

Ei, marc lucru să inpuşti un lup. mai. a les pentru un băiat de paispre­zece ani.

De eâ-teori rătăceam cu puşca prin crânguri şi vii şi vedeam vreun câi­ne mai mare de departe, mi 'nchi-puiam că e lup. Şi 'l oehiam, fără să trag, numai din marea poftă de a împuşca în sfârşit un lup. A! imi zi­ceam eu, c u m te-a,ş mai culca la pă­mânt! Dar vremea, trecea şi lupii habar n'aveau să-mi iasă 'n cale

raiu» nămiaza mare. i a r n a mai rău mi-aprrndcam dorinţa când vedeam prin vii urme de lup pe zăpadă, urme adânci, late. rari, ca dc-an fuga făcute. -

* -.-'-.' :--într'o iarnă prin lanueirie, aproa­

pe de Rebetează. finii. Iancu vine la mine.

—-'Săru- tiiKiia. «ăşicule. — Bună ziua. fine.

• — Am venit să-ţr spu i 'o vorbă. '•-'— Spnue! 4

r^'Vr-ei-вя mergem deseară l a pun­ie lup*? "• '

B e : odată parcă 'mi crescu m i m a şi-i- reagund-.

— M a i K e vorbă! Unde? — P e vale ta St.ambwHu. Ai i am

fost la pădure şi-am trecut pe^aeok). Am văzut urme. Vine lupu '». sat dé­v a l e după. purcei, după oi. Mare mi­nune d a c ă nu'l'em- împuşca. Ş i tre­bue să. f ie mare, grozav.

— €e - spu i - tu , f i R e ! — Ei, Jiăşicute-, să vezi matale ur­

mele .• pe - zăpadă, - paix;ă-s de urs. Uite atâta suint, cât podu' palmii!...

— Bre! Da' trebue să fie m a r e grozav!

-- Ce spui euí Nici n'am văzut aşa urme... Să, m e r g e m acum să ne fa­cem ascunzăoarea. fiă ne ne vadă* că e lună Va 'noapte, ş i deseară să ur­căm la deal, să nn ascundem aeolo. sa pândim.

î m i pusei cişmele .cu ciorapi de bina, îmi luai căciula şi pal tenul, puşca o dădui tui, că fără ea 'nu ple­cam niciodată, câteva cartuşo în buzunar şi... la drum. El mai luă ti un toporaş să tae crăci pentru as­cunzătoare.

Valea lui Stambuliu, pe unde trece şi azi o apă limpede şi tăcută ' prin­tre tăpşane de muşchiu şi frunză putredă, pl ină de nuci bătrâni, meri, tufişuri, alunis, desparte via noastră de v i a răposatului Stambuliu din Buzău.

Acolo era totdeauna vânat. Epuri, vulpi, dar mai vârtos toaamna mi-yunau în şuere mierle, sturzi, coco-şari, gaiţe ş i al*e păsări- ale cerului. Acolo, mi-am petrecut multe ceasuri din viaţa mea. Mai târziu, când mi s'a deschis sufletul altfel în fata f rumuseţiIor naturii, mă duceam singur, m ă aşezam la umbră vara şi ascultam susurul uşcr, deabia auzit al izvorului ce curge ascuns pe sub crăngrle plecate ale alunişu-h'i de pe masgiai. Nici prin gând nu-mi mai trecea să 'mpuşc vreo mierlă care scormonea pe aproape prin frunzişul putred.. Mă întin-deam pe spate, pe iarbă şi ascultam dus pe gânduri. Adânc mă pătrun­dea în suflet marele mister al natu­rii. Şi mă trezeam oftând după- ceva necunoscut . . . iar primăvara când începeau privighetorile, acolo să mă fi căutat, c ă m ă găseai pe marginea izvorului, iarăş singur că a«a mi-a fost şi fire» ş i soarta. Ascultam pier­dut, şl m ă simţeam deborît de mă­reţia naturii a cărei mişcare de via­ţă şi energie, âe a n dor către ceva mare, nepătruns , răsuna tainic în. p'curôrile cristaline ale privigheto­rii. €â*ad soseai!!, acasă parcă .eram beat Nu mai vorbeam cu nimtri. ceasuri întregi, mă înfundam tn ca­să şi cântam -.»! flaut"!

•r Afara ger de crăpau pietrele. Ză­

p a d a - s c â r ţ â i a sub cismă, străluci­toare s u b lumina vie a soarelui. Aerul rece ne înţepa obrazul. Din gură ne-ieşeau suluri mici de a-buri. Pc uliţa tüotre vii, pe care l in dreapta ş i din s tânga se l ă s a u ' r a ­mur i 'desfrunzite de u l m i şi meri săl­batici, noi urcam vorbind.

Vorbeam despre Uipr. 'Ionte po­veştile grozave dia lume cu lupi. m i le spunea finu' Iancu. Când am n-j u n s ' l a via noastră m-iutea era nă-păditft de tot felul de întâmplări în­fiorătoare, iar trupul înfierbântat d<« urcat.

Am luat-o prin vie, a m trecut <îii-colo spre vale pa pâtleaz, şi nm rhib-zuit unde. să n« facem pânda, după ce ne minunarăm- de urmele nenu­mărate de epuri şi de lupi cari tă­iau poteca în toate chipurile. Vin ales un !tt>lovan mare. sub un nu<-bătrân. Cu toporaşnl a tăiat ici rob» câteva crăci -de tufă şi de ulm. Ic-u pus pavăză drept piatră lângă rare steteam eu, arătând lui finu u u d e să pună ramurile până să nu mai mă vadă. Din când în când «coteam

Soldaţi tirolezi U щшоціага \рш ш

J) iminici, 1 Marlie HH5. tNfYKiföl L LITERAR No. 9. - 5

printre vârfurile crăcilor ţeava f u ş -tli, o îndreptam când spre »n tuFş, când spre al tul , . hicliiptiindu-mi po unde are să sosească lupul. Nici prin cap n u m i trecea că lupul putea să. vină din spate şi să se repedeadă la noi să ne sfâşie. După închipuirea şi dorinţa mea, el trebuia, să vină din vale -lela gârlă, să u e iasă în faţă, drept. în blaia puştii. Iar eu să-l văcl pe lună, mare, inişcându-.şi alături umbra lui şi mai mare, 'păşind rar c u botul lung* întins, cu ochii scân-teetori în puterea nopţii, până mi-o veni bine să trag- drept între ochi, eă-l räpun dintr'rda!',.

— Oala, năşk ule? C. • zii •? -*- Guta, fine! Hai mergem! De­

seară când o ieşi luna să fim la pâadă. Dar, ştii ce? să nu mai spu­n e m la niincui. 8'aducem lapu îm­puşcat deodată aşa.

— Bine zici! Ce-o să se mai mire naşii ăl bătrân'

— Da, zic eu, n'o să creadă că J'nm îr.ipuscat eu.

— Las' că-i spui eu cum l'&i îm­puşca.

.Plecarăm. Câ.-id no văzu marna intrând pe portiţa dinspre uliţa, cu puşca, la umăr. • începu să ràjft de noi, că ne vedea cu. mâna goală. . — Ei, zise dânsa, să pui la foc zea­m ă de varză? L"nde-i epurele?

~- L'am lăsat să. mai crească, zi­sei eu.

— Ei, aş ! Dacă ar fi orb să stea •şa , înaintea voastră! Ce voi sunteţi vânători!. . . ' Plecaţ i aşa „câine' surd la vânătoare", nici tu, copoi; nici tu. ogar. . . cu ce crezi tu c ă ' s e scorneşte epurele? .

— Păi dacă DU vrea tata să-mi cumpere unu, de!

