Bl BLIOTEC R POPORALA A „A SOCIATI UNII"

N o . 163. 1929ZIUA UNIRII(1 Decemvrie 1918)

Piesă teatrală poporală, în 3 aete de

ELEN A şi C. S P O R E A

SIB1IU — „Asociafiunea“ („A stra“), Str. Şaguna 6

Preţul 5 L e i.

„ A S O C IA T IU N E A pentru literatura română şi cultura poporului român“ .

î n t e m e i a t ă î n 1861 .

PREŞEDINTE DE ONOARE:M. S. Regele FERDIUAUD l.

Prezident âetiu:Vasilie Goldiş.

Viee-prezident I.: ' Viee-prezident 11.:Dp. Oct. Russu. Dp. Gh. Preda.Comitetul central al „Asoei^fiunii“ numără 50 de fruntaşi din toate păturile soeietăfii româneşti.

P £ de datopiajieeărui bun Român să sppijineaseă „Aso- eiaţiunea“ abonând publicaţiile ei şi înscriindu'se de membru.

Taxele de membru sunt următoareleMembru fondator al Casei Naţionale,

odată pentru totdeauna.......................LeiMembru fondator al „Asoeiafiunei“,

odată pentru totdeauna. . . . . „Membru pe uiafă al „Asoeiafiunei“,

odată pentru totdeauna......................... „Membru aetiual „Asoeiafiunei“,anual „ Membru ajut. al „Asoeiafiunei“, anual „

•t. .5000--

1000-

Biblioteca poporală a Asociaţiunii „Astra“.

Anul al 19'lea. Nr. 163. 1929.

„Ziua Unirii“(1 Decemvrie 1918)Piesă poporală în 3 aete

de "*•'

ELENA şi CONST. SPOREA

Editura Asoeiatiunii „Astra“, Sibiu, Strada Şaguna 6. Tiparul Institutului de arte graftee „Dacia Traiană“, s. a.. Sibiu.

Guuânt înainte!Numai împrejurările în cari am trăit,

atât în timpul răsboiului, eât şi în cei zece ani dela răsboiu încoace, ne-au îndemnat să scriem această piesă teatrală.

Casa noastră din laşi.A adăpostit pe mulţi refugiaţi diifteritoriile-pciţpate de duşmani şi, mai ales, pe fraţi de a’i' hdştri din Ardeal.

Acolo se adunau ei în ureme de restrişte să-şi spună păsurile şi să se sfătuiască ce cale auem de urmat.

0a unit cari am lucrat la biroul de a- sistenţă socială al refugiaţilor, am cunoscut foarte deraproape mizeriile şi suferinţele aeelor, cari apucaseră calea pribegiei şi cari ajunseseră să trăiască numai din mila Majestăţii Sale Regina, prezidenta de onoare a biroului refugiaţilor, şi a altor Doamne din societatea înaltă, ea prinţesa Olga Sturza, Marla Qh. Balş ş. a.

l*

4

Am uăzut pe Majestatea Sa chiar în ziua de 4 Martie 1918. După cel mai greu şi mai dureros Consiliu de coroană în care se hotărîse „tringhiul morţii“.

Ba, eu inima frântă de durere şi eu su­fletul cuprins de amărăciune, uenise în curtea bisericii Bărboi din laşi, să împartă eu zâm­betul pe buze fericire sutelor de femei şi copii refugiaţi, cari aşteptau nerăbdători hăi­nuţele şi bunătăţile aşezate eu grije prin coşuri.

Niciodată nu s'a uăzut o sforţare mai mare a omului sdrobit de durere să arăte alteeua decât eeeaee simte.

Dar Atotputernicul a ajutat şi de data asta neamul românesc, căci soartea armelor s ’a schimbat.

Atunci casa noastră a fost din nou adă­postul ardelenilor, reîntorşi din Basarabia.

Acolo s’au strâns mulţi dintre ei, sfă- tuindu-se cum să organizeze faimoasa a- dunare dela Alba-lulia.

Tot acolo s’au sfătuit eâţtua oameni de şcoală asupra organizării înuăţământului din Ardeal, în oara anului 1919, eu ocazia con­gresului tuturor membrilor corpului didaetie

5

din România întregită, prezidat de regretatul Andrei Bârseanu. Ea îndemnul acelora am părăsit şi noi laşii şi am uenit să contribuim eu modestele noastre puteri la organizarea învăţământului din Ardeal.

Astfel am fost ajutaţi de noroc să auzim şi să uedem multe.

Dar ee*au uăzut cei patru ochi ai noştri n’a fost de ajuns ea să dea o icoană uie de eeeaee s ’a petrecut în România Mare. Pătrunşi de acest adeuăr, am consultat şi eâteua lucrări de samă, şi anume:

1. C. Kiriţescu: Istoria răsboiului pentru întregirea României.

2. /. C lopoţel: Revoluţia din 1918 şi Unirea Ardealului eu România.

3. Nenumărate broşuri, comunicate o- fieiale şi neoficiale, reuiste şi gazete, scrise în timpul răsboiului şi după încheierea păcii.

Din lucrarea cea dintâi am luat părţile, cari caracterizau aşa de bine pe suveranii noştri. Din lucrarea a doua am luat o parte a predicii rostite de părintele l.j&iipaş, în biserica din Sălişte.

6

Prin această piesă am uoit să rechemăm în mintea cetitorilor sau spectatorilor eâteua momente mai însemnate din timpul unirii Ardealului eu patria mamă, eu gândul că ea ua putea ţinea locul uofbirilor ocazionale, rostite la sărbările de 1 Deeemurie.

Deoarece piesa este menită să se joace pe la şcolile primare, unde nu auem scene bogate, o parte din acţiuni au fost înlocuite prin istorisiri bine'simţite.

Acesta ne-a fost gândul, când am dat lucrarea de faţă să se tipăriaseă.

AUTORII.

PER SO AN ELE:

Radu — lnuăţătorul satului.Mărgărita — Inuăţătoarea (soţia înuăţătorului).

Florin şi f . . . . llenuţa / e°Plu lor-

# Moş Toader — Uu moş bătrân de tot, dar în putere.

Moş Dinu — Mai puţin bătrân decât Moş Toader.

SmărăndiţaMărioaraIrina Fete din sat, adunate laAncuţa şezătoare.Viorica

şi alte fete din sat.Neeulai Tălmaeiu şi \ Ion al Floarei jVasile Pietrarul Niţă Cojocarul Qheorghe Cântăreţul llie Vlădoiu.

Voluntari ardeleni.

Ţărani din sat, mai în uârstă.

Ţărani, ţărance şi copiii.

8

ACTUL l.Seena reprezintă locuinţa unei înuăţătoare din

Ardeal. Mobila simplă. Pe pereţi atârnă icoane şi tablouri, ba icoana Maicii Domnului este o candelă gata a fi aprinsă. Paturile şi icoanele sunt împodobite eu lucrături naţionale.

Dopiii înuăţătoarei Florin (de ureo 8 ani) şi llenuţa (de ureo 12 ani) îşi fac temele la o masă, eeua mai la o parte.

Fetele din sat şed grupate la şezătoare, în mijloc eu înuăjătoarea şi lucrează de zor obiecte de îmbră­căminte pentru orfanii de răsboiu.

La ridicarea cortinei Florin (dacă e cântăreţ) sau ure-una din fete cântă sfârşitul unui cântec de jale.

