96-Universul Copiilor_nr25&26 2012 - Site

Universul copiilor O revistă a Şcolii Anastasia Popescu

Nr. 1&2 (25&26) /

Ianuarie-Februarie 2012

Şcoala Anastasia Popescu

„Cine este aproapele nostru...”

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2012 să fie declarat „Anul omagial al Sfântului Maslu și al îngrijirii bolnavilor” în Patriarhia Română.

Între manifestările culturale, programate cu prilejul anului omagial, Sectorul teologic-educaţional organizează Concursul naţional de miniproiecte de educaţie social-filantropică intitulat „Copilul învaţă iubirea lui Hristos”. Concursul se adresează copiilor, preoţilor și profesorilor de religie implicaţi în Programul catehetic „Hristos împărtășit copiilor” și urmărește să educe copiii în sensul ajutorării semenilor aflaţi în suferinţă.

Scopul concursului este de a cultiva dragostea faţă de semeni și de a-i educa pe copii în sensul ajutorării celor aflaţi în suferinţă: bătrâni, bolnavi, singuri, copii în situaţii speciale, familii sărace.

Şcoala „Anastasia Popescu” îşi propune să participe la acest proiect cu o echipă formată din elevii cei mai implicaŃi în acŃiunile pe care le demarăm în luna februarie: activităŃi care să ducă la strângerea de fonduri pentru o donaŃie către un aşezământ dedicat persoanelor de vârsta a treia, singure, pentru care întâlnirea cu copiii poate constitui o alinare, o bucurie. Proiectul Şcolii „Anastasia Popescu”, al cărui subtitlu „Cine este aproapele nostru...” vorbeşte de la sine, se va derula în parteneriat cu Biserica Popa Nan şi va avea ca Ńintă comunitatea sectorului 2. Suntem convinşi că „beneficiarii” vor fi nu doar cei către care se îndreaptă acŃiunile proiectului, ci şi elevii, părinŃii, profesorii, şcoala în întregul ei; aceasta se va întări în spaŃiul comunitar şi îşi va redefini valorile specifice, reprezentative.

Dragi cititori, Ianuarie devine o lună tot mai scurtă (din cauza vacanŃei!), iar februarie, pe care ne bazam, a venit cu zăpezi neaşteptat de mari, cu zile de întrerupere a şcolilor, cu mari probleme în Ńară, care nu ne pot lăsa indiferenŃi. Iată motivele pentru care acest număr este dublu şi soseşte atât de târziu către voi. Să nu uităm însă că în curând „MărŃişorul” ne va aduce soarele înapoi, iar firişoarele roşu şi alb vor povesti tuturor despre puritate şi iubire, despre Dochia şi Dragobete...

Din mărŃişoarele lucrate cu drag de elevii Şcolii Anastasia Popescu

2

Universul copiilor – O revistă a Şcolii Anastasia Popescu


Pictura românească şi valorile ei universale - fragmente de reportaj

”Între 15 – 17 ianuarie 2012, la Ateneul Român s-a organizat expoziŃia „Despre internaŃionalitatea picturii româneşti”, cu ocazia Zilelor Culturii Române. În această expoziŃie s-au aflat opere ale pictorilor şi sculptorilor români, cum ar fi: Nicolae Tonitza, Constantin Brâncuşi, Miron Radu Paraschivescu (da, chiar poetul!).

Pe 17 ianuarie, clasele gimnaziale ale Şcolii „Anastasia Popescu” au vizitat această expoziŃie. Printre vizitatori eram, desigur, şi eu. Am plecat de la şcoală cu troleibuzul și am coborât la PiaŃa Victoriei, iar de acolo am mers pe jos până la Ateneul Român. Acolo l-am omagiat pe marele poet Mihai Eminescu, spunând poezii în faŃa statuii sale. După acest moment de evocare a poetului, am pătruns în Ateneu şi am privit expoziŃia. Picturile erau minunate, dar preferatele mele au fost „Pe malul Someşului” şi „Spaima” (Corneliu Baba). Am aflat, de asemenea, că tablourile urma să fie licitate a doua zi, iar banii sa fie folosiŃi pentru proiecte culturale.

Atmosfera din sala expoziŃiei era una serioasă, (chiar mai solemnă decât în sălile muzeelor unde ne-a condus profesoara noastră de pictură, Roxana Cioată), liniştită, deosebit de plăcută. Am înŃeles, o dată în plus, că arta este foarte importantă pentru oameni şi că trebuie respectată, ca şi creatorii ei.

Am fost plăcut impresionată de frumuseŃea picturilor, a Ateneului, şi de respectul oamenilor faŃă de ele. Acest eveniment a fost cu adevărat special.” (Mara Ciuntu, cl. a VII-a, „PrinŃul Radu”)

”Scopul acestei vizite a fost de a ne îmbogăŃi cunoştinŃele despre istoria Ateneului Român şi a artei noastre naŃionale, care este recunoscută pe plan internaŃional.

Imediat după ce am terminat de mâncat, ne-am urcat într-un troleibuz şi am pornit. Spun asta, pentru că şi călătoria cu un mijloc de transport în comun face evenimentul mai interesant, dat fiind că mulŃi dintre noi nu prea au parte de această experienŃă. Înainte de a admira tablourile expoziŃiei, ne-am oprit în faŃa statuii lui Eminescu pentru a depune un buchet de flori.

