9 SCANTEI-SEPTEMBRIE Layout 1 ... teatru. El trebuie sؤƒ capteze atenب›ia, sؤƒ dea loc...

download 9 SCANTEI-SEPTEMBRIE Layout 1 ... teatru. El trebuie sؤƒ capteze atenب›ia, sؤƒ dea loc impresionؤƒrii

of 4

  • date post

    28-Dec-2019
  • Category

    Documents

  • view

    0
  • download

    0

Embed Size (px)

Transcript of 9 SCANTEI-SEPTEMBRIE Layout 1 ... teatru. El trebuie sؤƒ capteze atenب›ia, sؤƒ dea loc...

  • SCÂNTEI GALBENESCÂNTEI GALBENE pagina tineretuluipagina tineretului

    Nr 15, septembrie 2019 Nr 15, septembrie 2019 (supliment PLUMB)(supliment PLUMB)

    La Teatrul Municipal Bacovia s-a deschis stagiunea cu o repetiție cu public a monodramei Iulia, biata de ea de Gabriel Sandu

    Ai simțit vreodată dragostea ca pe o cădere în gol? Did you ever fall in love?

    Câteva impresii rămase după la- boratorul-atelier care a avut loc după reprezentația Biancăi Babașa - studentă la IATC, publicul și-a spus părerea în prezența managerului teatrului Eliza Noemi Judeu, a scenografului Cristian Marin, a regizorului Irina Crăiță Mândră, moderând dezbaterea jurnalistele Laura Huiban și Andreea Gavrilă. Au fost opinii pro și contra, la o tematică a lesbianis- mului.

    Eu am gândit cam așa: am spus câte ceva și-n sală.

    • Textul este dificil, fiind o psihodramă actuală și relevată simbolic ca decor, ca reacții, ca exprimare, ca structurare și gradare a acțiunii. Mono- logul este cel mai dificil instrument în teatru. El trebuie să capteze atenția, să dea loc impresionării și sugestiei. Nu se poate spune că Bianca Babașa nu a reușit asta, prin joc scenic, prin trecerea de la o stare la alta, prin muzică, da, prin dans dezlănțuit. A repetat doar 5 zile pen- tru reprezentație și desfășurarea i-a fost cursivă, legată. Să nu uităm că în cele 40 de minute de monolog ea trebuia să spună povestea întreagă a dramei, de unde a plecat și de ce a ajuns în acel cre- matoriu psihic al morții, trebuia să ne demonstreze că dragostea, azi, înseamnă cădere, că un tânăr, azi, nu are prea multe opțiuni și nu alege liber cum să trăiască, trebuia să demonstreze că unei sociețățI distruse tinerii îi răspund cu izolarea, cu sinuciderea. În fața absur- dului răspunsul poate fi dual: revolta sau sinuciderea, așa zicea și Camus în Mitul lui Sisif…Iulia alege ambele variante: mai întâi revolta, și apoi sinuciderea. E posibil ca publicul, timorat de lumina sumbră (lumânări) și de cușca în care se desfășura mono- drama să nu fi per- ceput mesajul tragic al textului. Nu, nu pot să cred. Toate erau sugestie bine pusă la cale. Scenaristul nu a văzut altă soluție de decor care să se preteze și sinesteziei publicului, cu miros și colorit funeste. Ca un cavou bacovian cu ul- time transparențe și erau, pentru mine, cel puțin, copleșitoare, atinge-rile Iuliei pe Plasa care o izolau de oameni, de viață…Bun scenariu!

    • Tematica deranjează? Foarte bine, și realitatea deranjează, dar nu putem rupe arta de realitate, oricât și-ar dori vechii să rămânem îmbuibați în se- colele trecute... Lumea se schimbă, lumea decade, lumea se sinucide și arta

    nu poate trăi într-o iluzie de rai și morală impusă. De aceea, textul delimitează, și determină, firește, reacții de revoltă la revoltă, de dezacord la dezacord... Am urmărit atentă textul și poate era nevoie de câteva repere mai detaliate de bi- ografie, textul este fundamentat pe stare, pe emoție, lăsând suspendată povestea. Dar asta înseamnă dramă, deci la un asemenea text se poate lucra la nesfârșit, însă se poate și improviza și am avut de vreo două ori senzația de jazz scriptic.

    • Mai deranjează că temele pre- miate acum sunt unele care tind să devină clișeu, decadența, tragismul, statutul femeii, homosexualitatea, violența, hărțuirea sexuală, crima... Aveți altă lume? Dacă nu, e bine să ne învățăm cu ce avem. Teatrul va urma mereu contextul cultural în care trăim și nu putem a-l face iluzoriu și altfel educa- tiv fără să cădem în ipocrizie culturală.

    • Decorul? o cușcă! ce altceva? izolarea ca soluție, ca antecameră sinu- ciderii, un fel de US And Them, cântat în anii '80 de Pink Floyd. Lipsa perspectivei. Mi-a părut ideal. Regia bună, inedită și au fost cârcoteli la muzica aleasă, cân- tecul Mihaelei Runceanu, (E-adevărat, iubirea mea - versuri Roxana Popescu) deloc întâmplător și gândit de regizor, cred, cu dublu mesaj: iubire și destin.

    • Spunea Eliza Noemi Judeu: „- Vreau să demonstrez că actorul nu este un saltimbanc, ci un artist! Actorul trebuie să fie expresivitate!“

    Cu Iulia, biata de ea, actorul devine omul real contemporan, distrugător de bariere și opacități, expo- nent al integralității artei, poezie, dans, expuneri video, muzică, dar și al realității sociale pe care o trăim.

