 ĂRULUI M Aprilie Marea eschivare de la Tu nu cânțitu nu ... fileCând Isus s-a despărțit de...
1
ând Isus s-a despărțit de ucenicii C Săi pentru a se reîntoarce la Tatăl nu a organizat o petrecere de rămas bun. Plecarea Lui la cer nu s-a lăsat, din câte observăm în Scriptură, cu lacrimi și îmbrățișări. Nu s-au fluturat în aer basmale și eșarfe. Acolo, pe muntele Măslinilor, într-un cadru discret, ascuns de ochii curioșilor Isus a rostit, așa cum a făcut întotdeauna, cuvinte profunde și cu impact asupra întregii istorii a umanității. Acolo, de fapt, a mandatat Biserica Sa cu autoritate de sus ca să continue lucrarea pe care El a început-o. Lucrurile importante se spun prietenilor într-un cerc intim, de aproape, nu se strigă. Așa că și Isus s-a apropiat de ei și le-a spus că a primit toată puterea în cer și pe pământ, că ei trebuie să se ducă la toate popoarele lumii cu Evanghelia și că El îi va însoți cu prezența Sa până la sfârșitul veacurilor. Dimensiunea pla- netară a proiectului (ucenici din toate neamu- rile), cât și durata lui (până la sfârșitul veacului) arătau pe de o parte măreția inițiatorului lui, dar și marea nevoie de resurse și de lucrători pe parcursul secolelor, până la finalizarea lui. Din păcate, când a venit vorba de împlini- rea mandatului încredințat de Mântuitor, Bise- rica nu a mai fost la înălțimea așteptărilor Dom- nului ei. Conștient sau nu, în istoria ei, a găsit tot felul de argumente pentru a se eschiva de la porunca dată de Isus Hristos. Bunăoară, biserica primară s-a ascuns în spatele succe- sului lucrării din Ierusalim pentru a nu face misiune. Cum să plece primii ucenicii și apos- tolii spre alte națiuni când mii de iudei se con- verteau și biserica creștea? Nu era mai bine să rămână și să facă întâlniri zilnice la Templu, să împartă ajutoare celor nevoiași decât să plece spre zone nesigure? Omenește, da! Însă din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu! El nu s-a lăsat înduplecat de progresul lucrării din Ierusalim. A stârnit prigoana și i-a împrăștiat exact acolo unde le poruncise să plece încă de la început: în Iudeea, în Samaria și până la mar- ginile pământului. Acultarea de El, se știe încă de pe vremea primului rege al Israelului, este mai importantă decât jertfele. Succesul lucră- rii de acasă sau nevoile uriașe ale lucrării de acasă nu pot scuza lipsa de ascultare față de manda- tul dat de Domnul nostru. Lucrarea de acasă trebuie făcută bine și la fel de bine trebuie făcută și cea de la marginile pământului! Din nefericire lucrurile nu stau mai bine nici cu noi, cei de azi. Asemenea multor biserici 14 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Martie 2014 Marea eschivare de la Marea Însărcinare Marea eschivare de la Marea Însărcinare „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile...” ( Matei 28. 19) din istorie și noi inventăm tot felul de scuze pentru a justifica lenea, indiferența sau neascultarea noastră. În anii ’90 ne-am eschivat de la a face misiune, argumentând sărăcia și lipsa de pregă- tire în domeniu. Poate am convins pe câțiva cu această scuză, dar cu siguranță nu pe Dumnezeu. Astăzi nu mai putem spune că suntem săraci. Ar fi o mare minciună sfruntată. Așa că ne disimulăm neascultarea în spatele unei forme foarte subtile de egoism. Avem lucrările noastre aici – spunem noi – și trebuie să ne implicăm în ele; avem pro- iectele noastre locale, ale bisericii, în care trebuie să investim. Cel mai adesea