ExpoziŃia era restrânsă, tablourile dispuse de-o parte şi de cealaltă a culoarului iar sculpturile, pe centru. Atmosfera era una caldă, familiară, în contrast cu sobrietatea evenimentului, datorită nuanŃelor calde, primitoare, ale marmurei. Chiar dacă nu erau expuse decât puŃine lucrări din cele 140, au fost câteva („Pe malul Someşului” şi „Spaima”) care transmiteau cele mai nebănuite emoŃii.” (Smaranda łurlete, cl. a VII-a „PrinŃul Radu”)

Ateneul Român funcŃionează în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor. Construit în urma cu 120 de ani (1886-1888), este situat pe Calea Victoriei vis-a-vis de Palatul Regal. Sala de Concerte are 794 de locuri și are o înălţime de 41 m. Scările sunt făcute din marmură de Carrara. În faţa Ateneului se află statuia lui Mihai Eminescu turnată în bronz, aparŃinând sculptorului Gheorghe Anghel şi realizată în 1963. Ateneul Român găzduiește conferinţe, concertele simfonice ale Societăţii Filarmonice. El a fost imaginat ca ”un palat al știinţei și artelor”. Pentru mine este unul dintre cele mai interesante monumente. Eu și clasa mea am ajuns acolo cu autobuzul. A fost un drum foarte interesant. Când am coborât din autobuz a trebuit să mergem pe jos destul de mult. La Ateneu am vizitat o expoziţie de tablouri cu semnături celebre, care urma să fie scoase la licitaţie. Apoi am fost în sala de concerte. Acolo ghidul ne-a arătat o orgă pentru care chiar George Enescu a strâns bani. Când ne-am întors la școală, ne-am așezat cu toţii obosiţi în bănci. (Andrei Stoi, cl. a IV-a ”Domniţa Ancuţa”)

3



Schimbăm România „Suntem responsabili nu numai pentru ceea ce facem, dar şi pentru ceea ce nu facem.” – Molière

Fundaţia Romanian Business Leaders (FRBL) a reunit antreprenori și manageri din toate domeniile și industriile în primul Summit al mediului de afaceri românesc, care a avut loc intre 3 si 5 februarie 2012, la Bucuresti. Cu această ocazie, liderii de business au avut oportunitatea să contribuie cu propriile idei la un plan de acţiune pentru un mediu de business performant.

Mediul educaţional preuniversitar a fost reprezentat la acest summit de doamna Cristina Moise, profesor și director de dezvoltare al Școlii Anastasia Popescu. Astfel, doamna Cristina Moise a putut fi mesagerul nostru. Vă invităm să citiţi mai jos o parte din mesajele pe care copiii Scolii Anastasia Popescu le-au transmis României și liderilor români reuniţi la acest summit.

„Cred că ar trebui să ne gândim mai bine la ceea ce putem noi oferi, nu la ce putem primi. Nu suntem singuri, ci un întreg. Nu trebuie să aşteptăm „neputincioşi” ajutorul altora, ci să încercăm singuri să ne rezolvăm problemele. Nu trebuie să ne pierdem interesul, ci trebuie să ne pese!” – Tania Şendroiu, cl. a V-a „Pentru a reuşi să facem ceva care să schimbe România, ar trebui să ştim ce vrem să facem şi cum. Apoi să ne apucăm de treabă. Ar fi bine să ne schimbăm noi, apoi poate vom reuşi să ajutăm Ńara.” – Teodora Burcea, cl. a VII-a

„Deşi trăim în ea, vrem să plecăm, iar când plecăm îi ducem dorul. Nu ar fi mai bine să o reparăm, pur şi simplu? Pe noi înşine să ne cizelăm, ca să încetăm s-o criticăm.” – Mara Ciuntu, cl.a VII-a „Să spunem că, la început, o persoană aprinde o luminiŃă. Apoi altele îşi iau inima-n dinŃi şi aprind alte

luminiŃe. Şi tot aşa, se adună o sumedenie de luminiŃe, care strălucesc în întunericul sumbru.” Maria Florea, cl. a VII-a „Cum salvăm România? Încetul cu încetul, pas cu pas, începând de la baza societăŃii: educaŃia. Nu putem schimba totul deodată şi nu putem să facem bine acolo unde răul este deja bine fixat, dar putem schimba viitorul, investind în educaŃia celor ce peste ani vor conduce Ńara. Acolo trebuie să investim, căci România de mâine este în mâinile tinerilor! Ei sunt viitorul!”- Mihnea Bălănescu, cl. a VIII-a

”Majoritatea românilor trăiesc de pe azi pe mâine, fără să se gândească la viitor. Ei se spală pe mâini de Ńara aceasta neapreciată şi subevaluată şi le-o pasează urmaşilor lor. Dar pentru ca ceva să se schimbe în Ńara asta, noi nu trebuie să devenim aşa, de aceea punctul de pornire al acestui proiect suntem noi, copiii! SprijiniŃi-ne, educaŃi-ne, apropiaŃi-ne de România!” – Oana Mârzan, cl. a VIII-a