— Ei, cl când era tânăr, avea co­poi, ogari... Când pleca la vânătoare era o lălăiaiă de câini în curte, de-ţî plăcea. Voi pleeati aşa.... ÏTalad dc voi! ) Eu făcui semn lui finu' să nu jcumva s& crâcnească ceva despre planul nostru de la noapte, luai puş­ca din mâna lui şi intrai înnăuntru. [intră şi finu cam rebegit de frig. se duse cu mâini le întinse Ia focul din maş ina bucătăriei şi se încălzi.

Când ieşi mama, şoptii lui finu să vie seara în bucătărie cum venea a-desea do stam cu el de vorbă şi îmi spunea poveşti, şi su plecăm la pân­da noastră fără să ştie nimeni.

Toată ziua m'am gândit numai la lupi. Mi-am făcut cartuşe cu postii, mi-am pus deoparte încă o pereche de ciorapi de lână, nişte mănuş i groase de lânică, balinţu) şi altă puşcă pen­tru finu. Seara, am_ stat; la masă fără iniei o vorbă de vânătoare sau de*-

Intră servitoarea şi 'mi spuse că a venit finu lăncii . .

Bucuria mea." "• " După masă trecui în bucătărie. — Eşti gaia, nă şic ii lé? - •. ; ; ' — StL; Gata... să se culce tata şi

mama. . Da servitoarea de colo: -f- p a ' unde vreţi s& vă duceţ i 7 . , — Taci dm gură,, să nu spui ma­

mii: ne ducem là pândă de.... opuri, fă e'j.uuă. .'• . ' ' - - . < ;

Ei, jas'c-ă nu-i spui. Măcar de-aţi împuşca vreunul... •

Curând şi se făcu linişte în casă. .Se culcară-toţi . Servitoarea trecu la . Pirajd' la bărbat-săii, noi ramaserăm singuri.' - - . . s .

— Ia vezi-fine, a ieşit luna. - 1 Gata! Haidem! Se vede luna

cum mijeşte departe. E senin tare şi ger. Acu-i bine!

Intrai binişor, îmi luai toate ce-mi trebuiau şi ieşii cu el. Când 'a jun­serăm sus la vie, luna era de o su- ' liţă pe cer» Mare, strălucitoare şi li-'niştită, ea lumina câmpia albită de zăpadă. Se vedea ca ziua albă peste tot.

O luară m pe răzor, sărirăm pâr­leazul şi ne îndreptarăm spre ascun­zătoarea noastră.

Cer mare. Scârţâia zăpada înghe­ţată. Linişte adâncă pe v a l n a lui Sfambuliti.

Principe!» Carol. după primirea jurământului depus de cohorta Teleorman, citeşta legea cercetisească.

Intrarăm înăuntru, ne aşezarăm în dreptuj pietrii, pregătirăm puştile s i aşteptam în tăcere.

Din când în când, finu' Iancu se tot mişeii. I-era frig. Eu îl ţ ineam de rău cu un semn din mână. înce­puse să tremure. Noapte Înaltă. Ste­lele, pe cari le zăream printre crăci, sclipeau prinse ca de ger. Luna se siiiSo sus. mai mică, dar mai vie, mai senină.

începusem să pierd răbdarea. Ră­ceala puştii îmi pătrunsese prin mă­nuşă de o s imţeam în palmă. De la gienuchi în jos eram ghiaţă. Naşiil şi obrazul abia le mai s imţeam, parcă erau do oţel, îngheţaţi. Ochii înce­puseră să-mi lăcrămeze.

— Ce-i de făcut? şoptii uşor lut finu!

— Acu' trebue să vie! Să mai stăm niţel. Da' am înlemnit de ger.

Abia sfârşi vorba lui misterioasă, că auzirăm tn stânga noastră tros­nind gardul do viţă uscată al viei lui Stambuliu. Ne cuprinse un fior. Lupul!

Finu Iancu întinse m â n a în direc­ţia zgomotului ca să văd eu bine. Mi-aruhc У ochii ! printre crăci r şi ză­resc în puterea ЛоовЗД o ^a |ah;a)ă neagră, mare; Rărise pârleazul şi scobora valea spre izvor. înt ind puş­ca, ochesc bine într'o mare încordare sufletească şi ' trag: bang! . . .Răsună prelung pe vale. -De-odată încremeni­răm când auzirăm, un clielălăit de câine: chelălău, chelălău, chelălău... «-4- 'Nà-! zjse finu' Ai împuşcat cui­nele chciaiului lui S t a m b u l i u . * ; '

— Să fugim. De-o eşi chelarii' şi o da peste noi,, ne omoară. Ce a m avut nei cu ,câinele lui. acum iarna?

Cum am ieşit din ascunzătoare, nu. stiu. Si şă te, păzeşti. Eu nainte, finu Iancu • după mine. Abia mai răsu­flăm de frica chelarul.ui, când am sărit pârleazul la noi în vie.

Râdeam «le ne prăpădisem acum. — O,.-făcurăm!..-.. • . - - - - s -

'.~ — Dracii' l'a scos înaintea mea, zic eu.

— Să nu mai spunem acasă că o să, râtlă de noi. • - г - - "

Aşa a şi fost că pâng târziu mai acum câţiva ani nimeni n'a ştiut că în loc: e un lup âm împuşcat un biet câine nevinovat într'o noapte geroa­să de iarnă;'pe!.când n'aveam decât paisprezece ani.

• • * * -

C A M T E C J Ü L C E A e e l e i a ţ i î t e n i e i

In flutur alb as vrea să flu, Iar tn să fll o floare ;

Bin aripe de argint viu Să-ţi fac Invăiltoare.

Să ascultăm Îndrăgostiţi Căutarea dulce-a sării

Şi să fim cel mai fericiţi Sub cerul primăverii.

ŞPn zori sorbind corola ta Se "picurli de rouă.

Să ml se'mbete-inima De o fericire nonă.

I>. I o v

GtnvorbiFi ştiirtliftce

0 uoartă a toberculuzei Ştiinţa inedicalăj.este^ formată

în prezent- din,nenumărate fapte, unele bine • precizate^altele keum cercetate şi împotriva fiecărei boa-le, regimente întregi de cercetă­tori luptă cu diferite mijloace. In contra tuberculozei se^dă în pre­zent o luptă din cele f ;maj înverşu­nate şi á fost o mare victorie aceea .când s'a dovjedit, că tuberculoza nu se .moşteneşte- cum. se . pretindea înainte, (teória. hipocrajică, emisă sub forma aceasta dé Hipocrai, părintele mëdicinèi), ci, se dato-resc unui microb, 'care'"a fost des­coperit' în 1882 de marele Robert Koch. . . ' ' .. ...In І850 celebrul francez Davai-né* descoperise microbul antraxu­lu i ; (dalaculm) şi töt pe acea vre­me lucrările ilustrului Pasteur îndreptase privirile tuturor cerce­tătorilor spre teoria тісгоЫапй.

Astfel, se schimbă cu totul teo­riile de până atunci asupra boa-lelor care au ca punct de plecare introducerea unui microb în orga­nismul omenesc.

Se da acum însemnătate, nu a-tât terenului pe care se desvoltâ microbul, cât virulentei acestui organism microscopic.

In prezent s'a adoptat însă o teorie mijlocie, o teorie între cele două teorii cu totul opuse. Se art-mite şi aceasta cu multă drepta­te, că şi terenul trebuie ţinut în seamă, adică resistenta mai mare,

, sau .maij mică a orçanismultii, şi influenta -microbului,-

..... Astfel, .o, daUi^çe s-*a stabitij, a-eeftsia, rămânea să se vadă ce n-nüirie predispoziţii uşurează că-, pătarea t tuberculozei de , ppdă, boala ; socială care face atâtea^, ra­vagii şi" îh contra căreia se duce o

•campanie înverşunată. :

Ocupându-mă în special cu noa-lele de nas, gât şi urechi, • având deci posibilitatea să văd mii şi mii de bolnavi din această catégorie, era natural să fac.o legătură între ele şi mijlocul prin care se pot introduce microbii tuberculozei în organism.