SCENA. 1.învăţătoarea. Bine, Florine, mamă, bine 1

Dar tu, llenuţo, ţi-ai înuăţat poezia?llenuţa (S e sco a lă d ela m asă cu cartea în

mână şi s e du ce la m am ă-sa, să -i ascu lie poezia) Da, mamă dragă, o ştiu. Poţi să mă asculţi. (în cepe şi spu ne poezia.)

In noaptea mobilizăriide Ion Băilă

In noaptea când s’a pus la cale Acest răsboiu îngrozitor,Era în multe inimi jale Şi multe feţe erau pale De groaza gândului că mor.

9

Bărbaţi eare-şi lăsau acasă Soţiile eu prunei minori Simţiau destinul ee-i apasă Din curte ei dedeau să iasă Şi se ’ntoreeau de-atâtea ori.

„Mai e încă destulă ureme,„Mai stai puţin aiei eu noii“Aşa se auzia eum geme,In gând, spunând eu foe blesteme, Soţia eea eu pruncii goi.

In noaptea eând s’a pus la cale(S e repetă strofa I.)

Învăţătoarea. Bine, llenuţă. Acum apueă-te şi-ţi serie temele. (A dresându-se fetelor.) Dar uoi, fetelor! Hai, grăbiţi! să gătăm mai re­pede eu lucrurile astea... eă, iacă, uine iarna şi trebuie să le împărţim sărmanilor orfani... ştiţi bine eă n'are eine se ’ngrijl de ei, săr­manii 1!...

Fetele din dreapta. Noi acuş suntem gata... doamnă înuăţătoare.

Grupul din stânga. Şi noi... mai auem doar puţin şi gătăm.

10

învăţătoarea. De-ar ajunge pentru flecare câte eeua 1... că, Doamne 1... mulţi orfani mai sunt în satul nostru... şi n’aş urea să ne scape unul... fără să capete eeDa...

Smărăndiţa (cu durere.) De-am rămânea numai eu atâţia. . . dar cine ştie ce ua mai fii...

Mărioara. Zău!... că bine zici tu, Smă- răndifo!.. nu se ştie ce ne-o mai aduce ziua de mâine.

învăţătoarea. Nădejdea e numai la Dum­nezeu .. fetelor!... că El e Atotputernicul şi eeeaee ne dă El trebuie să îndurăm eu răb­dare!... Adueeţi-uă aminte de prin cărţi... câte n’au suferit străbunii noştri... în decursul ueaeurilor!...

Irina. Drept are doamna înuăţătoare... prin câte n'au trecut ei... ea să ne păstreze graiul şi credinţa.

învăţătoarea. Şi, totuş, le-au păstrat... eu toate suferinţele îndurate... pentrueă le-a ajutat Cel de Sus... şi eu ajutorul lui Dum­nezeu... câte nu poate face omull... (cu mirare.) Dar ce-o fi de nu mai uine Moş Toader!... I s ’o fi întâmplat eeua?!!...

11

SCENA 11.

(Intră Moş Toader.)Moş Toader (cu voie bună.) Bună seara,

la Dumneauoastră!... Bun lueru 1... nepoatelor!Grupul fetelor din dreapta. Bună să-ţi

fie inima!...Grupul din stânga. Bine-ai uenit... Moş

Toadere !...învăţătoarea. Chiar acuma uorbiam de

D-ta... Bine că ţi-ai mai adus aminte de noi.Moş Toader. Apoi am uenit să le ’nto-

uărăşese pe fetele astea eătră casă... eă a ajuns uremea să hie urgie... eând întârzie eopehilele pe uliţă.

învăţătoarea (dând din cap , în sem n d e a p ro ­bare.) Ai dreptate, moşule dragă... ai dreptate; grele zile am mai ajuns!... (Apoi cătră fete.) Mulţâmiţi-t fetelor... eă, uite, cât e de bun moşul eu uoi.

Toate ’n eor. Mulţămim!... moş Toadere... mulţămiml..

Smărăndiţa (eu multă îngrijorare.) O mai ţine mult răsboiul ăsta?... eă te-apueă jalea de câţi schilozi şi câţi orfani întâlneşte pe drum.

12

Irina. Drept spui tu... surată Smărăndtţo!... eâţi feciori de-ai noştri au plecat uoiniei ea stejarii şi mândri ea floi-ile.. şi câţi din ei s ’au neuoişit în bătae... şi s'au sluţit acolo, de nici nu-i mai eunoşti.

Moş Toader. Cum le-a fost noroeul, fe­telor! Dacă are omul sile... scapă chiar din gura tunului.

Ancufa. Bine zici, moş Toaderel... că doar nu s ’au sluţit toţi... s ’au mai întors şi teferi destui... Vasile Pietrarul... Niţă Cojo­carul... Miron al Dafinii... şi Qheorghe Cân­tăreţul... cum de-au scăpat eu uiaţa şi în­tregi la trup şi la minte din ploaia gloanţelor?!..

Moş Toader. Puterea lui Dumnezeu... ne­poată dragă!...

Florin şi llenuţa, cari pân ă acum a trăseseră numai cu u rechea la c e le uorbite, s e am estecă ş i ei în uorbă.

Florin. Dumnezeu are să-l apere şi pe tata... nu-i aşa, mamă?!!...

învăţătoarea. (Sculându-se d e p e scaun ş i m er­gân d câtră ei.) Da, dragul mamei!

llenuţa. Şi are să-l aducă sănătos acasă!învăţătoarea. Da, scumpo!... Dar uoi u’aţi

sfârşit lecţiile?!!..

13

Uenuţa. Mai auem numai o leaeă... mamă dragă.

Florin. Când s’o sfârşi răsboiul... uin toţi oamenii aeasă... şi atuneea uine şi tata... aşa este, mamă?!...

învăţătoarea. (Mângâindu-i p e am ândoi.) Ne­greşit eă da... dragii mamei!... dragii mamei!... (S e 'n io ar ;e iapă Ia Io c )

Viorica. (Apucând d e m ânecă pe Irina, c a r e uitase lucrul şi s te tea p e gânduri.) Auzi, Irino . . . eă uin feciorii din bătae! Ce stai aşa ’n gân- durată ?/

Irina. (T resărind şi cu o a r e ca r e îndoiala.} Cine ştie când or mai ueni şi eum or mai ueni de pe acolo!...

Ancuţa (eu îngrijare.) Făr’ de mâini... or făr’ de picioare... de ţi-o fi mai mare jalea să te uiţi la e i!..

Viorica. Ori poate... orbi şi sluţi, ea Doamne-fereşte!

Moş Toader. N’aueţi grijă, fetelor... eă cei cari nu s’au sluţit până acuma... uor ueni uoiniei ea stejarii şi frumoşi ea brazii... Eu âm înţeles eă s’ar fi potolit bătaia... şi să ştiţi dela mine eă nu mai ţine mult răsboiul!...

14

Toate (foarte mirate.) De unde ştii, moşule ?Învăţătoarea (cu n erăbdare.) E adeuărat,

moş Toadere? Spune-ne şi nouă de unde ai aflat uestea asta bună?...

Moş Toader. Am eu semnele mele... cari nu mă prea păcălesc niciodată.

învăţătoarea. 6e fel de semne, moşule?!Moş Toader. la... am uisat un uis mi­

nunat... şi aşa mă bate gândul... că înţelesul lui e că are să se sfârşească răsboiul şl uom auea o mare bucurie eu toţii.

Toate. Ce bine ar fii!Smărăndiţa (foarte n erăbdătoare.) Spune,

moş Toadere, spune-ne- şi nouă ee-ai uisat?

