lorgaoameni cari au fost

* *

,-

tle c.

A 1"tEli.t

1,

1- t

,I

i.-

f F ic!Giritkr-A7k.Ajl''I

C;)

4-44: ,

r1PI 7,4t_,;

N. II

Ilustratia copertei : P. Vulccinescu

n. iorgaoameni cari au fost

**EDIT1E INGRIJITA $1 NOTE DE

ION ROMAN

1967EDITURA PENTRU LITERATURA

NICOLAE DOBRESCU

Soarta rea lovecte ci mai departe in puterile ci spe-rantele unei generatii intregi, care desigur ca mai arede indeplinit o misiune.

Primesc, in momentul cind se tiparecte aceast foaie,prea tirziu ca sa pot lua parte ci eu la punerea in pa-mint a elevului meu iubit ci colaboratorului meu in ati-tea privinte, vestea mortii, inainte de patruzeci de ani,a bunului, cinstitului ci harnicului profesor de Universi-tate Nicolae Dobrescu.

Fiu de Oran, numai el ctia prin cite greutti a tre-buit s'a' treac pentru a-ci insuci o mare cultura. Bursieral Universittii din Bucurecti, a facut solide studii inApus.

.

L-am facut, pe rind, profesor la Teologie, membru co-respondent al Academiei. Acuma il ingropam.

Sracul Dobrescu, care spunea, plingind, ca.' nu me-/it'd atita suferintk ca unul ce numai bine a fcut tutu-rora 1

La foaia aceasta 1 a lucrat in vacanta din 1907, cindI Neamut rometnesc (ma.),

3

toti ma" parasisera, facind i bandele de expeditie alaturide mine ; la cursurile de yard a alergat intre cei dintii.

Acum s-a ispravit.1Daca este dupg moarte vreo simtire, prietenul plecat

tinar dintre noi se va ruga, aiurea, pentru dainuirea pu-terilor noastre i pentru cresterea lor cad, dupa ati-tea pierderi, am famas asa de putini !... 1

13 iulie 1914(IV)

ANDRE FAURE

Intre cei cazuti la Ypres 2 e i profesorul, loarte tina-rul profesor Andr Faure.

lienit la noi dupa terminarea studiilor sale in patrie,ca sa" ocupe un loc la Liceul militar din Iasi, el a prinsdraga aceasta lark impartasind idealele noastre cele maiinalte i cele mai cinstite. Nimic din viata noastra nu1-a lasat indiferent, i glasul lui s-a auzit la intruniripublice iesene intru glorificarea Romaniei.

Pe crucea ce-i acopere mormintul de modest si devo-tat erou va trebui cindva ca o mina* romfineasca sa adaugeun Dumnezeu sa-1 ierte", care-i va tinea cald acolo jossub pamint.

23 novembre 1914'(IV)

I Nicolae Dobrescu (1874-1914) a publicat o biografie a lu1Antim Ivireanu1 i numeroase studii vrivind istoria biserici1din Romania.

Oras in Belgia, unde s-au dat in repetate rinduri, intre1914 i 1918, violente lupte fntre armatele franceza i germana.

6

UN PROFESOR : VASILE BURLA

Si eu am ceva de spus de3pre Vasile Burlii, de carema leaga si o veche datorie de recunostinta ce nu sepoate uita. Era dintr-un neam de razesi din Bucovinasi, in aceIe convorbiri cu elevii, pe care le zugravesteasa de viu d-1 Sadoveanu, el nu uita sa spuie ca nu enumai un adevarat roman, ci un coboritor de boieri prin-tre romani. Invatase la Viena si se prinsese de dragostepentru filologia de maruntisuri, foarte indrazneat, insa,uneori in constructii, a anilor 1860. Venit ca profesor inIasi, el nu putea sa se gaseasca mai bine decit in socie-tatea Tunimii". Ii placea acolo calitatea culturald a oa-menilor, sinceritatea lor, lipsa lor de afectatie si acelrespect pentru traditia de gluma si petrecere cu yin bunpe care o adusesera membrii conducatori, crescuti ca siel in universitati germane.

Convorbirile literare, care se intemeiasera atunci, in-demnau la scris. Un mare razboi filologic se incepuseintre stiinta de diletant a lui Cihac 1 si intre stiinta deuimitor autodidact a d-lui Hasdeu.

Pentru originea unui cuvint se dadeau strasnice lupte,in care Cihac a stiut totdeauna sa pastreze masura, dacanu sa cistige biruinta. Burla s-a amestecat in discutie,tiparind citeva articole foarte bine informate si cinstitmuncite, dar ale caror rezultate nu erau totdeauna de-finitive.

El le-a strins mai pe urma intr-o brosura de Studiifilologice. Ca profesor de limba greceasca, el a dat cevamai tirziu o ingrijita prelucrare a gramaticei lui Curtius,carte grea, desigur, dar care e totusi pina astazi cea maibuna din care se poate invata greceste.

, Alexandra Mac (1825-1887) autor al Dtctionantluietimologic daco-romdn (1870-1879).

7

Sfgrimarea cercului iesean al Junimii" lgsg pe Bur lgsingur. Activitatea lui stiintificg inceta, cu toate cpina la sfirsit i-a plgcut sg ceteascg mult, fie si pentrua nu scrie niciodatg ce-si pusese in minte. Familie n-avea.Despre societatea noastrg, el avea pgrerea rea pe care oau de obicei bucovinenii. Nici in coala nu punea maretemci. Desigur cg, asa de cinstit cum era, el a dorit ssvirseasca ceva ca profesor. Avea i tiinta, si iubirea.Ii lipseau insg alte doug insusiri, care pot pa'rea secun-dare, dar fdrg care cele dintii rgmin sterpe, anume : rng-sura si consecventa. Era sau prea bun, sau prea aspru,sau prea vesel, sau prea trist, si se schimba adesea.

Ochiul pgtrunzdtor.si crud al scolarilor vedea aceasta,pe vremea mea cel putin, Burld nu rnai avea o ade-

vratii i depling autoritate. Faptul cg-i plgcea a vorbi,a glumi cu copiii can nu intelegeau ce se cade si nu secade, nu-1 ajuta sa fie ceea ce s-ar fi cuvenit dupg rnultele sale insusiri. Cind i se pgrea cg pierde terenul, ellovea. Si a doua zi ii pgrea rgu, i nemgrginita, lui bu-ngtate invingea astfel. Pentru citeva vorbe nesocotiteciteva din atitudinile revolutionare pe care scoala so-cialist le-a pus la modg in Iasi, unde ele se vgdping astgzi, cel ce scrie aceste rinduri a fost exclus dininternatul liceului de la Iasi. 0 rudg, la care cgutasemadgpost, rn-a aruncat pe stradg. Si atunci acelasi directorcare mg izgonise rn-a primit ca un pgrinte i, fuggduin-du-mi reintegrarea, a zgbovit-o inadins pentru ca s stauin casa lui, in biata lui cas de boem, goalg, fgrg rin-duialg, si ca s mrminc la birt hrana pe care o pluteael din biata lui leafg mincatd de multele datorii carei-au fost nenorocirea. De atunci el n-a uitat pe elevulneastimpgrat i nesupus, care stia carte si i se prealui ca nu e rgu la suflet !

Cind rn-a vgzut intiia oarg om isprgvit, mi-a sgritin git. Bucuria lui n-a fost sAg cind a stat in capulmesei fostului sgu scolar. i acum citeva sgptgmini el

si

ni,

ni

imi scria Inca o scrisoare in care lega trel lucruri carema induiosau deopotriva : visurile lui tiinti1ice, un stu-diu despre ortografie, grija pentru Inca un elev bun, einestie cit de neastimparat i acela (el zicea insa ca nu),

amintirea vechiului elev fara astirnpar din alte dati.Despre el ca despre putini altii, se poate zice vorba

ce se cuvine oamenilor foarte buni, care au avut gre-seli, din care nici una n-a fost un pacat decit doar fatade dinsii : Durnnezeu ierte !

1914

EMIL GIRLEANU

Emil Girleanu s-a stins, minat de o boala de rinichicare de un an de zile Ii distrugea. S-a stins visind desanatate, de bucurie si de munca. S-a stins cu mintealimpede si luminoasa, cum 1-am gasit, acum citeva sapta-mini, pe patul de spital, intre flori, privind afara razede soare, vorbind, glurnind i zirnbind, cu masca grozavaa rnortii pe fata.

Nu e aici locul sa vorbim de marea pierdere pe careo sufere literatura noastra careia i-a dat pagini clasiceca nobila simplicitate a stiIului i adincime a sirntirlisincere. Nici de sentimentele ce ne pot misca astazi penoi, aceia cari, odata, eram tovarasi buni la SZimiincitorul.El s-a gindit in ultimele clipe si Ia noi, fiincica, in noapteain care se lupta, la Cimoulung, cu moartea, chipul luinu rn-a parasit o clipa in visurile grele care ma framintau.

Dar, daca astazi exista aceast foaie, dna a pututV. Burtd (n. 1840) a murit fn 1905. Extragind articolul din

0 luptil Mantra, N. Iorga I-a datat cu anul aparitiei volumului.

9

si

A-1

1

face ceva pentru progresul moralit5tii i idealului in aceas-t5 tark o mare parte o are Girleanu. El rn-a indemnatdin rAsputeri s incep, a crezut in biruintk s-a zbtutcit i-a fost cu putinta noi i familiile noastre incheiam

benzile de expeditie in casa cu chirie din strada Bu-zest i, doar cind n-a mai putut spera, a rasat numaiasupra mea urmarea acestei lupte, pling de atitea greuttisi de atitea sacrificii.

Nu c5 avea chemarea unui militant politic. Era preapoet pentru aceasta, prea visAtor. Nici n-a scris in foaieun singur rind de lupt5. Dar idealismul lui a simtit fru-rnuseta acestei indraznete incerc5ri, i astfel secreta-rul de redactie" Emil Girleanu legat numele de celedintii luni ale silintilor noastre spre bine pe aceast calea gazetei.

Durerea noastr se adauge la aceea care va fi strinsinimile tuturor celor ce 1-au cunoscut, la vestea mortiilui asa de premature.

1914

SPIRU CARPUS

Pierdem in tingrul jurist Spiru Carpus, care a incetatdin viald la Jena, unde fdcea solide studii de economiepolitick pregtindu-si rabdator o tez5 pe care si-o alesesecu iubire, pe inc unul din tinerii raliati in toat5 cinsteasufletului lor la miscarea noastr5.

Carpus era si un ziarist de chemare : a fost mult timpcorespondent al foilor romnesti de dincolo, si nu sintdecit trei luni de chid tip5ream un folositor articol depolitica' extern pe care, cu citeva rinduri asa de mo-deste, ni-1 trimesese.

10

si-a

Meat c' se due tinerii cei buni, si eil r5min. in asade covirsitor numrir, ceilalti !

1914

DIMITRIE ANGHEL

Poetul Dimitrie Anghel care a murit la Iasi, de minasa, intr-o tragedie care poart pecetea neindurat a sortii,a fost unul din marii virtuosi ai poeziei romnesti, darmai ales unul din cei mai marl maestri ai prozei noastre,in care a pus mldiere, coloare, milt talent, foarte multmestesug i uneori Inca mai mult suflet. El n-a fost unmilitant politic. In anume chestiuni judeca altfel decitnoi, ba chiar diametral opus. Dar totusi noi 11 putemprivi ea pe unul din ai nostri".

anume pentru c intreaga lui generatie nu s-aputut sustrage de la aceeasi constiint5, de la simtul ace-

datorii. Traditionalisti nationali, realisti democrati,asa am fost toti, asa suntem astgzi cei rama0 in viallAm putut spune, pentru Un motiv ori altul, i lucrurideosebite, dar sensul operei noastre e acelasi la toti.

de aceea regretatul scriitor nu va putea fi asezatin istoria sufletuIui romnesc decit in cadrul unei luptein care n-a purtat o sabie, ce e dreptul, dar asupra a-rea a proiectat razele luminoasei sale arte.

cei ce trec impreuna atre urmasi au motive de asimti mai adinc loviturile fatale care-i imputineaz.

1914

11

i

leiasi

$i.

$i

(IN

AVRAM SADEANU

Inca unul din fruntasii cu mintea ai romanilor dinUngaria cade victima a razboiului atroce pentru toti si,pentru dinii, si stupid.

Avram Sadeanu, profesor la Seminariul din Arad, amurit in Galitia. Cetitorii lucrarilor de istorie ce apardincolo" cunosc studiile lui serioase i cinstite despreinvtamintul rornanesc in aceste parti si mai ales aceacarticica despre Gheorghe Lazar, marele dascal ardelean,ale carui inceputuri s-au deslusit atunci pentru intiiaoara.