E demonstrat pună la evidenţă că majoritatea boalelor epidemice şi contagioase se propagă prin aer. Influenta, diphteria, pneumonia, variola etc., dar mai cu seamă tu­berculoza, se propagă pe cale ăe-rină. Prin gură deci şi prin nas se face contagiunea şi era -natural să mă interesez.mai ales de ulti­mul organ, care uneori prezen­tând 0 anumita conformaţiune, ar putea să, uşureze intrarea micro­bilor în organism, Corpul omuiui e o citadelăbine apărată,"dar dacă unele confôrmatiuni sunt defec­tuoase? .. , •.

Aşa (ie pildă, imediat ce am tă­cut această apropiere, mi-a venit în minte, că o boală â nasului şi anume aceia pe care noi o numim catarul cronic atrofie al nasului, ar putea să indice o predispoziţie a individului pentru căpătarea tu­berculozei.

Am făcut statistici personale şi am în présent dovada evidentă, că 80 la sută din cei atinşi de a-ceastă boala se tuberculizează, pe când cei care suferă catarul hi­pertrofie, adică cei cărora li se în­groaşă mucoasa nasală cu for­maţiuni polipoase, se tube.rculi-zează foarte rar.

Catarul cronic atrofie face ca apărarea naturală a nasului în contra intrărei microbilor de tot felul să. fie distrusă, el transformă cavitatea nasală într'o vastă vă­găună, în care microbii şi mai a-les aceia ai tuberculozei să intre nesupăraţi.

In lupta ce se duce In contra tuberculozei simt' o adevărata mândrie, că am reuşit să fac a-ceastă operaţiune aşa de intere­santă, de oarece prevenirea la vre­me, ar putea să scape de pericol pe mulţi candidaţi la tuberculoză. - Am relevat această observ aţi li­ne plină de consecinţe, atât la con­gresul de medicină şi chirurgie, ce s'a ţinut amil trecut în Bucii-

f. — No. 9. UNIVERSUL Ы Т Е М Н Duminică, 1 Martie 1913

reşţi, cât şi prin diferite pubtica-.ţiuni medicale şi я іге^ ' deoarece .trebuia să atrag atenţiunea şi à medicilor. ţi á suferinzilor, a ce­lor care nu vor şă moara, a celor care vor să sè bucure mult timp de strălucirea razelor de soare, i O dată ce am aflat cu toţii una jdin porţile principale prin care mi­crobii tuberculozei se introduc Ш jorganism, nu rămâne — şi aceas­ta e o datorie sacră — de cât să căutăm cât de repede oprirea rău­lui cu consect&ii «Ut d e fatale. Flagelul social ce~se numeşte 'tu­berculoza va putea astfel să fie dacă nu stins cu totul, cel puţin în parte, Iuându-se măsuri pen­tru salvarea a nenumăraţi cândi daţi la tuberculoza'.

Decter Bimaa-Bera

Sâ ou dai suflet ucigaşului de L a VtSSAKiON.

CROMICA VBSEU

T u r m a c r e ş t i n ă t a g e

In Rusia sunţ caleşei foarte co-irhode, .trase de trei perechi de |cai şi pe care ruşii le "numesc şes-

.fforfci. Cu aceste vehicule se trari-isportă icoanele făcătoare de mi-pauni, când e vorba să se facă sfin­ţirea apei în vre-o casă bogată. [Tot în şestorki se plimbă ş i înal-Itii prelaţi.

Cu prilejul unei festivităţi, mi­tropolitul din Petrograd a fost hi­

tvitát la Curtea Ţarului. Una din ducese, a dorit să stea de vorbă cti T.' PC S. Sa şi Га întrebat: " \ — Iertati-mă, I . .P. Sfinte, că vă supăr cu o mică întrebare... 1 — Spâne, copila mea... , - I. P. S. Voastră sunteţi ur­maşul Domnului nostru Isus Hri­stos, aici pe pământ 'şi păstoriţi •turma creştină.

— Aşa e, fiica mea. — Dár Hristos umbla totdea­

u n a pe- jos în pustiu, iar I. P. ]Sfinţia Voastră, în timpurile de

faţă, yă plimbaţi necontenit în laudofi cu şase cai!

— îndrăgostită în Hristos, copi­la mea, Isus Hristos, Bunul Pă-' stor, umbla pe jos prin pustiu, fi­indcă turma mergea şi ea alături fdte dânsul. Dar acum?... Acum, jturma a fugit aşa de departe de mine, şi èu am rămas aşa de mult în urmă, încăt n-o pot a-ijunge nici alergând cu şease cai!

С Н Е Л Т І Ш Ѵ Е

După ce crease lumea, Dumnezeu, nemulţumit,

S'adresâ lui sfântul Petre şi 'ntr'ăst chip i-a cuvântat:

,,Ce greşeală am săvârşit!" Faţa lui cea strălucită,

vorbind astfel s'a 'ncruntat S'atunci norii s'au formai.

Făcu omul dup'aceasla, frământând un pumn de lut,

.Dar, scârbit de ce-a jacul. Oftă sfântul cù durere.

Întristat şi amărât, Çi atunci numai decât. Vântul aprig s'a născut.

Crea apoi şi femeea. soaţă pentru derbedeu.

Par, văzând că, si cu dânsa, $i înm râu s'a păcălit,

Plânse bunul Dumnezeu Şfatunci ploaia s'a pornit.

N. %

Imi povestea bătrânica: — Mare păcat m ă k u ţ u l e , când dâ-

rueşte vre-o vrăjitoare stiftet uciga­şului. Mătuşa Cristina, a muri t pe c â m p Într'o iarnă şi au găsit-o oa­menii tocmafi primăvara e u nasul ros de şoareci ş i cu ochii scoşi... ca în vrajile ei de suflet diavolului! E u n'am dat niciodată ş i nici el nn prea m'a s lu j i t / . '

Ce mi-a apus mie biata lelea Zam­fira; c ă я păţit de ia Cristin», m'a speriat. Moş Petre, bărbatul letii Zam­fira era o m c u stare ş i ţinea cai , boi ş i vaci o mulţ ime. Numai cai dc h a m avea şase perechi.

într 'o noapte a u venit hoţi i şi i-au furat toţi caii de ham. P'atunci hoţiile

- e seu la loi şi stăpânirea nu putea să dea de hac hoţilor de cai. Moş Petre, după co căută cai i vreo trei zile în şir ş i au-i găsi, înţelese că hoţii i-au luat şi plecă drept la m ă t u ş a Cris tina. Şedea peste Argeş prin 'Jirgttrcni.

Ei aveau un copil surd şi mut, caaro nici prin s e m n e na prea se puteau înţelege cu el, Acolo rppg Petre s'a feţeîes cu mătuşa Cristina să-i facă i'ermece ca să-i aducă caii. Mătuşa i-a cerut suflet. El n'a ştiut ce suflet să-i dea şi a venit acasă să'ntrebe şi pe nevasţă-sa. Ce s'or fi vorbit ei, cum s'cr fi înţeles, i a u hotăr/Ц să dea sufletul copilului ăla surd ş i mut. Ei mai aveau copii, încă vre-o patru, dar aceia erau sdraveni. . S'a dus dar moşul îndărăt la Crisi-t ina şi i-a spus că-i dă sufletul co­pilului. Ea n'a z is nimic — d'aia і-ац scoş ochii şoarecii! I-a z is:

— Stai până disesră, că dieear l ştiu de-ţi mai vin caii, ori nu-ţi mai vin. Si el a stal.