Viorica (cu ton rugător.) Zău, moşule... spune-ne şi nouă uisull...

Învăţătoarea. S ’auzim pe moş Toader!Toate. S ’auzim!... s’auzim 1...Moş Toader. Se părea, că armata ro-

mână, în frunte eu brauul ei comandant, Ferdinand I ul, stetea faţă ’n faţă eu oştirea duşmanului, care era câtă frunză şi iarbă. Apoi s’a început lupta. Iar pe deasupra plutea arhanghelul Mihail, îmbrăcat în haine stră­

15

lucitoare, de ţi luau ochii. Cu sabia lui de Joc făcea prăpăd în rândurile duşmanilor. Duşmanii au fost cuprinşi de groază şi au luat-o la fugă, împrăştiindu-se ea făina or bilor. Pe câmpul de luptă a răsărit un copac frumos, care creştea uăzând eu ochii şi cu­prindea sub crengile lui toate ţinuturile lo­cuite de Români.

Şi când bătea uântul prin crengile lui, par’eă aducea suspinele fraţilor noştri de pretutindeni.

Atunci părea eă am început a uorbi eu uântul, aşa, în uis, întocmai cum zice cântecul :

„Vântule de prin copaci,Mai stâmpără-te şi iacii Dela fraţi de ce-mi înşiri Numai negre tânguiri?“

Iar uântul a prins a-mi răspunde şi el, tot eu uorbele cântecului:

„Cântă mierla ’n uârf de fag Ce-mi tot spune uersu-i drag?Spune ’n cântec legănat:„Taci Române, fii bărbaţi“„Moina, Prutul, uor seca,

Munţii se uor dărâma,Fraţii după cari plângi,Iar la piept o să ţi-i strângi!“...

învăţătoarea (ştergându-şi lacrăm ile d e miş­cată c e e.) Minunat uis, moş Toadere... şi să ştii eă bine l-ai tălmăcit.

Fetele din dreapta. Ce bine e’o să ’nee- teze răsboiull

Smărăndiţa (foarte bucuroasă.) Şi-o să oină iar feciorii acasă!

Aneuţa. Şi-o să scăpăm de urgie!Irina (sare dela loe, înspăimântată.) Ascultaţi!Toţi (speriaţi.) Ce este ? !...Irina. A seârţăit portiţa!... Ai auzit-o,

Doamnă înuăţătoare! ?...Smărăndiţa. Ţi s ’o fi părut, Irlno!...învăţătoarea (încordându ş i atenţia.) Ba nu,

fetelor... are dreptate Irina... Ascultaţi, că s ’aud şi nişte paşi prin ocol... (se ridică in pi­c io a re ş i m erg e cătră fereastră — cu hotărîre.) Să ştiţi eă uine eineua.

Moş Toader (eu mirare.) Cine să oină acuma, în puterea nopţtt?!

17

Un glas de afară. Uite!... eă e lumină... Poate eă nu s’au euleat.i (Qlasul s'aude din c a să şi toată lumea s e în fricoşează.)

Inuăţăioarea (îngrijorata.) Auziţi eă uorbese tlaoîaltă!... Se uede eă sunt mai mulţi!

(Tofi eeilalfi s e în fricoşează.)

Qlasul de afară. V’aţi euleat ?... Doamnă înuăţătoare!

învăţătoarea (speriată.) Mă strigă pe nume l Cine o fi oare?

Florin. (Apropiindu-se d e m am ă-sa, foarte înfri­coşat.) Mamă!... Mie mi-e frieăl (S e ţine d ero ch ie ) .

llenuţa. (S e r ep e d e şi e a la m am ă-sa.) Şi mie.învăţătoarea. (Cu g las tremurător, d ar cu g la s

tare.) Gine-i acolo?Qlasul. Nu uă temeţi... Doamnă înuăţă­

toare. . suntem oameni buni... deschideţi numai!

învăţătoarea. (Ceva m ai cu ragioasă.) Dar cine sunteţi dumneauoastră ?!

Qlasul. Neeulai Tălmaeiu şi Ion alFloarei.Moş Toader (foarte mirat.) Nieulai Tăl­

maeiu!... ăsta era prin Rusia!...Irina (uimită.) Şi ion al Floarei... tot din

Rusia seria acasă.2

18

învăţătoarea. (Apropiindu-se d e fereastră .) Ş i ee doriţi dumneauoastră?...

Glasul. Te rugăm să ne deschizi, că ţi-aducem ueşti dela domnul înuăţător.

Moş Toader (foarte nedumerit.) Ce spun ? Învăţătoarea. Zic că-mi aduc ueşti dela

Radul Trebuie să le deschid!... (M erge cătră uşă şi-o d esch ide.)

SCENA lll.Neculai Tălmaeiu şi Ion al Floarei.

(Intră inlăuntru friguroşi ş i s e bucură că au dat d e căldură. Sunt îm brăcaţi în haine militare, cu ga loan e

d e ca p ora l şi sergent.)

Nieulai Tălmaeiu. Bună seara!... la dum- neauoastră!... (cu m irare) Ce de lume aici!..(Dă mâna eu toţii.)

Ion al Floarei. Bine u’am găsit, sănă­toşi !... Da ee u’aţi adunat atâta amar de om 1(Dă ş i e l mâna cu toţi din casă.)

Fetele (cu multă bunăvoie.) Bună să uă fie inima.

învăţătoarea. Bine-aţi uenit, sănătoşi... noi suntem în şezătoare... dar dumneauoa­stră, dincotro ueniţi?... Radu unde e?... Când l-aţi întâlnit ?... ee ştiţi despre dânsul ?

19

Moş Toader [foarte mirat.) De unde pica­răţi, măi băiefi?

Neculae Tălmaeiu. Venim de departe, moşule dragă... suntem de 10 zile pe drum.

învăţătoarea (dându-le câ te un scaun.) Aţi fi osteniţii... Poftiţi şedeţi.. şi spuneţi mai de grabă ueşti despre Radu... El nu Dine ?

loan al Floarei. Ba uine, dar... cum să nu uină. Vine şi dânsul.

Florin şi llenuţa (plin ide bucurie). Dine tata!... Dine tatdl... (Neculai şi Ion s ’a ş eaz ă pe scaune.)

Neculai Tălmaeiu. Ce bine e când poţi sta în casă, la căldură! Ce zici, Ioane?!

Ion al Floarei. Ai dreptate, Neculae...Florin (apropiindu-se d e ei.) S ’a sfârşit răs-

boiul, nene Ioane ?Ion. Sfârşit, da...llenuţa (nerăbdătoare.) Şi când Dine tata?Neculai Tălmaeiu. Mâine... fătuţâ dragă...

mâine o să-l uedeţi.învăţătoarea (foarte n erăbdătoare.) Cum?. .

mâine Dine şi Radu?!.., Dar spuneţi-mi odată, oameni buni... unde este acu m a?... şi ce ştiţi despre el ?

2*

20

Moş Toader (cu bucurie.) Vine domnul în- uăţător!?...

Smărăndifa (întrebările urm ează a şa d e r e ­p e d e una după alta, că c e i întrebaţi n’au vrem e să răspundă.) Da frate-meu nu uine?

Viorica. Da Gheorghe-al nostru?Irina. Pe Vasile nu l-aţi uăzut? Bl

nu uine ?Ion al Floarei (zăpăcit d e atâtea întrebări).