aceste proiecte înseamnă o altă clădire de biserică, mai modernă și mai impunătoare decât toate celelalte din oraș. O altă parcare, mai spațioasă, pentru mașinile noastre scumpe. Un alt sistem de sunet, mai performant decât cel vechi. Încă o reparație capitală la acoperiș și la exteriorul bisericii… Oare vom înțelege noi vreodată că nu putem avea proiectele noastre?! Că există doar un singur mare proiect, cel al lui Dumnezeu, care urmărește răscumpărarea omului în Hristos și restaurarea întregii creații?! Atât! Doar atât! Noi fie suntem cu El în acest proiect, fie nu existăm. Se știe despre noi în cer doar dacă ceea ce facem se circumscrie acestui mare proiect divin. Altfel ne agităm degeaba și tot ceea ce facem nu reprezintă altceva decât fapte moarte! Isus a dat Bisericii Sale un mandat. Acum ea și liderii ei se pot eschiva de la acest mandat inven- tând tot soiul de scuze puerile. Suntem prea puțini… Construim… Suntem săraci… Avem alegeri… Schim- băm mocheta… Nu știm ce fac misionarii cu banii… Trebuie să ne mai rugăm… Instalăm aer condiți- onat… Este criză în biserică… Păstorul nu este de acord cu APME-ul… Ni s-a stricat centrala termică… Cumpărăm o tabără pentru tineri… Abia plătim utilitățile… Toate acestea sunt doar o mică parte din răspunsurile pe care le primim atunci când invităm bisericile locale să ia parte la mandatul dat de Domnul Isus. Nu contează deloc dacă noi sau misionarii suntem convinși de aceste scuze. Trebuie convins Cel care a lansat Marea Împuter- nicire! Dacă citim și credem aceeași Scriptură, știm că într-o zi va trebui să stăm înaintea lui Dumnezeu și să dăm socoteală de toate gândurile noastre, de toate cuvintele noastre și de toate faptele noastre. Și acest lucru mă înfioară și mă îngrozește! Pentru că de multe ori citesc în spatele unor refuzuri elegante doar o subtilă eschivare de la a participa la Marea Însărcinare. Misiunea nu este a unei agenții. Nu este nici măcar a vreunei biserici. Misiunea este a lui Dum- nezeu, proiectul răscumpărării este al Lui și noi ar trebui să ne bucurăm și să ne simțim onorați să fim invitați de El pentru a fi parte în acest proiect cosmic. Așa să ne ajute Dumnezeu! DEPARTAMENTUL MISIUNE DEPARTAMENTUL MISIUNE
Transcript of  ĂRULUI M Aprilie Marea eschivare de la Tu nu cânțitu nu ... fileCând Isus s-a despărțit de...
ând Isus s-a despărțit de ucenicii
CSăi pentru a se reîntoarce la Tatăl nu a organizat o petrecere de
rămas bun. Plecarea Lui la cer nu s-a lăsat, din câte observăm în Scriptură, cu lacrimi și îmbrățișări. Nu s-au fluturat în aer basmale și eșarfe. Acolo, pe muntele Măslinilor, într-un cadru discret, ascuns de ochii curioșilor Isus a rostit, așa cum a făcut întotdeauna, cuvinte profunde și cu impact asupra întregii istorii a umanității. Acolo, de fapt, a mandatat Biserica Sa cu autoritate de sus ca să continue lucrarea pe care El a început-o.
Lucrurile importante se spun prietenilor într-un cerc intim, de aproape, nu se strigă. Așa că și Isus s-a apropiat de ei și le-a spus că a primit toată puterea în cer și pe pământ, că ei trebuie să se ducă la toate popoarele lumii cu Evanghelia și că El îi va însoți cu prezența Sa până la sfârșitul veacurilor. Dimensiunea pla-netară a proiectului (ucenici din toate neamu-rile), cât și durata lui (până la sfârșitul veacului) arătau pe de o parte măreția inițiatorului lui, dar și marea nevoie de resurse și de lucrători pe parcursul secolelor, până la finalizarea lui.
