79454488 Diaconescu Complet 1 m

7/30/2019 79454488 Diaconescu Complet 1 m

http://slidepdf.com/reader/full/79454488-diaconescu-complet-1-m 1/9

Istorie i mit în con tiin a româneascăș ș ț

Lucian Boia

Structură

Opera lui Lucian Boia este împăr ită în apte mari capitole prin care se încearcă tratareaț ș problemei mitului în concep ia discursului istoric general ( i nu numai).ț ș

După o introducere unde stabilesc diferen ele dintre termenii pe care îi va folosi pe parcursulț lucrării – istorie, discurs istoric, mit i problema mitizării discursului, autorul se va concentra peș analiza componentelor istoriografice române ti în anumite perioade fundamentale.ș

Astfel, în primul capitol (“Istorie, ideologie, mitologie”) se va dezvolta imaginea impactuluiideologiei politice contemporane cu scrierea istorică. Marea problemă, conform viziunii lui Boia,

va fi limitarea istoriografiei la o rela ie strânsă într-un context politic specific. Mai mult, se vreaț reliefarea ideii că politica, având o influen ă negativă asupra istoriei, va altera total evenimentele.ț Tot aici sunt dezbătute i subiecte ca: “prima intrare în Europa” a poporului ro. (din secolulș XIX) i felul în care a fost influen at discursul istoric. Încet-încet se va ajunge până laș ț prezentarea unei mentalită i istorice comuniste, regăsite din păcate i azi în multe din lucrări.ț ș Toate acestea vor fi reluate pe larg pe parcursul căr ii.ț

Capitolul al doilea, va dezbate originile poporului român i procesul de romanizare. Se va analizaș în special punctul de vedere comunist ce plana asupra acestui eveniment, dar i viziuneaș tradi ionalistă a evenimentelor, specifică secolului XIX – cat i perioadei perioadei interbelice.ț ș

În cel de-al treilea capitol, se accentuează importan a limbii pentru definirea românilor ca popor ț de sine stătător, a cărui continuitate este atestată lingvistic încă de la retragerea migratorilor slavi.

Nu există o unitate politică, însă există o unitate etnică dată de limba folosită atât la N cat i la Sș de Dunăre. Tot aici, apare i separarea conceptului de “na iune nord-dunăreană” de restulș ț valahilor – influen ă na ionalist-izola ionistă, apărută în timpul lui Ceausescu. Românii sunt doar ț ț ț un popor nord-dunărean pentru că acolo a fost Dacia – simbolul mitului descendentei ceausiste(iluzia că Burebista e marele precursor al dictatorului).Lipsa de informa ii clare, cauzată de a ezarea cercetărilor lingvistice în plan secund este i eaț ș ș discutată i chiar acceptată ca o sursă a confuziilor (promovată i de supozi iileș ș ț arheologiei/etnografiei “de partid”).Capitolul patru evoca problemele de coagulare ale unei na iuni. Mereu idealul de popula ieț ț separată în munteni, moldoveni s.a a fost mai puternic decât cel na ional (contrar a teptărilor).ț ș

În capitolul cinci se discută despre o viziune mitică a străinilor (inclusiv minorită i) spre iț ș

dinspre români. În plus, Lucian Boia arată că au existat i încercări de contracarare a mitului dinș istoriografie, cel mai bun rezultat fiind al reprezentatilor Junimii (1863-1864)În cel de-al aselea capitol, cu un titlu sugestiv – “Principele ideal”, e amintită importan aș ț precursorilor ilu tri, folosi i ca model în guvernare i propagandă. Apare un “panteon na ional” iș ț ș ț ș se încearcă găsirea motivelor ideologice din spatele lui. În altă ordine de idei, se vrea stabilireaadevartelor motive ale formării unor cli ee în func ie de fiecare guvernare.ș ț

Ultimul capitol aduce cu sine o dezbatere a modului de a privi în continuare trecutul i chiar ș viitorul. Chiar după căderea comunismului, istoricul este uimit că se ine perioada respectivă subț



tăcere, impunându-se o “uitare” atipică. Totodată, se observă i o continuare tacită a vechilor ș ideologii comuniste - culturale i istorice. Procedeul e numit “blocaj mitologic” de Boia iș ș reprezintă reminiscen ele post 1989 ale unei viziuni deficitare, o problemă care afectează din plinț societatea contemporană.