”Împreună putem reuşi să aducem România într-o stare mai bună, iar în copiii noştri să se nască acea iubire de Ńară, datorită căreia atâŃia oameni de valoare şi-au dat viaŃa. Hai române, ridică-te şi împrospătează-Ńi Ńara!” - Smaranda Ţurlete, cl. a VII-a ”Putem să ne bazăm şi pe cei tineri pentru că ei au mintea mai limpede şi gândesc mai uşor faŃă de adulŃi. Ei nu se complică şi poŃi să iei de la ei exact ce îŃi trebuie chiar dacă sunt tineri.” - Vlad Chiorpec, cl. a VIII-a. ”Fiecare persoană ajunge la o vârstă la care poate alege dintre a pleca sau a rămâne. Scopul nu este să plecăm lăsând în urmă o viziune greşită, ci să ne asigurăm că următoarea generaŃie va avea un loc mai bun. Lucru care poate deveni real numai prin educaŃie.” - Andra DorobanŃu, cl. a VII-a

”România are mult potenŃial prin resursele şi atracŃiile ei turistice. Nimeni nu vede importanŃa Ńării şi acest lucru trebuie îndreptat spre bine.” - Florin Dumitru, cl. a VIII-a ”Nu numai viitorul Ńării noastre, dar şi al altor Ńări stă în educaŃie. Pentru aceasta ne trebuie profesori buni şi elevi silitori.” - Ana Tănăsescu, cl. a VIII-a

”În ultimii ani am constatat că la alte şcoli copiii nu sunt la fel de protejaŃi ca la noi la şcoală. Noi trebuie să schimbăm asta! Chiar dacă noi, copiii nu putem chiar acum, o să luptăm pentru educaŃie când o sa fim mari. Trebuie să ne implicăm! Să schimbăm viitorul României!” - Ilinca Lazăr, cl. a VI-a

”Să aprindem lumina! România trebuie mobilizată şi singurii care putem face ceva suntem noi! SprijiniŃi-ne, EducaŃi-ne şi daţi-ne putere să reuşim!” - Alexandra Butmălai, cl. a VIII-a ”Vă mulŃumim că priviŃi obiectiv viitorul! Dumneavoastră trebuie să vedeŃi că schimbarea României în bine începe chiar cu noi. Vă rog frumos să vedeŃi lucrurile bune pe care le avem, care nu pot fi luate de către nimeni!” - Alexander Leibovici, cl. a VIII-a

4



Pozne dragi cu Shiny

De când a intrat prima dată în casa noastră, viaŃa mea s-a schimbat cu 180⁰. Era mică, aurie, destul de timidă şi cuminte. Shiny părea câinele perfect. Până când am scos-o pentru prima oară afară…

Era şocată şi speriată. Atât de copleşită a fost de culorile oraşului şi de sunetele acestuia, încât a rămas nemişcată. Tata a trebuit să o ia în braŃe şi să o ducă până în parc. După ce a mirosit absolut totul (şi a mai făcut câteva boacăne pe care mai bine nu vi le spun), am plecat acasă. La un moment dat, când eram la trecerea de pietoni, nu ştiu cum a reuşit să iasă din lesă şi a început să fugă spre parc. Eu m-am speriat şi am început să alerg după ea. Când am prins-o, era muradă şi speriată. Tata a luat-o în braŃe din nou şi aşa am dus-o înapoi acasă. A trebuit să îi facem baie. Surpriză!... Îi era frică de apă. Cu chiu, cu vai am reuşit să o spălăm. Acea zi a rămas bine întipărită în memoria mea. Pot spune că a fost apogeul vieŃii mele. Shiny mi-a schimbat viaŃa radical, uimindu-mă în fiecare zi cu prostioarele ei.

Într-o zi s-a mai întâmplat ceva năstruşnic. Veneam de la şcoală. Eram în maşină. Din vorbă în vorbă, mami a dus discuŃia într-un punctcare mi-a dat fiori : a spus că am pierdut-o pe Shiny !!! Îmi povestea că tata a mers cu ea în parc, la locul pentru căŃei, ca întotdeauna.

Shiny se juca împreună cu alŃi căŃei când, deodată, un câine vagabond a sărit la ea şi-a început să o muşte. Tata a fugit la locul faptei şi a Ńipat la câine. Shiny s-a speriat şi a fugit de tata. El a luat-o la fugă s-o prindă, dar n-a mai putut, pentru că şi-a scrântit piciorul. A sunat-o pe mama şi a anunŃat-o ce se întâmplă. Mama s-a îmbrăcat şi-a ieşit s-o caute. S-a uitat în stânga, s-a uitat în dreapta, dar n-a văzut-o. Când a dat să intre în casă, supărată, o vede pe Shiny care venea spre casă. Traversase singură strada! Aşa că, până la urmă Shiny a ajuns în siguranŃă acasă iar mama va trebui să păstreze şampania la rece pentru alte ocazii când o vom mai pierde şi-o vom găsi.

Altă dată am prins-o cu referatul lui tata în gură. Eu m-am amuzat, dar tata nu prea, pentru că a fost nevoit să refacă tot ceea ce scrisese. Şi nu era puŃin… Aşa că cine zice că scuza « câinele mi-a mâncat tema » nu e adevărată, se înşeală.

Să ai un câine e minunat. Pot spune că ziua în care am primit-o pe Shiny a fost o mare bucurie şi că de atunci am zilnic parte de surprize!

Diana Rădăcineanu, cl. a VII-a “PrinŃul Radu”

Pauza de joacă

Găsiţi logica șirului :

Completaţi șirul : L, M, M, … Eleni Stamatogiannis, cl. a V-a, „DomniŃa Maria”


5



Paul

Mă numesc Paul. Sunt un copil ca şi voi. Am împlinit în luna ianuarie 13 ani.