Din păcate, când a venit vorba de împlini-rea mandatului încredințat de Mântuitor, Bise-rica nu a mai fost la înălțimea așteptărilor Dom-nului ei. Conștient sau nu, în istoria ei, a găsit tot felul de argumente pentru a se eschiva de la porunca dată de Isus Hristos. Bunăoară, biserica primară s-a ascuns în spatele succe-sului lucrării din Ierusalim pentru a nu face misiune. Cum să plece primii ucenicii și apos-tolii spre alte națiuni când mii de iudei se con-verteau și biserica creștea? Nu era mai bine să rămână și să facă întâlniri zilnice la Templu, să împartă ajutoare celor nevoiași decât să plece spre zone nesigure? Omenește, da! Însă din punctul de vedere al lui Dumnezeu, nu! El nu s-a lăsat înduplecat de progresul lucrării din Ierusalim. A stârnit prigoana și i-a împrăștiat exact acolo unde le poruncise să plece încă de la început: în Iudeea, în Samaria și până la mar-ginile pământului. Acultarea de El, se știe încă de pe vremea primului rege al Israelului, este mai importantă decât jertfele. Succesul lucră-rii de acasă sau nevoile uriașe ale lucrării de acasă nu pot scuza lipsa de ascultare față de manda-tul dat de Domnul nostru. Lucrarea de acasă trebuie făcută bine și la fel de bine trebuie făcută și cea de la marginile pământului!
Din nefericire lucrurile nu stau mai bine nici cu noi, cei de azi. Asemenea multor biserici
14 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Martie 2014 Aprilie 2014 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 11
Marea eschivare de la Marea ÎnsărcinareMarea eschivare de la Marea Însărcinare
„Duceți-vă și faceți ucenici din toate
neamurile...”(Matei 28.19)
Măcelaru din Timișoara. Geta Manea din București, sora lui Mircea Ciu-gudean, a prezentat o emoționantă mărturie biografică despre renu-mitul compozitor creștin.
- La secțiunea Viața de rugă-ciune a bisericilor, respectiv adunările din case în perioada comunistă a luat cuvântul sora Mărioara Măcelaru, cu mărturii deosebite despre cercul de rugă-ciune din casa pastorului Teodor Codreanu din Timișoara.
O intervenție deosebit de apre-ciată a fost mărturia decanului de vârstă al conferinței, 87 de ani, pas-torul Florin Profeanu, din Bise-rica Penticostală din Mărăcineni, județul Argeș (publicată la pagina 19, în acest număr - n.r.).
Toate intervențiile și luările de cuvânt au fost mărturii emoționante care ne-au reînviat în memorie ex-periențe deosebite, în care s-a văzut la lucru mâna lui Dumnezeu în zidirea și creșterea Bisericii Penti-costale din România. Imaginați-vă, de exemplu, ce efect a avut asupra asistenței o proiecție video cu o înre-gistrare veche a unei cântări cu solistul și compozitorul Mircea Ciugudean.
Cei prezenți au beneficiat din plin atât de părtășia frățească din timpul pauzelor, cât și de sesiunea foto care a imortalizat acest eve-niment de neuitat.
Centrul Creștin Emanuel, împreună cu Institutul Teologic Penticostal din București vor culege și edita mărturiile prezentate într-un document care să contribuie la cunoașterea de către generația de azi a modului în care Dumnezeu Și-a făcut lucrarea în România în timpurile grele de restricții și per-secuții ale comunismului.
