C A P I T O L U L IV

C A P I T O L U L IIIMEDICATIA ANTIHIPERTENSIVASI PRINCIPIILE TRATAMENTULUI FARMACOLOGICTratamentul medicamentos se face la recomandarea medicului si sub supravegeherea sa, pe principiile urmatoare: 1. Tratamentul se face continuu, permanent.2. Scopul tratamentului este scaderea valorilor tensiunii arteriale3. Tratamentul este individualizat, adica este specific unui anumit bolnav. Nu comparati tratamentul dvs cu al altui pacient, deoacere, in functie de caracteristicile individuale pot fi diferite, uneori total, si ambele sa fie corecte!4. De obicei se asociaza doua sau trei medicamente din clase diferite (vezi mai jos clasele de medicamente) in doze mai mici, decat sa se prescrie un singur medicament in doza mare, scazand astfel riscul de efecte secundare.5. Nu modificati singuri doza de medicamente, pe principiul a crescut tensiunea, trebuie sa cresc doza de medicamente! Mergeti la medic, deoarece simpla crestere a dozei poate sa fie urmata de efecte secundare importante, fara sa scada si tensiunea arteriala! Daca un medicamente va este prescris in doza mica ( o jumatate de tableta, o tableta) inseamna ca este foarte puternic, sau ca poate avea efecte secundare foarte mari; de aceea, nu cresteti singur doza de medicamente!6. Nu adaugati singuri un alt medicament , fara sfatul medicului, datorita riscului de efecte antagonice intre medicamente.7. Intreruperea tratamentului este de obicei urmata de cresterea rapida a tensiunii arteriale cu riscul producerii unui accident vascular cerebral; cea mai comuna cauza de intrerupere a tratamentului este pentru ca am mancat putin sarat, sau ca sa beau si eu un pahar de vin.ATENTIE: simpla intrerupere a tratamentului creste tensiunea arteriala, dar ASOCIATA CU CRESTEREA CONSUMULUI DE SARE SAU ALCOOL poate avea efecte grave imediate, cresterea tensiunii fiind foarte mare la asocierea acestor factori!!!Nu se recomanda asocierea alcoolului cu medicamentele, dar daca tot vreti sa riscati consumand sarat sau cu alcool ( sa spunem cu o anumite ocazie, aniversare, An Nou, etc), luati totusi medicamentele de tensiune cu cateva ore (3-4 ore) inainte de acest exces, si continuati sa le luati normal dupa ce momentul de nerespectare a indicatiilor medicale a trecut.Medicamentele cele mai folosite in tratamentul hiperteniunii arteriale sunt impartite in mai multe clase:1) Diureticele - au fost primele medicamente folosite in tratamentul HTA; in primele zile de folosire, diureticele reduc tensiunea arteriala prin reducerea volemiei. Pe termen lung, efectul hipotensor se datoreaza reducerii rezistentei vasculare periferice.Se cunosc mai multe tipuri de diuretice: diuretice tiazidice (Nefrix), diuretice de ansa (furosemid, acid etacrinic), indapamida, diuretice economizatoare de potasiu (spironolactona).Efectele adverse apar in special la folosirea pe termen lung a diureticelor tiazidice. Acestea includ: hiperglicemie, hiperuricemie si hipercalcemie, dislipidemii, alcaloza metabolica, hipovolemie, hiponatremie si insuficienta renala functionala (daca se folosesc in doze mari), hipokaliemie, manifestari alergice, purpura vasculara, vasculite (tiazidice), nefrita interstitiala (furosemid), ginecomastie, diminuarea libidoului(spironolactona).Tratamentul cu diuretice (tiazidice) este limitat de conditia metabolica a pacientului (diabet zaharat, hiperparatiroidism, dislipidemie) pe care o poate agrava, amplificand riscul eterogen pe termen lung. Daca folosirea lor este indispensabila, se prefera folosirea indapamidei (nu are efecte metabolice) sau furosemidul.

