ELENA FARAGO

Numele Elenei Farago, pseudonimul literar sub care este cunoscuta Elena Paximade, a

ramas legat pentru totdeauna de poezia pentru copii.

Pornind de la simpla observare a cotidianului, poeta a creat mici poezii, captivante prin

muzicalitatea lor si prin puterea de adaptare la intelegerea copilului.

"Gindacelul", "Catelusul schiop", "Intr-un cuib de rindunica". Pedeapsa mâţei, Doi fraţi cuminţi”

si multe altele sunt poezii indragite si cunoscute de aproape toti copiii.

Poezia Elenei Farago este de o factura deosebita, poate datorita faptului ca de la anii

adolescentei a fost mama propriilor frati orfani si datorita experientei pe care a acumulat-o in

anii in care s-a aflat in preajma unor copii aflati in dificultate fiind inspectoare a azilurilor pentru

copii din Craiova.

Ea dezvăluie dragostea poetei pentru copii, carora le descrie cu gingăşie, prospeţime si

delicateţe lumea care ii inconjoara: gâze minuscule, păsări felurite (cocoşi, rândunele, vrăbii,

lăstuni, etc.), patrupedelor casnice (vaci, măgari, iezi, purcei, căţei, pisici, etc.)

Creatia Elenei Farago este speciala pentru ca ofera copiilor mici posibilitatea de a cunoaste

si intelege corect si profund situatii delicate de viata si militeaza pentru nonviolenta, ducand

tema in lumea vietatilor dragi ( "Gindacelul", "Catelusul schiop) Ea raspunde nevoii emotionale a

copiilor si are puternice valente educative

Adresandu-se copiilor, poeziile Elenei Farago au cateva caracteristici specifice liricii pentru

copii

o se adresează afectivităţii copiilor, creand imagini frumoase despre universul

inconjurator

o au o tematica variată oferind informatii despre comportamentul si calitatile fiintelor,

plantelor, lucrurilor care fac parte din universul copiilor, modele de acţiune

o produc multă plăcere prin rimă şi muzicalitate

o redau fapte, idei, tablori si sentimente intr-o forma foarte concisa

o au mesaj bine construit, o concluzie usor de retinut si cu valente educative

Elena Farago a selectat pentru aceasta poezie un personaj care face parte din lumea

gospodariei in care copilul ocupa un loc foarte important

Este una dintre cele mai frumoase poezii destinate copiilor

CATELUSUL SCHIOP

1

INCADRARE

Catelusul schiop este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autoarea,

personificând unul dintre animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (un catel)

prezinta drama lui generata de faptul ca are un piciorus bolnav

Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

TITLU

este simplu, si sintetizeaza imaginea si starea sufleteasca a personajului principal al actiunii

lirice

TEMA - vietati din universul apropiat al copiilor

CONTINUT

Inceputul poeziei este o prezentare pe cat de scurta pe atat de edificatoare a principalului

personaj si are scopul a capta atentia copilului si a-l implica

Eu am numai trei picioare,Si de-abia mă misc: top, top,

Continutul poeziei este concis si descrie drama sufleteasca a catelului: faptul ca rad copiii

de el, il poreclesc, "cutu schiop", sta singur pentru ca nu se poate juca

Catelusul este constient ca asa va fi toata viata: schiop si trist

Si plâng mult când mă gandescCa tot schiop voi fi de-acumaSi tot trist am să traiesc

Versurile urmatoare sunt o induiosatoare redare a dorintei micului catel care isi doreste

lucruri firesti , dar pe care el nu le poate face

Si-as latra si eu din poartaLa copiii de pe drum!...Cat sunt de frumosi copiiiCei cuminti, si cat de multMi-ar placea să stau cu dansii,Să mă joc si să-i ascult!

Prin urmare, desi se refera la lumea animalelor, poezia vorbeste despre drama, despre situatii

dificile in viata, despre nevoia de sprijin a celor aflati in dificultate, despre integrarea in

colectivitate, bunatate si intelegere

Mesajul poeziei este unul implicit, referitor la modul in care trebuie sa privim semenii nostri aflati

intr-o situatie dificila fara voia lor,

Este usor de receptat de copii, discursul mizand pe sensibilitatea deosebita a copiilor fata de

durerea vietatilor care ii inconjoara si are un puternic caracter educativ

2

COMPOZITIE

Compozitional poezia de bazeaza pe monolog

Are la baza personificarea

formele verbelor conditional optativ “ M-as juca”, “ as latra” – sugereaza dorinta catelusului

onomatopee: “top, top”- creaza o imagine auditiva care sensibilizeza ascultatorul

Versificatia asigura muzicalitate

Ritm:

Rima:

Masura: alterneaza versul cu 8 silabe cu cel cu 7 silabe

Eu am numai trei picioare,Si de-abia ma misc: top, top,Rad cand ma-ntalnesc copiii,Si ma cheama "cutu schiop".

