Monitorizarea calităţii aerului în oraşul Piteşti

1

CUPRINS

ARGUMENT....................................................................................................................pag. 4

CAPITOLUL 1- REŢEAUA DE MONITORIZARE A CALITĂŢII AERULUI ÎN

ROMÂNIA

1.1. Monitorizarea calităţii aerului ………...……………..……....................................pag. 6

1.1.1. Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare a calităţii aerului......pag. 6

1.1.2. Puncte de măsurare, instrumentaţie şi variabile monitorizate. Sistemul de

monitorizare a calităţii aerului în România………...……………..…….....................….pag. 8

1.2. Staţii de monitorizare a calităţii aerului în România ..............................................pag. 10

1.2.1. Staţie de tip trafic.....................................................................................pag. 11

1.2.2. Staţie de tip industrial..............................................................................pag. 11

1.2.3. Staţie de tip urban....................................................................................pag. 12

1.2.4. Staţie de tip suburban...............................................................................pag. 12

1.2.5. Staţie de tip regional................................................................................pag. 13

1.2.6. Staţie de tip EMEP...................................................................................pag. 13

1.3. Circuitul datelor..........................................................................................................pag. 14

CAPITOLUL 2- CATEGORII DE POLUARE A ATMOSFEREI

2.1. Compoziţia normală a aerului ......................................................................... pag. 15

2.2. Poluarea cu noxe industriale şi noxe provenite din transport……......…....... pag. 15

CAPITOLUL 3- EFECTELE POLUĂRII

3.1. Efectul de seră..................................................................................................pag. 17

3.2. Găuri în stratul de ozon ...................................................................................pag. 17

3.3. Ploi acide..........................................................................................................pag. 18

CAPITOLUL 4- CERCETĂRI EFECTUATE ASUPRA CALITĂŢII AERULUI DIN

ORAŞUL PITEŞTI

4.1. Cadrul ecologic în care s-au desfăşurat cercetările ................................................pag. 19

4.2. Prezentare generală a Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Piteşti.........pag. 20

4.3. Noxe identificate de Agenţia de Protecţia Mediului Piteşti în anul 2008..............pag. 22

2

4.3.1. Dioxid de sulf (SO2) ..................................................................................pag. 22

4.3.2. Dioxid de azot ...........................................................................................pag. 24

4.3.3. Pulberi în suspensie (PM10, PM2,5) ...........................................................pag. 27

4.3.4. Concentraţii ale amoniacului.....................................................................pag. 28

CAPITOLUL 5- MĂSURI DE PREVENIRE A POLUĂRII AERULUI CONFORM LEGII

PROTECŢIEI MEDIULUI ....................................................................................... pag. 30

Bibliografie.................................................................................................................... .pag. 33

Anexe...............................................................................................................................pag. 34

3

ARGUMENT

Elaborarea lucrării de faţă a fost dictată, nu numai din considerente de ordin practic , de

necesitatea de a scoate în evidenţă efectele negative ale poluării asupra oraşului Piteşti şi de a

indica măsurile de prevenire şi combatere, ci şi din considerente mai generale cu implicaţii de ordin

teoretic, vizând cunoaşterea mai profundă a fenomenului, a mecanismelor care stau la baza acestuia

şi a relaţiilor cauză-efect poluant. Monitorizarea calităţii aerului presupune o serie de acţiuni de

observare şi măsurare cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stării aerului.

Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru identificarea rapidă a

zonelor poluate şi pentru luarea de decizii strategice şi tactice de combatere a poluării şi de

prevenire a acesteia

Chiar dacă în ţara noastră poluarea nu prezintă încă proporţii de masă, cu excepţia unor

centre intens industrializate, ea se va amplifica mult în viitor şi va crea probleme tot mai dificile, nu

numai pentru conservarea mediului ambiant, ci şi pentru industria însăşi, care nu va putea prospera

într-un mediu viciat.

Potrivit concepţiilor generale, poluarea reprezintă un complex de fenomene fizico- chimice

care au schimbat sau tind să schimbe mediul ambiant ( biotic şi abiotic ) în detrimentul echilibrului

ecologic. Restabilirea acestui echilibru odată pierdut, se face greu şi cu mari eforturi din partea

societăţii. De aceea , în ultimul timp omenirea începe să înţeleagă că trebuie restabilit un nou

echilibru. Aceasta face ca civilizaţia industrială să constituie astăzi obiectul a numeroase studii ce

se fac de către oamenii de ştiinţă din întreaga lume în vederea prevenirii şi combaterii poluării. Pe

lângă măsurile de ordin tehnico- economic care se preconizează, un mare rol din acest punct de

vedere este rezervat vegetaţiei şi, în special, celei forestiere.

Întreaga viaţă pe Terra se bazează pe funcţionarea trecută şi prezentă a sistemului global al

ecosferei, alcătuit din lume vie şi din învelişul subţire de aer, apa si scoarţa terestra .

Menţinerea echilibrului dinamic al fiecărui ciclu de transformare a materiei poate fi

periclitat doar in cazul apariţiei unui impact, caracterizat printr-o intervenţie de mare intensitate sau

de lunga durată. Acest lucru s-a întâmplat pentru că omul şi-a impus voinţa adaptând mediul la

nevoile sale şi ale societăţii.

Lunga istorie a omenirii arată că în decurs de două-trei milenii impactul uman asupra

mediului înconjurător a devenit uriaş. Astfel omul a despădurit mai mult de jumătate din aria

împădurită expunându-le forţelor distrugătoare ale apelor şi vânturilor , a degradat imense suprafeţe

4

prin culturi excesive, a consumat aproape până la epuizare unele din rezervele naturale ale planetei,

a redus posibilităţile de autopurificare a biosferei datorită marilor cantităţi de substanţe toxice şi

reziduuri aruncate în natură, a provocat premisele unui dezechilibru în balanţa oxigenului şi a

ecranului protector de ozon, a poluat oceanele prin masive scurgeri de substanţe nocive pentru flora

şi fauna marină.

„Pământul este poluat – spune Commoner-nu pentru că omul ar fi un animal deosebit de

murdar şi nici pentru că specia umana ar fi prea numeroasă . Vina o are societatea omenească ,

modul în care societatea înţelege să obţină , să repartizeze şi să folosească bogăţiile pe care munca

umană le extrage din resursele planetei.”

Din cauza intenselor activităţi economice, în unele regiuni ale Globului, aerul îşi

micşorează procentul de oxigen pe de o parte, iar pe de altă parte se încarcă cu substanţe

dăunătoare vieţii. Fenomenul este cunoscut sub numele de poluarea aerului şi constă în

impurificarea atmosferei cu substanţe solide, lichide, vapori sau gaze dăunătoare organismelor vii.