Prezentarea principalelor afirma ii si concluzii ale autorului căr iiț ț

Poate cea mai importantă idee propusă de cartea lui Lucian Boia este că istoria, ca disciplinătiin ifică nu poate fi niciodată obiectivă. Din păcate, va fi mereu afectată de evolu ia societă ii înș ț ț ț

care este scrisă, credin ele celui care o scrie i contextul politic al evenimentelor. Informa iaț ș ț istorică nu va fi niciodată invariabilă i tocmai de aceea se va profita mereu în diferite feluriș pentru atingerea anumitor scopuri.În al doilea rând, se remarcă i obsesia pentru definirea identită ii neamului român la istoriciiș ț ultimelor două veacuri. Remarcabilă este setea de libertate a poporului, fiind însă i slăbiciuneaș sa. A a apare mitul (sau interpretabilitatea evenimentelor) care pot duce în final la conflicteș

ideologice profunde.În al treilea rând, se aminte te i de interven ia fundamentală a societă ii culturale “Junimea”, înș ș ț ț timpul secolului XIX pentru limitarea “mitului”. Efectul a fost unul total opus fată de ce aveaude gând reprezentan ii săi. Chiar i cu acest fundal, A. D Xenopol i Titu Maiorescu reu escț ș ș ș crearea unui “anti-mit” istoric care poate fi confundat de multe ori cu o viziune anti-na ională,ț exacerbând rolul slavilor în formarea poporului român. Nu sunt 100% obiectivi, dar conform luiBoia – reprezintă cea mai obiectivă încercare de scriere a istoriei, până în prezent.Junimi tii reu esc temperarea curentului latinist apărut în istoriografie (din cauze politice) cam înș ș acela i timp.ș

Nu în ultimul rând, “Istorie i mit în con tiin a românească”, reu e te să arate o imagine aș ș ț ș ș vechilor forme de discurs istoric, în func ie de regimurile care au guvernat concep iaț ț

românească. A adar, comunismul este evocat des pe parcursul textului autorului, men ionându-seș ț adesea diferen ele de viziune fată de istoria de până atunci. Impactul a fost atât de puternic, încâtț anumite rămă i e ale ideilor mai pot fi întâlnite i astăzi, bineîn eles, trecute (tacit) cu vederea.ș ț ș ț Mai mult, viziunea eroică a personalită ilor medievale este for ată, chiar dacă problemele externeț ț i politica internă, atestate documentar o demonstrează. Prin “brutalitatea” mitului instaurat deș

comuni ti în istorie, se recunoa te o istoriografie asemănătoare cu cea latină (din punct de vedereș ș a absen ei criticii documentare), dar care pierde i la nivelul moralită ii. Se vor alege mereu aceleț ș ț izvoare care pot fi (re)interpretate i care pot servi mai ales cauzei na ionaliste sau sovietice.ș ț

Autorul, spune că nu se referă la un exemplu singular. Înainte de influen a estică a Rusiei, seț recunoa te o impunere a viziunii tradi ionaliste, unde strămo ii românilor sunt dacii doar, iar maiș ț ș apoi, romanii; în contextul ob inerii Independen ei i Unirii - promovată inclusiv de Nicolaeț ț ș