Ba da,., fiţi pe pace... eâ uin toţi.învăţătoarea (pierzându-şi r ă b d a r ea ) Hai 1

spuneţi odată!... Unde e Radu?... De ee n’a uenit eu uoi acuma?...

Neeulai Tălmaeiu. A rămas la Sibiiu.învăţătoarea (nedumerită.) Şi pentruee-a

rămas acolo?!... De ee n’a uenit acasă?Neeulai Tălmaeiu. Apoi... uezi că... acolo

e grosul armatei române acuma... şi ofiţerii noştri sunt toţi ţinuţi sub armă!... Dar... ne-a spus, domnul înuăţător, că trece mâine la Arad... şi atunci... s ’abate şi pe-acasă pentru eâteua ceasuri. Ne-a ordonat... să uenim chiar acuma, noaptea, ea să uă spunem lu­crul acesta.

21

învăţătoarea. Dă mulţumesc 1... uă mul­ţumesc!... Dumnezeu să uă ţie e’aţi fost aşa de bunii

Uiculai Tălmaciu. Ne pare bine că l-am găsit şi pe moş Toader aci., că trebuia să mergem şi la dânsul.

Moş Toader (cu n erăbdare.) Aueţi şi pentru mine ureo ştire?!

Ion al Floarei. Da, moşule... auem un ordin... ne-a spus domnul înuăţător că pentru mâine la 11 o re .. să u’adunaţi laolaltă . toţi din sat... ea să formaţi garda naţională... şi să fiţi pregătiţi pentru reuoluţie.

Fetele (foarte sp eria te . îşi f a e cruce.) Reuo- tuţiel... Doamne Dumnezeule!

Invăfătoarea (nedumerită.) Dar ce uorbeşti, Ioane ? 1... Ce gardă-naţională?... Şi pe unde e reuoluţia ?

Neeulai Tălmaciu. Nu uă speriaţi, doamnă dragă (îl întrerupe m oş Toader.)

Moş Toader. Ce reuoluţie, mă Neeulae, şi cum e eu gărzile alea naţionale?... Fâ-mă şi pe mine să pricep.

Neeulai Tălmaciu. Apoi, uite... moş Toa- dere... duşmanii noştri, uăzând, că şi-au luat

22

nădejdea de biruinţă, şi-au pierdut mintea, nu mai ascultă de căpeteniile lor şi-au început a se da la tot felul de jafuri şi neorânduieli...

Moş Toader. Bătaia lui D-zeu, nepoate! Neeuîai Tălmaciu (continuă.) Şi atunci...

Românii noştri... ea să nu se întâmple jafuri şi neorânduieli, s ’au gândit să facă prin sate şi oraşe gărzi naţionale, ea să ţină ordinea...

Moş Toader. Şi pe unde e reuoluţia? Neeulai Tălmaciu. Cum? n’aţi auzit nimic?

Prin nordul Ardealului, şi se întinde ea para focului.

Ion al Floarei. Da încă ce reuoluţie!... Că e prăpădul lui Dumnezeu... nu alta.

Fetele (speria te ş i cu îngrijopape.) Şi-o s’a- jungă şi pe aici?

Ion al Floarei. Mai e uorbăl... negreşit că da!

Fetele (Spepiate, îşi fa c cpuce cu îngrijorare.) Doamne!... nu ne lăsa!...

Moş Toadere. Apoi, daeă-i aşa, să facem şi noi aici gardă naţională.

Neeulai Tălmaciu (bucupos e a prins gândul.) Să facem, Moş Toadere, că d’aia am şt

23

uenlt. D-ta să faci bine să strângi oamenii din sat aici, la şcoală, pe mâne la 11, cândui ne şi dl înuăţător. (Neculai şi Ion s e p reg ă te sc d e p lecare.)

Moş Toader. Bine nepoate!.... bine î... mergeţi sănătoşi şi n’aueţi nici o teamă, eâ mă îngrijesc eu de toate.

Neculai Tălmaeiu. Noi ne grăbim, că mai auem să mergem în două sate, să uestim oamenii.

Neculai Ş i Ion (iuându-şi ră m as bun). Bun lucru... şi noapte bunăl...

SCENA IV.

Învăţătoarea (închizând uşa in urma lor). Noapte bunăl (Jntorcându-se d e la u şă , iş ifa c e cru ce cu îngrijorare.) Doamne, Dumnezeule... pă- zeşte-nel

Smărăndiţa (foarte îngrijorată.) Ce-o mai ji oare... doamnă înuăţătoare?!

învăţătoarea. Ştie Dumnezeu... Smărăn- diţă dragă 1

Irina. Iar ne bate mânia Domnului, fetelor 1Celelalte fete (tot mai îngrijorate.) Ce ne

facem noi?... moş Toaderel... spune şi d-ta 1

Moş Toader (ridicând m im câtra icoană.) Nă­dejdea ’n Cel de Sus!... rtâpoatelorl Cum ne-a apărat până acuma.., să ne apere şi de-aiei înainte!

Florin şi llenuţa (s ‘ap rop ie d e m am a lor, foarte înspăimântaţi.)

Florin. Mie mi-e frică de reuoluţie.... mamă!

llenuţa (cu fo a r te m are îngrijorare.) Când' uine reuoluţia... iar trebuie să fugim în pă-- dure... mamă dragă?...

Inuăţatoarea (Măngâindu-i eu duioşie). Nu,, seumpilorl... nu fugim nieăterea!... (Apoi fe ­telor, cu autoritate.) Tăceţi, fe te lo r!... căi speriaţi copiii!... (Apoi, fă câ n d p e curajoasa)! la mai bine s'aprindem candela şi şă ne’ rugăm lui Dumnezeu.... cum făceam în zilele’ cele grele;... că dinaintea Lui n’auem încotro1 fugi.

Moş Toader. Aşa, doamnă dragă, bine’ te-ai gândit d-ta... nu uezi că fetele astea se tem mai rău decât eopehili?...

Toate. (Cu o a r e c a r e recu legere.) Da!... da!... s’aprindem candela!.

învăţătoarea. (Aprinde candela şi ap o i inghe- nuche şi s e roag ă cu g las ta re ; îngenuehe ş i toţi

25

ceilalţi.) Doamne... Dumnezeule!... Fie-ţi milo de copilaşii neuinouaţi. şi nu-i lăsa orfani pe Hume.. (Din c e în e e mai mişcător)... Indură-te, Doamne... de ţara asta asuprită şi de neamul mostru obidit şi ajută-ne! — Desleagă, Doamne, lanţurile robiei şi fă să gustăm şi noi din iroadele dulci ale libertăţii de neam şi patrie. (Cu fo a r te multă evlavie.) Auzi-ne Doamne şi nu ne lăsa !..................................................................

(După o clipă d e tăcere mormântală, toţi îşi fa c cru ce, rostind cu vin tele):

Doamne!... nu ne lăsa!...Cortina se lasă încet

ACTUL ll.S c e n a reprezintă o clasă eu bănei şi eu eâteua

tablouri pe pereţi.Ţărani, mai în uârstă, şi eâţiua moşnegi, îmbră­

caţi în haine curate, aşteaptă să le so sea scă înuăţă- torul. Unul dintre ei ţine un steag mare — tricolor în mână.

Ceilalţi, toţi, au eoearde tricolore pe piept sau e şa r fe de panglică tricoloră.

La ridicarea cortinei le uorbeşte Moş Toader, stând în picioare, în faţa lor.

26

SCENA 1.