Seara ea s'a dus la lac şi-a început să' descânte. ,,Mişc lacu, laeu p e dracu — însfârşi l a ş a cum se des­cântă şi când au eşU dracii, ea le-a dăruit sufletul copilului pe cinzeci de ani — că mai mult nu le-a slat în putere nici diavolilor să-1 robească — şi a venit îndărăt, ş i i-a s p u s :

— Mă. cai i tăi ori să vie 'tudiirăt. Sunt depărtaţi d'aici cale de patru zile. Sâmbătă o eă sosească c u ei ; dar bagă de seamă : dacă ţi s e aduc caii, ţi se aduc cu condiţie : să nu faci nici u n rău eelui c e i-o aduce. Sâmbătă se face o pomană îft satul vostru: delà casa ta a treisprezecea c a s ă pe dreapta. Nu ştiu cine şade a-cole . Tu să te duci p'acok» şi să stai !« pomană. Să bagi d e seamă că o m n i ăla are un puţ la poartă când ăţi-fi voi la pomană o s ă vie un om străin cu toţi caii , şi o să-i lege de furca pu­ţului. O să intre in curte, o să se în ­chine şi o să stea ta pomană. Toţi o să cunoască caii tăi şi o să-ţi zică pe furiş de strein. Tu să le faci semne să tacă toţi şi să lase cu totul 'ai pace pe cel ce i-a adus. El o să mănân?e, o să se'nebine şi o s ă plece pe jos. S ă nu-1 întrebaţi de vorbă.

După ce făgădui că aşa are să se poarte, plecă acasS delà mătu.jă.

Surdul se juca în pulbere fără grijă căci era de vre-o şase ani .

Veni Sâmbăta. Moşul avusese grijă de c u m venise delî. vrăjitoare să în-mumere casele şi s e brodise a tre i :

sprezeeea casă da la el spre dreapta să aibă puţ 'ia poartă, aşa c u m îi spu­sese mătuşa. Dimineaţa plecă pe linie într'aeeto. Când, se întâlni cu popa, dascălul ş i alţi câţ iva : babe şi un-cheşi.

— Un de t e duci. fiule? — Fără rost, părinte. — Hai colea la un sfânt de prânz.»

Mortul a fost bătrân şi s e cade să mănânce cei bătrâni din pomaaă-i .

— Haide.. . Ş i intră ş i el în curte t u tot cârdul pop i t

Popa <şl făcu datoria Iul, dete mo­liftă oale or cu mâncări ş l apoi s e a-ş w ă masa afară în bătătură. Când era pe la jumiHatea mAncării, iacătă sosi un om călare, cu alţi zece cai

legaţi de cel pe care era călare şi cu o căpăţână de ca l m o r t legată cu frânghia şi pusă la spiaare. Toată lumea : ' *

— MSă... P e u â c h e !.. — Ce e ? : — D à ce-o fi păţ i i ăla, de e c e

unsprezece ca i legau toţi într'o frân­ghie ş i c u 6 căpăţână d e cal , c * pi lea p e ea, legată cu : f rü ig i i ia ,§1 p i e i la spinare ?

— § і і ц Ц Tăceţi fraţilor, c ă asta. e u a a . Ş i tăcură toţi. Omul ce venia? cu caii, dè^&Ucfi, î i l egă de furca puţului şi intră c u căpSţftna calului la spinera ü curte.• ..<-̂ .v :

—•" Să nu-i vorbiţi « i m i c ! s e r u g ă

— De «el^-fiHti întrebară unii. — Asta^e « n a t . Să rjafwiaţl; că vă

spu i e u ÎalŞrinĂ." fy B a n i « ioe : — Pare să fie cai i tăi... — Tăceţi... tăceţi, să nu-i vorbiţi...

Caii ai mei sunt, dar tăceţi. Ooamenî i tăcură. Străinul se apro­

pie .de masă. , se , ,u i tă . lung, se aud, gândi şi apoi îşi luă căciula din cap, se 'nchină şi se aşeză în genuchi la masă. Toţi oamenii sc uitau când la el când la moş Petre, ce p'atunci'era o m în putere. Căpătâna de cal o" aşe­zase la spatele lui. Ó văzură toţi, era a unui cal breaz, calul breaz al lui Moş Petre.

Mânca lumea, muncă străinul, popa blagoslovi coliva şi so ridică masa^ Se ridică şi străinul, se'nchină şi puse căciula în cap. Se mai uitu peste toată lumea şi plecă lăsând căpătâiul jos. Da unul :

— Mă vere mă, păi căpăţână.?" El odată tresări, se uită sperios la

toată lumea ş î odată o rupse là fugă. Trecu p e poarta, taie drumul d'a curmezişu prin bătătura unui o m şi fugi la- pădure. Lumea sc cam înşi-ruise după el, dar moş Petre le-a strigat :

— Lasaţi-1, lăsaţi-!. — Păi nu vezi că ă.ştia sunt caii

tăi? . — Ai mei sunt, dar lăsaţi-1!

S'au strâns toţi înprejurul cailor • erau.caii lui Moş Petre. Căpăţână era al celui de-ai doisprezecelea: se vede că de goană murise şi diavolul îl o-bligasc să-i aducă' căpăţână ca dova­dă, că şi p'ala la adus, deşi murise.

— Ce e asta Petre? începură oa<-meni i să-1 întrebe.

— Asta e ttnat... le răspunse eî. — Ce una?.. Cum de ţi-a adus ho­

ţul cai i? . . . — Nu ştiu. . . — Nu se poate ...spune. El atunci începe : — Ei, muţuş.a Cristina să trăiască... — Ea ia a d u s ? — Ea. Ş i oamenii îşi făcură cruce. Îş i

deslegă ş i el caii $i-i luă din dă î? t spre casß. Caii nechezau şi mergeau •ncasă glonţ. La porţi, porţile închise. Caii se opriră. Sosi ş i el, când auzi pe sus, prin slava eerulal nn *?îas de copil, nespus de plângător : ІгчТШ l îîîîu!... Se uită în sus n u văzu flimie, irr glasul era de copil, ee văita dc parcă îl luase vreun vuliur.

— Făi Zamfiro, Zamfiro!... strigă el. '

r — Ce? Şi nevast3-sa eşi numai Л<-cât.

— CaiiiTÎ!... — Taci si asculta? Şi-i erată cu

rn A na în sus . GIRTIÎ se auze* duios, plângător şi copilăresc : îîîî— maaai-că !.. î ' îu taaaică I

— Cine strigă mă aşa? şi ca se re­pezi după prispă în mijlocul bătăturii şi se uită Tn sus să v a z i pe cel ce striga. Nu văzu nimic. Glasul s e da părta spre miază noapte şî aK» se mai аигеа : lîî!. . . itî !'.. « I i .

Ea odată so plesni çu m â n a peste falcă şi o rupse de fugă In casă. Moş Petre deschidea jiorţile şi caii intrau

nechezând i n carte.. Dar- n'apucî el şă intre p e poartă că ea eşi răcnind:

,— ^êtraefie .Petfâfhe A mi i i i t Nicolae i. -•"' A murit t... El era <.»! ce răcnea pe s u s !

Intră ş i moş P'-tre ît. casă şi v iza pe bietu surd îngheţat în colţul sobei, cu poala plină do cinurile de stră­chini cu care se jucase pSnă atunci.

— Petracheí . . n e a luat copilaşul !.. No mănâncă focul iadului!. . . Şi î ,i-cepu-s-î-şi smulgă părul.. . Ei. ce trau să mai facă? Au spus popii şi 1o-a dat osândă maro : să mănânce toa tă viaţa Vii itjpa.şi Miercurea numai o-dată. : Si iii áu ,trait, aşa s'au chi­nuit săracii . . Ct'nd a u nii irjl au murit Ьііь;ьг, deşi au zăcut: moşul trei ani, baba GOI. Au ?»urit însă spovediţi şi ьгі-jiţi.

Vezi ?... Й rău maică c marc păcat să zici vorbe rele copiilor, ori' vre-o uacutoasă 'de vrăjitoare să dea suflet ucigaşului, р л і і і u ca sări împlinească gustul ei. Toi satul ştia p l ţanid ini moş Petre şi toţi fi gßseau vină. că de ce să dea sufletul copilului !ai, fă dacă ero surd ţi и.ѵі, ora ponte >t aia o pedeapsă delà D-zeu, ce trebu­iau s'o îndure.