Iorga (care î i temperează totu i crezul autohtonist).ș șEvul Mediu este afectat de un discurs istoric roman at al secolelor XVIII-XIX, care neagă deț exemplu, dorin a de expansiune a lui Mihai Viteazul i o înlocuie te cu o nevoie de unire eroică.ț ș ș Trecutul e idealizat, fapt ce face concep ia românească să rămână în urmă fată de alte ări cu oț ț istoriografie solidă. O dispută pe aceasta temă apare i în cazul rolului jucat de ările române înș ț timpul atacurilor otomane. Rezultatul obiectiv ar fi că pozi ia geografică ne-a ajutat să scăpămț mai u or, în timp ce Ungaria a preluat lovitura frontală a expansiunii. Toate acestea suntș



men ionate foarte pu in sau deloc în literatura de specialitate, iar Lucian Boia le readuce laț ț lumină.În concluzie, opera istoricului român permite noi perspective asupra unei istorii na ionale în careț ideile preconcepute i mistificarea sunt lăsate la o parte, iar mesajul ob inut este unul pertinent:ș ț românii au fost mereu un popor mic, cu vise mari!

Geneza statului in Evul mediu românesc

Serban Papacostea

Structură

Practic, în cartea lui Papacostea nu se poate vorbi de o structură obi nuită – împăr ită în capitoleș ț

egale. Totul se compune din studii istorice reunite în vederea ob inerii imaginii de ansamblu aț drumului istoric specific ărilor române, de la întemeiere până la sfâr itul Evului Mediu (sec. XVț ș – XVI). Astfel, se vor men iona principalele domenii de interes, incluzând o schi ă a evolu ieiț ț ț istoriografiei i istoriei române ti. A a se trasează conturul direc iei lucrării de fată, ajungându-seș ș ș ț la discutarea unor probleme mai delicate ca: rela iile interna ionale, rela iile economice etc.ț ț ț

Primul studiu discută reunirea celor trei mari viziuni regăsite în discursul istoric de-a lungultimpulu. Cele trei etape fiind: “tradi ia medievală”, care accentua ideea legendei descălecatuluiț (atât în Moldova, cat i în Tara Tomaneasca), “ideea pozitivistă”, din secolul XIX mai ales, careș reduce aportul legendei, urmărind adevărul istoric i în cele din urmă o sinteză a celor douăș orientări – valabilă în studiul istoriei de azi.Toate aceste direc ii vor fi comparate obiectiv i se va evoca fundalul procesului de întemeiere.ț ș

Vor fi amintite personalită i (mai mult sau mai pu in reale) ca Negru Vodă, Basarab I, voiezoziiț ț Dragos i Bogdan i trecerea de la formele arhaice de organizare – cnezatele i voievodatele, laș ș ș statul de sine stătător - statul. Se recunoa te aportul românilor din interiorul arcului carpatic laș formarea ărilor române, iar unitatea de limbă este practic funda ia pe care s-a construit oț ț identitate politică în timp.Se ilustrează i consolidarea statelor feudale române ti în cadrul rela iilor româno-ungare peș ș ț fundalul unor tulburări externe. Odată cu restrângerea puterii tătare i lupta pentru compensareaș golului de către Polonia i Ungaria, domnii români ca Nicolae Alexandru (în 1344) sau Vladislavș Vlaicu văd oportunită ile cooperării cu puterile externe.ț

Se recunoa te vasalitatea fată de Ludovic de Anjou i se colaborează cu catolicismul dinș ș Transilvania – începând cu domnia lui Alexandru.

Istoricul urmăre te i emanciparea românilor din Moldova în cel de-al treilea studiu.ș șUrmătoarele două vor men iona întemeierea ambelor ări din perspective diferite ( i delimitareaț ț ș contextului politic – Basarab I - vasal al Ungariei/ Bogdan Musat – voievod din Maramures.Toate în contextul nemul umirilor românilor din Transilvania (1359-1365) i Muntenia, cuț ș aproape trei decenii mai devreme. Efectele ob inerii independen ei Moldovei din 1365 suntț ț urmărite cu aten ie de către autor – care le plasează într-un context mai larg. A adar, în perioadaț ș imediat următoare eliberării Moldovei i formării ei ca stat independent – Ludovic confiscăș pământurile maramure ene ale lui Bogdan. Ulterior, pentru a- i consolida puterea i înlăturăș ș ș



eventualele dorin e de răzvrătire românească, impune o politică pro-maghiară prin distinc iaț ț dintre cnezii români recunoscu i prin diplomă regală i cei fără. A a se “triază” apartenen a laț ș ș ț nobilime. Drepturile tradi ionale asupra pământului sunt abolite. Totul este văzut ca o răzbunareț maghiară fată de brusca dorin ă de independen ă a ambelor ări noi.ț ț ț