Moş Toader. Oameni buni! Noi trebuie să ne sfătuim o leaeă. — Uite 1... sunt cea­surile 10 şi acuma trebuie să pice domnul înuăţător. Dânsul n a re ureme de pierdut, eă uine numai aşa, în treacăt... Când o sosi... trebuie să ne găsească înţeleşi.

Niţă Cojocarul. Bine... moş Toadere... cum zici d-ta, aşa să facem 1

Moş Dinu (eu duhul blândeţii.) Aşa, băieţii... să fie înţelegere... ea să nu râdă duşmanii de noi.

Gheorghe Cântăreţul. Cum credeţi dum- neauoastră, ăştia mai bătrâni, moş Dinule .. că dumneauoastră ştiţi socotelile mai bine.

Moş Toader (foarte tacticos.) Eu zic a şa : dacă Neeulai Tălmaeiu şi Ion al Floarei... ’or rămânea la uatră... acasă... să-i punem şi pe ei în garda naţională. Ei sunt oameni umblaţi acum... au uăzut multe şi au înuăţat multe... noi ăştielalţi... care am stat acasă... ce putem şti ?...

llie Vlădoiu. Are dreptate moş Toader. Omul eu cât umblă, eu atâta uede şi eu

27

atâta înoată mat multe. Da, să-i punem pe ei conducătorii noştri.

Toţi. Da... da... să-i punem — drept grăieşte llie 1

Moş Dinu. Bine... bine... să-i punem... da de unde să-i luăm?... că ei nu-s aici în sat.

Moş Toader. Trebuie să sosească... că aşa ne-au spus astă noapte... e’au să oină de bună seamă pentru a2i.

SCENA 11(Intră Neeulai Tălmaeiu ş i Ion al F loarei.)

Neeulae Tălmaeiu. Bună ziual... oameni buni!... Bine o’am găsit sănătoşi!

Ion al Floarei. Bun găsit!Toţi. Bun sosit! (F ieca re dintre e i dau mana

cu iofi ceilalţi.)Neeulai Tălmaeiu. (Bătându-l p e umăr p e

Moş Toader.) Brauo!... Moş Toadere!... uăd că te-ai ţinut de jeuuântl...

Ion al Floarei. (S fârşin d d e dat m âna cu toţi.) Soseşte şi domnul înuăţător, minteni! Spunea că întră pe o clipă acasă, să-şi oază fa­milia... că n’a mai oăzut-o de patru ani!

28

Moş Dinu. Bietul om 1... Ce bucurie tre­buie să fie pe doamna dăscăliţă şi pe bieţii copilaşi.

Moş Toader. Da cum să nu fie, după atâta amar de uremel...

Niţa Cojocarul, la spuneţi-ne şi nouă... băiete!... pe unde aţi umblat?... şi ee-aţi uăzut pe-acolo ? !..

Neeulai Tălmaeiu. Multe... nene Gojoea- rule,... multe de tot... şi bune şi rele... uorba ceea.

Vasile Pietrarul. Aţi fost şi prin Rusia ?... Ge fel de oameni sunt pe-aeolo?

Moş Toader. E adeuărat că Basarabia şi Bueouina s ’au unit eu România!?...

Ion al Floarei. Adeuărat!... moşule dragă,... şi acuma, asta o urem şi noi, ardelenii, s'o facem.

Neeulai Tălmaeiu (cu entuziasm, luându-i uorba din gură touarăşului său.) Să unim Ar­dealul eu Patria mamă!... şi să facem o Ro­mânie Mare 1

Toţi (înflăcăraţi.) Să facem!... să facem!... Aşa să ne-ajute Dumnezeu 1

29

Neeulai Tălmaeiu (folosin du-se d e fo c u l Iop.) Bine... bine... Dumnezeu ne-ajută... dar tre­buie să luptăm şi noi... alături de cărturarii noştri... eă altfel nu putem înfrunta toate greutăţile... şi deci nu ne putem înfăptui idealul naţional... uisat de ueaeuri.

Toţi (cu hotarire.) Să luptăm l... să luptăm!...Moş Toader. Să luptăm, nepoate dragă..

de ee nu... doar fără trudă... nimica nu se poate face.

Toţi (entuziasmaţi.) Aşa să facem!... luptăm pentru libertate, pentru drepturile noastre!

Neeulai Tălmaeiu. Libertatea noastră e ea şi câştigată... numai să fim uredniei s’o păstrăm.

Toţi (cu n erăbdare.) Cum aşa ?Neeulai Tălmaeiu. Păi n’aţi citit ee scriu

cărturarii noştri în „Românul“ din 8 Noemurie?Toţi (foarte nerăbdători.) Nul... cum serie?...

de unde putem căpăta gazeta?... 0 ai d-ta?Neeulai Tălmaeiu (scoa te gazeta din buzunar

şt o d e s fa c e tacticos.) Ascultaţi numai, să ue- deţi! (începe sa c itea scă cu g la s tare ş i r e sp iea t)

Toţi (într’un glas). S ’auzim!... s’auzim! (Sefa c e apo i linişte mormăntală.)

30

Neculai Tăîmaciu (citind cu u oce tare). După ueaeurt de iobăgie... apăsare... şi umilinţă naţională... ajuns-a şi neamul românesc... a dispune singur de soarta şi de uii- torul său.

Toate popoarele eonştti de demnitatea şi de rostul lor pe acest pământ... au rupt lanţurile robiei... Ora libertăţii a sunat...

Să ne unim şi noi Românii, de pretu­tindeni sub un singur steag 1... Ne închinăm ţie, măreţule răsăriţi...

Toţi (foarte entuziasmaţi.) Brauo!!... aşa să fie 1

Vasile Pietrarul. Aşa este!... să fim li­beri... să ne putem răsbuna suferinţele!...

llie Vladoiu. Să răsbunăm pe Horea, Cloşca şi Grişan!

Toţi (cu în flăcărare.) Aşa el... da... să ne răsbunăm!

Neculai Tălmaeiu (cu ton blajin.) Staţi, oa­meni buni!... nu uă ’nfierbântaţi!... nu e bine să ne dăm drumul mâniei... că numai fiarele fac aşa... la să uedeţi ce şi cum ne pouăţuiese cărturarii noştri în ţidulile astea, la ceteşte, frate llie!

31

Toţi (cev a mai potolifi.) S ’auzim.. s’auzim 1... llie Vlădoill (ceteşte pac ş i pespicat.) Fraţi

Români! Prin oraşele şi prin satele noastre pierdute 'n umbră... s ’adună Românii eu în­sufleţire... sub flamura mândrului nostru tri­color... se fac gărzi naţionale şi se depune jurământ sărbătoresc în faţa sfintelor altare 1...

Vrem eu toţii să fim liberi pe pământul nostru strămoşesc...

Toţi (întp’un glas.) Aşa e !... aşa e !Hie Vlădoiu (continuând mai pap ş i mai resp icat.)

Dar să ştiţi, fraţilor, eă adevărata libertate nu e alta decât numai aceea pe care ne-o spune Sfânta Scriptură, atât de simplu, prin euuintele: „Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.“

Toţi. Drept el... aşa este!... llie Vlădoiu (continuând.) In aceste zile

mari.. s’or găsi, poate, şi de aceia... cari rătăcesc în păreri greşite... şi cari folosesc darul ceresc al libertăţii ea pe un aeope- remânt de răutăţi... al poftei de răsbunare şi al pornirilor păcătoase... Fraţilor 1 Să fim demni de soarta fericită care ne deschide un uiitor de aur. Să auem însufleţirea cu­rată şi puternică a tinerilor... judecata cum-

32

pătată a bărbaţilor... şi sfatul înţelept al bă­trânilor... Aşa să ne ajute Dumnezeu 1

Cu toţii. Aşa să ne ajute D-zeul (Itte îm­parte fiecăru ia câte un manifest.)