Mare păcat mare păcat, să d a : su Pet ucigaşului .

Soldat englez tràjâsd ifltr'o patrulă iiamică,

Viaţa artistică şi lucrară Soţ i ; Ciurdea-Steurcr, * căror ex­

poziţie de pictură şi desen a atras, a-cum câtva t i m p , multă lume în r o ­tonda .,Tinerimci artistice'' d r a Ca­pitală, vor deschide o nouă expoziţia, de pictură ia Craiova.

Originalitatea' acestor două iak-nte reale îşi va găsi , desigur, în Cetatea Banilor, răepfata-î bine meritată.

* Expoziţia de pictură a d^oarei A-

deia Jean, de Îs „Tinerimea artisti­că" s'a închis .

* S'a format un comitet artistic, în

frunte c u maeştrii George Encscu şi A. CostaMi, sub preşideiiţid d-lui mi­nistru I. 0 . Duca, pentru reînfiinţa­rea Operei Române. Ne par-i bine că cei doui maeştri recunosc, în s fârş i t , oportunitatea acestei instituţiutii.

* • O pleiadă dt tineri scriitori au

înfiinţat .-Salonrd literar" sub prezi­denţia d-rei Elena VScarescu, d is t in­sa noastră poetă.

Acest salon şi-a ţinut a doua şeză­toare ieri la „Comoedin-' cu un sur-ces plin de fâgăduinţi.

Ar m a i trebui însă ca acest.» şe­zători să coprindă Şi dizertaţii de propagandă artistică şi literară în jurul marilor scriitori de aiurea.

Duminică, 1 Martie 1915. UNIVERSUL bFPERAft No. 9. — 7 .

• Cu chipul acesta s'ar desvoiţa, • crc^l, ,4r..şi, m a i m u l t f^istúl es íűöc ! ăi риЫісиІці nostru; ceià* ce c, *dc-'. sigur, şi rostul adevărat ál unui S«-: Ion literar.

* ' . L a Ateneu s'a deschis, de câteva zile, expoziţia pictorilor Florian í>i D. Cantini, cari se prezintă cu ad­mirabile peisagii ş i marine.

Ъ'ц numeres publie de iubitori ai artei a cercetat această expoziţio (care va Y ă m â n e deschisă încă câtva Jtimp.

* Teatrul „Doline" al d-lui Alexis

.jMacedovski, o iniţiativă care părea serioasă, ar fi putut avea succesul ci dacă împrejurări neprevăzute n u s'ar fi pus de-a curmezişul înfăptuirei a-testei idei.

* ' .,lie Лragul tloruhii'' este titlul u " noi r o m a n ţ e care va apărea in cil-râiîd. Muzica este de dist insa pia­nistă d-na Maria Chefaliade, profe­soară de piano, iar versurile de co'la-Vorattml nos t ru d. Leon Un Iliescu.

Fainiasul î h b termán „42&". Trebuese 40 cai ca să tragă piesa aceasta care aruncă la 20 kilometri proettrte

de 400 fcgr.

0 nouă tendinţă tn filosofie

Spuneam aiurea, că singura zestre Pc care o are omul este intel igenta, judecata iui, care î l ajută sft-şi dea socoteală de natura înconjurătoare, singurul scop serios al vieţei.

Era o vreme când aplicările ştiinţei la viaţa practică, în special deslănţni-seră un marc entus iasm şi mtilţi e rau de păreie, că ştiinţa va putea clintr'p dată să résolve nenumărate probleme sociale şi filosofice, pe care omenirea şi Ic pune de veacuri. Dar ştiinţa, de şi c singura care evolniază, evoluisză' cu o încetineală, pe care céi nerăbdă­tori o găsesc disperarită. încetul ca încetul, entusiasmul multora .s'a răcit şi de unde veacul in care trăim, Jude­când după ult ima jumătate & veaeu-lui trecut,-trebuia să fie un vca'e ptir ştiinţific, întemeiat numai pe puterea dc cercetare a inteligenţei, ne-ani tre­zit cu o întărire n unui curent curios, demn de studiat, im curent de revoltă in contra inteligenţei, un curent anti-intelectual în filosofie.

Credeam că fată de mari le pro­grese ale ştiinţei, poemele filosofice îşi vor fi trăit traiul şi că una din ultimele încercări strălucite, aceia a lui Nietzsche, va fi cea d j n urmă. Dar nu. la începutul acestui veac e la medă tocmai o filosofi» anU-intelec-lualbtă, aceia a lui Bergson. Oaii din­tre filoecţii iubitori de metafizică, ar­tist: in majoritate — vorbesc de cei luminaţi'— sunt marii admiratori ai filosofiei lui Bergsen. Ça In orice sistem de filosofie modern, personali­tatea întemeietorului joacă u n rol principal. Bergson e un artist desă­vârşit, cunoscător şi mânui tor e l unei prozo ce poate să rivalizeze c u aceia pe care o scrie un literat celebru, un om cu o cultură generală de seamă şi care a studiat multe şti inţe în parte, numai pentru ca m a i târziu să poată să arate părţile siab« ale fie­cărei i amure ştiinţifice.

Sentimentalii, visătorii , totf cei care se revoltă în contra dominare! abso­lute a inteligentei, toţi cei care se ghemuiesc în fundul sentimentelor lor, trăind o puternică viată inte­rioară, «ont pentru filosofia lui Berg­son, care s'a impus ateaţi i inei tuturor. Era natural ca aceas tă filosofie, care glorifică instinctul, care reduce inte­ligenţa la o cal i tate sufletească de or­din secundar, să găsească destui po­trivnici. A polemiza c u Bergson nu e tocmai uşor de oarece mobil i tatea şi agerimea sufletească « a c e s t u i filosof e demnă de admirat. Discipoli i lui sunt nenumăraţi, îi găseşti în toate ţările, revistele serioase sunt pline de polemicele pe care ei le duc în nu­mele maestrului. Atâta numai , că

discipolii în exagerarea doctrinei maestrului fac să se descopere mai bine slăbiciunile s istemului bergso-' nian.

Dacă Bergson are în présent o marc popularitate, expicarea residă în fap­tul că filosofia lui , surda revoltă în contra intelectualismului, era în su­fletele multora, a tuturor celor ne­răbdători, a-tuturor celor pentru caro v iaţa -se opreşte la sensaţi i , imagini şi la opera creatoare a instinctului, adică tocmai domeniu l artiştilor din toate vremile.

Poate să .vorb im odată despre filo­sofia lui Bergson, popularizând-o a ş a - c a să o înţeleagă oricine, lucru ce n u e atât de greu, dar gândurile acestea mi-au venit în minte, când m a i ailele trecute, a m cit i t u n volum d e vre-o 300 pagini , întitulat Evan­ghelia naturel (vol. 1) de d. St. M. Zelejtin. 4

Trebuie să spun mai dinainte că afară de unele cuvinte ciudat ortogra­fiate, autorul ştie şă scrie frumos, e mai înainte de orice un artist. Al doilea, se vede bine că e , s incer . A suferit fără îndoială o criză mare, a trecut printr'o tragedie sufletească, aşa cum se întâmplă tuturor celor ce cred, că sistemele filosofice pot să dea o explicare a rostului lumei şi al vieţei. Pentru asemenea suflete există o s ingură ca le deschisă, aceia a cer­cetărilor positive, drumul ştiinţei. Dacă insă cercetătorul are un suflet de artist, dacă sentimentul birueşte, va face o ult imă încercare, aceia de a găs i un sistem filosofic propriu, cazul Nietzsche. D. Zeletin a făcut aoelasi lucru şi nu « m o s c nimic mai interesant de câ t prefaţa sa, i n care spune de la început, că gândul d-sale c m s ă „schiţeze o vedere a lu­mei într'o formă literară". După c u m pe Bergson nu-1 preocupă hi spe­cial de cAt problemele vieţei. pentru, care crede că instinctul e o unealtă superioară cercetărilor pur şiinţiflee. tot aşa şi pe d. Zeletin nu-1 preocupă decât loi fenomenul vieţei.