Spre finalul lucrării se vor dezbate alte subiecte la fel de importante pentru înfă i area uneiț ș

societă i române complete din Epoca Medievală: economia i rela iile interna ionale. Ambeleț ș ț ț acoperă noi arealuri politice, folosite ulterior. Un mic exemplu este desăvâr irea rela iilor ș ț economice moldo-polone.În plus, prin amintirea rolului Bisericii i prezentarea lui mai pe larg (în cadrul unui studiuș propriu) , istoricul nu se dă înapoi de la o istorie care ar putea să ridice multe semne de întrebare,ilustrând instabilitatea de la toate nivelurile.

Principalele afirma ii i concluziiț ș

Apare ideea clarificării trecutului în vederea constituirii unei baze pe care să fie clădită o na iuneț românească unită (modernă).Se pleacă de la opera marilor cronicari ai secolului XVII i se ajunge până la studierea celei de-aș doua păr i a Evului Mediu, din contexte sociale diferite. Pe parcurs, se discută i felul în care s-aț ș schimbat istoriografia – de la cea slavonă (secolul XVII), până la cea în română (secolul XIX).Însu i limba folosită afectează viziunea istorică, fiind elementul ce leagă poporul roman (înș secolul XIX, deja se punea accent pe ideea de urma i ai romanită ii orientale).ș ț

Cea mai tulbure perioadă din istoria conflictului româno-ungar a fost între anii 1370-1382. Luptaideologică se duce mai ales pe plan religios i politic. La nivel superior devine o luptă simbolicăș a Occidentului vs. Orient.Rivalitatea dintre cele două ări pentru întâietate interna ională începe să fie atestată i înț ț ș

izvoarele exerne. Pentru început, Moldova (Valahia Inferior) recunoa te superioritatea politică aș Valahiei (a ârii Române ti), însă vor apărea conflicte din cauza ărilor suzeraneȚ ș ț (Ungaria/Polonia).Hanatul Hoardei de Aur – a ezată pe o parte a teritoriului Ucrainei de azi modifică politicaș statelor carpatice. Constantele atacuri din est, dar i criza Ungariei din timpul domniei luiș Ladislau Cumanul (1272-1290) favorizează decizia ob inerii independen ei T.R. i constituireaț ț ș Moldovei – ca marcă de apărare a drumului comercial dinspre Marea Neagră.Având un studiu dedicat, rezultă că rela iile comerciale din zona balcanică, influen eazăț ț dezvoltarea treptată a unor state de sine-stătătoare. Un moment de turnură în politica comercialăautohtonă (care marchează maturizarea politică) este prima lege vamală – 1368 (TaraRomânească), prin care se reglementează taxele de tranzit. Românii ies în sfâr it de sub controlulș

direct al Ungariei – progres fată de vechile atitudini externe.Din punct de vedere religios, spa iul românesc medieval a fost considerat un adevărat câmp deț luptă între confesiuni. Ortodoxismul e instalat oficial în Bulgaria, erbia, i Halici. În 1370,Ș ș formarea Mitropoliei Lituaniei schimbă relativ balan a de putere în zonă. Rezisten a anti-catolicăț ț trece la un nou nivel timp de doi ani. Problema a fost că în 1370 moare Cazimir III al Poloniei iș Ludovic mo tene te tronul, în lipsa urma ilor de sex masculin ai regelui polon. Începând dinș ș ș 1370, Ludovic va impune catolicismul ca religie de stat în toate teritoriile (inclusiv în cele poloneze), chiar dacă va men ine administra ia separată. ările române sunt afectate indirect – înț ț Ț



special românii de confesiune ortodoxă din Transilvania, deja viza i de interven ia luiț ț Bartolomeu de Alverna din 1340. Călugărul franciscan (parte dintr-un ordin care s-a dedicatîncercării Ungariei de a epura ortodoxismul din zona carpatică) încearcă convertirea saualungarea clerului din ările române, Serbia i Bulgaria – după ce scrie o serie de lucrări despreț ș biserica ortodoxă.