Pastor IOAN BOCHIAN,DORU MANEA
din istorie și noi inventăm tot felul de scuze pentru a justifica lenea, indiferența sau neascultarea noastră. În anii ’90 ne-am eschivat de la a face misiune, argumentând sărăcia și lipsa de pregă-tire în domeniu. Poate am convins pe câțiva cu această scuză, dar cu siguranță nu pe Dumnezeu. Astăzi nu mai putem spune că suntem săraci. Ar fi o mare minciună sfruntată. Așa că ne disimulăm neascultarea în spatele unei forme foarte subtile de egoism. Avem lucrările noastre aici – spunem noi – și trebuie să ne implicăm în ele; avem pro-iectele noastre locale, ale bisericii, în care trebuie să investim. Cel mai adesea aceste proiecte înseamnă o altă clădire de biserică, mai modernă și mai impunătoare decât toate celelalte din oraș. O altă parcare, mai spațioasă, pentru mașinile noastre scumpe. Un alt sistem de sunet, mai performant decât cel vechi. Încă o reparație capitală la acoperiș și la exteriorul bisericii…
Oare vom înțelege noi vreodată că nu putem avea proiectele noastre?! Că există doar un singur mare proiect, cel al lui Dumnezeu, care urmărește răscumpărarea omului în Hristos și restaurarea întregii creații?! Atât! Doar atât! Noi fie suntem cu El în acest proiect, fie nu existăm. Se știe despre noi în cer doar dacă ceea ce facem se circumscrie acestui mare proiect divin. Altfel ne agităm degeaba și tot ceea ce facem nu reprezintă altceva decât fapte moarte!
Isus a dat Bisericii Sale un mandat. Acum ea și liderii ei se pot eschiva de la acest mandat inven-tând tot soiul de scuze puerile. Suntem prea puțini… Construim… Suntem săraci… Avem alegeri… Schim-băm mocheta… Nu știm ce fac misionarii cu banii… Trebuie să ne mai rugăm… Instalăm aer condiți-onat… Este criză în biserică… Păstorul nu este de acord cu APME-ul… Ni s-a stricat centrala termică… Cumpărăm o tabără pentru tineri… Abia plătim utilitățile… Toate acestea sunt doar o mică parte din răspunsurile pe care le primim atunci când invităm bisericile locale să ia parte la mandatul dat de Domnul Isus. Nu contează deloc dacă noi sau misionarii suntem convinși de aceste scuze. Trebuie convins Cel care a lansat Marea Împuter-nicire!
Dacă citim și credem aceeași Scriptură, știm că într-o zi va trebui să stăm înaintea lui Dumnezeu și să dăm socoteală de toate gândurile noastre, de toate cuvintele noastre și de toate faptele noastre. Și acest lucru mă înfioară și mă îngrozește! Pentru că de multe ori citesc în spatele unor refuzuri elegante doar o subtilă eschivare de la a participa la Marea Însărcinare.
Misiunea nu este a unei agenții. Nu este nici măcar a vreunei biserici. Misiunea este a lui Dum-nezeu, proiectul răscumpărării este al Lui și noi ar trebui să ne bucurăm și să ne simțim onorați să fim invitați de El pentru a fi parte în acest proiect cosmic.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
EV
EN
IME
NT
EV
EN
IME
NT
GENERAȚIA DE AUR *
Am primit aceste versuri ca și cum primești un tonFiindcă Dumnezeu lucrează și direct, dar și prin omPrin acest mesaj, acuma, prezint vremurile noastreCare vă pot fi exemplu pentru vremuri ca a voastre.
Vremea trece, noi ne ducem, dar istoria rămâne.Însă, ce producem astăzi, poate fi valoare mâineȘi dacă a fost o vreme când se producea tezaurEu numesc aceea vreme: generația de aur!
Ea-i născută-n vremuri grele de prigoană ateistăȘi-i călită-n focu-acela ce se cheamă suferințăGenerația aceasta ce cuprinde-un grup de aniE iubită de cei sinceri, dar e-urâtă de dușmani!
Generația de aur e-un răsad adus de susȘi-aparține-n totul tot numai jertfei lui Isus.Datorită lui Isus ea a devenit valoareUn tezaur omenesc pentru-a Domnului onoare.