,.Filosofia nn se naş te din cercetare posi'ivfe. ci are o obârşie superioară: inspiraţia' . Iată ö mărturisire pre­ţioasă, pe care mi toii filosofii o fac. V'am spus că d. Zeletin « sîneer.

, Evanghel ia naturel face încercarea de « da o vedere a lumei fără a esi din cvprinsul spiritului".

Filosofia pe care o clădeşte apói d-sa e cer. întemeiată ne „demnîtat îa şi valoarea omului". Bine înţeles, ră nu mai poate să a i b 9 . d e cât dispreţ penlru ştiinţă, noul Duwieefee a! o-menirei , care e tot aşa êtt „crud" ca şi cel vechili.

In urmă ce vei face, de cât să à-lergi tel la vechi le poeme filosofice, să твпЬН tot pe drumuri le bătătorite ale revîntelor goale s! d. Eeletia m ca s ingură preocupare de a împăca , a coordona, a contopi două sisteme füowvftce, acel» al marelui sentimen-tal P . T S s e a u şi acela al lui Hegel.

Dispreţul pentru ştiinţă şi încrede­

rea oarbă în inspiraţie, te va face să cauţi inspiraţi unile în preoţii inspiraţiunilor: poeţii. Byron, Goethe' Heine, e t c sunt deci puşi la contri­buţie. Un asemenea s i s tem însă nu poate f> viabil. De mi i de ani de zile. ş t i n ţ a se luptă să „pună la punct", să iacă „la m i s e a u point", cum spune francezul, a locului pe care îl ocupă omul în univers. Putem să ne indig­năm cât vrem, putem să ne str igăm revolta pe toate tonurile, dar creaţi u-nea omului nu a fost decât u n acci­dent pe această planetă. Şt i inţa a dis­trus pe vecie i lnzia antropoeentrişii-lor si a antropomorfilor — iertaţi-mi aceste cuvinte barbare. Nu puteam să judecăm nici natura, nici pe noi în­şine, atâta tjmp câ t ne luăm pe noi drept centru al universului, drept ul­tima şi cea - mai perfecţionată crea­ţi une a maturei. Nu suntem Singuri în univers, există nenumărate alte planete, nenumărate alte omeniri şi s ingura noastră datorie e să ne dam socoteală de adevăr, d e ce ia ce nc înconjoară. Instinctul şi sensaţi i le Io împărtăş im cu animalele. Inteligenţa e singurul instrument pe care»! putem, întrebuinţa pentru cercetarea adevă­rului. Inconştientul, acolo unde zace instinctul, e uu domeniu încă nebulos, o aureolă a instinctului, care se con­centrează din ce în co mai mul t în soarele strălucitor al inteligenţei. F -y.istă operaţ iuni ce scapă de sub pu­terea inteligenţei; în stare de vegbie inconştientul lucrează, dar nu lu­crează de câ t tot de p e u r m a ac tivi-tăţei inteligenţei şi aşa se explică, pentru c e Porncaré, după ce muncise zile întregi la deslegarea unor grele probleme de matematică, le-a desle-gat în stare de veghie. Nn ar fi a juns însă starea de veghie, dacă inteli­genta nu ar fi fost p u s ă - l a muncă ore şi zile întregi.

Ceia c e e s te m a i frumos, e că toţi cei eare clădesc frumoase poeme fi­losofice întrebuinţează tot inteligenţa lor, pe care în u r m ă o decriază.

P a r sistemele filosofice sunt nb.i-moie. svârcoliri a l e neputinţei ome-nciti , ele vor pieri cum a u pierit a-tAtea. vor forma un domeniu Ifter.m ap;irte şi atâta tot.

Victor Anes t in

Jk ap&rut

I E R U S A L I M DE .

V . M E S T U G E A N Descrierea comotectă a oraşului

sfânt şi împrejurimilor, eu nume­roase ilustraţii, pe hârtie velină.

P r e t a i 1 . 5 0 Z e librării, depozite principale

de tiare şi la Administraţia ziaru­lui ,,Untversul".

Sacul cu glime . P r o f e s o r u l , în c o n v e r s a ţ i u n e cu

tatăl unui din elevii săi , se plan« g e că corpu l d idac t i c e prea p u ţ i n plătit. -

- - A d e v ă r u l e — r ă s p u n d e a-cesta aprobator, că, dacă ar fi m a i mult plătiţi, am putea să aVeru profesori mai buni. '

Fata vrea s ă intre în conserva­tor ca să înbraţişeze cariera do actriţă.

Tatăl, om foarte sever si b ă t r â n respectabil, ailându-i dor inţa , o înfruntă astfel: '

— Nenoroeito, vrei să'mi târăşt i n u m e l e onorat pr in noroiul aoeior care trăesc în intrigi, desfraú .şi scandaluri!

— Tată, îi răspunde fata stărui­toare, îmi voi face studiile şb 'iui voi urma cariera subt un pseudo­nim.

~ Ş i m a i rău, tună tatăl, -rfică nedreaptă şi ingrată! Aşa că, dacă vei deveni o celebritate, nimerit sa nu poată şti că eu sunt tatăl tău!. . .

* L a gara de nord soseş te teşi ui!

d i n M o l d o v a . O damă, arătândju-se la fereastră, gesticulează şi strigă enervata:

— H a m a l , h a m a l , h a m a l ! — Iată-mă, răspunde unui i n a

intând l in i ş t i t şi uiţându-se cur ios l a c u c o a n a fără răbdare .

— M a i iu te , r ă s p u n d e isteri-coasă, că de un ceas" d e c â n d l e c h e m într'una! _

H a m a l u l , luând g i a m a n t a n u i . r ă s p u n d e :

— Dacă mă chiemi de lin ceas, cuconiţă, apoi ai început să striat delà Ploeşti şi nói hamalii n'avem auzul aşa de pătrunzător.

* — Eri ai lipsit delà şcoală, o b ­

servă profesorul unui elev. Să faci bine, conform regulamentului, să 'mi aduci un bilet de justificare subsemnat de capul familiei.

Copi lul contrariat, după o d i v ă d e gândire îi răspunde.

— Apoi, cum să vă aduc acel bilet, căci mama e dusă ba moşie! Dar, dacă vrei d-le profesor, o síi pui pe tata. să iscălească.

U » doritor să bea un pahar de v i n b u n , ia cârciumile în rând şi se opreşte la una, în pragul căre ia vede un cârciumar gras, roşu ş i c'un nas măreţ, colorat cu toate gradaţiunile roşului ş î ale viole­tului. .

Zâmbeşte şi intră în prăvăiio, sigur fiind că a găs i t l o c u l c u vi nul dorit. , ;

—'O jumate din"vinul cel m u bun pe cărei avetîî cere amatorul.

I se aduce un vin foarte prost, pc care -ira-1. poate bea.

Supărat, cbiamă p e cârciuma? şi-i z ice:

—' Domnule, u n a diri două: or i d-ta ai un n n mai bun din care n u vrei să'mi dai, ori nasul d-tale ë colorat artificial!

* Kogâlniceanti. strălucitul Ko-

gâlniceantt, era un foarte rău c a ­ligraf.

într'o zi îi trimete o scrisoare lui V. A. Urechiâ, pe care n'o poate descurca. Rèeunescèrid însă iscălitura, se duce îndată la ma­rele om de stat.

— A, bravo, ai primit scrisoarea mea! îi zice acesta cum H vede.

— Da, a m primit-o cucoane M i -halache, îi răspunde Urechia, şi am venit să te rog un lucru.

