Curtea Suprema de Justitie, Sectia comerciala, Decizia nr. 368 din 3 februarie 1998, RDC nr.6/2000 Decizie nr. 368/1998 din 03/02/1998

Reprezentarea partilor. Semnarea contractelor de persoane neautorizate. Efecte.

Contractele comerciale se considera incheiate, daca manifestarea de vointa a partilor, oferta si acceptarea ofertei, sunt concordante. Tribunalul a admis in parte actiunea reclamantei Societatea Comerciala "ELCA" S.A. impotriva paratei Societatea Comerciala "NAPOTEX" S.A., pe care a obligat-o la plata penalitatilor de intarziere pretinse. Apelul declarat de parata a fost respins de Curtea de Apel, retinandu-se ca in contractele comerciale, acordul de vointa se considera realizat indiferent de forma pe care o imbraca, iar parata a acceptat o oferta reclamantei si a efectuat plati esalonate, incat pentru zilele de intarziere corect a fost obligata la plata penalitatilor de intarziere (art. 158 C. proc. civ.). Parata a declarat recurs, contestand actul depus de intimata, in baza caruia s-au acordat penalitatile, acesta nefiind incheiat cu societatea sa, incat nu ii este opozabil.

Recursul este fondat (art. 299-308 C. proc. civ.). Contractele comerciale se considera incheiate, daca manifestarea de vointa a partilor - oferta si acceptarea ofertei sunt concordante. In speta nu s-a realizat acordul de vointa al partilor cu privire la clauza penala, nerezultand ca intimata ar fi perfectat cu parata conventiile in care s-au prevazut penalitatile de intarziere. Astfel, in preambulul acestor inscrisuri au fost nominalizati directorul general si directorul economic al societatii reclamante, care au semnat si aplicat stampila societatii, iar recurenta apare nominalizata prin doua persoane, existand in finalul actului o semnatura pentru "beneficiar", fara indicarea functiei si stampila societatii recurente. Pentru ca pretinsele conventii sa-si poata produce efecte juridice, se impunea sa fie incheiate cu un reprezentant autorizat al recurentei beneficiare, indreptatit legal de a reprezenta persoana juridica in raporturile cu tertii. Or, intimata reclamanta care a semnat cele doua inscrisuri pentru directorii societatii, n-a fost in masura sa prezinte vreun document din care sa rezulte ca prepusii paratei au fost mandatati sa perfecteze contracte in numele societatii parate. De altfel parata a formulat si plangere penala in legatura cu aceste doua inscrisuri, contestand ca societatea a imputernicit vreo persoana sa incheie contracte cu reclamanta. In lipsa unui mandat din partea recurentei, chiar sub forma unui ordin de deplasare semnat de reprezentantii autorizati ai recurentei parate, din care sa rezulte ca semnatarii celor doua inscrisuri au primit imputernicire sa incheie conventii cu intimata, in mod eronat s-a considerat ca recurenta si-a dat acordul cu privire la plata penalitatilor de intarziere. Imprejurarea ca oferta intimatei, cu privire la marfa a fost acceptata, pretul fiind achitat in transe, nu poate atrage automat suportarea unor penalitati de intarziere. Penalitatea reprezinta o sanctiune contractuala prestabilita, ceea ce inseamna ca ea este rezultatul exclusiv al manifestarii vointei partilor contractante, or in speta, numai intimata reclamanta si-a manifestat vointa cu privire la penalitati prin reprezentantii legali ai persoanei juridice, lipsind acordul recurentei prin persoanele sale autorizate sa incheie conventii. In lipsa acordului de vointa expres, acceptarea marfii a dat nastere numai la

obligarea platii pretului, nu si la plata unor penalitati a caror catime a stabilit-o in mod unilateral intimata, fara consimtamantul recurentei. Este de retinut ca forma simplificata de contractare prin acceptarea ofertei, in lipsa unei clauze penale cuvenita expres de parti, nu putea genera obligatia de plata a penalitatilor de intarziere, cum eronat au considerat ambele instante care au pronuntat solutii nelegale. In atare situatie, recursul a fost admis cu consecinta respingerii actiunii. __________ Publicata in "B.J." 1999, p. 343.