Pentru determinarea gradului de poluare a aerului se folosesc aparate speciale. Poluanţii din

aer pot fi substanţe străine de compoziţia normală a aerului sau substanţe care intră în această

compoziţie şi care în funcţie de concentraţie şi timp de acţiune exercită un efect nociv asupra

omului sau mediului.

Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a menţinut timp de milioane de ani ,este

ameninţat acum de activitatea omului. Aceste pericole ar fi efectul de seră, încălzirea globală ,

poluarea aerului, subţierea stratului de ozon şi ploile acide.

În ultimii 200 ani industrializarea globală a dereglat raportul de gaze necesar pentru

echilibrul atmosferic. Arderea cărbunelui şi a gazului metan a dus la formarea unor cantităţi enorme

de dioxid de carbon şi alte gaze, mai ales după sfârşitul secolului trecut a apărut automobilul.

Pretutindeni în lume, din ce în ce mai insistent, se impun acţiuni în sprijinul protecţiei

mediului înconjurător aceasta fiind una din preocupările contemporane prioritare.

Capitolul 1

5

REŢEAUA DE MONITORIZARE A CALITĂŢII AERULUI

ÎN ROMÂNIA

1.1. Monitorizarea calităţii aerului

Sistemul de monitorizare a calităţii aerului este un subsistem al sistemului general de

monitorizare a mediului.

Monitorizarea calităţii aerului presupune o serie de acţiuni de observare şi măsurare

cantitativă şi calitativă a unor indicatori ai stării aerului (cum ar fi concentraţii ale unor componente

din aer). Sistemul de monitorizare permite obţinerea de date utile pentru identificarea rapidă a

zonelor poluate şi pentru luarea de decizii strategice şi tactice de combatere a poluării şi de

prevenire a acesteia.

1.1.1. Proiectarea şi obiectivele sistemului de monitorizare a calităţii aerului

În procesul de proiectare a unui sistem de monitorizare a calităţii aerului se parcurg mai

multe etape, unul din primii paşi fiind stabilirea obiectivelor. Printre obiectivele principale ale unui

sistem de monitorizare pot fi enumerate:

• supravegherea calităţii aerului în raport cu norme şi standarde prestabilite şi declanşarea alarmei

în cazul depăşirii accidentale/ sistematice a normelor

• identificarea surselor de poluare

• stabilirea poluării de fond şi a tendinţelor de poluare

• predicţii pe termen scurt pentru prevenirea poluărilor cu efecte catastrofale

• evaluarea impactului de mediu a diferiţilor poluanţi

• evaluarea schimbării microclimatului sub influenţa poluării

• validarea modelelor analitice şi empirice ale dispersiei poluanţilor în aer

Poluarea de fond reprezintă poluarea existentă în zonele în care nu se manifestă direct

influenţa surselor de poluare antropice. Monitorizarea poluării de fond este o problemă globală,

importantă pentru a putea aprecia efectele pătrunderii poluanţilor în aerul curat al ecosferei (prin

aer curat se poate înţelege actualmente doar aerul de la foarte mare altitudine sau cel de la nivelul

solului dar situat la o foarte mare distanţă de centrele urbane sau industriale). Monitorizarea

poluării regionale corespunde supravegherii aerului situat relativ departe de centrele urbane sau

industriale, adică între poluarea de fond şi aerul poluat antropic. Poluarea de impact reprezintă

6

poluarea produsă în zonele directe de impact al surselor de poluare antropice. Monitorizarea

continuă a poluării de impact (locale) este necesară deoarece poluarea de impact afectează direct şi

imediat lanţurile trofice şi sănătatea umană.

Monitorizarea poluării de fond, intermediare sau de impact se realizează prin reţele de

supraveghere la nivel internaţional, naţional, regional sau local, care sunt interconectate sau se vor

interconecta pentru schimbul de date şi pentru luarea de decizii la nivel global.

După stabilirea obiectivelor de monitorizare, în funcţie de nivelul reţelei de supraveghere,

proiectarea presupune parcurgerea mai multor etape:

- stabilirea zonei de monitorizare

- selectarea variabilelor (componentelor) care vor fi măsurate

- stabilirea numărului de puncte de măsurare, a tipului acestor puncte (fix sau mobil) precum şi

localizarea punctelor de măsurare

- alegerea şi instalarea instrumentaţiei (senzori, aparate) necesare - determinarea frecvenţei de

măsurare

- stabilirea metodelor de analiză on-line sau off-line a probelor de aer

- dezvoltarea subsistemelor de achiziţie, memorare, transmitere şi de introducere/ stocare a

datelor

- stabilirea unui sistem de analiză, prelucrare şi raportare a datelor

Pentru implementarea corectă a tuturor acestor etape, sunt necesare o serie de informaţii

referitoare la zona de monitorizare şi condiţiile de funcţionare a sistemului:

- localizarea geografică a zonei şi relieful

- precizarea condiţiilor meteorologice ale zonei (vânt, umiditate, regim de precipitaţii etc.)

- numărul şi tipul surselor de poluare cunoscute din zonă (surse fixe, mobile, punctiforme, de

suprafaţă, permanente, accidentale – posibile)

- resurse umane şi financiare pentru implementarea sistemului

În funcţie de obiectivele monitorizării, de resurse şi de integrarea într-un sistem global,

sistemele de monitorizare pot fi dezvoltate folosind mai multe metode:

- metoda împărţirii pe zone: aria supusă monitorizării este împărţită pe zone relativ omogene

(din punct de vedere al emisiilor poluante, topografiei, densităţii populaţiei); în aceste zone se

măsoară variabilele specifice şi pe baza unui model de dispersie se evaluează impactul global.

Pentru implementarea metodei sunt necesare staţii de măsurare în apropierea surselor industriale,

lângă rutele cu trafic intens şi în zonele urbane din zonele respective

7

- metoda statistică: se analizează corelaţiile în timp şi spaţiu ale datelor măsurate de către un

număr minim de staţii de măsurare existente, care furnizează însă date precise

- metoda grilei: se implementează un număr mare de puncte de măsurare, repartizate relativ

uniform în aria supusă monitorizării

- metoda analitică: staţiile de măsurare se amplasează în funcţie de localizarea punctelor de

intensitate maximă a poluării, localizare furnizată de un model matematic al dispersiei poluanţilor

în zona supusă monitorizării; această metodă se aplică în vecinătatea surselor de poluare, unde

modelul are un grad mai mare de veridicitate

- metoda empirică: se realizează măsurători pe un anumit traseu, stabilit de exemplu în funcţie

de rutele de trafic auto intens dintr-o anumită zonă

1.1.2. Puncte de măsurare, instrumentaţie şi variabile monitorizate. Sistemul de

monitorizare a calităţii aerului în România

Pentru buna funcţionare a unui sistem de monitorizare a calităţii aerului este esenţială

stabilirea corectă a numărului şi localizării staţiilor sau punctelor de măsurare, precum şi alegerea

corespunzătoare a variabilelor monitorizate.