— Ce? -— Să bine voeşti să mt-o citeşti, — Bine. Ad'o'ncua să npA'ncerc^ Nu se ştie însă dacă, cu toată si<

linta ce şi-a dat, a isbutit Kofrâb niceanu să-şi citească scrisoarep<

o . — N o . У. ...m —

LW, V K l l S U L L I T E K A h D ,111,1 .1c . 1 M H , . 1 »

ADALBERT BE CHAMISSO

fâţaniile lui Peter Schlemihl - URMARE

, — Cum era omul, ace la? ex­c l a m a i cuprins de Îngrijorare,

"fár Bendel 'mi descrise pe omul « u haina cenuşie, trăsătură c u trăsătură, tot aşa de altfel pre­c u m II arătase in povestirea Iul şi-1 descrisese acelora pe cari-i Întrebase despre dansul.

— Nenorocitule ! strigai frân-«ându-mi mâinile , apoi ăsta era!

Parcfi'i căzuse o perdea de pe • ecbi. •

—- Da, era chiar el ! exclamă Bendel îngrozit, iar eu, orbul, i-diotul, nu l'am recunoscut, nu f a m recunoscut şi mi-am trădat stăpânul !"

'L podidiră şiroae de lacrimi ai începu s'ofteze făcându-şi aspre imputări . Desnădejdea sa *mi stârni compătimirea. Mă târăduii' să-1 mângâi , '1 încredin­ţai de câteva ori că nu m ă în­doiam de loc de credinţa lui. 'L trimisei apoi f8ră întârziere in port ca să dea acolo — dacă *-o l i eu putinţă — de urmele • m u l u i , ciudat. Din neJŞeridre, In d imineaţa aceea plecaepră, în diferite părţi, atâtea corăbii —

până atunci aşteptaseră în iport vânturi prielnice fi încât 'jjrijmeni nu văzuse pe o i fu l ce-misîţi. care ptérçlse ea e'^umbrâ.

La ce i-ar-folöÄi .Âr*^feaMsm8u Jhii încătuşat?" Jj.ţ lánríc i î ïceva ţf^clt.a-i spaéi еевгіЫв)ІЩа. 4s ta •ra viata mear Lipsit» de., .priée Sângâere omenească, Singuratec

mijlocul avuţiilor ,m*ie; le blestemam, eirnţfiiâu-ftiă-oel mai nefericit dintre aamehV de cari • trebuia, să m g din pricina au­rului imëu.= Păs trând pentru іціае groaznica mea "taină, m ă . temeam-de-cel din urmă din ser­vitorii "mei, jie care trebuia să-1 pîzmuesc totdeodată; căci el a-yea o umbră, şi putea umbla în vjre pe soare. Eu nu mai iesiam din . odăile mele, unde stetea/p ziua şi noaptea, iar mâhnirea m ă mistuia. ' Mar era cineva care se mis­

tuia' de durere sub ochii mei; credinciosul meu Beneel nu mai

de'a-şi face imputări, în-^ЙгвіпдГи-яе că a înşe la .£e bunul « y a s t ă p â n şi că n'a recunoscut fieraeèla. pe care '1 însărcinasem eă-J regăsi aecă ş i de care, credea *1 în suş i l e ra legată nefericita-ml soartă. Gâţ despre mine, nu-1 fiuteam învinui, . s i m ţ i a m în ce se petrecuse tainica Înrâurire a necunoscutului.

H o t â r î ţ - s ă - încerc totul spre a-mi recăpăta итЬта, trimisei fntr'o zi pe. Bendel la pictorul «el mai vestit din oraş cu u n prea frumos inel împodobit cu di am ante, rugându-1 să m ă cer-«eteze. El veni. In depărtai pe eervitori, închisei cu grijă uşa, poftii pe artist să şadă şi m'a-sezai l â n g ă dânsul.

: După ce-i lăudai-arta, deschi­sei .foarte mişcat • vorba despre çe-mi chinuia sufletul. р ц п Д п -ф-і-У t n a a : ţp-flinte şă-mî făgă* «iţliaşeă secretul cel т я і desă­vârşit. - " , ;— Scumpo maestre, îi zisei, ai putea sS pictezi . o umbră falsă anui om care şi-a perdut'-o pe - a ea î n c h i p u i cèl mai nefericit de Pe lume?

— Vorbeşti de o umbră pur­tată?

— Da, da. —• Insă, urmă el, prin c fel

de «tângacie, prin ce nep.ăsare

şi-a perdut omul acela umbra? — N'are aceasta a face cum

в'а întâmplat , , răspunsei; dar voi adăpga^(şi începui-să . m i n t eu neruşinare) că faptul s'a pe­trecut în Rusia, unde a călătorit iarna trecută. Era ger atât de năpraznic In cât umbra îi în­gheţă pe pământ de unde, cu toate silinţele salo, n'o mai putu zmulge.

— Umbra falsă pe care i-aş putea-o picta, răspunse artistul, ar fi de aşa fel în cât s'ar pierde " la cea mai mică mişcare, n'ar trece mulă vreme şi ar pierde-e iar, mai ales că, chiar din spu­sele d-tale, omul acela nu prea pare să fi ţinut la adevărată Inj umbră. Cine n'ae umbră, nu umblă pe soare; ăsta e lucrul cel mai cuminte şi mai sigur".

El se sculă, şi plecă aruncând asupra mea o privire pătrunză­toare, pe care n'o putui răbda. Căzui în jilţul meu. acoper indii- . mi faţa cu mâinile . я

Aşa m ă găsi Bendel cand;ee- ; ' • întoarse. El văzu uiâ«iîfrea'"méa''^

şi voi să iasă гефч^иов: *MV ' • ridicai ochii, nu-mi tţtai piAeam" *

indura s ingur durerea, '-fţj$>uia>• • -a|JŢ-L arât-ţaina m*ar ' . ' - , --»-.'•' ' ЩкЩёиЩ, ..^tcBjlptti;- Bei^erl-' -

tu.. s i n g u n d ^ . ' c a m b i i кШа jfcmT 1

.respecţi e h t h r i f e - t f . ' descoperi pricinile 4 i i t ' c à r e ':paw- • dimpotrivă; a ï î m p ă r t ă ş i : " f i ţ ^ t - ' .

- Bă, Rendel, i » i l âaga jft&îe -şi"7 . . f i i confidentul, med; NU" ţt-am ;

r- ascuns bogăţia mea, nu'; v r e a u • ' să-ţb a^cued;- nici .cât «iar*,•'„'*,•

mted^-erea.BéiiétSf Ш' -ma'rí' • părăsi. Mă v.eiî' bogat, marini- '

. mos , .bun: 'Ti zici că lumea ar : trebui să mă reepecteae, vezi din

potrivă că fuge de mine şi că ed m ă zăvoresc c ă s nu dan cu o-ehii de nimeni. Bendef,: .lumea л

m'a osândit, m'a ' a Iiiagati. şi ' • poate că. şi tu mă ve i -părăs i

când vei áflá îngrozitoarea mea - taină. Bendel, sunf bogat, dâr- > ' hîc, bum, - însă " Dumnezeule >

mare! — n'am umbră!..: " — N'ai umbră? exclamă bfe- '

tul băiat speriat şi-1 p o d i d i p l â b - ' • sul. Vai de mine, că? sunt sortit eă slujesc pe un stăpân fără um- :

bra! ' v <•• ':• - r ' ' • .". ' El tăcu, iar eu 'mi pusei capul •• tn mâni. ;

— Behdél, reluai. tremurând, "~ după o cHpă dë tăcere,-Bèndel, acum îmi ştii ta ina; poţi să m á dai de gol; acum du-te de m& pârâşte.

Părea că duce luptă grea cu el însuşi;- în celé din urmă se aruncă la picioarele mele şi a-pucându-mi mâini le , le udă de lacrimi. ' - '

— Nu, Spuse el, z i că lumea ce-o vrea,' de dragul acelei umbre pe care a perdut-o, nu pot nici nu vreau să părăsesc pe bunul meu Stăpân. Voi lucra drept, iar nu lnţelepteşte, şi voi rămânea !a d-ta, _ îţi voi împrumuta umbra mea, te voi ajuta unde voi putea, iar unde nu oi putea voi plâng* împreună cu d-ta.