Preo ii ortodoc i apar ca “fal i” în viziunea să.ț ș șÎn concluzie, Serban Papacostea încearcă să ofere o imagine multifatetata a procesului deformare i dezvoltare statală. Prin numeroasele studii, se induce o anumita doza de obiectivismș ce nu afectează concep ia istorică. Autorul păstrează o distantă profesională care conferă ideilor ț sale o deosebită importan ă culturală i informa ională.ț ș ț

Regatul Sfan ului Stefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526ț

Engel PalStructura

Istoria lui Engel Pal este o lucrare a medievisticii maghiare de sfâr it de secol XX, cu scopul de aș face cunoscut pe plan interna ional evenimentele ce au transformat un popor migrator, (dinț secolele IV-V) într-una dintre cele mai puternice na iuni ale Evului Mediu.ț

Opera este împăr ită în 21 de capitole mari, care prin structura deosebită acoperă toată istoriaț maghiară, de la formarea poporului, până la prăbu irea regatului din 1526, la Mohacs.ș

Introducerea (capitolul I) stabile te limitele i a ezarea geografică a tarii – în partea vestică aș ș ș Carpatilor, în Câmpia Panonică. Popula iile s-au a ezat în special între Dunărea mijlocie i Tisaț ș ș (cel mai mare râu din Ungaria). Pozi ia geografică medievală e atestată de izvoare sărace,ț externe.Bazinul carpatic înainte de maghiari (cap. II). Un scurt istoric al locuirii teritoriale pre-ungare.Până în secolul IV/V, a fost sub domina ie romana. Nu este părăsit de romani odată cu provinciaț Dacia în 271.

Popula ia nativă este formată din diferite triburi celtico-romane (după retragere) i alte câtevaț ș popoare indo-europene, înso ite de hunii care se stabilesc pentru o vreme aici (adesea confunda iț ț cu maghiarii). Este considerat un ultim refugiu al popula iilor nomade.ț

Maghiarii Păgâni. Prezintă imaginea unui popor nomad – fino-ugric, venit din est, de pe ărmulț Mării Negre. El a fost for at să coboare din zona Rusiei de azi de către Invaziile Pecenege aleț secolului IV-V. Capitolul mai oferă detalii despre societatea păgână a ungurilor, organizarea lor prestatală i triburile care îi conduceau. Reprezentativ este Arpad, căpetenia care-i unifică.ș

Întemeierea regatului cre tin urmăre te o perioada foarte importantă. Renun area la formeleș ș ț păgâne de organizare i întemeierea unui stat subordonat credin ei catolice. Acum apar primeleș ț figuri cu adevărat importante în contextul politic. Geza, Stefan I etc.Secolul XII (cap. V) detaliază domnia regelui Bela III, în timpul căruia a fost scrisă i cronicaș

celebră a lui Anonymus. În plus, economia (agricultura i cre terea animalelor) este prezentatăș ș pe larg.Importante mai sunt i capitolele VII i VIII: perioada domniei lui Andrei II, până la sfâr itulș ș ș dinastiei Arpadiene.Ulterior, fiecare capitol din carte va urmări un anume rege care a schimbat treptat politicăUngariei i a teritoriilor cucerite. Vor exista atât perioade de înflorire, cat i crize i lupte întreș ș ș nobilime i coroana. Influen a maghiară în zonă, rămâne aproximativ egală de la Carol Robertș ț



până la domnia lui Vladislav II. În final, discursul se încheie cu înfrângerea de la Mohacs (1526)i pătrunderea în regat a otomanilor.ș