Un model ce te trimite la evlavia cea sfântăLa ținuta creștinească unde firea-i răstignităLa ținuta ce-ți inspiră curăție, pocăințăȘi-o totală dăruire unde totu-i cu putință.
Căci veni-vor vremuri rele pe tărâm spiritualCând va fi o mare criză de-un creștin originalGenerația de aur trăia-n mare modestieÎnsă-n suflet aduna o reală avuție.
Și-avuția-ceasta sfântă care-n suflet o aveauOrișiunde se aflau, ea pe toți îi fericea.Chiar dacă pe frontul vieții, toți în ei mereu loveauSpre surprinderea unora, sfinții-aceștia triumfau
Prigonirea nu-i învinge pe adevărații sfințiDimpotrivă îi călește și îi face mai uniți Însă-au fost și sunt și vremuri cu belșug de libertateCare-aduc alt soi de lupte, tocmai prin prosperitate.
Tocmai prin prileju-acela de-mbuibare, dar fireascăPierzi tezaurul acela ce-i valoare sufleteascăDar tu cânți, slăvești pe Domnul, și Îi lauzi tot mereuBunătatea, măreția lui Isus și DumnezeuLauzi raiul și răpirea ca și cum ai fi răpitDar nu cânți că ți se cere ca să fii neprihănit!
Știm că Domnu-i bun, e milă, dar la tine e un baiTu nu cânți tu nu explici: cum se poate-ajunge-n rai.,
În zadar vorbești de rai și de scumpul SalvatorCât timp tu ești un firesc, ești pe post de-nșelător.
Calea înspre rai e strâmtă și pe ea puțini pășescFiindcă ea ne cere jertfă, dezbrăcare de firescO totală dăruire pentru scopul cel supremȘi-o severă pregătire pentru-un viitor etern
Raiul este o splendoare, Domnul este SalvatorÎnsă nu uita că Domnul e și-un foc mistuitorCa să fii în slujba sfântă și să cânți mărirea LuiTrebuie să dovedești că tu ești al Domnului.
Nu poți cocheta cu lumea și cu firea pământeascăDacă vrei să fii eroul pentru patria cereascăCa să poți prinde răpirea nu-i de-ajuns că ai cântatAi s-o prinzi dacă în viață ai fost sfânt cu-adevărat.
Și sfințenie înseamnă renunțare la păcatLa plăcerile lumești care te-au ținut legatȘi-o intrare-n pregătirea sfinților ce se sfințescCăci aceștia, tot ce spun, ei și practic dovedesc.
Firea noastră pământească trebuiește stăpânităȘi dacă tot nu putem, trebuiește răstignităAltfel te înșeli creștine, Dumnezeul nostru-i sfântȘi acum e pregătirea, cât trăim pe-acest pământ.
Pocăință nu înseamnă un amestec cu de toatePocăință-i doar acolo unde este calitateUnde nașterea cea sfântă ne-a-nfrățit, ne-a înnoitȘi suntem în totul tot pentru Cel ce ne-a iubit.
Asta-nseamnă vremea noastră dacă știm s-o prețuimȘi aceasta ni se cere până ce noi nu murimȘi de-om izbuti aceasta, conținutul va vorbiChiar și-n vremea-ceea lungă când noi ne vom odihni.
Doamne, eu înalț o rugă și Te chem în ajutorFii la cârma vieții noastre, scumpule MântuitorVrem să fim pentru vecie un adevărat tezaurÎncât să ne poți numi: generația de aur.
AUREL LĂZĂROAIE
* Poezie inspirată la înmormântarea pastorului Moise Lucaci
Foto: Instantaneu din timpul desfășurării sesiunilor din a doua zi a Conferinței.
DE
PA
RT
AM
EN
TU
L M
ISIU
NE
DE
PA
RT
AM
EN
TU
L M
ISIU
NE