Mă aruncai de gâtul lui mirat de astfel de s imţimânt neobiş­nuit , căci eram.bine încredinţat

• că n'o făcea pentru bani. De atunci m i se schimbă pu­

ţin viaţa; N'aş putea descrie. . toate îngrijirile lui Bendel spre

a-mi ascunde cusurul. El se afla pretutindeni. prevedea totul, lu ind măsuri, şi unde m'ame-ninţa o primejdie neaşteptată, m'aeoperîn iute cu umbra lui.

căci era mai înalt şi mai voinic decât mine. Astfel m ă încumetai să m'arât iar printre oameni şi t w e p u i Să joc Un rol în lüme. Starea mea mă silia, ce-i drept,-să par ciudat şi d e neînţeles pen­tru aceia cari tte-mi cunoşteau taina. Dar astfel de ciudăţenii stau bine bogaţilor şi câtă vreme nu se cunoştea adevărul, m ă bucurai de cinstea şi st ima ce se dă averei. Aşteptam mai liniştit vremea Întoarcerii ciudatului necunoscut.

S imţiam totuşi foarte biae ca n u puteam r a m a m Multă vre­m e lntr'U!} )ле tpçto fusesem va­i e t farét 'Чари* Şi unde, prin urmare, p u t e a » 11 uşor dat de

. ţfşii poate е і ч п і amintiam şi chipul umil i t în care m ă înfă­ţişasem d-lui John şi amintirea aceasta îmi era nespus de ne­plăcută. Aici au doriana deci de c â t să fac o repetiţie a rolului m e u ca s i m a p o t totatfea a iu­rea cu mai mul ta înlesnire şi încredere; dar »n fapt puse ѳ mică stavilă deşertăciunii m "te, căci simţimâ&tul se înrădini-nează mai adânc decât orice în i n i m a «mulul ,

Fanny cea frumoasă, pe c<ue o întâlnii într'o zi, fără să-şi a-ducă aminte de mine, m ă luă puţin în aearaă; acum parcam lumii deştept ţ i p l f « , dr duh. Eram ascsHaţ éi m descMftmm gura şl Tnu'lştiam nici ea cum izbutişiem în vreme ajSkjte scurtă să h ^ n u e s e éuvâfttuï cu atâta и%игй»1*"9і 4* duc Ojgonvorbire cu atâta m ă e s t r i e . I n t i p ă r î r e a

.;-! c i ,<jrez»i^eă>e ,făcnsem asupra - acest**- frumuîifcţţ avu asupra

cat* t i n A M pe care o aştepta • ; і-ш'^ьштЩ' itiiiiftii.' -, « a a m ptrliiKutTinf, « в вмге- trw

'flit, l a t imbra "amurg, unde i puteau» іиін.ві. Căutam din răs­

puteri s*« fa« »jt se ă m U . я ь т -a i ^ c ă m ă - t m e nicalllj^^K. dar . era în zadar; eftei inima mea nu

"iztHitia să se'intereseze" de a-ceastă rfeburiîe. .

Dar la ce bun să-Ci poyestesc : amănunţi i , scumpe prietene, a-

ceasfă întâmplare atât de obiş­nuită? Tu i n i - a j ' p o v e s t i t atât de des altele ái căror erfti au fost atătia oameni é u m ' s e cade!

' " Această comedie răsuflata, :în c á r é j i i c a m uri rol banal , ,avu totuşi*^m. deâriodamant original la care nu m ă g â n d i s e m nici ou, nici dânsa, n i e i .n imen^ aţtul,

' , ' Intrtj'^seară când a d u n a s e m , după obiceiul meii, într'o g r ă ; dină măreţ luminată, mosaflrl

. .numeroş i si aleşi , mă plimbaift la oarecare depărtare" de "invitaţi cu frumoasa Fariny" la braţ. Ё*. se uita smerită în jos şi răspu№

Idea blând la apăsarea mâtoieÎ mele când luna ieşi deodată din

; nourii cé o ascundeau ochilor noştri... Lumina ei răsfrânse o s ingură umbră, aceia a Fanny . Ea tresări fără voe, ridică ochii

-asupra mea şî-i lăsă iar în jos, căutându-mi umbra; ce se pe­trecea într'însa se "întipărea în­tr'un chip atât de ciudat pe fata e i în cât aş fi putut să pufnesc" de râs, dacă nu m'ar fi cuprfrie «roaza in aceiaş clipă,

Ii lăsai braţul şi ea leşină; fugii, strecurându-mă ca o să­geată printre mosafirii încreme­niţi, trecui pragul casei, sării în întâia birjă goală şi mă dusei în goana mare spre oraş. unde, spre nenorocirea mea, lăsasem pe prevăzătorul Bendel. El se speria văzând că mă întorc atât

. d e iute; un cuvânt îi destăinui totul. Se porunciră îndată ca l de poştă. Nu luai cu m i n e du cât pe unul din servitorii mei , a n u m e Rascal, un oeapcân ş l ju­mătate, de care aveam m a r e ne-voe pentru deştepţăciunea şi di­băcia iui; de altfel, el nu putuse afla întâmplarea din seara acea.

In acea noapte am făcut [ieste 30 mile. Pe Rendel l'am. lăsai sa dea drumul servitorilor mei, sa

' împrăştie aurul şi să-ini adu,?ă tot ce trebue în călătorie. Când II revăzui a doua zb-m'aruneai în braţele sale şi-i jurai, dacă nu de a nu mai face .nebunii, cel puţin de a fi mai prevăzător d'acum încolo.

Urmarăm a ne "îndepărta; tre­curăm graniţa şi munţi i ; apoi consimţii să m ă opresc şi s'aleg nişte băi nu tocmai cercetate spre « m ă mai întrema -pufin.

Sunt silit să trec iute p e s t e o parte a povestirii mele, la care m'aş opri cu nespusă plăcere dacă biata m e a min e ar f i d'ajuns să schiţeze ce făcea, farmecul acelui t imp.

Dar coloarea ce-1 însudoţia s'a ţrters, izvorul i-a sleit: ele n'ar mai putea retrăi în poves­tirea mea. In zadar, aş саша

fn sufletul meu acea turburare fn aceiaş t imp-crudă şi netspus de plăcută care făcea să-mi bată inima m a i tare. In zadar, a ş căuta acele senzaţii nespu­sa; acea fericire!... In zadar a<? 1»И stânca, apă nu maj poate ţaţni din ея, minunea nu şe va mai lntflmpla! Ce schimbaţii mă pvneşte acum acea vremej tre eată! ;

Mă s tatomie isem 4 i la acele bă? spre- a juca o scenă ^de tragáüe. .

.Bar iată că; Începător tnjr'uo rol prost studiat*; miam turburat ş i a m m d r a e i t J doi- oehi al-

' • Щ т . Părinţii . &тШЩйе a

.'iMŞiiale,' se grăbesc să.-*|ncS cât maî tute căsătoria, apoi loto:! s<? sfârşeşte printr'o bătaei de joc. Şi «s ta e tot!

Az! mi ser pare mare neghich-toie ceeace p'atunci făcea,:SJR-mi tresalte inima.

Mina, precât am plâns odi­nioară când te^am perdut, tot atâta p l â n g azi că nu mai regă-aesc i n j n l n » sîmţim'Ptele c e m". insufleţiau tn privinţa ta. Sa fi îmbătrânit oare »tat dp mult? O, cruda părere! Aş vrea n c m ai Încă o bătae de inimă, o e l j p á a aceiel amăgir i i Dar nu! . t rebui işă plutesc s ingur pe marea4pus-t ie de amărăciune care e viaţa, Iar cupa fermecată e

(Va u r m i ) .

F L O R A àe o calitate

. S A P U N K