A fost odată ca niciodată, într-un sat

îndepărtat, un bătrân păstor împreună cu soția și cu fiul său. Își duceau traiul având grijă de oile satului și își câștigau

bănuții din vânzarea lânii. Deoarece tatăl se ocupa și cu diverse alte treburi prin sat,

băiatul era cel care ducea oile la pășune.

Într-o zi, băiatul era, ca de obicei, cu oile sus,

pe dealul de lângă sat. După un timp însă, începu să se plictisească foarte tare.

Nu avea cu cine schimba o vorbă și nu găsea în jur nimic care să-l distreze. Așa că se gândi la un plan care să-i alunge

plictiseala și să facă timpul să treacă mai repede.