Afirma ii i concluziiț ș

Contrar atitudinii negative române ti fată de poporul ungar, opera lui Engel Pal s-a impus ferm înș sfera lucrărilor de referin ă, chiar i în România. Totul este transmis nepărtinitor, cu lux deț ș amănunte i foarte detaliat, permi ându-i cititorului să tragă propriile concluzii. Totu i, seș ț ș observă în unele relatări o diferen ă fată de istoriografia românească – mai ales în procesul deț cucerire al Transilvaniei.Într-o primă ordine de idei, autorul afirmă că nu a scris aceasta istorie pentru a glorifica poporuldin care face parte. Larga apreciere interna ională atestă acest lucru, transformând “Istoriaț Ungariei medievale” într-o sinteza a anilor formarii culturii i guvernării maghiare din ariaș carpatică.Drumul pe care îl începe atipicul popor nomad, în secolul IV/V nu anticipa evolu ia căreia îiț

suntem martori pe parcursul derulării capitolelor.Engel Pal caută încă de la început să elimine confuzia dintre maghiari i huni. Chiar dacă înș aparen ă sunt acela i popor, cele două categorii de fino-ugrici sunt la fel de asemănătoare precumț ș dacii i cel ii.ș ț

Descenden ii lui Atilla vor avea influen ă asupra guvernării Ungariei, mai ales sub Arpad, practicț ț împăr ind acela i teritoriu i având partea lor administrativă, însă nu sunt acela i neam. (din celeț ș ș ș 10 “triburi” - subdiviziuni păgâne ale popula iei, apte sunt ungare i trei cazare - din cauzaț ș ș amestecului unei popula ii turcice printre nativii fino-ugrici, dar nu huni).ț

La fel ca istoria incipientă a românilor – care e asaltată de na ii migratoare, se remarcă în culturaț maghiară o influen ă avară - migratoare (dispărută rapid în jurul secolului IX).ț

Cei care au avut un adevărat impact asupra stabilizării formelor politice se pare că au fost franco-

germanii (descenden i din Carol cel Mare). Prin intermediul lor se for ează cre tinarea fo tilor ț ț ș ș migratori din zona Panoniei – în secolul IX/X., după “descălecatul” lui Arpad, căpetenia păgânăa fino-ugricilor. Popula ia autohtonă e asimilată de noii locuitori, în opinia lui Pal, iar avarii suntț “cură a i” de către franci.ț ț

În 894, îi ajută pe francii condu i de Arnulf i cuceresc Transilvania (care este văzută că unș ș teritoriu administrat sau/ i integrat în cel maghiar, pe parcursul lucrării) în contextul războiuluiș franco-bulgar. Fiind adu i în vestul carpatilor, tehnic vorbind, francii trezesc pasiunea pentruș raiduri de jaf în vestul Europei, prin expedi iile anti-bulgare i anti-morave. Ungurii sunt în acestț ș moment istoric, o popula ie semi-nomadă. Mare parte din oameni sunt războinici condu i de oț ș elita militară, care nu stă niciodată prea mult într-un loc. Prea pu ini se stabilesc în Panonia caț agricultori ca să facă o colonizare accentuată. Totu i, cu trecerea timpului, odată cu declinulș

Sfântului Imperiu Roman, Panonia va fi epurată de influen e alogene, devenind teritoriul deț specific pentru o parte din unguri. Ea se sedentarizeaza până în anul 900 – la moartea lui Arnulf,transformându-se în nucleul viitorului stat.Ce este foarte important de adăugat se raportează la stăpânirea Transilvaniei (Erdely). Legendariivoievozi români: Gelu Glad i Menumorut, au fost doar legende inventate de Anonymus, înș opinia istoricului. Dintre cei trei, doar Gelu se poate să fi existat, având în administra ie oț popula ie romano-slavă, de i teoriile sunt împăr ite.ț ș ț