Eu am avut placerea s numar intre ascultatorii cursu-rilor de vara pe acest om blind, modest, plin de zel pentrucunoasterea trecutului national si urmarind inalte simindre visuri in viitor.

Firul kr s-a rupt astazi. Visatorul doarme in tarinapamintului strain.

Dar figura prietenoasa nu va disparea din amintireanoastra. Ea se va aseza intre ale acelor cari au n-iuritfr sa trebuiasca a muri, si din umbra tot mai deasaa vremii va veni si zimbetul lui, de indemn pentru muncadesfastuat fara dinsul si de parere de rau pentru pleca-rea lui dintre noi.

1914

ALEXANDRU BOGDAN

Ni 1-au omorit si pe dinsul. Nu rusii, ci ceilalti 1Aceia cari 1-au bagat in focul ucigator pentru o cau4care era tot una cu sclavia lui si a neamului sau. Pro-fesorul Alexandru Bogdan de la gimnaziul din Brasov,cumnatul meu Sandi, era unul dintre cei mai culti tineridin generatia sa.

Cu o nesfirsita rabdare, cu o staruinta de fier intr-uncorp subred, cu cele mai mari jertfe si infrinari a izbu-tit el sa-i capete la Berlin cunostintele cele mai serioasesi mai intinse in domeniul literaturii germane si al teo-riilor literare. A publicat un mic studiu foarte ingrijitdespre metrica romaneasca, a facut propuneri judicioasein materie de ortografie, a fost unul dintre cei mai har-nici colaboratori ai foil-or politice si literare din Ungaria.

Putini profesori sunt cari s aibd nesfirsita iubire pccare el o avea pentru obiectul sau, pentru scolarii saiiubiti, pentru cultura romaneasca. Impartind toate vede-rile noastre, incalzindu-se la marea vatra a ideilor pre-dicate de Eminescu, pentru care ca scriitor avea cultulcel mai intelegator, el era un factor moral de capeteniein dezvoltarea tineretului ce-si cauta lumina in Brasov.Sfios si bun, totdeauna cu o lumina de Intelegere si deprietenie in frumosii sai ochi albastri, traind in alta lumedecit a noastra, aducind in glasul sat dulce si clar cao duioasa solie de aiurea, el parea menit numai sa iu-beasca pe altii si sa primeasca in schimb iubirea bor.

Cu dragoste s-a dus in razboi. Delicatul sublocotenentin rezerva se putea eschiva de la primejdie. N-a vrut.Nu ca-i 'Asa de soarta acelei infame temnite a Ungariei,pe care si el era s-o stropeasca cu nevinovatul sau singe,dar simtea nevoia de a fi alaturi in cele din urma si

1 Pe frontul din Galitia, armata habsburgia era incleqtataIn lupt5 cu armata rusii.

13

mai grele suferinti cu ai lui. I-a sfatuit, i-a mingiiat,i-a indemnat, i-a hranit si i-a pazit in odihna, uitind cutotul de dinsul, cind, inaintat pentru vitejie, calarea prin-tre morti pe cimpiile de lupta din Galitia.

Apoi, intr-o zi, acum cloud saptamini asa de ineetvin vestile de acolo un srapnel 1-a sfisiat.

Noi nu i-am putut spune un cuvint si nu i-am pututpune pe piept o floare. Acum tu, Sandi, dormi acolo de-parte. Glasul tau de copil nu 1-om mai auzi i nici lu-mina buna a ochilor tai nu ne va alina in necazuri. Sa-race erou fara de rasplata al unei cauze straine i odi-oase... Viitorul nu-1 putem ti. Poate c niciodata visurilenoastre nu se vor indeplini. Poate ca mai tirziu numai.Poate Ca mine... Dar, daca va fi ziva aceea, i in Bra-sovul tau, liberat in sfirsit, vom intra intre steaguri siflori, te voi vedea pe tine colo, sus, inaintea batrineicase parintesti unde nu te-ai mai intors, i voi auzi gla-sul tau spunind linitit i vesel : Vezi tu, pentru astaam murit i eu !I

1914

Alexandru Bogdan (1881-1914) fAgilduia o activitate inte-resantA mai ales in domeniul prozodiel (Die Metrtk Emtnescu'sin Elftes Jahresbericht des Instituts fr rumfinische Spraclzezu Leipzig, 1904 ; Ritmica cintecelor de copii, 1906). A maipublicat in presfi unele studii eminesciene, articole desprelimba literarA etc.

14

D. GHICA

Traducatorul si adnotatorul lui Herodot era cel maistudios din fiii lui Ion Ghica. Facuse stuclii serioase inAnglia. Avea cunostinte intinse si adinci, pe care le-adovedit si prin lectiile facute anul trecut la Institutulpentru studiul Europei sud-orientale. Amestecat si inviata politica, n-avea calitatile de energie si spontaneitatecare trebuie pentru a se impune.

1914(IV)

AT. MARIENESCU

Din Sibiu se anunta moartea foarte batrinului membrual Academiei Romane, At. Marienescu.

Rposatul s-a ocupat pe vremuri de literatura popu-lark catitind sa introducd in vechile balade elementede interpretatie simbolica dupa doctrinele la moda Inca,ale lui Kreuzer.

Era un spirit dogmatic si tenace, legat pe toata viatade idei preconcepute pe care nu le-ar fi parasit cu niciun pret. Vremea noud ii era neinteleasa si-I impresionaantipatic.

Cariera politica n-a avut aproape de loc, dar a avuto onorabila cariera de functionar.

Cu slabiciunea extrema, cu parul foarte alb si dirzulsemn de interpunctiune fizionomica a barbisonului sat'napoleonian, el era la sedintele Academiei o figura in-teresanta.

15

Rau nu va putea sa spuie nimeni despre dinsul ;binele e legat de-o viata absolut corect, dar care nus-a cheltuit pentru nici un scop mai inalt j.1915(IV)

N. CUL1ANU

A murit la Iasi, dupg o imobilizare prin boala, carea tinut dougzeci de ani, N. Culianu.

Raposatul a fost un om de stiinta distins, un autorde carti didactice limpezi si bine scrise pe vremea cindera o fapta culturala sa' le scrii, a fost unul din membriicenaclului Junimii", celei fara lux si fara saloane poli-tice, ins& cu talent. Dar el va raminea in arnintireacui 1-a cunoscut ca rectorul".

0 fat linitit i buns, de patriarh cu barba alba,cu grai asezat i dulce, ochi de parinte opriti cu iubireasupra copiilor sal studenti, o grija exemplard pentrulectiile ca i pentru purtarile sale, ca sa aiba de la cinesa invete tinerii, o demnitate fireasca Med morga i cardpretentii in legaturile cu alte organe scolare acestaa fost Culianu in lungii ani cit a condus Universitateadin Iasi.

Intr-o vreme cind rectorii se aleg pentru politica sinu fac decit politica, elm! datoresc locul lor nu uneichibzuiri de constiinta a profesorior, ci unei actiuni po-litice contra altei actiuni politice, cind termeni de ultima

1 Autor de lucrAri istorice I filologice, Athanasie M. Marie-nescu (1830-1915) s-a fAcut cunoscut mai ales ca folcloristprin publicarea culegerilor Poezia poporald. Colinde culesecorese 1 Balade cutese corese (1859, 1887).

16

gisC

brutalitate au putut fi intrebuintati verbal si In scrisde unii fath de colegii kr, cind studentii au putut intrain cabinetele rectorilor ca agentli electorali la sefii kr,figura lui Culianu nu pare desfacutd din viata real, cidintr-un vechi basorelief de marmura. 1

1915

UN OM DARIMAT" : DIMITRIE ONCIUL

Multe lucruri se revizuiesc" asthzi, de oameni cari-siau chemarea de a trata asemenea chestii. Cum erauodath, in destrabalatele scoli romane inainte de cuce-rirea germana, cete de eversores", de rasturnatori",cari, nefacind ei insii nimic, impiedecau sa invete si sallucreze pe altii, mai putini doritori de faima ieftena, asaisi are si Romania, stricath de viata ei politica si deconsecintele ei in moravuri, inainte de ceasul supremeiincercari si al grozavului rise, rasturnatorii" sai, tinerisi batrini. Darima" fiecare ce poate : cutare, scriitori,altul, oarneni politici. Ba acum a venit rindul si al pas-nicilor oameni de stiinth, inchisi cu bucurie irk camarutamigalosului kr lucru. S-au amestecat in viata publica,

deci aceia cari dau alte solutii intr-insa vor aruncaasupra laboratoriului stiintific, din norii prezumtiei kr,oaresicare bombe cu gaze asfixiante de tagacluiri siinsulte.

1 Papa Culianu", cum 1 se spunea la Junimea", Nicoll:leCutianu (1829-1915) a lost profesor de matematic1. Cursul sAuLectiuni de calcui diterential (1870-1874) este cea dintli lucrarede analizA matematicS publicata in Rornfinia.

2 17

Dar Hugh' cei cari vreau s d5rime au fost, de eindlumea, acei cari izbutesc sa" faca la loc.

Un da'rimat" e D. Onciul, istoricul, profesorul detrecut romnesc, membru al Academiei Romne, despreal earii presedinte insusi se spune ceea ce nu putemcrede ca' ar fi proclamat la un consiliu universitarinulitatea operei stiintifice a eruditului.

Sa incercAm a face la loc". Acuma poate dougzecide ani, D. Onciul a fost chemat la Bucuresti. Nimeninu 1-a strins de pe drumuri, ea frate" tfaind in lipsA,nimeni nu 1-a creat, nu 1-a fabricat. Ci, dupg studii deo noutate absolut, fcute cu o strict i asprd metodil,cu o rbdare putin obisnuit'a in cultura noastrA, si instdpinirea, pratit cu indelungate osteneli, a unui mate-rial intins i risipit, el reucise a da icoana adevarata,intru cit se poate reconstitui, a partii celei mai vechi

rnisterioase din viata noastra ca popor. Aceste studiiau fost o revelatie pentru cei cari puteau pricepe. InApus, unde sunt mult mai multi invatati, pentru maiputin decit aceste rezultate intra cineva in invatamintulsuperior.

A venit la noi. Invatamintul practic al istoriografieinu exista Inca, In domeniul lui. La istoria romanilor seascultau conferinte ci se treceau, de forma, examene.Absolventul, licentiatul nu ctia ce este un izvor ci cumdin izvoarele neintregi, viciate, obscure, contrazicatoareiese lamura stralucitoare a faptului constatat sigur. Demunca grea a pregatirii tineretului munca impopularape linga toate, cad lumea era beata de filozofie"s-a apucat Dimitrie Onciul. I s-a consacrat dougzeci deani, iar deed azi avem o ccoala de istorici, lucrind dupaaceeaci metoda, aceasta se datorecte nu numai impulsu-rilor i exemplelor ce au putut veni, ci inculcaril rabda-toare, aspre, a disciplinei ctiintifice. Acest lucru 1-a facut

18

81

el, si pentru acest lucru a jertfit cu abnegatie un timpbogat care putea fi consacrat unor studii personale, pecare dovedise c`a. este in stare a le face cu trainicienezguduith, cu delicath observare si coordonare a celorasa de mici, filrd stiinta deplin5 a crora nu se pot in-cerca far cutezantil lucrurile mari.

Pe dealul lui Mihai Viteazul geniul lui Hasdeu prezida,melancolic, la ruinarea unor vechi incAperi istorice, incare urmele trecutului nostru putrezeau in neingrijire.La noi nu i se d fiecgruia ce trebuie, ce e chemat sa"fack si oricine a cunoscut pe Hasdeu stie & a-i da ofunctie administrativ5, a-I pune s'a ordoneze si sd pa-zeascg o institutie, fie si stiintific5, a-i impune sa redac-teze rapoarte si sA iscaleasc5 adrese era nu numai ogarantie de neglijare a institutiei, dar si o ironie fatade vioiul romantism dezordonat al acestei naturi deexceptie. Si, atunci cind Hasdeu insusi a inteles aCeasta,nimeni n-a miluit" pe Onciul cu directia Arhivelor, citold ne-am dat in laturi inaintea candidaturii lui, fiincicdstiarn ca acel moment nu este al cercettorului, ci alfundatorului si al orinduitorului.