Sunt în clasa a VII-a, învăŃ foarte bine şi îmi doresc mereu să fiu primul. Îmi place să citesc şi să mă joc pe calculator. Îmi plac florile şi natura. Natura mă atrage prin farmecul ei, prin minunile pe care ni le arată şi prin culorile ei speciale.

Am uitat să vă spun că de la 7 ani stau într-un scaun cu rotile. Am o boală care este, cum zice bunica, „fără leac”; nu ştiu la ce se referă, dar eu sper ca într-o zi să o să mă fac bine şi o să alerg spre marea cea albastră şi nisipul auriu o să îmi mângâie tălpile.

De ceva timp nu mai pot să scriu, îmi înŃepenesc mâinile. Dar am găsit soluŃia: îi dictez mamei, iar ea îmi scrie temele. Nu vreau să merg la şcoală cu temele nefăcute. ŞtiŃi ce îmi mai doresc? Să alerg prin zăpadă, să fac îngeraşi în ea şi să mă dau cu săniuŃa. Într-o noapte am visat că mergeam cu bicicleta în Herăstrău, m-am trezit foarte fericit!

De ceva timp nu mai am prieteni. Nu înŃeleg de ce – eu sunt la fel, acelaşi Paul, doar că stau într-un scaun cu rotile. La şcoală unii copii râd de mine, alŃii îmi spun „handicapat”, dar eu nu mă supăr. O să le arăt eu lor când mă fac bine!

Ce să vă mai spun despre mine? Iubesc viaŃa şi îmi doresc să le arăt tuturor că sunt un copil la fel ca toŃi ceilalŃi copii de vârsta mea...

Sergiu Radu, cl. a V-a „DomniŃa Maria”

Lumea copilăriei

Există un loc din care... din care mulŃi vor să plece. Însă... gândesc foarte pripit... Această lume pe care, chiar dacă nu vrem, o uităm prea repede, de îndată ce o părăsim, este lumea copilăriei. Aici, copilul trăieşte în lumea lui, un fel de univers paralel, până ce vârsta maturităŃii îi fură toate fanteziile, visele, şi-l obligă să le recreeze printr-o renaştere.

Însă... însă nu toŃi reuşim şi uităm că un zâmbet de copil poate lumina chiar şi cea mai întunecată zi, deorece este un zâmbet sincer. În această lume nimic nu-Ńi poate păta sufletul, aşa că... să avem grijă să rămânem cât mai mult în ea, să nu ne uităm visele, ci să le luăm cu noi în viaŃă, să le păstrăm până la bătrâneŃe şi, când vom creşte şi noi mari, să încurajăm toŃi copiii să facă la fel, căci nimeni nu te poate da afară din această lume. Este alegerea ta dacă vrei să rămâi... sau să pleci.

Tania Şendroiu, cl. a V-a „DomniŃa Maria”

Miracolul copilăriei

Copilăria este ceva magic, incredibil. ToŃi oamenii au parte de acest miracol, chiar şi „oamenii mari”, care uneori uită că şi ei au fost copii.

Copilăria are farmecul ei. ÎŃi aminteşti când stăteai la sânul mamei, ascultându-i bătăile inimii care te alinau şi te linişteau?

Copilul este definit ca un omuleŃ firav, blând şi nevinovat. Tocmai de aceea el este ca o rază de soare în orice familie.

Atunci când copilul se naşte, respiră pentru prima dată, se petrece ceva magic. Incepe „miracolul copilăriei”.

„Când vezi sufletul curat şi nevinovat al unui copil, îŃi vine să zici că orice mamă e o născătoare de Dumnezeu.” (Francis Bacon)

Ioana Drăguşanu, cl. a VI-a, „PrinŃul Matei”

Compuneri cu temă dată – lucrări model

6



..

Je découvre, je me découvre – Promovarea proiectului Comenius la Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei și Formării Profesionale

Pe 27 ianuarie 2012, la sediul Agenţiei Naţionale pentru Programe Comunitare in Domeniul Educaţiei si Formării Profesionale, ANPCDEFP, a avut loc evenimentul “Ziua portilor deschise” – Comenius.

Școala « Anastasia Popescu » a participat în calitate de invitat pentru a prezenta exemple de buna practică din proiectul școlar bilateral Comenius Je découvre, je me découvre, din experienţa de școală gazdă pentru un asistent Comenius, precum și din activitatea cadrelor didactice care au participat la mobilităţi de formare individuală continuă și vizite de studiu în ţări ale UE.

Evenimentul s-a desfășurat sub forma unui târg la care au fost invitaţi să participe pe de o parte beneficiari ai acţiunilor Comenius care au diseminat activităţile realizate in cadrul proiectelor şi, pe de altă parte,

reprezentanţi ai unor instituţii din municipiul Bucuresti și din judeţele învecinate care nu au primit finanţare, dar au auzit de Programul Comenius și doresc să se familiarizeze cu acţiunile acestui program.

Centrul de interes al evenimentului a fost fără nicio îndoială prezenţa elevilor noștri de la clasele a VI-a, a VII a și a VIII a : Andra, Teodora, Carla, Dodo, Oana, Alexandra, Smaranda, Elena, Mihnea și Radu, care au prezentat activităţile desfășurate în cadrul mobilităţii din Spania și produsele finale realizate până în prezent în proiectul nostru Comenius. Școala « Anastasia Popescu » a avut un stand propriu pentru prezentarea materialelor promoţionale pe care copiii le-au oferit celorlalţi participanţi.