    Este o cale de a deschide gustul pentru spectacolele hibride, atât de apropiate spectatorului, precum acest atelier teatral băcăuan reușit!

    • Da, am rostit formula magică; mi-

    a plăcut! și nu regret dincolo de critici. Eliza Noemi Judeu știe perfect ce putem oferi publicului tânăr spre a nu-l pierde în hățișul lipsit de artă. Arta merge cu lumea și cu viața! Vă mulțumesc.

    La bună stagiune teatrală cu succes!

    Cristina Ștefan

    Deschiderea stagiunii teatrale la Bacău

    Luni, 9 septembrie 2019, a avut loc deschiderea noului an şcolar la Colegiul Naţional Catolic "Sfântul Iosif" din Bacău. La ora 10.30 a început sfânta Liturghie prezidată de PS Aurel Percă, episcop aux- iliar de Iaşi. La celebrare au fost prezenţi reprezentanţi din partea autorităţilor locale şi a Poliţiei, superiorii şi formatorii împreună cu cadrele didactice şi personalul auxiliar care se ocupă de educaţia şi buna dez- voltare umană, intelectuală şi spirituală a celor 71 de seminarişti şi 380 de elevi ai liceului.

    PS Aurel Percă a prezidat sfânta Liturghie de deschidere a noului an, însoţit la altar de pr. Anton Săboanu, directorul colegiului, pr. Isidor Dâscă, decan de Bacău, pr. Eduard Soare, vicerectorul Insti-

    tutului Romano-Catolic "Sfântul Iosif" din Iaşi, de preoţii formatori şi 12 preoţi oaspeţi.

    În cadrul predicii, Excelenţa Sa a subliniat că toţi suntem implicaţi în procesul educaţiei - preoţi, profesori, părinţi -, primii beneficiari fiind desigur elevii, dar şi ei tre- buind să contribuie cu propriul efort. Învăţământul nu este doar informativ, ci are şi menirea de a forma oameni. Cum poate

    fi îndeplinită o asemenea misiune? Numai urmându-l pe Cel care este calea, adevărul şi viaţa: "Cristos a venit să ne spună că des- tinul nostru nu este unul pământesc, ci de a fi cu Dumnezeu". De la acest adevăr tre- buie să pornim în incursiunea noastră de cunoaştere a tainelor lumii în care trăim.

    Cuvântul de încheiere a aparţinut părintelui director Anton Săboanu. Adresându-se colegilor profesori şi tinerilor, Sfinţia Sa a amintit că instituţia de care este responsabil de 26 de ani este asemenea unui drum care ajută la descoperirea capacităţilor, dar şi a limitelor: "Învăţăm, dar nu este suficient să acumulăm cunoştinţe. Trebuie să descoperim sensul lucrurilor, sensul vieţii noastre, ceea ce este bun, fru- mos şi adevărat. Iar aceasta se face nu

    numai învăţând, dar şi educând. Este o mare diferenţă între a învăţa şi a educa, pentru că e posibil să avem oameni învăţaţi, dar fără educaţie".

    La sfârşitul celebrării, PS Aurel Percă a declarat deschis noul an de învăţământ şi a dăruit tuturor celor prezenţi binecu- vântarea specială pentru începutul noului an şcolar.

    Pr. Marius Cojan **** Mai multe imagini de la

    acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 9 septembrie: Bacău: Deschiderea anului şcolar la Colegiul Naţional Catolic „Sfântul Iosif" (Text și imagini preluate de pe pagina WEB)

    Deschiderea anului şcolar

    la Colegiul Naţional Catolic

    „Sfântul Iosif"- Bacău

  • scântei galbene

    scântei galbene-pagina II

    STELIANA BIGHIU-TOFAN

    Clasa a XII-a, C.T. „Dimitrie Ghika”, Comănești, jud. Bacău

    Prof. coord. Munteanu Silvia

    Labirintus

    Un val de liniște se așternuse peste seara răcoroasă de aprilie. Toți co- pacii își strânseră florile ca să le ferească de frigul nopții și de privirea arzătoare a lunii. Din când în când se auzeau aripile rătăcite ale unei păsări care nu-și găsea cuibul și lătratul unui câine, care abia acum își dăduse seama că era timpul să se odihnească în confortul unui coteț de lemn. Zidurile unei cetăți se întrezăreau spre linia orizontului, înconjurate de copaci cu frunze abia ieșite din muguri și susținute de rădăcinile lor vechi de câteva sute de ani. Norii nu erau departe de crestele cetății, iar când ploaia își cobora lacrimile aproape de ele se înnegreau ca niște smochine coapte.

    -Vreo noutate? Spuse o fată sprintenă care tocmai alergase să ajungă un grup de trei băieți.

    -Dacă faptul că am găsit o hartă indescifrabilă e o noutate pentru tine, atunci da. Îi răspunde mai răutăcios unul dintre băieți. Ceilalți doi păreau prea ocupați încercând să citească ceva încur- cat ca să-i acorde atenție.

    -Deci nu ați reușit să citiți nici măcar un cuvânt? Sper că nu am fugit de acasă degeaba...Îmi datorați multe explicații, dar mai curând nu mie, ci tatei care are să mă încuie în casă în fiecare noapte și...

    -Vrei să taci puțin? O întrerupse unul din ei pe fata care începuse să-și asume lucruri care nici măcar nu ar fi putut deven