Astgzi un imens si frumos palat se inalta pe loculruinelor, intr-o ordine admirabild miile de documente sidosare asteapt pe lucratorii cart le vor face sa" vor-beasca. Iar, dacii aici locuieste, in anii lui de maturitateobosiral de un lucru spornic, creatorul Arhivelor statului,aceasta nu poate supara pe nimeni intr-o tail undeatitia stau in palate, particulare si publice, unde a fostmunca altora ori unde, pin5 acum, n-a fost muncanimnui.

Acestea am avut s le spun aici, afirmind Inca o data,la sfirsit, principiul ca greseala cea mai mare si cea mainaiva este ca, atunci cind interesele politice ale cuiva seciocncsc de interesele politice ale altuia, s' se incerce aruina, nu o atitudine in viata publick ci o munch' si

2* 19

rcputatie pe care nimic nu le mai poate stirbi, o datace ele sunt.1

1915

UN POET STUDENT : ALEXANDRU SIHLEANU

Pietatea familiei a ridicat un monument la Sihlea,in judetul Rimnicul Skat, acelui poet mort finar care acintat, tutors din strainatate, la 1854, frumoasele locuri",verdea cimpie", girlita cu tainici soapte", padurea mis-terioasa" i doina ciobanasilor" de la mosie. S-a adusastfel o inchinare spiritului care nu se poate despartiniciodata de aceste locuri iubite ale copilariei sale, alecelor dintii simiri 0 ale durerilor ce-1 stapineau atuncicind 10 d'adea seama ea pustia cea desarta de pe malulnisipos", dincolo de margenile vietii, e ceea ce-1 maiasteapta. Dar cu toata neparticiparea acelora princart se face faima, i pentru mortii uitati comernoratiamodesta de la Sihlea, Hugh' locul de discreta liniste al luiAlexandru Vlahuta, aminteste unei sociefati care nu sepreocupa prea mult nici de poetii ei, fa10, de astazi, unpoet adevarat.

Poet de chemare a fost Sihleanu, desigur. Caci trebuiesa i se recunoasca aceaSta Insusire rara, cu toga per-

Sucovinean de origine, cu studli superioare la Viena,Dimitrie Onciul (1056-1923), until dintre cei mai de seamaistorici romani, este initiatorul metodei critice in studiul Istoriel.S-a ocupat Indeosebi cu problema originii la tine 0i a ariel deformare a poporului roman. Lucrari Teoria tut Roesler. Studiiasupra stitruintii romanitor In Dacia traiand (1885), Ideea

0 a unitatii rationale (1919), Oripinile Principatelor TO-mane (1899).

20

tennistilii

manenta prezentg lrmuitoare a versificatorilor, aceluiacare, la dougzeci de ani abia impliniti, putea sg exprimesetea lui de emotii in versurile care cerS-aud vuirea bombet caii nechezind,Sti veiz arzind vtizduhul a plumburilor ploaie,Cti, suliti sfcirimate, de singe lungiCadavre ciopirtite morti mem picind,asgmgnindu-si patima ce-1 smulge din hotarele traiuluiobisnuit cuVulturul ce nu vrea cinpul verde,Cimpia infloritti : o testi qi se pierdePrin nori, prin munti de gheatd, prin Nati qi prin pustfi.

E aici o adevgratg energie, nemerind cuvinte vrednicede dinsa, in vremea cind Bolintineanu scincea i Alecsan-dri insusi admira pica-tura de lacrimg romantica in vir-ful degetului.

Ce ar fi scris acest talent dupd atingerea cu viata,care i-ar fi dat dureri adinci i marile fericiri pe carele zgboveste uneori, aceasta se poate prevedea. Tine-retei unui scriitor i se cere atita : avint, sinceritate,pasiune, instinctul cuvintului poetic, expresiv, cald ; ce-lelalte lucruri vin de- la sine, ping la dulcele dar detoamnd al mgsurii si ping la sclipirea de gheatg a inte-lepciunii. Dar acel care la cei dougzeci de ani vine cupoza si maniera, acela nu va ajunge niciodatg la nimic.

Sihleanu nu migglea si nu fabrica, nu-si menajaefecte", retoricele suliti" cu virfuri tocite nu le aveala indeming. Dar, ca orice tingr smuls dintr-o civilizatieincepgtoare i aruncat In virtejul unui mare oras destrglucit culturg, el imita, o candidg imitatie care-siInchipuie serios cg e originalitate, produs spontaneu alpropriei inchipuiri, rgsunet dintr-O suferintg adevgratg.Orice deprindere a graiului incepe prin repetarea cuvin-telor auzite : la poetii tineri ca si la prunci. De aici

21

i

si

strode,

castele, baluri medievale, pgini, Elvire, Emme i Oscaritoate insA prezentate cu o net5g5duitli dibacie. Nu e

mai r5u, chiar in ce priveste limba, decit la cutare poetitalian acesta in plin5 desfsurare care scria tocmaiaceste lucruri, inspirate de Ossian, si Walter Scott, pela 1850 inca.

Studentul roman din aceast vreme isi dadea astfelexamenul de poezie, i trebuie s-i punem o not5 mare.Si astazi se imit, ba chiar de filologi maturi,cheltuiesc astfel degeaba vremea in care pot da o etimo-logie nou5. Si aslazi moda e o stea de hirtie, dup carese tin multi copii in saptaminile irozilor. Dar studentulde la 1850 era mai serios, mai real.

Acas, el nu era un alt imitator, imiAtrinit al ace-leiai neadaptate, cum e cazul studentilor deastAzi. Ci era dumnealui p5harnicul I. Sihleanu", omde datin5 veche, gospodar cu obiceiuri patriarhale, cuiubire de tard i mora15. Si de aici, din Sihlea, care nu eCa lea Victoriei, a pornit el catre lumina Apusului, cusufletul in adevar tingr si fundamental sanatos. De aceeava duce acolo, unde cei de azi innebunesc de bucurie,dor de mama, de cas5, de pajiste si de izvor, dorul tova-r5silor de copilarie, al ciob5nasului cu doina i va maiduce un dor, acela pentru alinarea c5ruia va zori, laintors, trasura :

Mind lute cu-nfocare,Mergi ca vintul fi mai tare,Surugiului strigam...

Erau i atunci vremuri de c5patuiala inlauntru, vre-muri de marl tulburari inafara, de amenintari grozavesi de senine sperante pentru noi.

In Cismigiul care era Capsa de atunci, se purtau sf5-tosi, dirji, nemultruniti oameni fard treaba", tineri in

Ossian (sec. III) poet legendar irlandez.

22

carili

civilisetil

talme si raglan, numai pretentii i furnuri, politi-ciani se zicea pe atunci mai simplu boiernasi demahalale" i rima rOspunde glumeat :

Cari judecii guvernul, cari pun tara la cale,lume paraponisit"...,oameni jalnici"...,

bind pe ceas zece cafeletrdind intr-un funt vesnic de ciubuc i narghitele,

pe linga adversarii lor politici :Ce se plimbil-n ochi cu geamuri, strinsi in guler

colturat,Care-i mused de ureche, i cu capul zarzavat,

si in acest amestec hrtgos i mofturos cgcleau, aprinzindsufletele, vesti din rkboiul dintre care nu erauna Me urmOri pentru fiinta noastra national. Darpoetul-student nu scria articole de ponegrire i amenin-tare si nu organiza procesiuni menite s injoseascO printrivialitatea lor idealul pe care pretind sO-1 serveascA,ci, inchizindu-se in singurAtatea plink' de misterioaseprofetice glasuri, el soptea cu evlavie :

Smulge de pe fatii valid trist si jalnic,Drag piimint al Orli cu amar hreinitSteaua invierii, soarele cel falnicAl inririi tale, azi a rasarit.Pii ai Rometniei, fratii mei de singe,

ceruksa vetrei strarnosestimipaia slavei din trecut va-ncinge

Inimile voastre mari i bdrbdtesti :S-aptirtim a noastre drepturi vechi i sfinte,Pe dusmanii nostri singuri zdrobim.

intr-o unire top. sa ne shimSet dam tnii noastre vie striilucire...1

1 Citatele sunt din cArticica Alexandru Sihleanu. Poezii.Armonti intime (1857), VAlenii de Munte, 1909 ; pp. 72, in 16 (n.a.).

23

Crimeii,

ReiscolitiSi

$i

pi

sd-i

Dedesupt a insemnat data : 9 septemvrie 1855. Suntsaizeci de ani de atunci. Multe s-au schimbat. Si tipulpoetului-student s-a schimbat si el, ca toate celelalte.

Asa e, dar trebuie sa spunem : pilcat !

1915

COMEMORAREA LUI ALECSANDRI

In ziva cind scriu aceste rinduri in coltul meu delume, Mircestii vor fi v5zut atita public" ca acurn doted-zeci si cinci de ani cind se cl5deau p5mintului rmasitilelui Vasile Alecsandri. Discursuri frurnoase se vor tineasi atitia curiosi vor socoti Ca au intrebuintat bine zivade 22 august 1915, sub norii cei grozavi de deasupracapetelor noastre si -in necontenita zguduire a acestuip5mint pe care starn.

Se pare c5 Academia Romng e initiatoarea pomeni-rii de dou5zeci si cinci de ani de la moartea acelui carea cintat

un vis de-aceleCe poartei pe-a lui aripi riisfringere de stele,

si care a iubit vitejia simpl a vechiului dorobant din1877, pe care nici un meeting nU-1 trimesese la Grivitas5-si jertfeasc5 srkia pentru tar5. Si bine a fgcut Aca-demia Romfing. Desi la un ceas Ca acesta este de pusun miinunchi de flori rosii la groapa uitat a celui carea strigat la arme ', si mini pioase ar trebui s impodo-beasc clincolo crucea lui Andrei Mur5sanu, desi se in-

, St. 0. lost!.

24

fioarA undeva de nerbdare i indignata minie farinamarelui iredentist care a fost Eminescu, nu e ceasul come-moratiei lor, socotind cu anii.

Alecsandri a lost si el un poet de lupte, intremultele aspecte ale unei poezii prin care o epoca in-treaga mai multe generatii s-a inaltat i s-a facutmai buna. Ar fi fost mai bine sa-1 putern aminti inziva cind steagurile sfisiate s-ar fi intors cu flori insuliti cad firea lui a samanat mai mult cu sentimentulce am putea sa-1 avem atuncea dar nu e vina luidesigur ca suntern Inca in ceasul asteptarilor dureroasecare ne-ar face sa cercetarn alte morminte.

Dar ma gindesc, cu privire la aceasta comemoratie,pe care vom fi ,stiut parca as fi fost i eu acolos-o prefacem intr-o excursie de placere i o exhibitie,ce superficial intelegem actele de recunostinta fata deaceia cari cu prinos din gindul i inima lor ni-au fa-cut bine.

Citi din cei cari vor fi acolo au cetit oare, nu zicpe Alecsandri intreg, ci macar atita din scrkul lui, citsa-si poata face o idee adevarata despre ce a fost poetulrenasterii noastre ? Citi dintre ziaritii numerelor fes-tive au in mintea lor din poeziile lui altceva decit remi-niscente de liceu ? Unde e editia critic. a operelor luiAlecrandri, si din editia populard a Minervei" cit s-atrecut aici, nu peste Carpati, unde oamenii iau lucrurilealtfel ?

Care e cartea despre Alecsandri in care sa se adunestiinta si intelegere, ca pentru unul ca dinsul ? In ce bedin Bucuresti se poate vedea statuia lui linga a lui

Dintr-o editie criticd a poeziilor fAcuta cu incerciiri deeleganta tipograficd, i pentru femeile acestul popor de modetotdeatrna proaspete, n-am putut raspindi nici o suta deexemplare.

M-am dezgustat, si am ldsat lucrul.Acum hicreazd altil aibd mai mult noroc decit mine !

(n.a.).

25

l

$1

Lascar Catargiu, Barbu Catargiu, Pache Protopopescu sialte ilustratii ale politicei contemporane ?

Cit a trait Alecsandri, din fericire pentru dinsul, si-aavut mediul lui boieresc de adoratie si veniturile de lamosie. I-am dat recitarile mai mult sau mai putin gingaveale copilariei noastre. Acuma la Mircesti ni oferim oexcursie cu pret redus si cu bilete de favoare. Spiritullui poate fi linistit : nu ne-am schimbat de Joe. Asane stia si politeta lui nu voia s-o spuie asa suntemsi astazi. Cind vom avea oare pietatea care nu vita,tace si lucreaza ?

1915

0 CARTE DE NUNTELE POSTUME A LUI GIRLEANU

Din ce a lsat Girleanu, chinuit de acea dorinta aperfectiunii formale care, fara a inabusi spontaneitateasentimental, a dat literaturii romanesli citeva din celemai mari pagine ale ei, familia si prietenii dau acestmanunchi pe care cea dintii bucata il nurneste cu untitlu care ar I:Area ca are in el ceva din duiosia plecariilui inainte de vreme : 0 lacrimci pe o geand.