Fratii mei ceilalti se joacaCu copii toti, dar euNu pot alerga ca dansii,Ca sunt schiop si cad mereu!

Si stau singur toata ziuaSi plang mult cand ma gandescCa tot schiop voi fi de-acumaSi tot trist am sa traiesc.

Si cand ma gandesc ce bineM-as juca si eu acum,Si-as latra si eu din poartaLa copii de pe drum!...

Cat sunt de frumosi copiiiCei cuminti, si cat de multMi-ar placea sa stau cu dansii,Sa ma joc si sa-i ascult!

Dar copiii rai la suflet Sunt urati, precum e-acelCare m-a schiopat pe mine,Si nu-i pot iubi de fel...

M-a lovit din rautateCu o piatra in picior,Si-am zacut, Si-am plans atata,De credeam ca am sa mor...

3

Acum vine si-mi da zaharSi ar vrea sa-mi fie bun,Si-as putea sa-l musc odataDe picior, sa ma razbun,

Dar il las asa, sa vadaRaul, ca un biet catelAre inima mai buna Decat a avut-o el.

GÂNDĂCELUL

INCADRARE

este o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autoarea, personificând unul dintre

animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (un catel) incearca sa sensibilizeze

copii in legatura cu violenta, care poate fi o drama

Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

TEMA - vietati din universul apropiat al copiilor; universal minuatural

CONTINUT

intrebarea retorica de la inceputul poeziei are scopul a capta atentia copilului si a-l implica

De ce m-ai prins în pumnul tau,Copil frumos, tu nu stii oareCa-s mic si eu si ca mă doareDe ce mă strangi asa de rău?

Continutul poeziei este concis

descrie pledoaria unui copil “ gandacelul”, catre alt copil, pentru a nu il maltrata

gandacelul ii sugereaza micutului care-l strange in pumn sa se puna in situatia lui si a

constientizeze durerea lui si a familiei sale

4

De ce să vrei să mă omori?Ca am si eu părinti ca tine,Si-ar plange mama dupa mine,Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de totCăci am trait abia trei zile,Indura-te de ei, copile,Si lasa-mă, ca nu mai pot!…

poezia continua cu parerea de rau tardiva a copilului: gandacelul murise deja pentru ca il

stransese prea tare in pumnul sau si nu-l mai putea invia

Scarbit de fapta ta cea reaDegeaba plangi, acum, copile,

in final, poezia contine un indemn , firesc catre copil: sa-si recunoasca fapta rea in fata

parintilor si sa promita ca va fi bun cu orice vietate, indiferent cat de mica sau neinsemnata ar

fi

Si zi-le ca de-acum ai vreaSă ocrotesti cu bunatate,In cale-ti, orice vietate,Oricat de far-de-nsemnatateSi-oricat de mica ar fi ea!

Mesajul este usor de receptat de copii, discursul mizand pe sensibilitatea deosebita a copiilor

fata de durerea vietatilor care ii inconjoara si are un puternic caracter educativ

COMPOZITIE

Compozitional poezia de bazeaza pe monologul gandacelului

Are la baza personificarea

Versificatia asigura muzicalitate

Ritm:

Rima:

Masura: vers cu 8 silabe

- De ce m-ai prins în pumnul tau,Copil frumos, tu nu stii oareCa-s mic si eu si ca mă doareDe ce mă strangi asa de rău?

5

Copil ca tine sunt si eu,Si-mi place să mă joc si mie,Si mila trebuie să-ti fieDe spaima si de plansul meu!

De ce să vrei să mă omori?Ca am si eu părinti ca tine,Si-ar plange mama dupa mine,Si-ar plange bietele surori,

Si-ar plange tata mult de totCăci am trait abia trei zile,Indura-te de ei, copile,Si lasa-mă, ca nu mai pot!...

Asa plangea un gandacelIn pumnul ce-l strangea să-l rupaSi l-a deschis copilul dupaCe n-a mai fost nimic din el!

A incercat să-l mai invieSuflandu-i aripile-n vant,Dar a cazut în tarna frantSi-ntepenit pentru vecie!...

Scarbit de fapta ta cea reaDegeaba plangi, acum, copile,Ci du-te-n casa-acum si zi-leParintilor isprava ta.

Si zi-le ca de-acum ai vreaSă ocrotesti cu bunatate,In cale-ti, orice vietate,Oricat de far-de-nsemnatateSi-oricat de mica ar fi ea!