Numărul punctelor de măsurare se determină în funcţie de tipul variabilei monitorizate şi de

tipul sursei de poluare. De exemplu:

• Pentru dioxidul de azot, particule suspendate, benzen şi monoxid de carbon (caracteristice

poluării liniare – trafic auto), sistemul trebuie să fie dotat cu fiecare cu mai multe puncte de

măsurare în funcţie de populaţia din zona supusă monitorizării.

• Pentru monitorizarea poluării din vecinătatea unei surse punctiforme, staţionare, numărul de

puncte de măsurare (sau de prelevare a probelor) se calculează în funcţie de poluanţi (exemplu

dioxid de sulf, dioxid de azot, particule, plumb), de densităţile de emisie, de modelul de dispersie şi

de riscul expunerii populaţiei.

• Pentru ozon se recomandă o amplasare a staţiilor în zonele suburbane şi rurale, în funcţie de

densitatea populaţiilor şi de topografie.

Reţelele de monitorizare sunt alcătuite din punct de vedere tehnic din staţii de măsurare,

sisteme de transport al probelor, laboratoare de analiză, sisteme de transmisie, de achiziţie şi de

prelucrare a datelor. În cadrul fiecărei staţii de măsurare se găseşte instrumentaţia necesară

prelevării probelor sau măsurării concentraţiilor şi altor parametri specifici.

8

În funcţie de tipul măsurătorilor efectuate (la sursă, în vecinătatea surselor de poluare sau în

zonele rezidenţiale urbane sau rurale) se utilizează metode şi instrumentaţie specifică. În cazul

măsurării la sursă se utilizează de regulă metode chimice semiautomate sau metode fizice

automate (on-line). Printre cele mai utilizate aparate sunt analizoarele automate ale amestecului de

gaze cu celule electrochimice şi senzori cu semiconductoare. Pentru măsurarea în vecinătatea

sursei de poluare se folosesc senzori catalitici de gaze combustibile, senzori electrochimici de gaze

toxice şi senzori de gaze cu raze infraroşii. Măsurarea în zonele rezidenţiale se realizează de regulă

cu staţii mobile de măsurare, prevăzute cu aparate electronice sensibile care pot determina

concentraţii mici ale poluanţilor în aer.

În România, sistemul de monitorizare a calităţii aerului oferă informaţii despre nivelul mai

multor poluanţi: dioxidul de sulf, dioxidul de azot, particule suspendate, amoniac, hidrogen sulfurat

etc. Măsurătorile stabilesc concentraţiile maxime şi minime ale acestor poluanţi în 24 de ore,

frecvenţa depăşirii CMA (concentraţia maxim admisă) într-un interval de 24 de ore, concentraţia

medie anuală.

Măsurătorile sunt efectuate de regulă prin utilizarea unor probe manuale sau

semiautomate, probe care sunt analizate prin metode chimice sau gravimetrice.

Probele manuale se recoltează la fiecare 24 de ore, iar cele semiautomate la fiecare 3 ore.

Există şi aşa-numitele probe de depunere care se efectuează lunar.

Ca sisteme de monitorizare se implementează subsistemele GEMS-Ro (Global

Environment System – Romania) şi IGMB-Ro (Integrated Global Background Monitoring –

Romania) pentru calitatea aerului. În prezent, în cadrul GEMS-Ro funcţionează peste 50 de staţii

unde se determină concentraţiile de dioxid de carbon, dioxid de sulf, amoniac, hidrogen sulfurat,

particule sedimentabile, radionuclizi etc. Reţeaua este în subordinea Institutului Naţional de

Meteorologie şi Hidrologie, iar datele sunt stocate şi prelucrate la Institutul de Cercetare şi

Inginerie a Mediului.

Din punct de vedere al tipului de monitorizare, în România se realizează supravegherea

poluării de fond (staţii localizate la Bran, Rarău, Parâng, Semenic etc.), supravegherea poluării

regionale, precum şi supravegherea poluării de impact în zonele industriale şi urbane.

9

1.2. Staţii de monitorizare a calităţii aerului în România

În conformitate cu prevederile Legii nr. 265/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă

nr.195/2005 privind protecţia mediului responsabilitatea privind monitorizarea calităţii aerului

înconjurator în România revine autorităţilor pentru protecţia mediului.

Poluanţii monitorizaţi, metodele de măsurare, valorile limită, pragurile de alertă şi de

informare şi criteriile de amplasare a punctelor de monitorizare sunt stabilite de legislaţia naţională

privind protecţia atmosferei şi sunt conforme cerinţelor prevăzute de reglementările europene.

În prezent reţeaua de monitorizare a calităţii aerului (RNMCA) efectuează măsurători

continue de dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon (CO), ozon (O3),

pulberi în supensie (PM10 si PM2.5), benzen (C6H6), plumb (Pb). Calitatea aerului în fiecare staţie

este reprezentată prin indici de calitate sugestivi, stabiliţi pe baza valorilor concentraţiilor

principalilor poluanţi atmosferici măsuraţi.

În prezent în România sunt amplasate 117 staţii de monitorizare continuă a calităţii

aerului, dotate cu echipamente automate pentru măsurarea concentraţiilor principalilor poluanţi

atmosferici. RNMCA cuprinde 38 de centre locale, care colectează şi transmit panourilor de

informare a publicului datele furnizate de staţii, iar după validarea primară le transmit spre

certificare Laboratorului Naţional de Referinţă din Bucuresti (LNR).

Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului (RNMCA) cuprinde 117 staţii automate de

monitorizare a calităţii aerului şi 17 staţii mobile:

- 20 staţii de tip trafic;

- 47 staţii de tip industrial;

- 30 staţii de tip fond urban;

- 12 staţii de tip fond suburban;

- 5 staţii de tip fond regional;

- 3 staţii de tip EMEP. O staţie de monitorizare furnizează date de calitatea aerului care sunt reprezentative pentru o

anumită arie în jurul staţiei. Aria în care concentraţia nu diferă de concentraţia măsurată la staţie

mai mult decât cu o "cantitate specifică" (+/- 20%) se numeşte "arie de reprezentativitate" .