Acest volum pe care nu ni-I mai Intinde mina lui,tremurind de emotia creatorului sincer si sfios fata desine ca si de altii, e un rezumal al talentului sat' intoate infatisarile lui, care in ultimul timp ajunsesera afi asa de variate. Ai tot ce vrei : nuvela realist, custrengarii, sada", povestirea glumeatfi, povestea, sim-bolul, interpretarea ca suf/et omenesc a vietii celor cari

26

nu cuvint'a", amintirea, iubitoarea soapta de pgrinte lamoartea unui copil iubit.

De toate sunt, si este totusi o unitate care e inssinota sufletului su. Sunt scriitori duiosi a ca'ror stingIiciejenat opreste inima noastfa cle a plinge, desi au talent

poate chiar foarte mult ; sunt altii, calculatori reci,cari se joac mestesugit cu simprea noastr si, cind vor,aduc lacrmi in ochii nostri.

La Girleanu mai mult ca la oricine, chiar in alteliteraturi, e sentimentul zguduit insusi de ce spune, care,

ochii plecati de puterea pasiunii, de timidi-tatea unei naturi gingase, te prinde cu obrajii umeziatunci ride, de bucuria comuniunii in durere pe careo constatl

Aceasta insusire ii va da un loc mare in literaturanoastra'.

Si, pe cind figura altora, glasul altora ni sunt indife-rente fa ta. de opera lor, opera lui niciodat nu va puteafi despartitg de dinsul : de ochii mari mingiiosi in fatapalid'a, pare c'd totdeauna plins i luminata totdeaunade un zimbet in care statornic era atita jale, i glasulacela in care si desperarea avea modulatiile alintate aleunui copil care simte o privire iubitoare lunecind asu-pra lui, in suferinta.

1915

STOJAN NOVAKdVICI

Serbia a pierdut pe cel mai harnic dintre Watrinii ei.Oameni cari aduceau din alte vremuri, pe ling un en-tuziasm romantic pentru stiint5, pe ling5 neclintita cre-

27

pi

pi

(ID

dinth fat de un ideal, si o simplicitate in marireglorie, care e cea mai frumoasa podoaba a omenirii.

Ce n-ajunsese a fi, in lunga sa viata de peste saptezecide ani, Stojan Novakovici !

SO al partidului progresist, presedinte de consiliu,presedinde timp de multi ani al Academiei de stiinte,el se bucura de respectuI tuturora ; era o glorie necon-testa CA a natiunii sale. An de an, apareau scrieri istoricenouti ale inimosului i zdravanului batrin, si nu era niciuna care s nu faca a inainta cunostintile privitoarela istoria politica sau cultural a Balcanilor intregi, pecari-i cunostea ca putini altii. i, cu toate acestea, inacest veac in care toata lumea gaseste cal e dulce sa fievazut in vitrina, nu se poate inchipui un om mai multh-mit cu o patriarhala viath modesth decit marele inva-tat sirb.

In calatoria mea din urma la Belgrad 1-am cercetatcasa lui batrineasca, asemenea cu o locuinth de preot

in partile Ardealului ori ale Banatului vecin. Un saloncu tavanul jos si mobilele din alte timpuri ; pe paretitalouri i schite din vremea tineretii acelui care se sim-tea asa de bine in asa de putin.

Pe usa joas facut intrarea batrinul inalt, cuochelarii adinc infundati ; asa trebuie sa fi fost acei e-ruditi din veacul al XVIII-lea cari mureau cu mina pecondei, urmarind o ultima explicare, ce ramineaacum sa fie data de apt Vorbea incet i sfios, fara salase a se vedea prin nimic constiinta pe care trebuia s-oaiba despre marea sa valoare.

Am plecat din Belgrad dupa o sedinta a Academieiprezidata de dinsul, care, pe catedra lui ca de scoala,'Area o icoana a interesului adinc, serios i senin pentruproblemele tiintii. Peste putin Novakovici imi scria ce-rindu-mi o carte rara. I s-a trimes din greseala alta. Arevenit insd cu tererea sa, o data, de doua ori. Era zorit.

28

in

si-a

0 alt lucrare se pregatea. Se simtea dator, la cei sapte-zeci i trei de ani ai sas, cu Inca o lucrare. N-a isprdvit-o.

Ii era dat sa moara in clipele cele mai grele pentrutara lui. Tunurile austriece au zguduit paretii smeriteicasute unde el trgise asa de fericit. Va fi fost silit sa-siparaseasca iubitele carti, in mijlocul carora munciseping atunci. Cu grij se va fi gindit si el la ceea ce-iasteapta neamul incalcat de vechii dusmani inviersunati.Daca n-a vazut trecind, in strigate de biruinta osteniigeneralului Frank, el s-a cutremurat la vestea ca stea-gul negru-galben flutura pe zidurile cetatii lui Eugeniude Savoia.

Ce bucuros va fi fost mosneagul aflind ca Petru I-iuKaragheorghevici caldreste pe strazile parasite de vraj-masul invins ale capitalei sale !

Dar suferinte ca acestea prind inima ca in cleste si bucu-rii de acestea fac sa zvicneasca timplele nebune. AstfelStojan Novakovici a inchis ochii, poate asupra ultimeiviziuni de glorie. Sa nadajduim ea sperantele lui dinurma se vor indeplini. i atunci pe mormintul lui vacreste iarba inalt i florile mindre.

1915

KARL LAMPRECHT

Germania a pierdut mai mult decit o batalie, ale cariiurmari totusi se pot repara, a pierdut pe Karl Lamprecht.Cel mai mare istoric al ei, revolutionar, deschizgtor de

Stojan Novakovici (1842-1915) a fost nu numai istoriC,ci i filolog, poet, novelist, traducator.

29

cale, inovator, a inchis ochii in ceasul celoy mai grelegriji pentru tara sa.

Stiinta istorica se pierdea in marunte lucrari de eru-ditie, bogate, exacte, precise si mai mult sau mai putininutile. Se inventaria trecutul cu o rabdare admirabila :exhumatii savante, oscior de oscior, cu toata putregiuneamuceda de pe dinsele. Ramasitile se clasau apoi cu me-toda perfecta i seaca a capucinilor intind tot maideparte mumiile omenesti i scheletele innegrite. Era totsi nu era nimic. Suflarea cea puternica de inviere a luiRanke incetase ; scopurile inalte ale marior filozofi fu-sesera parasite.

Veni atunci acest mare spirit nelinistit. Voia sa ga-seasca, nu adeturtrul faptelor, ci adevdrul din fapte, nusuprafata singura, ci, impreuna cu dinsa, esenta, sensulsuperior al zbuciumului umanitatii, fizionomiile pe carele imbraca pe rind sufletul ei mobil, drumurile sigureale dezvoltarii, tipurile ce-i inseamna fiecare popas.

I se paru ca le recunoaste aceleasi peste varietatilelocale i prolundele deosebiri ale raselor. Acestea dadeaucoloratura, fondul uman raminea acelasi, ametind pe ne-cunoscatori numai cu o felurime care era doar in afara.Cladi astfel, pe substructiile grelei munci a tineretei sale,o noted stiinta a istoriei, care intimpina critice hotarite,pasionate negari, indiferenta despretuitnare i entuziasmulunei intregi generatii noud de cercetatori si care, la urma,daca nu deveni o dogma pentru altii, se impuse atentieituturora.

Aceste teorii nu sunt eterne : ele reprezinta numaiinterpretarea din partea unei epoce i unei natiuni, carenu sunt totdeauna adoptate in alt timp si de alta natie

oricum, niciodata in totalulDaca. Lamprecht ar fi fost numai atit j cit de

mult e totusi aceasta 1 el ar fi ramas numai ca unputernic fauritor de doctrina, menit sa fie cercetat

30

Ionpi,

pi

pretuit de istoricii teoriilor care au insufletit 43 perioad5de culturk Dar el era si un mare artist, un creator deicoane, un pictor mare al epocelor.

Astfel, prin intuitia lui genialk rAski, in asprele liniiale mud stil greu de ginduri noug, intreaga dezvoltare aneamului ski, nu in linii elegante, nu in vioaie colori,nu in figuri si figurine, ci in toatii intinderea i adincimea,in toat grandiozitatea i intimitatea ior.

Colectiv, ca imense mase sociale, miscate de uriasafort a factorilor adinci, ra'srir'd veaeurile istoriei ger-mane, cu un caracter asa de impunkor, incit ele par acoplesi, a zdrobi pe cetitor.

Lupta' urmeazA dupa luptk sfortare dupa' sfortare,avint dupd avint, nu pentru a cuceri cununi ori a culegeprzi, ci pentru a imbogki si duce mai departe, spreo alta fazk spre un alt tip sufletul national.

Apoi, el voi mai mult.S infeleapil viafa lumii intregi prin aceectfi dezvol-

tare a tipurilor sufletefti colective. Pentru aceasta numai avea materialul la indemink strins prin munc pro-prie, in anii nesktosi de stiinci ai tinkului savant. Citen-ar fi trebuit sa afle pentru a fi mgcar pe departe mul-Omit ! Cite limbi ar fi fost de nevoie, cite initieri spe-ciale in civilizatii diferite i, neputind ca-pka insusirezultatele, el organiz o hnensa" fabria de materialepentru opera in a carii aldituire poate insusi nu credeavzindu-si prul alb in oglinda.

Totusi de la trecutul, mult pretuit de dinsul, al Ja-poniei, pinA la cele mai recente fenomene psihice aleomenirli, totul se lucra in multele inciiperi ale easelspeciale pe care oficialitatea germanA o ddruise institu-tului

La congresul de la Londra, acum iloi ani, acest marebkrin, care n-avea saizeci de ani, unea in comunicatiilesale constihrta celor indeplinite cu nesatul celor ce tre-buiau s se facd.

31

sta.

Eram un tingr de dougzeci de ani, cind, de la Berlin,cerintile examenelor rn-au dus la dinsul in Leipzig. Fain-ialui nu incepuse incA atunci, la 1893. Dar ideile lui origi-nale porniserA la luptA si-si atrAseserA multe dusmAnii,la care stia sA raspunda. Am gAsit im examinator sigur,constiincios, nu binevoitor, dar nici aspru si atiti. Ve-nit de la altA universitate, n-avusesem contactul sufIe-tesc cu dinsul. Dar el nu era dintre aceia cari-si uitA elevii,chiar clacA ei dAduserA probe asa de putine de stiinta caacelea cu care fusesem in stare eu. i cu citA bucurieaflai, acum profesor eu insumi, la 1901, cA Lamprectimi face onoarea de a-mi da sarcina scrierii unei Istoriia romdnilor in vestita sa colectie ! $i aceeasi incredere,cAreia ii datoresc o mare parte din citA sigurantd in pu-terile mele am cApAtat cu vremea, imi permitea sA scriu,tot acolo, Istoria Imperiului otoman, pe care abia scumdoi ani o isprAveam. In tot acest timp ierte-mi-se cArAscolesc, ca o mingliere, aceste scumpe amintiri ! in-demnurile nu-mi lipseau ; la fiecare noted sfortare plecarncu o vorbA bund de la dinsul. Cind la cetirea unui volumisprAvit aprobarea lui venea, indrAzneam sA-mi iert oparte din pAcatele pe care mi le stiam asa de bine si decare ma durea asa de eau.

La 1913 am putut vorbi la Londra dupa dinsul in se-dintile reunite ale congresului si el a avut bundvointasA pomeneascA, terrninind, de legAtura care ne unise odi-nioard. Peste giteva luni el considera ca o pretuita re-cunoastere alegerea ea membru de onoare al Academieinoastre cit puteam da si noi pentru atita ajutor ceni-a venit de la dinsul.

Acuma s-a dus acest bAtrin" de cincizeci si opt deani, care pAStra in zimbetul fetei sale o tinereta aproapestrengAreascd sub cununa pgrului, alb prins pe Maltafrunte de eugetAtor,

32

'

De pe catedra de la Leipzig-nu se va auzi glasul luiincet pin& la soapta, trecind subtil, intr-o forma asa defamiliara, cele mai inalte i grele adevaruri.

Nenorocul natiei lui 1-a frint, a doua zi dupa ce pre-tinsese pentru dime cel dintii loc. TJn mare factor devigil, in lume s-a dus cu dinsul. i lauda mai inaltadecit aceasta nu i se poate aduce nici unui om de pepamint.