În altă ordine de idei, după seculul X se instaurează cre tinismul în Ungaria odată cu Geza, tatălș primului rege, Stefan I, sanctificat mai târziu de către un urma – Ladislau I. Urma direct al luiș ș Arpad, î i extinde puterea asupra ârii, folosindu-se de aliatul sau pre ios, Biserica Catolică.ș ț ț Sistemul politic bazat pe cele 10 triburi e înlocuit. Succesiunea va fi stabilită acum după cel mai bătrân senior i în cele din urmă, ereditar. Stefan devine o figură ilustră prin reformele sale,ș

folosite până în secolul XIV de către Arpadieni.Odată cu venirea la tron a lui Ladislau – 1077-1095 i cucerirea Croatiei, debutează politica deș cuceriri ungare, care va fi men inută până în Evul Mediu târziu – inclusiv de următoarea dinastie,ț venită în secolul XIV – până la moartea lui Ludovic cel Mare în special.Mai vor fi evocate perioade de glorie dar i de decădere, însă cel mai interesant aspect este cel alș întemeierii, unde viziunea “interioară” este relativ diferităDemnă de a mai fi men ionată mai este i figura istorică a lui Ludovic de Anjou, la trei veacuriț ș după întemeiere. Odată cu el se atinge apogeul puterii ungare. După ce tatăl său, Carol Robertorganizează rela iile economico-politice – Ludovic devine foarte popular în rândul poporului iț ș al nobililor. Sfâr itul domniei nu este atât de bun, conform autorului. Două epidemii de ciumăș lovesc regatul foarte grav, iar la sfâr itul secolului XIV apar otomanii, o nouă amenin areș ț

expansionistă latentă. Din acest punct, Ungaria intră într-o decădere lentă, ce se va termina brusccu dezastrul militar de la Mohacs.În concluzie, viziunea istoriei ungare nu este una subiectivă ci una… u or diferită, care puneș accent pe evenimente “scăpate” de o istoriografie română, unde spectrulcomunismului/na ionalismului încă bântuie relatările a a-zise “obiective”.ț ș

Engel Pal nu promovează niciodată doar interesele Ungariei, ci are o atitudine ponderată fată detoate statele/ personalită ile enumerate.ț

Comentariu personal

La sfâr itul lecturii celor trei căr i, am ajuns la concluzia că “Regatul Sfântului Stefan [...] .” esteș ț lucrarea cea mai completă. Chiar dacă nu este una foarte u or de citit, reu e te cumva să ofere oș ș ș altă viziune ce completează discursul celorlalte două: ceva mai tiin ific decât Boia i mai cursivș ț ș decât studiile analitice ale lui Papacostea. Tocmai asta o face deosebită – chiar dacă este scrisă caistorie a unei alte ări, se recunoa te profesionalismul istoric al autorului. Lăsând la o parteț ș începutul, unde se aduc informa ii noi despre formarea statului ungar, lucrurile devin cu adevăratț interesante atunci când se analizează rela iile româno-ungare.ț

De câte ori vorbim de ările române medievale, nu se poate evita subiectul „Ungaria”. Fiindț vecini atât de mult timp, după un trecut întunecat i plin de violen ă, istoricii români nu au cumș ț să nu „scape” măcar involuntar anumite elemente care într-un context mai larg, schimbă perspectiva. Este u or să-i învinuim pe maghiari pentru problemele din Transilvania când neș

sim im stăpâni pe acel pământ. Ciudat este că nimeni nu se referă la unitatea de timp, ci la unț trecut ideal, a a cum spunea i Boia în cartea sa – timpul însu i e mitizat. De unde i rela iaș ș ș ș ț simbolică (chiar antagonică) dintre cele două. În viziunea Ungariei, teritoriul era sub influen a eiț de dinainte de a exista politic, ările române – i acesta este unul din adevărurile incomode. Laț ș fel i în cazul politicii de expansiune i rela ii interna ionale. Ne place să credem (că popor) căș ș ț ț mereu ne-am aparat de du mani că Ungaria i că mereu am fost dezavantaja i în rela ia cuș ș ț ț aceasta tara. Fără a ine cont de luptele interne care au sfâ iat regatul timp de zeci de ani i deț ș ș interesele diferite ale nobilimii fata de rege. Niciodată vreun român nu s-a obosit să vadă istoria



prin ochii celeilalte păr i. Nu până la capăt, oricum. Intervin mereu viziuni na ionale care înăbu eț ț ș obiectivitatea. Meritul istoricului Engel Pal este cu atât mai mare cu cat, scriind propria istorie a păstrat limitele obiectivită ii, fără a trece în na ionalism. Desigur, mai există pasaje interpretabile,ț ț reduse la mici întrebări retorice - mai ales că nu se cunosc foarte multe date documentare cu privire la istoria timpurie a maghiarilor i nici chiar a românilor.ș