10

1.2.1. Staţie de tip trafic

- evaluează influenţa traficului asupra calităţii aerului;

- raza ariei de reprezentativitate este de 10-100m;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de

carbon (CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10

şi PM2,5);

1.2.2. Staţie de tip industrial

- evaluează influenţa traficului asupra calităţii aerului;

- raza ariei de reprezentativitate este de 100m-1km;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon

(CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10 şi

PM2,5) şi parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiune, temperatura, radiaţia

solară, umiditate relativă, precipitaţii);

1.2.3. Staţie de tip urban

11

- evaluează influenţa "aşezărilor urmane" asupra calităţii aerului;

- raza ariei de reprezentativitate este de 1-5 km;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon

(CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)şi

parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiune, temperatura, radiţia solară, umiditate

relativă, precipitaţii);

1.2.4. Staţie de tip suburban

- evaluează influenţa "aşezărilor urmane" asupra calităţii aerului;

- raza ariei de reprezentativitate este de 1-5 km;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon

(CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)şi

parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiune, temperatura, radiaţia solară, umiditate

relativă, precipitaţii);

12

1.2.5. Staţie de tip regional

- este staţie de referinta pentru evaluarea calităţii aerului;

- raza ariei de reprezentativitate este de 200-500km;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon

(CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)

şi parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiune, temperatura, radiaţia solară,

umiditate relativă, precipitaţii);

1.2.6. Staţie de tip EMEP

- monitorizează şi evaluează poluarea aerului în context transfrontier la lunga distanţă;

- sunt amplasate în zona montana la medie altitudine: Fundata, Semenic şi Poiana Stâmpei;

- poluanţii monitorizaţi sunt dioxid de sulf (SO2), oxizi de azot (NOx), monoxid de carbon

(CO), ozon (O3), compuşi organici volatili (COV) şi pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)

şi parametrii meteo (direcţia şi viteza vântului, presiune, temperatura, radiaţia solară,

umiditate relativă, precipitaţii);

13

1.3. Circuitul datelor

Sistemul de monitorizare permite autorităţilor locale pentru protecţia mediului:

- să evalueze, să cunoască şi să informeze în permanenţă publicul, alte autorităţi şi instituţii

interesate, despre nivelul calităţii aerului;

- să ia, în timp util, măsuri prompte pentru diminuarea şi/sau eliminarea episoadelor de poluare

sau în cazul unor situaţii de urgenţă;

- să prevină poluările accidentale;

- să avertizeze şi să protejeze populaţia în caz de urgenţă. Informaţiile privind calitatea aerului, provenite de la cele 117 de staţii de monitorizare şi

datele meteorologice primite de la cele 97 staţii de monitorizare vor fi transmise la Centrele locale

de la cele 38 Agenţii pentru Protecţia Mediului.

Datele despre calitatea aerului, provenite de la staţii, vor fi prezentate publicului cu

ajutorul unor panouri exterioare (amplasate în mod conventional în zone dens populate ale oraşelor

si cu ajutorul unor panouri de interior (amplasate la Primării).

Panouri exterior

Panou de interior

14

CAPITOLUL 2

CATEGORII DE POLUARE A ATMOSFEREI

2.1. Compozi ia normal a aeruluiţ ă

Învelişul gazos reprezentat de atmosfera terestră constitue unul dintre factorii esenţiali ai

existenţei vieţii pe pământ. Dintre componenţii aerului, oxigenul este indispensabil respiraţiei

vegetale şi animale, fenomenul de oxidare reprezintă principala sursă de energie în procesele vitale.

Bioxidul de carbon din aer intervine în asimilaţia clorofiliană, iar azotul atmosferic reprezintă una

din verigile circuitului azotului în natură.

Compozi ia normal a aerului cuprinde (în vol. % atmosfer uscat ): azotţ ă ă ă

78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec

de gaze reprezint peste 99,99% din compozi ia aerului. Restul de circa 0,01%ă ţ

este alc tuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon,ă

hidrogen, radon. La acestea se adaug propor ii variabile de vapori de ap (ină ţ ă

medie 0,2 – 3%).

2.2. Poluarea cu noxe industriale şi noxe provenite din transport

Industria termoenergeticǎ eliminǎ în atmosferǎ poluanţi cum ar fi: praful (cenuşǎ,

particule de cǎrbune nears, zgurǎ), oxizii de sulf şi de azot, iar în cantitǎţi mai mici: hidrocarburi,

funingine, sulfaţi şi acizi organici. Toţi combustibilii uzuali (pǎcurǎ, cocs, cǎrbune) conţin cenuşǎ

provenitǎ din substanţele solide necombustibile. În mod normal combustibilii gazoşi sau cei

distilaţi nu conţin impuritǎţi solide, dar în condiţii de ardere necorespunzǎtoare ei produc funingine.

Partea vizibilǎ a emisiilor este concretizatǎ prin fum care, în funcţie de natura combustibilului şi

felul combustiei are culori diferite. De exemplu, la arderea cǎrbunelui inferior, de la care rezultǎ

multǎ cenuşǎ, fumul este de culoare gri albicioasǎ. La arderea incompletǎ a cǎrbunelui şi a

produselor petroliere se eliminǎ mult combustibil nears, iar fumul capǎtǎ o culoare

neagră.

Industria siderurgicǎ produce o importantǎ poluare a atmosferei, în special local. În aceastǎ

industrie, minereul de fier şi cǎrbunele sunt materiile prime care degajǎ în atmosferǎ atât poluanţi

solizi (praf de minereu, cenuşǎ şi praf de cǎrbune), cât şi poluanţi gazoşi (compuşi ai sulfului şi

carbonului). Datoritǎ noilor tehnologii introduse pentru fabricarea fontei şi a oţelului, şi datoritǎ

15

consumului ridicat de oxigen, poluarea din aceastǎ industrie a devenit din ce în ce mai complexǎ.

Principalii poluanţi sunt: prafurile şi particulele fine, fumurile, în special cele roşii ale oxidului de

fier şi bioxidul de sulf. Raza de rǎspândire a acestor poluanţi ajunge uneori la mai mulţi kilometri.

Industria metalelor neferoase contribuie la poluarea atmosferei cu produse toxice

cunoscute încǎ din cele mai vechi timpuri. Multe dintre acestea posedǎ anumite proprietǎţi

fizicochimice care le favorizeazǎ rǎspândirea sub formǎ de aerosoli, ceea ce faciliteazǎ poluarea pe

suprafeţe mari. Metalele neferoase utilizate în industrie se împart în douǎ mari grupe: grele (cupru,

zinc, plumb, cositor, nichel, mercur) şi uşoare (litiu, magneziu, titan, aluminiu, bariu). În afarǎ de

particulele solide, metalurgia neferoasǎ produce şi importante emisii de gaze toxice, în special

vapori de mercur şi compuşi de sulf. Dintre poluanţii din metalurgia metalelor neferoase grele cel

mai important este plumbul, deosebit de toxic şi cu proprietatea rǎspândirii la mari distanţe. La

început constituit din vapori, el se oxideazǎ şi se transformǎ în oxid de plumb care, prin încǎrcare

electricǎ, se poate aglomera şi poate sedimenta.