1915

VIRGIL ONITIU

Moartea, la Brasov, a directorului de gimnaziu Onitiu.Om cu nesfirsita iubire pentru scoala sa, spirit limpedevointa hotarita, el a adus nepretuite servicii invatamin-

tului romanesc in Ardeal.A campus carti de scoala In spirit modern si a scrisopere literare, intr-o limba frumoasa, care 1-au facut

sa fie adus membru corespondent al Academiei Romane.Despre cei cari dispar in aceste mari momente, nu stii

ce sa spui : daca soarta rea n-a vrut sa-i ingaduie a vedeaizbindirea visurilor sfinte ale unei vieti intregi, saudaca ea a fost pentru dinii miloasa.,

.1915

Virgil Onitizi (164-1915) a publicat. alit de citire,lucrAri despre istoria limbil rornane, IncercAri literare destinatesStenilor (In sat la Tingutesti, pies& de teatru etc.).

3 Oameni cart au fost, vol. ir 33

el

I. M. MOLDOVAN

Intr-o cgmgrutg, in care erau numai cgrti si scindurigoale, s-a stins, la adinci bgtrinete, canonicul Moldo-vanut", ucenicul si prietenul lui Cipariu. Btrinul car-turar care stia de o mie de ori mai mult clocit a scris sia spus, a murit de greutatea celor optzeci si trei de ani,pe cari i-au socotit altii, dar pe cari ping daungzi elnu-i simtea. A murit pentru Ca, precum face numai cucei pe cari-i iubeste mai mult, Domnul il chemase, fgraamestecul suferintii, la sine pentru a se invrednici dergsplata ostenelilor lui pe pgmint. Dar caluggrul din Blajnu va fi murit zimbind, ca aceia cari nu mai au cu viatanimic, fiindcg i-au dat tot ce ea a putut cere.

Nu, acest suflet nu era al unui sfint : era al unuiviteaz. Imprejurgrile au pus pe trupul lui de fecior detaran rasa monahalg, dar ochii lui, cari erau numai focaprins, scinteind de o sglbatica hotgrire, fata lui tgiatdin linii tari si aspre, barba rarg in care parcg se sprijinea,ghemuirea ca pentru asalt a trupului sgu mgrunt si vinjosvgdeau pe acela care ostas trebuia sg fie.

Si a fost ostas.Altii au discutat ; el a afirmat. Altii au negociat, el a

pretins. Altii s-au supus, el dirz a rgmas impotriva sortii.Da, soarta se hotgrise impotriva poporului sdu. La

orice prilej ea a rostit osinda impotriva noastrg. Unii auintins, inaintea fatalitgtii, mina catre dusman. Altii aulgsat ceva, crezind cg primesc mai mult. N-a fost poateunul care s5 nu fi indulcit, macar in formg, protestarea sa.

El nu s-a injosit mgcar O. proteste : a negat.S-a inchis in odaia lui si a fgcut din ea cetate nebirui-

ta. Cu focul din ochii lui de dac sglBatec se apara. Si guralui stgtea inchisa ca in rinjirea unui blgstgm mut.

Asa a trait cincizeci de ani canonicul Moldovan din

34

Blaj, incremenit de infringerea pe care sufletul s5u n-avoit s-o recunoase.

Si acum sus, inaintea lui Dumnezeu, el va putea s5vorbeasca. 1

1915

UN MORT CARE SE INGROAPA : I. CIOCAN

A murit bietul Ciocan, adec5, mai exact, pe r5posatulCiocan il ingroapa azi. A murit la Pesta, spun ziarele, dar11 pun in mormint la N5sUud.

Si asa si este : a murit la Pesta.Biet om fail talent si chemare, s-a 15sat a fi f5cut

de Briffy 2, amicul sail, profesor de limba si literaturaromng la Universitatea din Pesta, obiecte pe care le stiaeit si Briffy.

Era un renegat de scoal veche bietul Ciocan. Minceleafa si. tkea din gurg. Nu scria : parc era cineva cares i-o ceara ! Acuma isi las averea, se zice, scolilorromnesti.

Si, cind te gindesti la altfel de renegati, de scoal5nou5, cari fac cArti si se misc neastimprat, te prinde unsentiment blind pentru omul cuminte care a fost Ciocan.

1 Ion Mieu Moldovan (1833-1915), membru al AcademielRol/15/1e, militant pentru drepturile romAnilor din Transilvania,a publicat manuale de limba latinS, de istorie el geografie aTransilvaniel.

2 Beinffy Desideriu (1843-1911) cm politic maghiar,

3* 35

'II)

In zklele lui Seghesou, o lacrirnd pentru bietul Ciocan !I

1915

PROFESORUL STEFAN PETROVICI

Un bun si tindr prieten ne lasd, binecuvintind cusingele lui generos pdmintul Ardealului dorit ca atitaealdurd de dinsul, pentru intregirea patriei.

Nu punem negru in jurul acestor rinduri si nu le in-semndm cu crucea odihnei crestine. El, Stefan Petrovici,harnicul bdietel, p1M de o credinta fiascd, de la foaia deideal rornnesc Unirea din Iasi, a cazut ca un viteazdintre aceia a cdror poveste mdreatd o cetea in cdrti.

A czut parcd ar fi vrut sd sdrute cu buzele luisingerate, pline de atita sete, acea sacra trina a neamuluinostru. Si astfel el n-a plins asupra soartei sale si, acolounde este, el cere sd nu-1 plingem ; el nu se odihneste,ci toat puterea tineretii lui cosite in floare o revarsd caun indemn neamtenit, neobosit asupra prietenilorasupra generatiei sale intregi. Iar trupul i 1-a coboritsubt brazda de yard ca s-o facd si el nedesprtit desoarta viitoare a Rornfiniei.

Frumusel i sfios, loial i statornic, apdrind pe prieteniiertind pe dusmani, avind vreme numai pentru muncd

onestd i condei numai pentru cele mai nobile idei, advo-

Ca 01 Iosif $eghescu, profesor la Pesta, Ion Ciocan (18501915) a lost denuntat de romanii din Transilvania ca un renegat01 un incompetent In materia pus s-o predea. (V. Tribunapoporului, Arad, 14 iulie 1899). Activitatea lul publicistieS eaproape nul : citeva articole neinsemnate tipArite prin 1873In gazeta Albfna din Pesta.

36

sal,

fi

catul de douazeci de ani inspira de la cea dintii vedere osimpatie pe care purtarea sa nu facea decit s-o intareasca.Acolo, in Iasul lui, vom simti multa vreme lined nolpasul usor al celui pe care nu-I vom mai vedea intovara-sindu-ne oriunde era saminta bun de samanat si deimbunatatit sufletul omenesc. Iar numele lui va fi unitin mintea tuturora cu amintirea zilei celei mai grelecelei mai sfinte a poporului

7 septembre 1916(IV),

OSTASI CAZUTI

Locotenentul C. Panait, cazut la Turtucaia, era unuldin acei elevi ai colonelului Sturdza cari vad in armata oinalta scoala a datoriilor de om i cetatean.

Invataturile pe care le trasese din lecturile lui si dinpractica facutd la scoala de energfe din Manastirea Dea-lului le-a cuprins intr-o carte care, ca mai tot ce sescrie la noi pentru a exprima serioase i adinci convingeri,a trecut nebagata in seama. Cu acest tinar ofiter, Romaniapierde i pe unul din cei mai dew:I:tali educatori dingeneratia nou.

A murit i un capel-maestru. Neamtul" Otto Purscha fost pirit deseori de multi pentru numele su. Moarteape cimpul de lupta a fost singura-i dezvinovisVe.

Locoteneol.; 1 de artilerie Tutunaru ei a in.;asi icoanafrumusetii barbatesti. L-am vazut de mai multe ori la

37

ei

Viilenii de Munte, unde regimentul lui isi avea garnizoana.Modest si prevenitor, el era o podoab a vietii sociale.

A fost ucis in ultimele lupte.*

Desigur ofiterul loan Motet a fost unul dintre ceidintii si dintre neclintitii prieteni ai nostri. I-a ajunssarAcia si cinstea lui. Ca dinsul sunt putini, si cuinduiosare ne vom gindi totdeauna la acela care de acuminainte ni lipseste si el.

*

Intr-o foaie un prieten plinge cu duiosie pe locotenen-tul Gheorghe Hanes.

Era in adevar un mindru ofiter, arnorezat de carierasa. Cu temperament de scriitor, el a hrAnit talentul s5ucu o cetire bogath si aleask Partea moral a rostului unuimilitar 11 interesa indeosebi si lucrgrile lui erau menitenu numai sa faca intre civili un mai puternic curentpentru armatg, dar sa creasc si virtutile acesteia. Doreadin suflet ceasul cel mare, care trebuia s'a cearsi sacrificiul lui.

*

Gheorghe Skarlet, avocatul din Iasi, care a fost bu-curos sg moara pentru Romania ca ofiter in rezervk eraun nemultamit si un nerndtor. Firea lui aprins6 il im-piedeca ca sa" caute cu liniste un drum de indreptarepe care sd nu-1 pgrAseasca niciodatk

Dar n-a fost in viata lui de publicist politic o singurusg la care s nu fi btut cind credea ca' ea inchide osperantA de mai bine.

*

In retragerea de la Jiu, generalul Dragalina a incheiatsfortgrile sale supraumane v5rsindu-si singele pentru tarasi neamul sat.

38

Acest banatean, rudg a profesorului care ni-a datsingura istorie a Banatului Severinului, acest urmas degrgniceri, ostasi din nearn in neam, aupta ping in clipacind rana 1-a scos din rinduri pentru ceea ce altii cunoscabstract, iar el vedea aievea c a scop apropiat : liberarearobilor din insgsi semintia sa.

*

Inca unul a cgzut dintre acei cart trebuiau sd trgiascg.Mihai Sdulescu avea printre versurile lui atitea care eraude cea mai bung tesatura. S'a fi avut tot asa putin caracterca altii, azi, in locul ranei de la piept, ar avea imigneledevotamentului sgu pentru... sgrigtatea si viata proprie.1

0, dacg acei ce se duc n-ar fi lsat pe toti cei ce ramin !

*

Se anuntg moartea pe cimpul de luptg a lui PetreCinta, ajutor de primar la Ploiesti. Bgrbat frumos sivoinic, de o afabilitate deosebitg, el 1.5i crease o situatiesociald cum o au numai putini. Prins in luptele de partid,el a stiut sg se tie departe de acea atmosferd de intrigi,clevetiri si rgzbungri, de care ele sunt prea mult incunju-rate. Era in adevAr consilierul comunal pentru toti si nunumai pentru tovardsii stri de organizare.

Toatg lumea, pretuind eroismul cgruia i-a cdzut vic-timg, va regreta adinc pierderea lui.

*

Moartea tingrului economist Mihail Cosoiu.Fcuse serioase studii la Mnchen si publicase lucrgri

in care se observaserd frumoase calitati de judecatdreaptg si de sirrit practic in tratarea problemelor.

1 Poetul Mihai Saulescu (n. 1888) s-a Inro1at ca soldatvoluntar intr-un regiment de infanterie i a cazut In Bucegi,in septembrie 1916.

39

Am putut aprecia cunostintile lui si marea modestiecare-I deosebea cu prilejul unui concurs peztru catedra deistoria comertului la Academia comercialg din Bucuresti.

1916(I)

HENRIK SIENKIEWICZ

In Svitera, departe de castelul pe care i 1-a dat re-cunostinta unui popor intreg, care din toate colturilesfisierii sale a contribuit iubitor la aceasta, moare HenrikSienkiewicz.

A spune despre dinsul ea' a fost un mare romancier,un mare psiholog, un mare scriitor ar fi prea putin. $iar fi si de prisos. Cine dintre contemporanii nostri n-acetit, nu cu ochii, ci cu baTaile inimii sale, ceva macardin operele omului care in Bartek invinglitorul a slAvit,zimbind, pe bietul soldat polon al cauzelor strgine, careintr-o serie de mrete romane istorice a Meld mai multdecit Walter Scott pentru Scotia sa medieval si care,in Peva dogma, a creat acel chip al Anielcei, superiortuturor figurilor de blinde femei jertfite care fatkescprin paginile scrisului modern ? Sienkiewicz a fost insg,si in eel de pe urrna rind al sau, altceva, mai mare decitforma literard care i-a cucerit gloria. El a fost insusisufletul polon, in pilrerile lui de r'au pentru trecut, inmindria de steamosi, in protestarea contra umilintii -siap.a'srii de azi, in cultul bunata.tii si milei, de care surdcapabile numai popoarele foarte nobile si foarte nenoro-cite.