2) Inhibitorii simpaticia) Inhibitorii adrenergici cu actiune periferica - includ Guanetidina (rezervata formelor severe de HTA care nu au raspuns la alta medicatie antihipertensiva), Guanadrel si Bethanidina. Efectele adverse ale acestor medicamente includ: somnolenta, astenie, obstructie nazala, tulburari de dinamica sexuala, bradicardie.b) Inhibitori adrenergici cu actiune centrala: alfa-metildopa, clonidina, guanfacina si guanabenz.c) Inhibitori adrenergici cu actiune centrala si periferica - sunt reprezentati de rezerpina. Efectele sale adverse pot impune chiar oprirea tratamentului: depresie-uneori severa, sindroame extrapiramidale, hiperaciditate si chiar ulcer gastric; utilizarea rezerpinei este pe cale de a fi abandonata.d) Alfablocantele adrenergice : - neselective: fenoxibenzamina si phentolamina, se folosesc in tratamentul crizei de feocromocitom sau in criza hipertensiva din fenomenul de rebaund la clonidina. Nu se folosesc in tratamenul cronic al HTA.- selective: przosinul- produce arteriolo- si venodilatatie, fara sa determine tahicardie. Poate fi folosit ca monoterapie. Efectele sale adverse (cefalee, oboseala, uneori ameteli) sunt nesemnificative, cu exceptia hipotensiunii posturale de prima doza.e) Betablocantele - cele mai folosite in prezent sunt atenololul, metoprololul, nadololul. Betablocantele, in special cele neselective si in tratament pe termen lung, au efecte adverse metabolice (efect dislipemiant, dereglari ale glicemiei la bolnavii diabetici)f) Alfa-betablocantele: labetalolul este eficient in tratamentul HTA usoare si moderate in monoterapie, sau in tratamentul urgentelor hipertensive sub forma injectabila.g) Inhibitori adrenergici cu actiune mixta: urapidilul - este practic lipsit de efecte adverse, fiind eficient in monoterapie in HTA moderata, avand avantajul de a putea fi administrat in doza unica. Administrarea parenterala este rezervata urgentelor hipertensive.3) Vasodilatatoare directe musculotrope includ dihidralazina, endralazina, minoxidilul, diazoxidul, nitroprusiatul de sodiu. Efectele adverse sunt determinate de vasodilatatia periferica (tahicardie, angina pectorala, retentie hidrosodata, cefalee, eritem facial, congestie nazala).4) Inhibitorii sistemului renina-angiotensina - cel mai mult s-au impuns inhibitorii enzimei de conversie (IEC) : captopril, enalapril. IEC au devenit grupa de medicamente antihipertensive cea mai larg utilizata. Sunt indicati in toate formele de HTA, cu putine exceptii: HTA prin stenoza bilaterala de artera renala, HTA in sarcina, HTA cu insuficienta renala cronica avansata.Folosirea pe termen lung a IEC scad morbiditatea si mortalitatea cardio-vasculara la hipertensivii tratati, precum si evenimentele coronariene, in insuficienta cardiaca.

5) Blocantele de calciu: verapamil, diltiazem, nifedipina. Aceste medicamente au efecte adverse limitate, sunt lipsite de efecte adverse metabolice si sunt larg folosite in tratamentul HTA usoare, moderate sau severe. Indicatiilor principale sunt: HTA la persoane varstnice, HTA asociata cu tahiaritmii ventriculare, HTA la persoane cu diabet zaharat, HTA asociata cu angina Printzmetal (vasospastica), boli vasculare periferice sau afectare cerebrovasculara, HTA cu manifestari precoce de ateroscleroza.Tratamentul HTA trebuie sa tina seama nu numai de principii, dar si de factorii individuali ai fiecarui hipertensiv. Alegerea medicatiei initiale si in continuare trebuie sa tina seama de eficienta, in conditiile unor efecte secundare cat mai mici si tolerabile, usurinta de administrare, calitatea vietii si cost.Principiile tratamentului farmacologic1. Folosirea unor doze mici de medicament pentru initierea terapiei - doza cea mai mica disponibila, in efortul de a reduce efectele adverse.

2. Daca nu se obtine un raspuns bun la doza mica dint-un medicament se creste doza medicamentului pana la obtinerea rezultatului dorit.3. Folosirea unor combinatii de medicamente adecvate pentru a maximaliza efectul antihipertensiv si a minimaliza efectele adverse.

4. Schimbarea unui medicament cu altul dintr-o clasa diferita daca raspunsul este foarte slab sau toleranta nu este buna.

5. Folosirea medicamentelor cu actiune de lunga durata.PAGE 21