Moş Toader (cu blândeţe.) Aţi uăzut, dragii moşului, eă nu trebuie să ne repezim aşa?... Cu domolul... eu chibzuiala... eu băgare de' de seamă... eă asta nu e o treabă pe care; s ’o faci aşa, la repezeală 1...

loan al Floarei. Ai dreptate... moş Toa- dere.. treaba bună pe ’neetul se face. O Românie mare nu se poate face aşa uşor.

Toţi. Aşa e... aşa el...Niţă Cojocarul, la lămuriţi-mă şi pe mine...

fraţilor 1 Cum are să se facă România mare?... eă eu, drept uă spun... n’am prea înţeles.

Ion al Floarei. Îmi luaşi uorba din gură... neică Niţă! Apoi iaca cum: Cărturarii noştri au hotărît... ea în ziua de 1 Decembrie... să cheme pe tot natu’ la Alba-lulia... ueehea cetate a lui Mihai Viteazul, şi acolo să se pecetluiască unirea Ardealului, Banatului, Maramureşului şi Crişanei cu patria mumă.

Moş Dinu. Ş ’apoi de unde să ştie toţi Românii ea să meagă aeglo?

33

Ion al Floarii. S ’au trimis ştafete în tot cuprinsul ţării şi stă scris şi prin gazetă... ascultaţi.

Cu toţii. S ’auzim! S ’auziml...Ion al Floarei (S co ate g az eta şi în cep e să c e ­

tească.) Români din toate unghiurile ţării l Veniţi eu toţii la 1 Dec. la Alba-lulia, în oraşul istorie al neamului românesc. Acolo să ne spunem euuântul hotărîtor, că urem să trăim liberi şi stăpâni pe plaiurile noastre strămoşeşti; că urem să ne unim pe ueeie eu fraţii noştri de pretutindeni.

Toţi (cu entuziasm.) Mergem şi noiiMoş Toader. Mergem eu toţii, băieţiiNeculai Tălmaciu. Staţi, oameni buni, că

nu putem pleca eu toţii. Unii trebuie să ră­mână, să formeze garda naţională, aşa, eum o hotărî dl înuăţător.

Ion al Floarei (uitându-se p e fereastpă.) Iaca, uine şi domnul înuăţător. (S e fa c e linişte mop- mântalâ.)

SGBNA lll.(Intră inuăţătopul, în haine militare şi cu gradul d e

căpitan.)învăţătorul (fo a rte voios.) Bun găsit, oa­

meni buni!3

34

Toţi (cu bucurie.) Bine ax uenit!... domnule dragă1

învăţătorul (dând mâna cu fiecare). Ce mai zici... moş Toadere?...

Moş Toader (foarte voios.) Bine, domni- şorulel... dăm slauă Domnului...

învăţătorul (ajungând la m oş Dinu.) Da d-ta moşule?.,, ee mai zici?

Moş Dinu (foarte bucuros.) Bine şi noi... domnule dragă.

în v ă ţ ă t o r u l (când ajunge la c e i do i uoluntari.) Brauo! băieţi! Îmi pare bine eă u’aţi ţinut de euuânt şi aţi uenit!

Ion al Floarei şi Neeulai Tălmaciu. Trăiţi, dle căpitan: se putea altfel?

învăţătorul. Bine, băieţi 1 Mergeţi acum la primărie, desfaeeţi lăzile şi daţi lucrurile în sama primarului, iar când terminaţi, uă în­toarceţi iar pe aici, să primiţi noui ordine (Ion al F loarei ş i Neeulai Tălmaciu ies neobservaţi).

Vasile Pietrarul (aprop iin du .se d e dascălu l lor.) Pe unde aţi umblat, dle înuăţător, şi ee-aţi uăzut pe acolo ?

Moş Dinu. Spune-ne... dle Radu, cum aţi petrecut pe unde aţi fost?

35

Moş Toader. 11 poţi întreba eum a pă­timit... Dinule, eă doar acolo nu s ’a dus pe petrecere.

Moş Dinu. Uorba uine... mă Toadere... ştim noi eă dascălul nostru nu s ’a dus pe petrecere.

Uie Vlădoiu. Ai fost departe... domnule dragă?... eum erau oamenii prin părţile acelea ?

Niţă Cojocarul. Prin câte ţări ai umblat de când te-ai depărtat de noi?

învăţătorul (zăpăcit d e atâtea în trebări şi ne- ştiind la c a r e să răspundă m ai întâiu.) Prin multe... dragii m ei.. şi am uăzut şi am pătimit foarte multe...

Niţă Cojocarul. Spune-ne şi nouă. dom­nule dragă, ce anume.

învăţătorul. Vă uoiu pouesti îndată... nu­mai uă rog să mă lăsaţi eu domolul... eă e pouestea cam lungă.

Toţi (eu privirile aţintite cătră învăţător.) S ’au­zim pe domnul înuăţător! S ’auzim! s’auzim!

învăţătorul (r e z e m ă n d u se d e un scaun , începe aă p o v e stea scă rar ş i r e sp iea t) După ee-am ple­cat de atei... am luptat pe frontul de cătră

3*

36

Italia... pe urmă, ne-au schimbat pe frontul de eătră Rusia... Intr’o luptă crâncenă... am fost rănit greu... şl rămânând pe câmpul eu morţii... m’a ridicat „Crucea Roşie“ rusească şi m’a dus într’un spital. Acolo... m’a găsit... şi m’a recunoscut un cărturar de-ai noştri... de-aiei din Ardeal... şi m’a luat pe lângă el, ea om de încredere. Mă trimetea adesea eu scri­sori la un general din la ş i.. şi aşa am auut prilejul să cunosc toate suferinţele Români­lor din aşa-zisul „Triunghiu al morţii“ (pauză. R eîn cepe, eu dupepe ş i am ărăciune). Pareeă-mi trec şi acuma pe dinainte sutele de morţi, că­zuţi de molima tifosului exantematie.. lipsa de locuinţe... de hrană şi de îmbrăcăminte... trenurile încărcate eu răniţi... cari soseau eu câte 5—6 morţi pe acoperiş .. dar mai ales suferinţele ostaşilor români din tran­şee... cari îndurau foamea şi frigul eu atâta răbdare... încât uimeau chiar şi pe duşmanii noştri.

Moş Toader (ştepgandu~şi ochii.) Grele zile... domnule dragă !...

Toţi (îndureraţi). Grele, zău!învăţătorul (continuând m ai cu inimă.) In ace­

ste zile de restrişte... se ridicau măreţe fi­

gurile Suueranilor Români... cari lepădaseră toată podoaba regească şi se eoborîseră lăngă poporul Lor, pentruea să-l cunoască şi să-l înţeleagă mai bine... Şi în uârtejul cumplit al răsboiului.. Regele nostru era în locul cel mai primejduit... la îndeplinirea da­toriei... Ajuns Român prin cuget, simţemânt şi acţiune... el împărtăşea toate suferinţele Ro­mânilor, luptând... mâncând., răbdând... şi dormind alături de ei.