El moare prea tirziu si prea devreme. Prea tirziu casii fie crutat de privelistea nespuselor suferinti ale poporu-

40

lui sau, si, pentru a se mingiia la vederea biruintii, reu-nirii, reintemeierii acelui popor, prea devreme.

A doua zi insa dupa aceasta inviere, daca polonii, izba-viti in sfirsit, vor cauta un mormint pentru a-i multamirecunoscatori, va fi mormintul

1916

ZIUA LUI MIHAI VITEAZUL LN 1916

Astazi e ziva Lui, a celui care a facut ca neamulnostru s traiasca o clipa de suprema fericire, dupa carea urmat lovitura perfida, pierderea cistigului glorios alunei cinstite biruinte, sfirsitul lui in mijlocul tradariibatjocurilor unui inamic ignobil, insultele care au cazutasupra mormintului indata uitat. L-am admirat i iubittotdeauna intru cit o asa de inalta admiratie poate lasakc i pentru iubirea pe care desigur 1-0 datoram. Darnu stiu daca 1-am si inteles cum trebuie.

0 parte din fapta lui Mihai Viteazul am inteles-o.Am inteles indignarea lui impotriva unor indelungatesuferinte, setea lui de a razbuna durerile neamului, do-rinta lui instinctiva, deci fireasca, de a face ca totiromanii sa se gaseasca intr-o singura tara, de neamul,de limba, de legea kr. L-ain inteles in mindria luibarbilteasca de a fi rapus pe dusman j de a-i fi Smutsacel Ardeal pe care il credea legat pentru vecie desteagul su biruitor.

Toate le-am inteles, dar un lucru, pina acumnu. Acel lucru era incordarea lui de la inceput, suferintalui de pe urmil, puterile care 1-au zguduit in lupta, du-rerile care 1-au chinuit la sfirsit, sufletul de resignare

41

lui,

si

incg,

cu care, in ceasul mortii sale, a inchis ochii crunti, Rindsigur cA, mine sau cindva, poat7 peste veacuri, vor rsdricei cari-1 vor razbuna.

Aceasta o intelegem ins astazi, cind mergem pe ur-mele isprvilor si durerilor lui, cind pas de pas li repe-Om lupta si calvariul, cind ni facem, prin chinurile sipierderile de fiecare zi, un suflet ca al Lui, neinfrint,neumilit, dirz pina la moarte, cum 1-a avut EL

Si, ca sufletul lui Mihai stfabunul, un suflet plin, oricear fi, de sacra speranta ca", peste acele nimicuri care suntveacurile, pline de silintele si durerile noastre, mergespre un scop neclintit cineva neasmgnat mai mare simai puternic decit toti oarnenii cari au trecut pe pmint :Dreptatea !

Sub bataia bombelor, in preajma arhanghelilor pur-tiltori de sabie Mihail si GavriL

1916

MARIA CORNESCU

Nici in astfel de imprejurgri nu poate fi trecutii larubri6 necroloagelor pltite disparitia, la frumoasa vir-st de optzeci si palm de ani, a doamnei Maria Cornescu.

Rica lui loan Manu si a acelei femei, Anicuta Manu-lur, ca'reia Eliad i-a inchinat singurele lui versuri caren-au pierit I, a fost in mijlocul unei socierati inteligentesi stealucitoare un chip de femeie dup datinele deh5rnicie si simplicitate ale celui mai bun trecut rorn-nese.

1 Balada Zburittorta.

42

Intelegatoare a frumusetii portului nostru de la larkMaria Cornescu era cea mai calduroasa sprijinitoare aunei activitali in folosul acestui port care nu trebuie safie numai o moda efemera, ci ceva mai rnult. Pe de oparte, gin nou i trainic element al frumosului in toateconceptiile natiei intregi, pe de alta un titlu de glorieinaintea strainatatii i, in sfirit, un mijloc de hranapentru acelea care si astazi prin maiastra rnunca a dege-telor lor tiu pastreze viata. Opera nationala, operade prestigiu cultural, opera de economie romaneascade ajutor social, asa a inteles doamna Cornescu incura-jarea portului popular". i, pinfi la -aceasta vrista a ei,a fost vazuta totdeauna in fruntea oricarii manifestatiiin acest sens, fiind pentru cele mai tinere un necontenitindemn.

Trebuie sa se gaseasca un condei pentru a urmari inmodestia temeinicelor ei virtuti o asemenea viata. Ceti-rea ei ar feri pe multa lume femeiasca de la usurinta,lux i instrainare, pacate care se cere a fi parasite, ime-diat, daca v.rern sa traim.

1916(H.)

ALEXANDRU ZAGORIT

Blindul artist, indragit de frumusetea vechilor noastrecladiri pe care nimenea nu les-a urmarit mai rabdatorprin toate cotloanele tarii si nu le-a schitat mai adeva-rat, a murit de Moartea severa a ostaului. Dupd ce, olunfi intreaga, a privit, in paturi de spital, cu grija simelancolie, minile lUj harnice sfarimate de gloante, mon-tea 1-a prins in bratele ei.

43

di

Acum o sAptdmind incd, 1-am vzut. Ascundea cusfiald rdul care incepuse a-1 cuceri. Vorbea cu sfortare,inecindu-se si scAldindu-si ochii in lacrimi de cite oriatingea un om, un lucru din ce iubise. Vorbea de muncalui de pind atunci, de tot ce voia sd mai facd de acuminainte. Nu cartea, cArtile", spunea el cu privirea aprinsdunuia din ocrotitorii silintilor sale.

Avea aceeasi bunAtate de copil, aceeasi frdgezime desuflet, aceeasi incintAtoare naivitate a unui suflet pentrucare rdul, in toate formele lui, n-a existat. Pentru fie-care lacrimd in ochi isi cerea iertare.

Asa sunt de o bucat de vreme ; iertati-md.Fiedruia gdsea o vorbA bund s-i spuie. Isi ardta o

recunostintd nesfirsit acelora cari, ca d. G. Ba ls, ve-gheau iubitori asupra suferintilor lui, si se arAta asa demirat cA a putut merita atita.

Amintea cum g famas izolat de ai sAi, cari se retra-seserd, cum a fost lovit la brate ca de o barA de fler,cum 1-a scApat soldatul care cu ochii gelosi pdzea, in-grijorat, lingd patul lui. $i, din cind in [Ind, de citeori voia s feed o miscare, ochii mari, umezi si duiosisub larga frunte plesuvd se plecau asupra zdddrnicieidureroase a celor cloud brate infAsurate.

Toatd intelegAtoarea ingrijire a doctorului cu inimade aur care e d-1 Gerota nu 1-a putut scdpa. $optind do-rinta de vindecare pentru a putea lucra, el a inchis aiciochii cari vedeau asa de bine, si minile mutilate, carenu vor mai face nimic in vesnicie, s-au incrucisat pebietul piept chinuit unde bAtuse o inimA mare.

Numai cind tot ce a strins el se va itipAri sub ingri-jirca fratelui pe care pdr.inteste 1-a crescut, numai atuncise va vedea ce a pierdut cunostinta acelor urme de %re-cut pe care le bate azi, nernilos, tunul dusmanului, inAlexandru Zagorit.1916

MAW SBIERA

A murit la Cernauti b5trinu1, strabunul Sbiera. Dela dinsul, care a fost multi ani de zile profesor la Uni-versitatea din Cernauti, profesor de romaneste in roma-neste i cu hofarit, cu exaltat suflet romanesc, ni ramincrti lucrate cu atita straduinta in eatacirile de autodi-dact bizar ale autorului, incit la fiecare pas aproape cer-cetatorul metodic trebuie s'a se opreasc5 pentru a culege oinformatie rara, o vedere dreapta, uneori i o propunereingenioas5. Istoricul literaturii noastre mai ales se vaopri totdeauna in puncte de amgnunte la opera in carer5posatul Arius rezultatele studiilor.

Dar Ioan Sbiera era interesant prin el insusi i varminea astfel o figura original& in viata romanilor dinBucovina.

Pornit de la sat, in vremea cind biitea pins& si peacolo un vint puternic de romantism national, el s-apurtat urt timp cu cojoc i turck strabatind locurile unde,

dincolo de hotarele micii sale Bucovine, putea s5 seafle grai romanesc i rosturi romanesti. Pe urmg s-a ase-zat 11 Cernauti, unde a eamas pind la sfirsit un credin -cios indartnic i neinduplecat al vechiului crez culturalsi politic, cu ideile sale, cu graiul sau particular, cu or-tografia sa individual. Lucrurile lui toate le spline elinsusi intr-o carte tiparit pentru prieteni, in care inte-resante stiri despre vremea lui sunt amestecate cu naivi-tati fat% pgreche j cu nevinovate crudifati, care f5ceaus ridd i pe aceia cari aveau altfel tot respectul pentruacest om onorabil prin vrista, munca i caracterul sau.Cindva insd aceasta autobiografie va fi foarte cautat5ca s se stie ceea ce pe alt cale desigur nu se poateafla cum s-a insurat un profesor roman din Bucovina,cum i s-au nascut copii sunt pentru aceasta paragra-

45

sl-a

hi

fele speciale cum i s-a desfasurat cinstita si frumoasaviata de familie, si cite altele.

La Cernauti, Sbiera io avea casa lui, undenile 1-au oprit cu totul in ultimii zece ani de zile. Ein strada Sbiera si se .chearna, dupg voia lui, palatulSbierenilor", a cdror genealogie e insemnata jos pe oplaca.

Aici traia batrinul, cu devotata sa sotie i cu citi copiiputeau raminea linga dinsul, aici Ii avea primitorul salon,bogata biblioteca, in care lucra i intre douaiar, sus, cucurigul astronomic de unde nu se observanumai stelele, ci simtea ceva din legAturile nedesavirsi-rii noastre treatoare cu eternitatea infinit privile-giu al marilor talente si al vristelor mari.

Acuma, in cele mai grozave ceasuri pentru neamulpe care 1-a iubit cU cea mai curata dragoste, el a culcatpe capatiiul odihnei netulburate pletele lui lungi, albede patriarh. Desigur ea nu mai are durerile noastre, darpoate c vede cu un ceas mai inainte sperante pe careinca nu le-am descoperit 1.

1916

0 INMORMINTARE : A LUI N. FILIPESCU

N-am impresia ca am asistat la inmormintarea aceluicare a fost Nicolae Filipescu.

loan G. Sbiera (1836-1916), membru al Academiel Romne,e cunoscut mai ales pentru editarea, cu un studiu, a Codiceluivoronetean (1885). A mai publicat studii istorice filologice,volumul Die rurrainische Literatur und Sprache (Viena, 1890).

46

slbiciu-

lesinuri,

Am vAzut un cortegiu oarecare, multd lume ameste-cat, puting care era tristA 0 mai putinA care plingea ;am vkut ridicat pe urneri, in cintecele unor copii cariiifAceau meseria, un greoi sicriu de stejar cu inscriptiibanale ; atita am vkut.

Nu putea fi inmormintarea lui. CAci el nu putea fiinmormintat decit in haing de osta, nu putea_ fi inf5-urat in alt giulgiu decit al tricolorului 0 nu putea ficoborit in pAmint decit la sunetul tunurilor intr-o searde victorie.

.

*i dui:a inmorrnintarea aceasta banal, ca a cuturuibAtrin politician, mort de uzur la optzeci de ani, eu, care1-am vAzut prea de multe ori ap de viu ca sA inlocuiesc,azi, minclra icoanA de voirdc cu trista amintire a rAmd-itilor sale, sunt incredintat cA el e aiurea. Liberat desuferintile acestei zdrente omene0i, aleargu acum libercimpiile de lupra, indeamnd pe cei ce ovAiesc, opre0ein cale pe acei ce se retrag 0 intete0e pe cei cari atacii.El e acum cu strmo0i sAi osta0, cari 0 ei au fostingropati, cine tie cum, undeva, 0 cari acuma vii cutre-ierd in zborul cailor nevkuti de-a lungul tArii, amenintatA0 cAlcat de dugnani, 0 smulg biruinta prin minileurma0lor lor j.1916

, Fruntas al partidului conservator, Nicolae Filipescu (18621916) a condus ziarul Epoca si anexa acestuia, Epoca Uterard,cu redactla careia I-a insarcinat pe I. L. Caragiale. ArticolulII evocA pe milltantul InflAcArat pentru eliberarea TranslIvanielprin intrarea Rornfinlei In razboi alAturi de puterile AntanteL

TIBERIU POPESCU

Mi-a fost dat sd-i pomenesc si lui jertfa si sd-i plingplecarea prea devreme dintre noi, impreund cu atitiadintre aceia cari cu sufletul mi-au fost mai aproape sicari, despArtindu-se de noi, imputineazd insgsi viata noas-tea moral.