La eveniment a participat și Luigi Griffone, asistentul nostru Comenius, care a vorbit, bineînteles în limba româna, despre rolul lui în școală și despre proiectele de învăţare a limbii italiene, pe care le desfășoară împreună cu profesorii de limbi straine. Este de subliniat faptul că Școala « Anastasia Popescu » este singura școală din București care găzduiește un asistent Comenius, la nivel naţional fiind doar douăsprezece școli care desfășoară un astfel de program. La final, copiii și ceilalţi reprezentanţi ai școlii au fost felicitaţi de organizatori. Putem afirma că invitaţia de participare la acest eveniment de anvergură naţională constituie recunoașterea performanţelor Școlii ”Anastasia Popescu” în domeniul proiectelor si programelor de cooperare europeană. Prof. Sanda Ghioaldă Director educaţional Responsabil pentru proiecte și programe


7




Visul furnicii (Lucrare scrisă în cadrul Olimpiadei de limba româna)

Era odată o furnică mică, pe nume Rică. Furnica cea mică locuia într-o căsuŃă din coajă de nucă.

Ea bea roua dimineŃii şi mânca grăuncioare ca şi cum ar fi fost cele mai scumpe lucruri de pe lume. Furnica mică avea un vis mare-mare. În faŃa casei ei era un brad înalt şi stufos. Rică a visat şi încă visa să-l urce, auzind că cel care reuşeşte să ajungă în vârf e stăpân peste tărâm.

Într-o zi se gândi că nimeni nu-l împiedică să urce, aşa că îşi luă grăunŃa de porumb (era cea mai mare şi delicioasă) şi plecă spre brad.

Pe drum întâlni o omidă:

- Omidă, dragă surată, e cale lungă până-n vârf?

- Oho! Douăzeci de crengi stufoase, patruzeci cu muguri şi şaptesprezece cuiburi de păsări mâncătoare de furnici. Ai grijă, dragă furnică!

- O să am, bătrână omidă! Sărut mâna! zise Rică îndepărtându-se.

Trecu de prima creangă, de a doua, de a treizecea şi întâlni primul cuib. Se uită, se asigură că nu e locuit şi se hotărî să înnopteze acolo.

DimineaŃa se trezi, bău rouă, mâncă din grăunŃă şi porni la drum. Merse, merse zile întregi, crengi, cuiburi, pe toate le parcurse şi ajunse cu numărătoarea la şaptezeci şi şase, şaptezeci şi şapte de crengi.

- Of, am ajuns! zise Rică în gândul lui. Când se uită în sus nu zări vârful.

- Eh! Măcar am încercat! spuse el supărat şi se întoarse plângând acasă.

Ajuns acasă, îşi dădu însă seama de greşeală: când se oprise la cuib, numărase treizeci şi una de crengi, dar, când se trezise, începuse de la treizeci şi trei, astfel încât ar mai fi avut două crengi de urcat până în vârf. Se supără aşa de tare, încât îşi zise că aşa furnică leneşă nu mai există: să renunŃe la un vis aşa de mare pentru că nu numărase bine! Măcar ar fi putut să mai urce ca să vadă situaŃia! Fusese atât de aproape!

Irina Mateescu, cl. a V-a „DomniŃa Maria”

Invitaţie la joc

V-aţi gândit vreodată cum ar arăta două animale combinate?

Eu da! Uitaţi cum arată o vacă combinată cu un porc :

Vă invit să încercaţi și voi, să vedem ce iese. Puteţi combina, de exemplu :

- Un elefant cu o girafă, sau - Un cangur cu o zebră, sau - Un pește cu o pasăre, sau - Un arici cu o vulpe etc

Eleni Stamatogiannis, cl. a V-a, „DomniŃa Maria”

8



Școala Anastasia Popescu, școală gazdă pentru un asistent Comenius

Școli gazdă pentru asistent Comenius este o acţiune în cadrul Programului de învatare pe tot parcursul vietii.

Obiectivul acestei actiuni este de a oferi posibilitatea viitorilor profesori sa dobândeasca o mai buna întelegere a dimensiunii europene a predarii și învatarii, sa își îmbogateasca cunoștinţele de limbi străine, precum și cunoștinţele privind alte ţări europene și sistemele lor de învăţământ și să își îmbunătăţească abilităţile de predare.

Școla Anastasia Popescu este singura școală din Bucuresti și se numără printre puţinele școli din ţară care beneficiază de sprijinul unui asistent Comenius.

Astfel, Luigi Grifone, absolvent al Universita Cattolica del Sacro Cuore din Milano, Italia, viitor profesor de limba italiana și-a început stagiul în școala noastră încă de la începutul anului școlar 2011-2012. (Prof. Sanda Ghioaldă, Director educaţional/ Responsabil pentru proiecte și programe)

„La şcoala noastră a venit anul acesta un asistent Comenius italian, îl cheamă Luigi. Noi suntem una dintre cele douăsprezece şcoli din România şi singura din Bucureşti care a fost aleasă în acest proiect. Luigi ne învaŃă uneori italiană în orele de engleză şi franceză. Orele lui sunt foarte interesante, deoarece limba italiană este foarte apropiată de română şi mi se pare fascinant cum creierul omenesc înŃelege limbi străine fără să le cunoască.” Ilinca Lazăr, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

”Luigi este bun, are o relaŃie bună cu clasa, toată şcoala s-a acomodat cu el. Vorbim, râdem, ne distrăm, învăŃăm şi ne simŃim bine. Dar ne alegem şi cu experienŃă de viaŃă. ÎnvăŃăm şi o limbă în plus, italiana. Avem de învăŃat multe de la el. Şi când vorbeşte în italiană chiar îŃi dai seama cât de mult seamănă cu româna.” Tudor Mihai, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