Metalurgia metalelor neferoase uşoare este caracterizatǎ în special prin industria aluminiului

şi a beriliului. În cazul prelucrǎrii primului se emanǎ în aer acid fluorhidric şi fluoruri. Din

prelucrarea beriliului ajung în aer particule în concentraţii reduse, dar deosebit de toxice. Poluanţii

atmosferici rezultaţi din aceastǎ industrie sunt: beriliul metalic, oxidul, sulfatul, fluorura, hidroxidul

şi clorura de beriliu.

O altǎ sursǎ importantǎ de poluare a aerului o constituie mijloacele de transport. În aceastǎ

categorie intrǎ: autovehiculele, locomotivele, vapoarele, avioanele etc. Cea mai mare pondere de

gaze ce polueazǎ aerul provine însǎ de la autovehicule, datoritǎ în primul rând numǎrului foarte

mare al acestora. În numai o jumǎtate de secol (1930-1980), de când au început sǎ se foloseascǎ,

numǎrul lor s-a înzecit, ajungând ca, în SUA, numǎrul lor sǎ ajungǎ unul la douǎ persoane.

Cea mai importantǎ sursǎ de CO din poluarea generalǎ a atmosferei (60%) este produsǎ de

gazele de eşapament. S-a estimat cǎ 80% din cantitatea de CO este produsǎ în primele 2 minute de

funcţionare a motorului şi reprezintǎ 11% din totalul gazelor de eşapament. În ultimii 30 de ani s-au

intensificat preocupǎrile privind îmbunǎtǎţirea calitǎţii aerului prin diminuarea poluǎrii produse de

motoarele autovehiculelor. În prezent vehiculele polueazǎ de 8-10 ori mai puţin decât cele care au

existat în circulaţie acum 30 de ani.

16

CAPITOLUL 3

EFECTELE POLUĂRII AERULUI

3.1. Efectul de seră

Gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină căldura produsă de razele Soarelui

reflectate pe suprafaţa Pământului. Fără aceasta Pământul ar fi atât de rece încât ar ingheţa oceanele

iar oamenii ,animalele şi plantele ar muri.

Însă atunci când din cauza poluării creşte proporţia gazelor numite gaze de seră ,atunci este

reţinuta prea multă căldură şi întregul pământ devine mai cald. Din acest motiv în secolul nostru

temperatura medie globală a crescut cu o jumătate de grad.

Oamenii de ştiinţă sunt de părere că această creştere de temperatură va continua ,şi după

toate aşteptările ,până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.

După unele estimări ,în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat

,în special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale. Din această

cauză ,numărul celor care suferă de afecţiuni toracice-pulmonare ,în special în rândul copiilor şi al

bătrânilor ,este în continuă creştere. La fel şi frecvenţa cazurilor de cancer de piele este în

creştere.Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai reţine radiaţiile ultraviolete nocive.

3.2 Găuri în stratul de ozon

Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinând razele ultraviolete ale soarelui.

Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate ,fluorinate în

flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenţi şi polistiroli ,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai

mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe măsură ce se ridică ,se descompun

,formându-se cloridioni ,care atacă şi distrug stratul de ozon.

Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oară în anul 1985 de către oamenii de ştiinţă

care lucrau în Antarctica ,în momentul în care au observat formarea unei găuri în stratul de ozon.

Cercetătorii au fost îngrijoraţi de faptul că stratul de ozon s-ar putea rarefia şi în alte părţi ale

17

Globului ,crescând nivelul radiaţiilor nocive. Din nefericire în anul 1995 s-a observat că şi în zona

Arcticii si a Europei de N s-au format găuri în stratul de ozon.

3.3 . Ploi acide

Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate

ale poluarii industriale ,se amestecă în atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acidă distruge plantele şi

animalele. Păduri întregi au dispărut din cauza ploilor acide. Mai rău este dacă aceste ploi acide

ajung în lacuri sau rauri care le duc la distanţă ,omorând şi cele mai mici organisme. După

estimarea oamenilor de ştiinţă până în anul 2001 vor fi doar în Statele Unite şi în Canda 50.000

lacuri moarte biologic.

Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului. Din

cauza încălzirii globale ,va creşte nivelul mărilor ,regiunile situate mai jos fiind înghiţite de apă.

Este de aşteptat ca apa să înghită oraşele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apă poate

atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii ,apariţia unor boli grave şi moartea. Sunt modificate şi

raporturile repartizării precipitaţiilor:regiuni întregi pot fi secate complet ,ducând la foamete şi la

pierderea multor vieţi omeneşti.

În 1995 în Marea Britanie dintre copii sub 18 ani ,fiecare al şaptelea a suferit de astm.

Inflamaţia alveolelor pulmonare produce dificultăţi respiratorii şi senzaţii de sufocare.

Încă nu este dovedit faptul că această afecţiune ar fi produsă de poluarea aerului ,dar un

lucru este sigur:poluarea agravează simptomele. Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament şi

gazele formate sub efectul radiaţiilor solare din produsele arderii combustibililor.

Atmosfera este însă în pericol ,ca urmare este în pericol întregul mediu de viaţă. Este

nevoie de un control riguros şi de măsuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.

18

Capitolul 4

CERCETĂRI EFECTUATE ASUPRA

CALITĂŢII AERULUI DIN ORAŞUL PITEŞTI

4.1. Cadrul ecologic în care s-au desfăşurat cercetările

Municipiul Piteşti este situat în partea central-sudică a României, între Carpaţii Meridionali

şi Dunăre, în nord-vestul regiunii informale Muntenia.

Oraşul se află la confluenţa râului Argeş cu Râul Doamnei, în punctul de intersecţie al

paralelei de 44°51'30" latitudine nordică cu meridianul de 24°52' longitudine estică.

Municipiul Piteşti se află la o altitudine de 250 m, la nivelul albiei minore a râului Argeş (S),

şi de 356 m, în cartierul Trivale (V).

Suprafaţa municipiului Piteşti este de 4.073 ha (calculată în anul 2003).

Oraşul propriu-zis, aşezat între dealuri înalte, pe terasele râului Argeş, are un topoclimat de

vale, calm şi moderat. Temperatura medie anuală variază între 9° şi 10°C, media lunii ianuarie fiind

de -2,4°C, iar cea a lunii iulie de +20,8°C. Precipitaţiile atmosferice depăşesc media pe ţară,

oscilând între 680 şi 700 mm anual.

19

4.2. Prezentare generală a Agenţiei Regionale pentru Protecţia Mediului Piteşti

Agenţiile regionale pentru protecţia mediului sunt reorganizate ca instituţii publice cu

personalitate juridică şi structură funcţională distinctă, în subordinea Agenţiei Naţionale pentru

Protecţia Mediului, finanţate de la bugetul de stat.