Ce profesor a fost olteanul Tiberiu Popescu, vor puteaspune sute de elevi ai sOi. Ce orn, modest pind la ab-negatie, o mOrturiseste un oras intreg. Ce tovards deluptd pentru ce e bun si nobil, o stim numai citiva.

Vor mai fi pe lume si de acuma inainte atitia prof e-sori buni si oameni de treabg. Dar suflete unind sub omai simpaticO infatisare atita dor de muncO, atita bucu-rie de a indatori pe tot!, atita pasiune de a face binelesi atita eroicA pornire spre jertfd nu !

Si cei din urm cari 1-ar putea uita am fi nol, ca-rora din tot ce avea si din tot ce putea acest viteaztinOr nu ni-a refuzat nimic 1

1916(II fi IV)

MOARTEA PICTORULUI LUCHIAN

S-a stins, dupd o lung si grea board care-I imobill-zase, pictorul Stefan Luchian. Nu era un creator de pla-nuri mari, un descoperitor de formule. Dar era ceea cenu sunt cei mai multi pictori : era un entuziast si atentobservator al naturii si un artist de o superioard onesti-tate in reproducerea ei.

48

De aceea tablourile lui mid, cu subiecte oarecare, Mitnici o pretentie si nici o urma de maniera, au un pretsuperior atitora din celelalte : ele sunt contrasemnate deacel sever si mare verificator care este : Adevarul.

1916

UN FERT DE VEAC DE LA MOARTEALUI MIHAIL KOGALNICEANU

La 12 iunie notite strecurate prin ziare, mai la umbra,au vestit implinirea a douazeci si cinci de ani de la tre-cerea din viata a lui Mihail Kogalniceanu. Nu poate fivorba de o comemorare, adeca de o amintire". Amintireapoate avea un rost, un pios si recunoscator rost, strictcerut de o datorie morala, neaparata, feta de morti.

Dar Kogalniceanu n-a murit. E adevarat ca acumdougzeci si cinci de ani s-a insemnat intre cei ince-tall din viatki la un sanatoriu din Paris un straindin Romania venit pentru a i se face o ultima si riscataoperatie de batrinet. Dar aceasta are a face numai cuun om de societate, foarte istet, neobosit in glume, setosde distractiile si placerile vietii, doritor de prietenii, darnu totdeauna statornic in ele, iubitor de tot ceea ce estepe lume frumuset si grape. Acolo a murit, si cei deaproape ai lui 1-au plins, fara ca dusmanii sa se bucure,cad el nu era primejdios ; iar, cit despre amici, ei nuexistau. Dar 'Kogalniceatiu celalalt, incepatorul culturiiromanesti moderne, ginditorul care a vazut limpedeRomania liber si intreaga din umbra unui principat cudespotism consular sub un domn vechil rusesc, dezro-bitorul tranimii aruncate in serbie, intelegatorul tuturor

4 49

legturilor, multe, tainice i indisolubile, care leag viataunui popor de calitatea moral si de energia sufletului

acesta triiieste.El nu poate muri niciodata", el nu se poate odihni

mgcar, cel putin ping ce cugetarea lui in toate domeniilenu va fi fapt.

Si astfel nu noi rdscolim azi o cenus in care de mults-a stins cea din urmA scinteie a vechiului rug. Ci elst viu inaintea noastr. Viu std inaintea noastr, i nicere socotealA.

Ne intreaba ce am fcut cu o cultur pe care am15sat-o s5 ajungd la superficialitatea unei jucgrii preten-tioase de vorbe far inteles, cu o nobild i inalt con-ceptie din care am fikut o platformA nationala" pentrutoate stirpiciunile i toate stirpiturile vietii de partido tejghea pentru vechiul fabricant de vitriol Adevrulce am facut cu grija taranimii, pe care o tirim, in ceasu-rile libere, de la un compromis la altul, in asteptareaunui binecuvintat prilej de ziibavA nou5, ce am facutcu legtura organicg dintre sufletul acestui neam i viatalui materialg, intre care am statornicit antinomii abso-lute, reducind pe unul la o fraza de trindavi i pe cea-laltA la un cabaret" de Bucuresti. Ne intreaba in aceastdzi de 12 iunie 1916 i noi n-avem ce-i faspunde decitdoar c s-au fkut unele incerctri individuale de a-i con-tinua opera si ele au cazut in indiferenta sau inertiaoamenilor de treabd ca i in hohotele de ris ori incinicile sltdri din umeri ale celorlalti.

Si mina acelui care nu poate muri ni arat severceasul unic care bate astazi in viata lumii moderne.

1916

su,

pi

VON DER GOLZ

Von der Go lz a murit. A murit in tabara, ca osta4.Asprul mosneag cu figura spata in stinca era unul

din elevii lui Moltke, si soarta a facut ca el sa fie ames-tecat la sfirsit in aceleasi rosturi turcesti care au des-chis cariera marelui sau invatator. Ca si dinsul a crezutin turd si trebuie s-o recunoastem a facut cevadin ei.

A facut ceva din turci supt raportul militar. Ca siMoltke. Acei caH credeau c invataturile lui s-au pra -busit in catastrofa de la 1913 s-au convins Ca nu eraasa, cu prilejul eroicei rezistente din Dardanele.

Nu se vede bine daca Moltke credea in vitalitatea sta-tului otoman. Go lz se pare ca a crezut si mai putin. Ela vrut sa dea o oaste turceasca Germaniei, azi si mine.

Se duce la timp ca sa nu fi vazut ca si aceasta eimposibil. 1

1916

BUSTUL LUI PETRU LICIU

La Focsani, dumineca trecuta, s-a dezvelit bustul careinfatiseaza, intr-o zimbitoare tinereta, chipul de buna-tate si inteligenta a lui Petru Liciu.

Aceia in orasul carora s-a nascut nu 1-au uitat.' Colmar, baron von der Golz (1843-1916) feldmaresal

prusian. In calitatea sa de organizator al armatei turcesti, is-a acordat titlul de pas

4* 51

Si, pe linga cei de fatil, multi altii si-au indreptatgindul catre sufletul cinstit si prietenos care se va ficoborit o clipg, intre cele dintii raze de lumina', asuprabronzului ce imith forma in care el, odata, s-a salasluit.

1916

CEL CE NU SE POATE ODIHNI : MIHAI VITEAZUV

In lume, deasupra si dedesupt, -sunt multe lucruri pecare nu le cunoastem", a zis cel mai mare din poetitlumii. Si nu o data intimplarile vietii aduc in minteaceste cuvinte grele de taina.

Sunt trei sute cincisprezece ani de cind cel mai aprigla lupla si mai norocos la biruinta dintre voevozii nostri,Mihai vodd Viteazul, a pierit de arma soldatilor strainicari luptasera alaturi cu dinsul in tabra de la Turda.Trupul, batjocurit, alipit de hoituri, infatisat zile intregicautaturilor pline de ura [...], s-a feamintat, necunoscut,in trina cimpului de care asthzi este nedespartit. 0 in-scriptie de insulta poftea, o bucata de vreme, pe trecatorsa-si lase murdariile pe famsitile, neiertate nici acolo,ale valahului.

Iar capul lui, acel cap mindru si fioros cap, a fostfurat de o femeie si de un credincios al voevodului casa' afle loc de ingropare Hugh' ramasitile parintelui lui,la Manastirea din Deal, deasupra Tirgovistei.

De atunci mortul acela de la Turda nu se poate odihni.Ca vechiul Carol cel Mare, invocat veacuri intregi de

oricine dorea linistea si ordinea, ca Frederic Barba Rosie,viu pentru aceia cari doreau sa inceap5 iara'si marileispravi de vitejie, ca Matias Craiul si regele Eduard al52

Angliei, ale cdror nume iubite erau legate de oricinerivnea cdtre dreptate, astfel Mihai strgbunul a fost ne-contenit legat de orice avint al nostru pentru dezrobireaneamului, catre adunarea laolaltA i legarea pentru tot-deauna a farimelor trupului nostru national. Biruintalui lumina dintr-un trecut tot mai depgrtat, i noi ovedeam intr-un tot mai apropiat viitor. De la cinteceleinvdtate la scoald ping la cel dintii fior spre fapta eroicga tineretei, ping la cugetdrile temeinice ale bgrbatului,ale cetateanului cu privire la viitorul neamului i pingla pdrerile de eau ale mosneagului cd el va trece de pepdmint Med ca lucrul cel mare sa se fi intimplat, el afost tovardsul nostru, generatie dupd generatie. Uneoricni-a zimbit de sperant, alteori a incruntat asupra noa-strg sprincenele lui grozave, totdeauna ni-a ardtat cudreapta lui, pe care am fdeut-o de bronz, drumul cdtresfintele noastre locuri, &atm moastele sfinte ale sale.

chipul neasAmdnatului erou si al mucenicului celuimai glorios a fost, veacuri intregi, pe locurile undeluptase, domnise si singerase, singura mingiiere a robilor.

Copilul de scoalg, opincarul valah despretuit, hulit siargtat cu degetul, se oprea ingindurat asupra paginii dincartea de istorie in limba strging in care era vorba dehotul Mihai care a venit si a adus foc i pradg pe plaiu-rile ardelene umbrite ping atunci, fireste, de zina drep-WU.

Ii simtea undeva vgzind, pindind, pregtindu-se.Popa de sat, socotit ca un simplu iobag al mosiei

strgine, bietul dasegl dind putina lui invdtAturg prin suribordeie, se pierdeau uneori in mijlocul slujbei, in mij-

locul lectiei, la gindul ca au fost vremuri mai bune,cind sabia romaneased ragaduia and lege si altd dreptate,

graiul lor era indemnat s aminteascg numele celoprit, in pomelnicul sufletelor ori in povestea trecutului.

obosit, flamindul plugar, care tdia brazdg pentruhrana altora, vedea la captul siintilor sale, cind sudori

53

gi

st

di

de singe-i broboneau fruntea, un tovargs, ascuns stripi-nilor, care cu vechea lui sabie ptat de singe tdia alturibrazda lui, adinc5 brazdd, ca pentru veacuri, in carearunca din bielsug sAminta luptei, saminta mortii, s-minta razburarii. j capul eel Mat cu barda dusmanului,chivotul acela sfint al celor mai maxi ginduri romnesti,nu se suferea incunjurat de umeda cenusd putredd a mor-tilor. Ii arunca pdmintul, cum aruncg, se spune, ram5-sita acelora cari au de fiicut o m5rturisire, de cerut opedeaps5, de svirsit pe lume o rAsplgtire. Iesea din mor-mintul voievozilor ca sA-1 vedem, ca s ni aducem amintede dinsul si pare c'd in acele adincimi grozave ale ochilorse aprindeau lumini, ca de dorinta de a ne vedea si elpe noi, de a ne chibzui i cint5ri, de a-si da sama cesuntem in stare a face.

Cind, pe la 1840, s-au facut 1ucr5ri la Dealu, tidva defildes lucie, avind urmele rou5i de singe, a ras5rit dea-supra p5mintului mormintelor, tocmai in clipa cind sezWatea o constiint de nemulcamire si de avint in sufle-tele tuturora, cind toti simteau nevoia libertatii si auniril, cind cele dintii glasuri binecuvintate ale poetilorse ridicau spre ideal. $1 mortul cel mare a vrjit pinla el pe un biet domn de vasalitate, pe Gheorghe Bibescu,care din porunca lui a pus pe umeri hlamida si a infiptpe capul sdu frumos cusma triumfurilor ardelene.

De atunci el a stat in razele soarelui, &Mind pareds prind cit mai malt din viata lor. Cine dintre noinu 1-a vzut i n-a simtit in el fiorul sufletului sal ?

Odat nu voi uita ziva aceea la un parastaspentru dinsul, capul Mfg odihra a trecut, pe o bucatde purpurk intre ostasi. i ofiterul care comanda a avutviziunea unui domn viu, unui domn adevrat, unui domnporuncitor i. scotind sabia din teacA, a poruncit oame-nifor sai onor la rage", iar trimbitile sunau de gloriaviitorului.

54

Am voit, dintr-un superior simt de pietate, sa-i saparnun mormint. Neodihna lui obosea inactivitatea noastra.Ministrul de razboi, N. Filipescu, a dat citeva mid de lei,si talentul sculptorului Storck a facut un splendid mau-soleu de marn-iura, intru toate dupa vechea datina, pur-tind pe margini insemnarea tuturor luptelor lui si lamijloc asigurarea ca el sta aici asteptind indeplinireascripturilor". Candelabrul de bronz astepta numai sa seaprinda lumina intr-insul.