“Luigi este o persoană drăguŃă şi amuzantă. Pentru mine este un mare beneficiu ca el să fie în şcoală. În afară de faptul că ne învaŃă engleză şi italiană, ne învaŃă şi despre cultura lui, iar noi îl învăŃăm câte ceva despre cultura noastră. Orele cu Luigi sunt, parcă, un joc. Sunt foarte amuzante şi Ńinem minte totul. E prietenos, glumeşte şi ne pătrunde în inimă mai repede decât ne-am fi putut închipui.” Anca Negoiu, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

„Luigi ne învaŃă limba italiană şi este amuzant. E simpatic şi se împrieteneşte cu toŃi copiii. Este absolut deosebit faptul că facem schimb de cunoştinŃe. Am auzit că el ştie să cânte și suntem nerăbdători să-l ascultăm.” Alexandru Olteanu, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

”Este o experienŃă extraordinară faptul că am primit în şcoala noastră un asistent Comenius. Luigi ne-a oferit o atmosferă foarte plăcută. Schimbul de cultură dintre noi şi Luigi mi-a crescut interesul pentru Italia.” Tania Şendroiu, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

„Părerea mea despre acest proiect este una foarte bună. Eu cred că este foarte bine să vină un om din altă Ńară, pentru că, atunci când vine, vine cu toată cultura, cu toate tradiŃiile şi cu tot ce are el mai bun. Luigi este o persoană foarte drăguŃă şi sper să revină în România după încheierea proiectului.” Theodor Sandu, cl. a V-a ”DomniŃa Maria”

9



Ce știe psihologul și ar fi bine să știţi și dumneavoastră

Se vorbește tot mai des despre teamă, îngrijorare, frică, anxietate în rândul copiilor.

Toţi copiii simt frici sau fobii, acestea fiind o etapă normală a dezvoltării lor.

Copiii mici pot manifesta teama de a nu fi separaţi de mama lor, sau încep să se sperie de persoane noi sau de străini.

Puţin mai târziu, copiii încep să se teamă de întuneric, încep să-și imagineze monștrii văzuţi în desenele animate, care le inundă viaţa.

În perioada adolescenţei, conștientizarea acută a Sinelui și emoţiile puternice (timiditatea) devin o parte obișnuită și, adesea supărătoare, a procesului de maturizare.

Atunci când temerile apar, ele sunt de obicei, o parte a procesului normal de dezvoltare prin care trece persoana. Uneori însă temerile și îngrijorarea pot atinge un nivel la care devin o problemă pentru copil sau pentru adolescent. Aceste temeri excesive sunt de multe ori temporare sau tranzitorii; totuși ele pot genera multe neplăceri, iar noi, ca părinţi, dorim să ajutăm copilul să depășească această etapă. Pe de altă parte, sunt copii ce manifestă temeri și îngrijorări mult mai intense decât alţii de aceeași vârstă, iar la unii copii, aceste temeri și îngrijorări continuă să se manifeste și în adolescenţă.

Unele temeri sunt perfect normale și se bazează pe cauze reale ( ex. un copil se teme să stea în clasă, pentru că este intimidat de colegul său). În alte situaţii însă, fricile și neliniștea pe care le resimt copiii sunt dificil de înţeles de către adulţi (ex. copiii care se îngrijorează pentru performanţa școlară, deși aceștia sunt destul de buni, copii care se tem pentru toate dezastrele posibile). În aceste cazuri este cu putinŃă ca anxietatea să fie o parte profund înrădăcinată a personalităţii copilului, iar părintele crede că acesta a fost sensibil și tensionat dintotdeauna.

Mulţi adulţi consideră copilăria ca fiind o perioadă lipsită de griji și responsabilităţi. Ar fi surprinși însă să afle că, de fapt, anxietatea este cea mai răspândită problemă a copiilor de toate vârstele.

Tulburările de anxietate care pot fi diagnosticate sunt întâlnite la aproximativ unul din zece copii, deși frici de intensitate mai scăzută, dar care afectectează totuși copilul, apar mult mai frecvent. Anxietatea și îngrijorările afectează copiii de toate vârstele, de la cei mici, la adolescenţi.

Anxietatea este un semn al unei suferinţe reale și nu un act de a atrage atenţia sau simpatia celorlalţi (deși, în cazuri mai rare, fenomenul poate complica scenariul).

Anxietatea poate interfera foarte serios cu viaţa copiiilor, reducându-le relaţiile din familie și/sau prieteniile.

Anxietatea poate fi controlată?

Vom răspunde în numărul viitor…

Psihoterapeut Ileana Zărnescu

Mini-tablouri realizate de Daria Istrate, cl. a II-a ”Domniţa Smaranda”, la orele de educaŃie emoŃională.

10



Povestea mea, povestea noastră Rubrica ”Povestea mea, povestea noastră” cuprinde povestioare lucrate de copiii Şcolii Anastasia Popescu sub îndrumarea doamnei psiholog Ileana Zărnescu.

Omida fricoasă

A fost odată o omidă fricoasă. Căreia îi era frică tare că nu se va transforma în fluture. Ea a întrebat pe toată lumea pe care o ştia. A întrebat-o şi pe Zâna fluturilor.

- Trebuie să ai încredere în tine! spuse ea cu o voce înŃeleaptă.