După un Boia care dezbătea modul de a scrie istoria „nepărtinitor” sau un Papacostea ocupat cuexpunerea unei perioade cat mai ample a istoriei (române ti), când am deschis volumul lui Engelș Pal am sim it o diferen ă. Am fost întâmpinat de o viziune, care se concentrează nu doar peț ț imaginea exterioară a societă ii, ci i pe jocurile de culise. Se reliefează constantele lupte pentruț ș putere dintre baroni i regalitate, care nu pot fi ignorate. Totul aduce prea mult cu un tipar găsit iș ș în istoria noastră – boieri vs domnie în lupta pentru putere. A adar, de ce ar fi ungurii altfel decâtș noi? Mai mult, mi-a oferit o fereastra în alta societate.Recunosc că am fost plăcut impresionat deimaginile vii înfă i ate de autor în momentul în care vorbea de . frământările Dietei pentruț ș alegerea lui Matei Corvin – care este văzut ca „fiul tatălui său” după ce rezistă încercărilor nobiliare de control i drumul anevoios de la moartea lui Iancu, până la încoronarea oficială a luiș Matei din 1464. L-am amintit pe Corvin pentru că a revitalizat economia regatului Ungar, în

condi iile neîn elegerilor interne dintre nobili i regalitate – fără a se gândi vreun moment că nuț ț ș ar fi 100% ungur. Tatăl său demonstrează că nu conta etnia pentru a te ridica de la un simplunobil transilvănean, la guvernatorul regent al Ungariei. Chiar i cu un nume maghiarizat, origineaș românească umilă rămâne aceea i.ș

Desigur, autorul nu spune că ările române i Ungaria au fost înfră ite.Este o simplă coinciden ăț ș ț ț că unuii dintre cei mai ilu trii regi ungari au fost de fapt... români (măcar pe jumătate). Ce încercș să subliniez este că nu neapărat originea conta în acea vreme ci ob inerea unor avantajeț (reciproce). Din rela iile Regatului ungar cu ările române, ambele au avut de câ tigat – în ciudaț ț ș vasalitatii românilor i a aparentelor neajunsuri. Politica expansionistă ungară nu a inclus doar ș direc ia estică. Croatia, erbia i altele se află la acela i nivel de dependen ă ca Transilvania. Eț Ș ș ș ț adevărat că din teritoriul intra-carpatic sunt exploatate resurse deosebite (aur i argint de laș Rodna i Baia Mare i sare din Maramures) care amplifică puterea regatului în zona Europeiș ș Centrale. Totodată, datorită interesului maghiar pentru spa iul românesc, societatea a evoluat.ț Comer ul se dezvoltă, ora ele i me te ugurile la fel, iar în contextul atacurilor otomane dinț ș ș ș ș secolele XIV, XV i XVI, Ungaria se dovede te un aliat influent – chiar dacă mereu au existat iș ș ș neîn elegeri între domnii români mult prea mândri i autorită ile de la Buda.ț ș ț

Pe scurt, cartea lui Pal mi-a plăcut pentru că este foarte bine documentată i sistematizată,ș creându-mi imaginea unui regat occidental – mult mai aproape de casă, la a cărui evolu ieț participăm i noi – imaginile redate fiind foarte pitore tiș ș



Istoria Medie a Românilor – Referat

Student: Emil Drăgănescu

Istorie - zi

79454488 Diaconescu Complet 1 m

Documents

Transcript of 79454488 Diaconescu Complet 1 m