Tofi (cu entuziasm.) Brauo 1.. trăiască!... învăţătorul (continuând). Iar din negura

cumplită a uremurilor.. se desluşea arătarea albă a unei zâne... care, eu priuirile ei blânde şi eu uoeea ei dulce.. mângâia pe Rege.. şi însoţindu-l, ea o touarăşă credincioasă... prin mijlocul furtunei... reoărsa milă, dra­goste şi speranţă... în sufletele soldaţilor des- nădăjduiţl.

Toţi. Trăiască 1 învăţătorul (tace.)Moş Dinu fştergându-şi ochii.) S ’a sfârşit

pouestea, domnule dragă?!învăţătorul (cu sufletul îndurerat.) Nu s’a

sfârşit, moşule,... dar mi-se strânge inima... când mă gândesc la cele ee urmează....

38 *

Moş Toader (ştergăndu~şi ochii.) Spune, domnişorule... spune mai departe.... s ’o cunoaştem şi noi.

învăţătorul (se recu lege ş i tncepe iară.) 6u toate jertfele lor... Românit nu izbutesc... Pu­terile li se micşorează... Ruşii îi părăsesc... şi biata Românie.... ciuntită şi copleşită de duşmani... a trebuit să încheie pacea... pe care a iscălit-o cu cuţitul la gât... şi să rămâie astfel izolată... „ea o Insulă de onoare într’un ocean de noroiu“. (Pauză.)

Toţi (stau muţi, clătinând u şor din cap.) Mare durere pe capul lor.

învăţătorul (plin d e am ărăciune). Şl la acest sfârşit dureros... luam parte şi noi, ardelenii... eu mâinele legate... dar n’aueam nici o pu­tere...

Toţi (clatină din ca p îndureraţi.)

Moş Dinu (fo a rte mirat.) Şi de ce nu le puteaţi ajuta... că doar’ am auzit că eraţi tare mulţi pe acolo ?...

învăţătorul (cu durere.) Da, moş Dinule, eram, dar uezi d-ta... noi trăiam aşa răsleţi... nu-i uenise încă nimănui în minte să ne-adune laolaltă...

38

Moş Dinu. Dar aliaţii noştri... ee făceau atunci?... N’au dat Românilor nici o mână de ajutor?

învăţătorul {rep ede.) Ba da... au dat... cum să nu ne dea... Ei ne-au stat ueşnie într’ajutor.. Tot timpul ne-au trimis material de răsboiu şi tot ee ne trebuia pentru „Crucea Roşie“... Mai mult decât atât... au uenit la noi cei mai aleşi ofiţeri, in frunte eu GeneralulBerthelot... care ne-au instruit armata noastră în refacere. [pauză.) Dar se uede că şi lui Dumnezeu i s ’a făcut milă de suferinţele Românilor... că deodată a întors roata norocului şi pentru ei... După ee ostaşii români de pe front câşti­gaseră uietoriile dela Mărâşeşti... Mărâşti şi Oituz... unde se luptaseră ea nişte lei,... noi, Corpul Voluntarilor Ardeleni... am trecut din Basarabia la laşi... acolo am fost primiţi eu flori şi eu urale nesfârşite... şi am stat eâteua luni de am făcut instrucţie cu ofiţerii franeeji...

Toţi. Şi pe urmă?învăţătorul (din ce în c e mai rar.) Şi pe

când fraţii din România se pregăteau să treacă eu noi munţii încoace... delegaţiile

40

de-aiei din Ardeal... din oraşele Arad, Cluj, Braşoo şi Sibiiu... nu mai conteneau să so­sească şi să ne cheme ea să le uenim într’a- jutor... şi să ne luăm în stăpânire pământul nostru strămoşesc.

T oţifţoa rte entuziasmaţi.) Brauo 1... trăiască 1... (Ion al F loarei şi N. Tălmaciu intră p e n eo b ser ­v ate)

învăţătorul (m odelând vocea). Dar uedeţi, oameni buni... că nimic măreţ nu se poate înfăptui fără greutate. Iacă .. acuma s ’a născut pârdalniea de reuoluţie, care face prăpăd pe tot întinsul ţării şi, noi, Românii, suntem chemaţi să ţinem ordinea.

Toţi (Cu hotărîre ş i eu fo a r te m are entuziasm.) S ’o ţinem, domnişorule dragă.

învăţătorul (continuând.) lată pentru ce suntem adunaţi aci. (A dresându-se eă fră Ion ş i Neeulae). Be-aţi citit apelul cela, băieţi ?1

Neculai Tălmaciu (făcân d drepţi.) Trăiţi, domnule căpitan!... l’am citit şi-am dat la fiecare câte unul.

Toţi. Citit 1... citit!... şi-l auem fiecare.învăţătorul (către Neculai Tălmaciu şi Ion al

Floarei...) V o i rămâneţi aici în sat... şi înfiin-

41

taţi garda, aşa, eum aţi căpătat instrueţlt la Stbiiu... Vedeţi să fiţi eu oehii 'n patru, mai ales acum, până se termină eu Alba-lulia.(A dresându-se eâtrâ mulţime.) De aicea Cine merge ?

Niţă Cojocaru, Vasile Petrarul, Moş Toader şi Qheorghe Cântăreţul (paspund întrun glas.) Mergem noi, domnule înuăţător 1

învăţătorul (grăbit d e p leoape.) Bine, oameni bunii Vedeţi numai de plecaţi dis-de-dimi- neaţă, ea s’ajungeţi la ureme acolo. (C ifră Neeulai ş i Ion) Iar uoi... de azi într’o săptămână, să strângeţi iară satul aci, la şcoală, ea să le spunem la toţi ce-am făcut la Alba- lulia...

Ion ş i Neeulai ( fieă n d drepţi.) Trăiţi, dorp- nule căpitan, am înţeles 1

învăţătorul (grăbit.) Rămâneţi eu bine... oameni buni!

Toţi. Umblă sănătos!... şi să uit sănătos, domnule dragă 1

Învăţătorul (iese.)

(Cortina cade.)

42

ACTUL m.SCENA 1.

Scena reprezintă eurtea şeoalei... Lume multă adunată, aşteaptă să so sească eeî plecaţi la Alba- lulia. Moş Dinu ţine steagul tricolor, ţetiţele au bu­cheţele de Jlori în mână... Toţi sunt îmbrăcaţi în haine de sărbătoare... Femeile şi fetele în port naţional.

Ion şi Neeulai fae ordine, aşezând copilaşii eu flori pe două rânduri şi lăsând cărare la mijloc.

Din fundul scenei apare grupul de ţărani eu în- uăţătorul în frunte. Vin dela Alba-lulia, cântând imnul: „Pe-al nostru steag “.

Învăţătoarea (uitându-se în zare.) Uite-i eă uin!... Uite, Radul... (iese, ia copiii d e mană ş i m erge r ep ed e că irâ ei.)

Copiii (fo a r te bucuroşi.) Vine tătieu ! (aleargă toţi trei înaintea lui şi-l îm brăţişează, strigând veseli.) Tata! Tata!

Radii (s e d esprin de d e cop ii ş i-şi îm brăţişează neuasta, ca re a sosit in urma co p iilo r ) Mărgărito!

Învăţătoarea. Radule 1Ilenuţa (ll adm iră şi-i c e r c e tea z ă m edaliile d e

p e piept.)Florin (îl caută prin buzunare. înaintează cu

toţii cătră sătenii, cari s'au grupat să -i aştepte.)Învăţătorul (v ese l ş i bucuros.) Bine u’am

găsit sănătoşi, oameni buni!