PEDEAPSA MÂŢEI

INCADRARE

o foarte scurtă povestire alegorică, în versuri, în care autorul, personificând unul dintre

animalele care populeaza universul inconjurator al copiilor (o pisicuta ) critica deprinderea sa de

a fura si a arunca vina pe altcineva, cu scopul de a preveni manifestarea unui astfel de prost

obicei

Constructia poeziei are la baza personificarea ca figura de stil

6

TITLU – sugereaza deznodamantul intamplarii descriese in poezie si anume pedepsirea matei

vinovata

TEMA- vietati din universul apropiat al copiilor

CONTINUT

adresarea directa de la inceputul poeziei: “I-auzi, draga mea papusa,/ Zgârie mâta la usa! are

scopul a capta atentia copilului si a-l implica

Fetita ii povesteste papusii cea mai buna prietena a ei despre fapta matei, care a furat “ Un

intreg picior de rata,”, l-a mancat, dupa care a pus osul in cotetul lui Azor , ca cada vina pe el;

Poezia contina confesiunea fetitei, care ii spune ca desi iubeste pisicuta, a fost nevoita s-o

pedepseasca pentru a nu mai repeta aceeasi greseala

Continutul poeziei este concis

Mesajul din finalul poeziei este usor de receptat de copii si anume: pedeapsa este necesara,

ea nu inseamna lipsa de iubire, ci dimpotriva dorinta de a indrepta unele comportamente

gresite

Desi inca o iubesc,

Trebuie s-o pedepsesc.

C-a fost rea si dusmanoasa,

Si n-o las sa intre-n casa

COMPOZITIE

Compozitional poezia de bazeaza pe monologul fetitei

Este utilizata personificarea papusii

Versificatia asigura muzicalitate

Ritm:

Rima:

Masura: vers cu 7-8 silabe

I-auzi, draga mea papusa,Zgârie mâta la usa!Dar eu nu-i deschid deloc,Ca sunt suparata foc.A furat iar, ca o hoata,Un intreg picior de rata,Si-apoi, dupa ce i-a ros

7

Toata carnea, pan-la os,A dus osul, binisor,În cotetul lui Azor.

Ca pe el sa-l banuimSi sa nu il mai iubimSi acum n-o bat, n-o cert,Dar nu vreau deloc s-o iert.

Desi inca o iubesc,Trebuie s-o pedepsesc.C-a fost rea si dusmanoasa,Si n-o las sa intre-n casa.

DOI FRAŢI CUMINŢI

INCADRARE

scurta povestire în versuri, foloseste puterea exemplului pentru a indemna copiii la cumintenie si

bunatate

TITLU – este sugestiv si face referire direct si fara echivoc (= fara dubii) la una calitatile laudabile

ale copiilor

TEMA – universul familiei

CONTINUT

Continutul poeziei este scurt, concis si consta in descrierea unui tablou de familie tihnita, in

care cei 2 frati cumininti se joaca linistiti, asculta povesti spuse de mama lor.

Poezia face referire la faptul ca mama este primul educator al copilului

Si ne-nvata lucruri multe,

Si frumoase, stând cu noi,

Si îi place sa ne-asculte

Când vorbim noi amândoi...

Versurile urmatoare sugereaza foarte bine dragostea mamei, descriind gestul tandru si

ocrotitor de mangaiere

Mama noastra ne vorbeste

Si ne mângâie duios,

Poezia reda plastic atmosfera tihnita, relatiile de apropiere sufleteasca dintre mama si copii sai

8

Mesajul este usor de receptat de copii si are un puternic caracter educativ Versurile din final

sunt edificare in acest sens: un indem, care cu siguranta e indemnul tuturor mamelor pentru

copiilor lor

Si în gândul nostru-ntrunaAuzim povata ei:- Fiti cuminti întotdeaunaSi fiti buni, copiii mei!...

COMPOZITIE

Compozitional poezia de bazeaza pe monologul unuia dintre frati

Versificatia asigura muzicalitate

Ritm:

Rima:

Masura: vers cu 7-8 silabe

Noi suntem doi frati, în casaSi nu ne certam deloc, Si suntem tacuti la masa, Si cuminti în orice loc.

Avem hamuri, cerc si minge, Când pe-afara ne jucam, Iar când ploua, ori când ninge, Linistiti în casa stam.

Si cu jucarii frumoaseNe jucam tot amândoi, Pe când mama nostra coase, Ori citeste, lânga noi.

Mama noastra ne vorbesteSi ne mângâie duios, Iara seara ne citesteOri ne spune-un basm frumos.

Si ne-nvata lucruri multe, Si frumoase, stând cu noi, Si îi place sa ne-asculteCând vorbim noi amândoi...

Si în gândul nostru-ntrunaAuzim povata ei:- Fiti cuminti întotdeaunaSi fiti buni, copiii mei!...

9

10