Actele normative care stau la baza desfasurarii activitatii agenţiilor regionale pentru protecţia

mediului sunt, in principal:

• Hotărârea Guvernului nr. 459/2005 privind reorganizarea şi funcţionarea Agenţiei

Naţionale pentru Protecţia Mediului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 462 din 31 mai 2005, cu modificările si completarile ulterioare;

• Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protectia mediului, aprobata

prin Legea nr. 265/2006, cu modificarile si completarile ulterioare;

• Hotărârea Guvernului nr. 57/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului

Mediului.

Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului Piteşti, coordonează activitatea specifică în

Regiunea Sud Muntenia şi este alcătuită din următoarele agenţii locale: APM Argeş, APM

Călăraşi, APM Dâmboviţa, APM Giurgiu, APM Ialomiţa, APM Prahova şi APM Teleorman.

20

Regiunea Sud Muntenia este una dintre cele mai mari regiuni ale ţării, avand:

Ø Suprafaţa - 34 453 km2, reprezentând 14,45% din suprafaţa României

Ø Populaţia - 3.465,5 mii locuitori, reprezentând 15,4% din populaţia totală a ţării.

Ø Unităţi teritorial-administrative: 15 municipii, 28 oraşe, 481 comune, 1552 sate.

În Regiunea Sud - Muntenia au fost identificate 86 edificii incluse în categoria zonelor protejate

cuprinzând: monumente istorice, arhitectonice şi de artă (biserici, mănăstiri, centre istorice, sit-uri,

monumente arheologice).

În cele şapte judeţe ale regiunii există unităţi administrativ-teritoriale cu concentrare foarte

mare a patrimoniului construit cu valoare culturală de interes naţional situate în 11 municipii, 11

oraşe şi 71 de comune.

Monitorizarea calităţii aerului ocupă un rol esenţial în cadrul sistemului de monitorizare

integrată a factorilor de mediu, atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanţilor, ale

căror efecte se resimt de la nivel local până la nivel global asupra tuturor elementelor biotice şi

abiotice ale mediului.

La nivelul Regiunii Sud Muntenia supravegherea calităţii aerului se realizează prin

intermediul reţelelor de monitorizare a calităţii aerului existente la nivelul fiecărei agenţii locale din

cele şapte judeţe componente ale regiunii. Numărul total de staţii de monitorizare este de 77 din

care 21 sunt staţii automate.

Autoritatile publice suporta o presiune crescanda de la legislatia, in special comunitara, de

exemplu Directiva europeana de zgomot, si de la populatie, pentru a localiza zonele sensibile,

pentru a gasi solutii pe termen lung si pentru a intocmi planuri de actiune. De la inregistrarea

plangerilor privind nivelul poluarii fonice, de la monitorizarea zgomotului la evaluarea sa si la

zonarea acustica – sarcinile implicate de administrarea zgomotului din mediu sunt numeroase si

variate, cerand diferite metode de abordare, masurare si evaluare. O solutie integrata face

problemele individuale mai usor de rezolvat prin utilizarea comuna a datelor, optimizarea

activitatilor de evaluare a zgomotului si, datorita vederii globale pe care o ofera asupra problemelor

de zgomot, sistemul ofera ajutor in prevenirea aparitiei noilor probleme.

21

4.3. Noxe identificate de Agenţia de Protecţia Mediului Piteşti în anul 2008

Pentru monitorizarea calităţii aerului în oraşul Piteşti am colaborat cu Agenţia de Protecţia

Mediului Argeş , care monitorizează emisiile de poluanţi atmosferici din judeţul Argeş.

Reţeaua de monitorizare a calităţii aerului în judeţul Argeş este formată dintr-un număr 5

staţii fixe automate, incluse in Sistemul National de Monitorizare a Calitatii Aerului.

În plus, în punctul de monitorizare Câmpulung – Primărie sunt amplasat şi se află în

funcţiune din anul 2003 trei analizoare automate pentru determinarea concentraţiilor de poluanţi

gazoşi în aerul ambiental.

Clasificarea staţiilor, în raport cu scara de reprezentativitate spaţială şi cu sursele de poluare

urmărite este următoarea:

4.3.1.Dioxid de sulf (SO2)

Cantitatea de dioxid de sulf SO2 emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de

30547,33 tone.

Argeş 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008SO2(t/an) 1045,2 4538,1 3082,1 4874,9 18573,5 21272,6 16623,8 153812,9 38909,8 30547,3

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de dioxid de sulf în judeţul Argeş

sunt : prelucrarea produselor petroliere (Petrom SA-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de

prelucrare în producţia de ciment şi var (Holcim Romania SA Câmpulung şi SC Carmeuse Holding

SRL Câmpulung), producţia de autovehicule (SC Automobile Dacia Group Renault Piteşti),

Staţie Tip Locaţie Parametri monitorizaţi

AG1 Trafic Bdul Bălcescu, bloc L5, sc.DNO, NO2, NOx, SO2, CO, PM10,

BTEX, Pb, Cd, Ni, As

AG2 Fond urban Str. Victoriei nr. 20NO, NO2, NOx, SO2, CO, O3, PM2,5, BTEX, staţie meteo

AG3Fond suburban

Budeasa, Caloteşti, Şcoala Valea Mărului

NO, NO2, NOx, SO2, CO, O3, PM10, BTEX, Pb, Cd, Ni, As, staţie meteo

AG4Fond suburban

Calineşti, Scoala Generală Radu Negru

NO, NO2, NOx, SO2, CO, O3, PM10, BTEX, Pb, Cd, Ni, As, staţie meteo

AG5 Industrial 2 Oarja, PrimărieNO, NO2, NOx, SO2, CO, O3, PM10, BTEX, staţie meteo

Câmpulung Trafic Centru, Primărie NOx, SO2,CO

22

industria de prelucrare lemn (SC Alprom SA Piteşti, SC Forest Product Piteşti, SC Surven Star

SRL Rucăr, SC Foresta Curtea de Arges, etc.), traficul auto la nivelul judeţului şi funcţionarea

centralelor termice de încălzire zonă/cartier.

În ceea ce priveşte poluarea aerului ambiental cu dioxid de sulf, la nivelul judeţului Argeş în

anul 2008 acest poluant a fost monitorizat continuu, prin analize automate, în cele 6 puncte de

monitorizare ,menţionate mai sus.

Concentraţiile orare de dioxid de sulf determinate în cele 6 staţii de monitorizare în anul 2008

au înregistrat un numar de 2 depăşiri ale valorii limită conform Ord. 592/2002 de 350 µg/m3.

Dintre acestea, o valoare a fost înregistrată în staţia de fond suburban AG3, în luna ianuarie

datorită încălzirii casnice cu combustibil solid, iar cealaltă valoare a fost înregistrată în staţia

industrială AG5, datorită emisiilor industriale de la societatea SC Arpechim.