Dar alta lumina se cerea : lumina crucla care nimicestesate si orase, care mistuie ceea ce a fost pentru ceeace trebuie s fie. De atitea oH s-a hotarit ziva puneriiin mormint, care trebuia sa fie solemna, si de atiteaoH ceva neprevazut a stat la mijloc, si nu s-a putut.

0 data campania din 1913, oH consideratii pentrualianta care dilinuia Inca., pe urma doliul pentru moarteacelui dintii rege, in sfirsit, doi ani intregi, asteptareaceasului nostru, a ceasului sau. Cad El nu voia linistea,nu voia odihna, nu voia uitarea poruncii sale.

$i azi, s-au implinit scripturile. In Manastirea Dealu-lui asteapta cineva. Acela cdruia ii trebuie ca sa doarmain mormintul ski incoronarea in acel loc, in fata sa,a celui dintii rege al romanilor.

1916

MOARTEA LUI FRANCISC-IOSIF

In mijlocul salbatecului vuiet de arme care de doiani innebuneste lumea si pe care 1-a provocat el, cedin-du-si tremurata iscalitura de batrin sub manifestul infamal contelui Tisza, se stinge acela care parea ea' nu poate

55

(If)

muri fiindca nu s-a implinit inch' numarul nenorocirilor,al plagilor ce trebuiau sa curd asupra capului sau, Fran-cisc-Iosif. Triste raze de soare rasfrinte in baltile desinge ale milioanelor jertfite se joaaa pe fruntea luidespoiata si in locul plinsului duios pentru cei morti seridica din patru colturi ale pamintului bocetul

nesfirsite de vaduve si de orfani, dar pentru a-1 bias-tarna.

Noi n-o vom face.N-o vom face, noi, crestinii, in mornentul cind vane

Olteniei sunt pline de soldatii lui i ai tovarasului in-coronat de care 1-au legat grele lanturi de infringere inmomentul cind satele minunatelor tinuturi ard, cind minibrutale de ostas strain, flamind i libidinos darima usilebordeilor pentru a aduce despoierea saraciei i rusinareafemeilor innebunite de groaza, in mornentul cind in ini-mile .fiecaruia dintre noi sila izbinditoare sapa rani princare viata noastra intreaga pare ca se duce.

Nu-1 vom blastama pe batrin". Nu vom dori ca mor-mintul lui sa aiba aceeasi soarta ca ale sfintilor nostridomni, batuti, dupa sutele de ani ai odihnei lorde ghiulelele barbarilor turbati cari oarta tot inainte, invechea Valahie austriaca", Steagul negru i galben alcelei mai fatarnice tiranii. Nu vom cere rasplatiri dumne-zeiesti ca toat neomenia si profanarea pe care o suferimsa se prefacd in furtuna care sa arunce in vint cenusalui si a stramosilor lui.

Ne vom opri thcuti inaintea acestui sicriu pe care-1apara uriasa fantasma a Fatalitatii.

El n-a vrut tot ce s-a facut sub dinsul i printr-insul.Nu era nascut ca sa voiasca aceasta sau altceva. Tinararuncat de soarta pe un tron zguduit de revolatie, el afost totdeauna jucaria puterilor care-1 inaltasera numaipentru a-1 chinui. Proclamat intre spinzuratorilerevolutionarilor unguri, el a prezidat ca rege al Ungarieiatitea alte spinzuratori. Pazit de rusii de la 1848 impotriva

56

multimi-

liniptite,

popoarelor sale rebele, el a lovit de doug ori in Rusiaeareia-i datora existenta statului sau insui. Sah at deromilnii din Ardeal, el a lsat ca impotriva lor s5 seindeplineasc5 toate actele unei dezmatate tiranii [...1.

Stia asa tie putin din toate acestea, din orice nu erabuna lui viat5 pliicut de burghez blajin din Viena ! Dar,si cind voia mai mult s se ascunda de orice datoriepentru a gusta aceste plceri modeste, Fatalitatea rasgreasi in fata omului, dupa ce-si btuse joc de onoarea suve-ranului. Ea ii arunea inainte cadavrele celor mai deaproate ai lui : fratele executat in Mexico, fiul cu teastazdrobita la bete, sotia pribeaga injunghiat Ia Svitera,mostenitorul doborit de gloante in Bosnia furat5. In jurullui omor si nebunie. El stergea singele ce-i tisnise pe hain5si se ruga de o indurare care nu i-a fost ingkluit5 ni-ciodat5. Un urias ar fi fost frint fiindca ar fi luptat ; els-a plecat la toate si a trait astfel optzeci si sase de ani.

Ii va inmorminta Wilhelm, imp5ratul german,si cu dinsul va ingropa insusi viitorul Austriei. Iar a-supra mormintului aceluia earuia nimic nu i-a fost cru-tat", cezarul hunic va v5rsa, dup datina strAmosilor

singele milioanelor pe care se ateste Inca sd leinjunghie.1916

DOI OAMENI DIN VREMEA MAI VECHE(GENERALUL BENGESCU-DABIJA

SI PROF. I. RALET)

A murit la Bucuresti generalul la pensie Bengescu-Dahlia. Dind vestea, ziarele au ad5ugit si note biografice

57

pagini,

bibliografice, care erau absolut de nevbie. Fiindcg lu-mea uitase c raiposatul ofiter a tinut pe vremuri con-deiul, cd a fost colaborator al Convorbirilor, cd a primitaplauzele teatrului i cg a trecut cu laude prin criticaziarelor.

Caci el a scris Pigmalion.Pigmalion ? 0 poveste clasicg din Tlmaque j.Didona lui Virgil, Tirul si Cartagena, Orientul Vara

Flaubert si Salammb. 0 clasicg rinduialg in actiune, unsever si maiestos vers dupg Racine. 0 rece mindrg mo-raid.

Constiinta cg s-a fcut greu un lucru trainic. Greuta-tea era neaggduitg ; luni, poate ani trebuie pentru ase-menea osteneli. Mult trudg pentru o clipg de succes.Onestitate si respect de artd. tiinta i constiint 2

acum Teatrul National reprezintg improvizatiileaventurierilor artei, a cgror ignorantg e in stare a spurcaorice subiect, i lumea aplaudg...

Un progres.cind a venit vestea mortii generalului, se inmor-

minta la Iasi profesorul I. Ralet. Un boier mare frgmosii. 0 crestere aleas Mfg nici o pretentie. Mari legg-turi sociale fr nici o-ambitie politicg.

0 stiintg i un talent farg nici o reclarng.fiindc a predat matematicile iubite lui, mi-I

amintese spunind acum vreo treizeci de ani incapabiluluiin materia sa care eram : Nu stii ? Nu stiu nici eu...S incercgm impreung... Deci bungtate in loc de peda-gogie.

erau la ingropare, intre cei putini, tot mai putiniping la mormint caci avea multi prieteni mosiifgrg boierie, pretentii fgra crestere la oameni cari ieseaucu tigara in gurg inaintea unui sicriu, ambitii politice

AveMurtle lui Telemac de Fnelon.9 George Bengescu-Dabija (1844-1916) este 9i autorta libre-

tului operetei Olteanca de Ed. Caudella 9i G. Otremba.

58

I

gi

gi

$i

$1

$i

$i

fara nici o legatura sociala, reclamagii Med talent sistiinta si multi profesori *cu stearpa pedagogie Med unpic de bunatate.

$i aici un progres.

1916(IV)

ZIUA LU1(A LUI MIHAI VITEAZUL)

Pentru intiia oara de cind cautam in trecut dovadaca se poate indeplini cel mai firesc ideal al neamuluinostru, 1-am uitat de ziva lui.

An de an, hramul sfintilor arhangheli ne indreptagindurile catre dinsul. Daca aceasta pomenire nu se faceacu acea larga participare a lumii intregi, indemnata siluminata de o pres in adevar nationala, credinciosiicultului biruintilor si dreptelor lui cuceriri ii inchinaucu pietate aceasta zi de amintiri glorioase si de sacresperante. Sus la Mihai Voda, in biserica straveche pecare el o innoise, se celebra slujba de vesnica pornenirea celui care pentru aceasta a fault destul. Tineretul,mult-putin, lua parte la liturghia savirsita de un clericfoarte cult si cu aspect impunator.

Se rostea cuvintarea indatinata de un delegat al Li-gei culturale, al carii steag arnintea o neaprata datorielupttoare de mini, si uneori luptatorul era chiar profe-sorul de alaturi 1,-unde se pastrau comorile scrise aletrecutului, si, fiind el un roman de peste hotare, un bu-covinean, cuvintele lui, de o asa de apasata si sonora

i Dim. Ottciul.

59

energie, aveau un deosebit rasunet in inimi. La statuiade bronz atirna o cununa notia, legata cu tricolorul in-tregirilor asteptate. Si deasupra Tirgovistei detronate, inlacasul stramosilor celui amintit in aceasta zi, linga ra-masitile eroului pe care le-am vazut salutate cu onoruriregale de armata care a mostenit cinstea biruintilor, seinaltau rugacluni pentru odihna aceluia, dar si pentrufericita indeplinire de noi insine a aceleiasi misiuni.

Ieri biserica bucuresteana a ramas fara alt public 1decit al arhimandritului Scriban, ramas cine stie cum side ce ; acolo si Dimitrie Onciul, care nu-si putea parasipaza Arhivelor.

Dar clericul n-a putut sluji, si gura dascalului de is-toria rornanilor a ramas muta.

Iar la Dealu, in necropola neamului domnesc de pevremuri, nu mai era nici slujba si nici cela pentru careobiceiul cerea sa se faca. Intocmai ea i acum trei sutede ani, el era un invins, un invins din nou, in sufletulsau trecut asupra urmasilor, si, intocmai ca atunci, el-ratacea intre straini, pe acelasi drum al dreptatii pe carecalca in ziva cind pornise pentru a cere razbunarea sacuvenita de la Rudolf imparatul.

In aceasta tacere nu e insa o renuntare.0 dovedesc cele trei sute de mil de oarneni cari sunt

inca sub steag, dup ce tovarasii lor au cazut prada mortiisi a robiei. 0 dovedesc biruintile kr de ieri si indatorireape care ele au impus-o lumii, oricare ar fi terminul cindea va trebui sa li-o plateasca.

0 dovedesc prieteniile nepretuite pe care ni le-a datjertfa kr si care au facut din cauza romaneasca o cauzaa omenirii.

1 Bueuretiul era sub ocupatie germang.

60

o dovedesc mai ales sufletele care in aceste sufe-rinte riumai puteau s capete energia pe care el insusio cistigase prin doua sute de ani de robie a neamului ski !

19/7

ANTON NAUM

A inchis ochii la virsta de optzeci si opt de ani, dupao scurta l5oal, ca o izbavire, Anton Naum.

A fost cel mai blind om pe care-I cuprindea Iasulacesta de care era legat cu- toate fibrele sufletului saude o delicateta incornparabila. Daca poezia ar fi creatinsasi un orn care sa-i fie inchinat numai ei, si Inca eln-ar fi putut sa fie mai senin, mai lipsit de orice triviali-tali inerente trupului omenesc, mai bun cu altii i maiimpacat cu sine decit acela care s-a dus acuma.

A facut versuri frurnoase, de o clasica liniste, din carese desfac miresmele unor vremi mai bune decit a noastra.A imbracat in vesminte de krigrijita forma clasica legendemedievale care la altii rid cu viclenie, iar la el zimbescabia, cit ingaduie decorul de la care purtarea lui ca scriitornu se putea departa. 5i in anii din urma acest spirit pecare natura n-a vrut sa-1 umileascd, ci 1-a pastrat vioisi elegant in trup, intreg si suptire la minte pind in ceasulcind i-a placut sa puie capat trecerii lui aici jos, si-agasit multamirea suprema in jocul armonios al silabelorcare irribracau inchipuiri curate.

Nu-1 asamanan-i cu alti poeti. El insusi era o intruparea poeziei. Se petrecuse intre dinsul i singurul obiectal evlavioasei lui iubiri acea confundare deplin care

61

Si

irnpiedecg a se despgrti un preot cu fierbinte rivng dezeul cgruia i se inching.

Vieii i-a cerut un singur lucru : s tacg in jurul lui.$i, cu adevgrat, ideal de tgcutd a fost atmosfera in caretrei sferturi de veac, un secol intreg