- Bine, o să am încredere în mine.

Omida s-a gândit la cel mai frumos lucru şi aşa reuşi să-şi Ńeasă acel înveliş mătăsos. Peste câteva zile se transformă într-un fluture frumos.

Ana Bălănescu și Andreea Olteanu, cl. a III-a „DomniŃa Bălaşa”

Steaua căzătoare

Într-o seară, Laura a auzit un zgomot. Îşi puse haina şi ieşi afară.

Când ieşi, văzu o stea căzută în iarbă. Din nefericire, steaua îşi rupsese unul dintre cele cinci picioruşe. O luă şi o îngriji. Peste trei luni steaua se vindecă. Apoi plecă înapoi, sus, în lumea ei.

De atunci, în fiecare noapte, steaua căzătoare apare pe ceruri şi zâmbeşte tuturor copiilor: mici, mari, înalŃi, scunzi, de toate felurile. Şi tot de-atunci ea se numeşte Luceafărul.

Anastasia Cuzuc și Eva Voicu, cl. a III-a „DomniŃa Bălaşa”

Micul iepuraş

Într-un orăşel, un mic iepuraş plângea fiindcă nu ştia să sară. El s-a dus la Matache: - Matache, cum poŃi să sari? - Mă gândesc la morcovii din grădina mea. Iepuraşul încercă şi nu reuşi. S-a dus la Mara: - Mara, cum poŃi să sari? - Mă gândesc la fratele meu mai mic! Acum pleacă! Iepuraşul se gândi la fratele lui nou-născut. Nu reuşi. Se duse la Rebeca, cea mai deşteaptă iepuroaică: - Cum poŃi să sari, Rebeca? - Timpul m-a ajutat. Iepuraşul aşteptă 2 ani. - Am reuşit, pot să sar! De atunci a devenit cel mai bun săritor.

Cristi Căzănaru, cl a III-a „DomniŃa Bălaşa”

Buburuza fără pete

Era odată o buburuză care se numea Laleaua. Se numea aşa pentru că era cărămizie şi nu avea pete deloc. Aşa se născuse ea, fără pete. Într-o zi, buburuza hotărî să o întrebe pe Violeta, cea mai frumoasă şi cea mai roşie dintre buburuze :

- Eu de ce nu am buline ?

- Pentru că eşti prea mică pentru a avea buline ca ale mele, spuse Violeta.

Peste câŃiva ani, Laleaua tot nu avea buline. După ce se termină anul, ea se duse la Margareta, cea mai înŃeleaptă şi mai bună buburuză care ar putea exista în zilele noastre. Laleaua o întrebă :

- Margareta ! Hei, Margareto, unde eşti ?

Margareta era într-un tufiş. Ea se trezi şi atunci Laleaua o întrebă :

- Margareta, eu de ce nu am pete ?

- Pentru că tu nu eşti buburuză, eşti gândac de bucătărie.

Horia Radu, cl. a III-a „DomniŃa Bălaşa”

11



Plictiseală? Nu e prea plăcut....

Dar câteodată, când aproape plutești și vocea profesorului e doar un ecou, adânc ascuns în subconștient, plictiseala devine altceva. Ceva aproape creativ...

Stăteam în clasă, la mine în bancă, holbându-mă la umbra facută de minutar peste cifrele metalice ale cadranului. Mi-am trecut degetele peste valurile făcute de fermoarul cizmei mele. Cum am spus, vocea profesorului era doar un ecou, departe, foarte departe, alterat de gânduri și memorii.

Apoi am văzut cartea din faţa mea: "Cărţi!" și m-am simţit ca și când aș fi citit o mie într-o secundă. M-am gândit la scris și am devenit scriitoare. M-am gândit la pixul de langă carte și am devenit un ilustrator de succes.

Ochii mei erau într-o cursă, între lucrurile de pe bancă. Fiecare obiect spunea o poveste diferită și construia o împărăţie nouă. Ideile urmau un fir rapid de gânduri: Carte, scris, literatură, artă, poze, imagini, desen, stilou, cerneală, vopsea. Tatuaje, chitară, muzică.

Toate acele lumi, chiar dacă au durat doar un moment, o secundă... distruse, atunci când cineva din clasă a scăpat ceva pe podea, cu un zgomot asurzitor, urmat de un sfios "Mă scuzaţi!". Apoi mi-am dat seama că prietena mea încerca să vorbeasca cu mine. Pentru un moment, am fost toatal absentă.

După încă trei cuvinte scrise în caiet, niște cerneală vărsată și un enervant "mai avem douăzeci de minute!" șoptit, am văzut pe fereastră un pescăruș.

Poate era din cauza filmului din seara precedentă, sau a vreunei cărţi, dar m-am simţit de parcă pescărușul acela era singura șansă să scap de acolo.

A fost însă destul ca să încep o nouă poveste...

Scriu asta, ca să te ajut să privești altfel. Domnica Sandu, cl. a VI-a, „PrinŃul Matei”

Gloriosa Superba

Plantă perenă cu creștere verticală și port de liană, se caţără pe suporţi ajutându-se de cârceii cu care se termină frunzele verzi strălucitoare, de cca 7-8 cm lungime și forma lanceolată.

Foarte căutată pentru aspectul exotic și extrem de decorativ al florilor sale mari, cu diametrul de 10-12 cm, cu 6 petale întoarse către exterior, adesea răsucite, de culoarea roșu intens și marginile puternic ondulate de culoare galbenă. Dispunerea culorilor în petale și forma acestora aseamănă corola acestei flori cu o flacără.