StaţiaNr. date

valide

% date valide

Nr. date > VL

Frecventa depăşiri (%)

Media (µg/m3)

Mediana (µg/m3)

Percentila 98 (µg/m3)

AG1 7313 83,2 0 0 9,13 7,16 29,98AG2 7430 84,5 0 0 9,19 5,25 47,00AG3 2341 26,6 1 0,043 17,12 14,43 70,39AG4 6188 70,4 0 0 7,36 3,68 42,28AG5 5212 59,3 1 0,019 19,37 12,33 81,83

Câmpulung 8724 99,3 0 0 31,69 23,20 82,80

Concentraţiile zilnice de dioxid de sulf determinate în anul 2008 nu au înregistrat nici o

depăşire a valorii limită conform Ord. 592/2002 de 125 µg/m3 în nici unul din cele 6 puncte de

monitorizare.

23

0

5

10

15

20

Evolutia concentratiei medii anuale de dioxid de sulf SO2

AG-3 -

AG-4 -

VL

Astfel, se poate concluziona faptul că poluarea aerului cu dioxid de sulf nu constituie o

problemă majoră la nivelul judeţului Argeş. O atenţie deosebită trebuie acordată zonei industriale

de pe lângă societatea SC Arpechim, unde pot avea loc emisii accidentale industrial.

4.3.2. Dioxid de azot

Cantitatea de oxizi de azot NOx emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de

5915,73 tone.

Argeş 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008Nox(t/an) 3703,8 4721,4 5439,5 7815,6 27589,5 92458,9 50008,7 44440,8 6468,4 5915,7

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de oxizi de azot în judeţul Argeş

sunt : prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de

prelucrare şi producţia de ciment (Holcim Romania SA Câmpulung), producţia de autovehicule

(SC Automobile Dacia Group Renault Piteşti), traficul auto la nivelul judeţului şi funcţionarea

centralelor termice de încălzire zonă/cartier.

24

În ceea ce priveşte poluarea aerului ambiental cu dioxid de azot, la nivelul judeţului Argeş

în anul 2008 acest poluant a fost monitorizat continuu, prin analize automate, în cele 6 puncte de

monitorizare menţionate mai sus.

Concentraţiile orare de dioxid de azot determinate în cele 6 staţii de monitorizare în anul

2008 au înregistrat un numar de 5 depăşiri ale valorii limită orare de 233 µg/m3, conform Ord.

592/2002. Dintre acestea, 3 valori au fost înregistrate în staţia de trafic AG1, în orele de vârf ale

traficului auto 13-15, iar 2 valori au fost înregistrate în staţia de fond urban AG2, fapt ce se

datorează lucrărilor de reabilitare a zonei centrale efectuate la începutul anului 2008.

StaţiaNr. date

valide

% date valide

Nr. date > VL

Frecventa depăşiri (%)

Media (µg/m3)

Mediana (µg/m3)

Percentila 98 (µg/m3)

AG1 6567 74,7 3 0,045 46,36 42,49 112,10AG2 7577 86,2 2 0,026 39,09 32,27 115,36AG3 2277 25,9 0 0 0,99 0,55 7,99AG4 6660 75,8 0 0 10,41 7,72 39,55AG5 4143 47,1 0 0 16,10 12,92 46,71

Câmpulung 8724 99,3 0 0 2,36 2,102 5,86

Concentraţiile medii anuale de dioxid de azot nu au depăşit valoarea limită anuală pentru

protecţia sănătăţii umane de 46,7 µg/m3, conform Ord. 592/2002, în nici unul din cele 6 puncte de

monitorizare. În staţia AG1 valoarea medie anuală a dioxidului de azot se apropie foarte mult, dar

nu depăşeşte valoarea limită, sursa majoră în această zonă fiind traficul auto intens.

25

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

Evoluţia concentraţiei medii anuale de dioxid de azot NO2

AG-1 -

AG-2 -

AG-3 -

AG-4 -

AG-5 -

Campulung

VL

Astfel, se poate concluziona faptul că poluarea aerului cu dioxid de azot nu constituie o

problemă majoră la nivelul judeţului Argeş.

O atenţie deosebită trebuie acordată zonelor cu trafic intens, aglomerate, din Municipiul

Piteşti, unde la orele de vârf pot fi înregistrate depăşiri ale valorilor limită impuse prin legislaţia în

vigoare

26

4.3.3. Pulberi în suspensie (PM10, PM2,5)

Cantitatea de pulberi totale în suspensie emisă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a fost de

808,295 tone, din care 513,447 tone pulberi PM10.

Argeş 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008TSP(t/an) 5297,6 148934,6 181422,4 36187,7 50875,2 30578,6 14460,8 2628,7 869,5 808,3PM10(t/an) - - - - - - - 1998,4 544,8 513,4

Principalele activităţi generatoare de emisii atmosferice de pulberi în suspensie sunt:

producţia cimentului şi a varului, prelucrarea lemnului şi traficul auto.

În ceea ce priveşte poluarea aerului ambiental cu pulberi în suspensie, la nivelul judeţului

Argeş în anul 2008 cantitatea fracţiunii PM10 a fost determinată continuu, prin analize automate, în

cele 5 puncte de monitorizare menţionate mai sus.

Concentraţiile zilnice de pulberi în suspensie fracţiunea PM10 determinate prin

nefelometrie în cele 5 staţii de monitorizare în anul 2008 au înregistrat un numar total de 65

depăşiri ale valorii limită conform Ord. 592/2002 de 50 µg/m3. Dintre acestea, 12 valori au fost

înregistrate în staţia de trafic AG1, datorită traficului atuto intens din zonă, iar celelalte 53 de

depăşiri au fost înregistrate în staţia de fond urban AG2, fapt datorat în principal lucrărilor de

reabilitare a znei centrale efectuate în prima jumătate a anului 2008.

0

10

20

30

40

50

Evolutia concentratiei anuale de pulberi in suspensie PM10

AG-1 -

AG-2 -

AG-2 -grav

AG-3 -

AG-4 -

AG-5 -

VL

Poluarea aerului cu pulberi în suspensie fracţiunea PM10 nu constituie o problemă majoră la

nivelul judeţului Argeş, dar trebuie acordată o atenţie deosebită zonelor urbane aflate în vecinătatea

arterelor rutiere cu trafic auto intens.

4.3.4. Concentraţii ale amoniacului

În ceea ce priveşte poluarea aerului ambiental cu amoniac, în anul 2008 APM Argeş a

efectuat o monitorizare de control, prin prelevări de probe medii de scurtă durată (30 minute)

urmate de analize de laborator, în următoarele 10 puncte de monitorizare:

Nr. Crt.