43

Toţi [foarte bucuroşi.) Bine-aţi uenit să­nătoşi.' Moş DitlU (ieşind din grup şi d ân d mâna cu învăţătorul ş i-ap o i cu toii ceilalţi.) Spune-ţi-ne şi nouă ee-aţl făcut pe-aeolo?

Toţi [foarte v ese li ş i bucuroşi.) Bine, moş Dinule, bine de tot...

Moş Dinu. S ’a terminat eu Alba-lulia?... Ce-aţi isprăuit p'aeolo?

Toţi [cu bucurie.) Terminat! da!Învăţătorul. S ’a terminat, moşule.. şi îneă

eât de bine...Moş Dinu. Au fost mulţi Români?Moş Toader. Câtă frunză şi iarbă, frate

Dinule.Moş Dinu. Au uenit şi fraţi de dincolo?Toţi [intrun glas.) Uenit 1... da!., eum să

nu uină?!Învăţătorul [iuându-le v o rb a din gură.) Din

toate unghiurile ţării... moşule dragă... şi toţi îmbrăcaţi în haine de sărbătoare... şi eu steaguri tricolore în frunte... Toată floarea românismului nostru... dela Nistru şi până la Tisa... şi dela Braşou la Sighetul Maramu­reşului... a alegat la Alba-lulia...

44

Cei reîntorşi (;într’un glas.) Aşa este ]... aşa-i 1...

învăţătorul [continuând cu entuziasm.) Preoţii, înuăţătorii... şi toţi cărturarii noştri... ieşiţi de curând din temniţe... şi din lagărele de internare... eu urmele suferinţelor pe frunte.. dar eu bucuria răsplătirii jertfei făcute, în suflet... Au ţinut să fie părtaşi la această mare sărbătoare naţională. Sute de mii de oameni... s ’au adunat în acest oraş.., pentru a fi de faţă la cel mai măreţ act al istoriei neamului nostru.

Cei reîntorşi (cu entuziasm.) Aşa-i!... Aşa este.

Toţi ceilalţi (într’un glas.) Ural... trăiască!Inuăţătorul [patetic.) Ardelenii trecuţi în

ueehiul Regat... s ’au reîntors... Graniţele au căzut... şi punctele de uamă s’au topit ea prin farmec.

Moş Dinu [foarte mirat.) Cum?... nu mai e graniţă între noi şi fraţii de dincolo ? ...

Inuăţătorul [ fo a r te semnificativ.) Nu mai e... moş Dinu... s’au desfiinţat.

Mai mulţi săteni (miraţi, adresân du -se c e lo r reîntorşi.) Adeuărat să fie, oameni buni!?

fl5

Toţi eei reîntorşi. Adeuărat, fraţilor 1... aşa este 1

Învăţătorul (continuând răspunsul.) Da, oa­meni buni, e adeuărat. Acuma puteţi treee munţii eu mâinele ’n şolduri... că nu uă mai opreşte nimeni.

Moş Dinu (/ăcând o cru ce mare.) Slauă ţie, Doamne 1 (Se ’nclină toţi după el.)

Moş Dinu (lot mai curios.) Şi spune, dom­nule dragă, ce-a mai fost şi ce-aţi mai făcut acolo ?

învăţătorul (eu glas m ai ridicat.) Şi după ce au ţinut uorbiri, eei mai de seamă oameni ai noştri... au jurat pe steag şi pe sfânta cruce... să ne unim eu toţii pentru ueeie... eu patria mamă... să formăm o ţară mare şi puternică.

Toţi (entuziasmau.) Trăiască!învăţătorul (tot mai entuziasmai). Am jurat

credinţă şi supunere neclintită marelui nostru Rege, căruia i-am trimis această carte.

Cu toţii. (îngrăm ădindu-se unul tn altul, ca s ă audă m ai bine) S ’auziml... tăcere!... s'auzim 1

46

Maiestate.

Naţiunea română de pe aceste plaiuri, scăpată de robie, aleargă astăzi bucuroasă în braţele scumpei sale mame... Libertatea ei înseamnă unirea ei pe ueei eu Ţara Românească!

Toţi (mir un glas, entuziasmaţi.) Aşa-e 1 aşa-el Trăiască !...

învăţătorul (continuă.) Sire î Patru milioane de Români.. oţeliţi prin suferinţe... şi tari în credinţă, ea stânca din munţii dulcelui Ar- deal, îţi jură astăzi credinţă şi supunere pe ueei... strigând eu toţii, într’un singur g las: „Trăiască M. S. Regele“!

Cu toţii (D escopepindu-şi c a p e te le .) Ura 1... trăiască... ural... ura!...

învăţătorul. Trăiască M. S. Regina!...Ţăranii. Ura! trăiască! ura! ura!învăţătorul. Trăiască România Mare, pe

ueei unită 1Ţăranii (fo a rte entuziasmaţi.) Ura!., ura!...

ura 1...

47

Moş Dinu (eu satisfacfie şi în ton resp iea t) Să trăiască pe ueei unirea tuturor Ro­mânilor!...

Ţăranii (ridicând căciulile in aer.) Trăiască!... ural... ura!... ura!...

(Cortina.)

— Fine. —

■y ,■

4 /

Pentru cetitori.Cu numărul de faţă începem de nou eu

publicarea numerelor atât de bine primite de cetitorii noştri români. In anul 1929 vor apare z ece numere şi un calendar, spre bu- curia tuturora, cărora le zace la inima pro- păşirea satelor noastre.

Preţuri miei, hârtie bună, ilustraţii fru­moase, material preţios — iată tăria „Biblio­tecii poporale a Asociaţiunii“.

Cu cât vor spori abonaţii şi cetitorii — cu atât vom putea da ţăranului român tot mai multă şi mai bogată hrană sufletească.

Numărul care urmează va cuprinde neşte minunate legende şi povestiri: „Din traista bunicului“, adunate şi scrise de dl Sabin G. Truţia.

Răspândiţi biblioteca la mic şi m arel

HM „ECONOMUL“institut de credit şi economii, societate anonimă

Capitalul social deplin u ărsat:Lei 5,000.000- -

CLUJ, Calea Reg. Ferdinand N r. 26Telefon: 415

Filiala: E.UDUŞ, judeţul TurdaGel m ai ueehiu institut de c re d it ro m ân ese tn elu)

Fondat la anul 1886

Prim eşte: Depuneri spre fructificare în eondi- fiuni f au or abile.

Ineuuiinfează: Tot felul de împrumuturi. M ijloceşte: Trimiterea de bani din America.

!! AGRICULTORI !!adresafi-Vă pentru

MAŞINI AGRICOLEde tot felul

PLUGURI >SACK«, MAŞINI de SEMĂNAT etc BATOZE »MÂVS MOTOARE »DEUTZ*

SIBIIU — STRADA SĂRII Nr. 22.

BANCA AGRARĂS. A., CLUJ

este cea mat mare bancă românească înfiinţată după răsboiu, spre a'ueni în

ajutorul populaţiei dela sate prin credite eftine şi de lungă

durată.

Primeşte - d e p u n e r i spre fructificare in eondifiunile cele mai auantajoase; impo­zitul către stat se plăteşte de bancă.

Are legături în toate Jările şt în special în A m e rica , de unde poate să îneasseze cecuri şi orice plăfi ar uent în ţară.

îndrepta ţi-Vă cn toată încrederea că tră BANCA AGRARĂ!