Denumire comună: Liana cu flori de flacără.

Familie: Liliacee

Origine: India și zona tropicală a Africii

Luca Spiridon, cl. a II-a ”Domniţa Smaranda”

Peştele exotic Beta

Beta, peştele exotic originar din Thailanda, este unul dintre cei mai frumoşi peşti pe care îi poŃi avea în acvariu. Sunt de toate culorile: de la albastru la roşu, portocaliu, alb, mov, negru, galben, verde, metalic… Cele mai întâlnite culori sunt albastru şi roşu. Apa în care se simt foarte bine este una mai caldă decât cea a temperaturii camerei, pentru că în Thailanda, apele în care înoată acest peşte sunt calde. În Thailanda chiar se organizează lupte cu aceşti peşti.

Peştele Beta este un peşte foarte deştept. Îşi învaŃă repede stăpânul.

Când este hrănit se ridică la suprafaŃă şi dă din coada superbă, la fel ca un câine… Dar el este doar un peştişor nostim…

Victor Trăistaru, cl. a V-a „DomniŃa Maria”

12



Sponsori: Şcoala Anastasia Popescu – prin bunăvoinŃa doamnei director prof. Mona Şerbănescu. Echipa de redactori condusă de prof. Ioana Paşparugă și Gia Iova, bibliotecar:

Ilinca Lazăr,

cl. a VI-a

Irina Mateescu, cl. a V-a

Sergiu Radu,

cl. a V-a

Tania Şendroiu cl. a V-a

Theodor Sandu,

cl. a V-a

Tudor Mihai,

cl. a V-a

Victor Trăistaru, cl. a V-a

Dmnica Sandu,

cl. a VI-a

Ioana Drăguşanu, cl. a VI-a

Teodor Ispas,

cl. a VI-a

Diana Rădăcineanu, cl. a VII-a

Mara Ciuntu,

cl. a VII-a

Daria

Istrate, cl. a II-a

Luca Spiridon, cl. a II-a

Ana Bălănescu, cl. a III-a

Anastasia Cuzuc,

cl. a III-a

Andreea Olteanu,

cl. a III-a

Cristi Căzănaru, cl a III-a

Eva Voicu,

cl. a III-a

Horia Radu,

cl. a III-a

Andrei Stoi,

cl. a IV-a

Alexandru Olteanu, cl. a V-a

Anca Negoiu, cl. a V-a

Eleni Stamatogiannis,

cl. a V-a

Maria Florea,

cl. a VII-a

Smaranda łurlete,

cl. a VII-a

Teodora Burcea,

cl. a VII-a

Andra DorobanŃu, cl. a VII-a

Alexander Leibovici,

cl. a VIII-a

Alexandra Butmălai,

cl. a VIII-a

Ana Tănăsescu, cl. a VIII-a

Florin Dumitru,

cl. a VIII-a

Mihnea Bălănescu, cl. a VIII-a

Oana Mârzan,

cl. a VIII-a

Vlad Chiorpec,

cl. a VIII-a

O furnică (Lucrare scrisă în cadrul Olimpiadei de limba româna)

Razele de soare cădeau prin fereastra camerei mele din muşuroiul familiei. Era o cameră mică, cu un pat micuŃ şi o fereastră mare. M-am dus spre bucătărie, unde mama mă aştepta cu o pâine mare, aproape cât o unghie de om. Am luat pâinea şi am plecat.

Apoi, pe când mă plimbam, am ieşit un pic din teritoriul familiei mele şi am văzut o grădină mare, cu flori albe, roz şi roşii, cu copii de toate vârstele jucându-se printre flori. Mama mi-a spus că se numea „perc” sau „part”. În „part” m-am dus.

Când am ajuns acolo am văzut o furnică din altă familie fiind călcată de un bebeluş mare şi gras. Când am ajuns în centrul parcului am văzut o fetiŃă într-un costum de baie dându-se cu un fel de unt pe corp şi întinzându-se pe un prosop. Lucea, probabil de la unt; m-am apropiat de ea. Părul brunet îi cădea pe umeri, cu câteva şuviŃe în ochi. M-am urcat pe mâna ei, cam alunecoasă. Cred că m-a simŃit, poate am gâdilat-o, căci m-a aruncat cât colo cu un bobârnac. Aveam un picior rănit şi şchiopătam, aşa că m-am îndreptat spre casă. Spre ieşire, bebeluşul gras era cât pe ce să mă calce, dar am scăpat doar cu o şchiopătare la alt picior. Când am ajuns acasă ...

Vă invit să daŃi voi un final povestirii mele. Doamna noastră de româna va premia cele mai interesante lucrări.

Ilinca Lazăr, cl. a V-a, „DomniŃa Maria”

Profesori îndrumători: Prof. PetriŃa Vlaicu

Prof. Gabriela Piscanu

Psihoterapeut Ileana Zărnescu

Prof. Sanda Ghioaldă

Prof. Mona Şerbănescu

Adresa redacŃiei: Str. Popa Nan, nr. 47B – Şoala “Anastasia Popescu” Vă invităm să ne vizitaŃi şi pe site-ul: www.arc-en-ciel.ro

ISSN : 2069–0177. ISSN-L : 2069–0177.

96-Universul Copiilor_nr25&26 2012 - Site

Documents

Transcript of 96-Universul Copiilor_nr25&26 2012 - Site