Data prelevării Punctul de prelevare Concentraţia obţinută (mg/m3)

1. 24.03.2008

Oarja

0,152. 27.05.2008 0,093. 10.07.2008 0,224. 06.11.2008 0,185. 24.03.2008

Radu Negru

0,076. 25.06.2008 0,077. 10.07.2008 0,268. 06.11.2008 0,099. 22.02.2008

Budeasa

0,0510. 16.04.2008 0,1211. 19.09.2008 0,1812. 06.11.2008 0,1113. 06.03.2008

Piteşti – Centru

0,0914. 06.06.2008 0,1715. 09.07.2008 0,1116. 14.11.2008 0,0917. 22.02.2008

Pitesti – Zona Nord

0,1818. 08.04.2008 0,2119. 09.07.2008 0,2120 08.10.2008 0,2021. 04.03.2008

Mioveni

0,1022. 16.04.2008 0,1323. 19.08.2008 0,1324. 09.10.2008 0,0925. 20.02.2008

Ştefăneşti - Călineşti

0,1626. 25.06.2008 0,2027. 10.07.2008 0,2028. 11.12.2008 0,1329. 04.03.2008

Valea Mare

0,1230. 27.05.2008 0,0831. 10.07.2008 0,2432. 11.12.2008 0,1533. 20.02.2008

Topoloveni

0,1234. 25.06.2008 0,2435. 05.09.2008 0,1936. 14.11.2008 0,1337. 22.02.2008

Piteşti – Zona Industrială Nord

0,1038. 27.05.2008 0,1039. 09.07.2008 0,2140. 08.10.2008 0,24

După cum se observă, concentraţiile obţinute s-au apropiat, dar nu au înregistrat depăşiri ale CMA

= 0,3 mg/m3 conform STAS 12574-87, în nici un punct de monitorizare.

28

Evoluţia concentraţiei maxime de amoniac NH3 obţinute

în fiecare punct de monitorizare

0

0.05

0.1

0.15

0.2

0.25

0.3Oarja

Radu Negru

Budeasa

Pitesti - Centru

Pitesti - Zona Nord

Mioveni

Stefanesti - Calinesti

Valea Mare

Topoloveni

Pitesti - Zona Industriala Nord

CMA=0.3 mg/mc

29

CAPITOLUL 5

MĂSURI DE PREVENIRE A POLUĂRII AERULUI.

CONFORM LEGII PROTECŢIEI MEDIULUI

LEGEA PROTECŢIEI MEDIULUI nr. 137 din 29 decembrie 1995

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Secţiunea a 2-a: Protecţia atmosferei

Art. 40

Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităţii

acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi a

bunurilor materiale.

Art. 41

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale,

fundamentând principiile şi acţiunile specifice, atât la nivel naţional cât şi local, privind protecţia

atmosferei.

Politica naţională de protecţie a atmosferei constă în principal din următoarele:

a) introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluanţilor la sursă;

b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanţi până la realizarea celor

mai scăzute niveluri şi care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;

c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calităţii corespunzătoare securităţii sănătăţii

umane;

d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii aerului.

Art. 42

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente,

elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind:

a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanţi din atmosferă;

b) emisiile de poluanţi atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi condiţiile de restricţie

sau de interdicţie pentru utilizare, inclusiv pentru substanţele care afectează stratul de ozon;

30

c) calitatea combustibililor şi carburanţilor, precum şi reglementările privind vânzarea-

cumpărarea şi transportul acestora;

d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;

e) supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiză, amplasarea punctelor şi

instrumentelor pentru probare şi analiză, frecvenţa măsurătorilor şi altele;

f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate este generatoare

de risc potenţial şi/sau poluare atmosferică;

g) sistemul de notificare rapidă, în caz de poluare acută a atmosferei cu efecte transfrontieră, a

autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind efectele transfrontieră ale accidentelor

industriale.

Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaborează în termen de un

an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 43

Autoritatea centrală pentru protecţia mediului supraveghează şi controlează aplicarea

prevederilor legale privind protecţia atmosferei, în care scop:

a) constată apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, dă alertă şi/sau emite prognoze legate de

acestea;

b) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare în vederea

aplicării unor măsuri de urgenţă sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;

c) solicită măsuri tehnologice, aplică restricţii şi interdicţii în vederea prevenirii, limitării sau

eliminării emisiilor de poluanţi;

d) aplică sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse.

Art. 44

Proprietarii şi deţinătorii legali de teren sunt obligaţi să întreţină şi să extindă perdelele şi

aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii

de regenerare a atmosferei, protecţia fonică şi eoliană.

Art. 45

Autorităţile vamale au obligaţia să nu permită intrarea/ieşirea din ţară a surselor mobile poluante

care nu respectă dispoziţiile autorităţilor competente, conform legii.

Art. 46

Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:

31

a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate

de reţinere şi neutralizare a poluanţilor atmosferici;

b) să doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsură, să asigure

corecta lor funcţionare, să asigure personal calificat şi să furnizeze, la cerere sau potrivit

programului pentru conformare, autorităţilor pentru protecţia mediului, datele necesare;

c) să îmbunătăţească performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi să nu pună în

exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise;

d) să asigure, la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau

încetarea activităţii generatoare de poluare;

e) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de

zgomot şi vibraţii, să verifice eficienţa acestora şi să pună în exploatare numai pe cele care nu

depăşesc pragul fonic admis.

32

BIBLIOGRAFIE

1. BARNEA M. , URSU P. , 1969- Protecţia atmosferei împotriva impurificării cu

pulberi şi gaze, Bucureşti, Editura Tehnică;

1. DINU DAN, SANDU V.,

AXENTE L., TOMIŢĂ I. etc., 2005 - Poluarea aerului- Ghid ecologic şcolar- vol.I,

Braşov, Editura Ipimea Braşov;

2. LIXANDRU B. , 1999 - Ecologie şi protecţia mediului, Timişoara,

Editura Presa Universitară;

3. MĂCĂRESCU B. , 2003- Ingineria şi protecţia mediului în industrie,

Chişinău, Editura Tehnică-Info;

4. NEGREA V., SANDU V. , 2000 -Combaterea poluării mediului în transporturile

rutiere Bucureşti, Editura Tehnică;

5. SMEJKAL GHEZA, 1982 - Pădurea şi poluarea industrială, Editura Ceres

6. RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN JUDEŢUL ARGEŞ 2008;

Agenţia de Protecţia Mediului Argeş:Director Executiv – Ing. Mariana

IONESCU Coordonatori lucrare: - Ing. Anca ALBU; Ing. Emil BAJENARU ;

Responsabil lucrare : Chim. Violeta PETCAN

33

Anexe

Planşa 1

Principala sursă de poluare a oraşului Piteşti- Arpechim

34

Planşa 2

Sistem de monitorizare a calităţii aerului în zona unei

termocentrale şi conexiunile cu alte sisteme de monitorizare

35