1

CULTURA

ÎN

MUNICIPIUL

BUCUREȘTI

77253 tiraj

cotidiene

tipărite – în

anul 2015 –

────

430019 număr

cititori

– în anul 2010 –

────

243 biblioteci

școlare

– în anul 2000 –

────

1710,5 mii

persoane

vizitatori

muzee

– în anul 2010 –

────

39509 număr

spectacole

– în anul 2005 –

D.R.S.M. BUCUREȘTI

B-dul Carol I nr.12

Tel/Fax: 021/3141148

http://www.bucuresti.insse.ro

2

Sursa datelor:

Surse administrative: - Biblioteca Naţionalã a României; - Societatea Românã de Televiziune, Centrul Naţional al Cinematografiei

(R.A.D.E.F. „ROMÂNIAFILM“, Sahiafilm, Castelfilm, Animafilm, Atlantisfilm etc.), pentru numãrul şi activitatea cinematografelor, producţia, distribuţia şi proiecţia filmelor;

- Ministerul Culturii, pentru activitatea instituţiilor publice de culturã şi culte.

Cercetări statistice: - Cercetări statistice privind activitatea bibliotecilor, a muzeelor şi colecţiilor

publice, precum şi a instituţiilor şi companiilor de spectacole sau concerte.

Wikipedia

Cuprins

Sursa datelor: ................................................................................................................................... 2

1. Activitatea editurilor (ziare) ............................................................................................... 3

2. Numărul şi activitatea bibliotecilor ...................................................................................4

3. Muzee ................................................................................................................................ 6

4. Reţeaua şi activitatea cinematografică .......................................................................... 8

5. Teatre şi instituţii muzicale .............................................................................................. 9

6. Activitatea teatrelor şi instituţiilor muzicale ................................................................... 9

3

1. Activitatea editurilor (ziare)

Periodicitate

Total ziare din care: în limba română

Nr. titluri

tipărite

Tirajul anual

- mii

exemplare-

Nr. titluri

tipărite

Tirajul anual

- mii

exemplare-

Anul 2005

Cotidiene 29 159459 28 159427

Alte periodicităţi 34 25174 34 25174

- de 2-3 ori pe săptămână 10 17431 10 17431

- o dată pe săptămână 22 7363 22 7363

- cu frecvenţă neregulată 2 380 2 380

Anul 2010

Cotidiene 15 225528 15 225528

Alte periodicităţi 17 8851 17 8851

- de 2-3 ori pe săptămână 1 4 1 4

- o dată pe săptămână 11 1233 11 1233

- cu frecvenţă neregulată 5 7614 5 7614

Anul 2015

Cotidiene 17 77253 17 77253

Alte periodicităţi 26 13360 20 11955

- de 2-3 ori pe săptămână 1 905 1 905

- o dată pe săptămână 12 8223 10 8130

- cu frecvenţă neregulată 13 4232 9 2920

Tirajul reprezintă numărul exemplarelor în care s-a tipărit o carte, o broşură, un ziar sau revistă sau orice altă tipăritură.

4

2. Numărul şi activitatea bibliotecilor

2000 2005 2010 2015

Biblioteci - total 344 406 414 354

- biblioteci naţionale*) 3 4 4 3

- biblioteci centrale, universitare 18 34 33 28

- biblioteci specializate 79 73 85 58

- biblioteci şcolare 243 294 291 264

- biblioteci publice 1 1 1 1

Volume existente - mii 33414 40755 37286 35452

Cititori înscrişi 618408 496058 430019 331339

Volume eliberate- mii - total 8031 8385 5797 3613

- din biblioteci naţionale 1280 818 626 353

- din biblioteci centrale, universitare 2450 3746 2341 1491

- din biblioteci specializate 832 590 146 103

- din biblioteci şcolare 2334 2260 2179 1191

- din biblioteci publice 1134 971 505 475

*) Sunt incluse: Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Pedagogică Naţională şi din anul 2005 - Biblioteca Militară Naţională.

Biblioteca este instituţia, compartimentul sau structura specializată al cărei scop principal este de a constitui, a organiza, a prelucra, a dezvolta şi a conserva colecţii de cărti, publicaţii periodice, alte documente specifice şi baze de date pentru a facilita utilizarea acestora de către persoane fizice (utilizatori) în scop de informare, cercetare, educaţie sau recreere în cadrul societăţii informaţionale biblioteca are importanţă strategică. Sunt incluse bibliotecile proprietate publică şi privată. Se înregistrează în seriile de date numai unităţile de bază, care au funcţionat în anul de referinţă. Tipurile de biblioteci sunt: naţionale, universitare, publice (judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale), şcolare, specializate (ale instituţiilor academice şi de cercetare, instituţiilor publice centrale şi locale, instituţiilor de cultură şi culte, ale operatorilor economici, sindicatelor, ale altor organizaţii asociative).

Biblioteca naţională este parte integrantă a sistemului informaţional naţional care produce, înmagazinează, organizează, pune în valoare şi difuzează informaţii de interes public, local, naţional şi internaţional şi deţine colecţii de documente formate în timp şi dezvoltate permanent prin achiziţii, schimb interbibliotecar, donaţii şi, după caz, depozit legal naţional sau local. În numărul bibliotecilor naţionale este inclusă şi Biblioteca Academiei Române.

Biblioteca universitară este biblioteca aflată prioritar în serviciul studenţilor, al cadrelor didactice şi al cercetătorilor din universităţi şi alte instituţii de învăţământ superior şi de cercetare care, în limitele regulamentului de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.

5

Biblioteca publică - bibliotecă de tip enciclopedic pusă la dispoziţia unei comunităţi.

Biblioteca specializată este destinată în principal unei categorii de beneficiari sau colecţionari, cu prioritate, a unor tipuri de documente sau pentru a răspunde necesităţilor specifice organismului tutelar.

Biblioteca şcolară este organizată în cadrul unei instituţii de învăţământ preuniversitar, care se află cu precădere în serviciul elevilor şi al cadrelor didactice din instituţia respectivă şi care, în limitele prevăzute de lege şi regulamentului de organizare, poate funcţiona şi ca bibliotecă publică.

Numărul volumelor existente în biblioteci reprezintă totalitatea cărţilor, broşurilor, colecţiilor de ziare şi reviste cu minim 5 pagini şi materialele audiovizuale (casete cu benzi magnetice, discuri, diafilme şi alte materiale de bibliotecă: hărţi, grafice, reproduceri artistice etc.) înscrise în registrul de inventar al bibliotecii.

Cititor (utilizator) este persoana fizică care a împrumutat pentru acasă (sau a consultat în sediul bibliotecii) cel puţin o dată într-un an calendaristic o carte, broşură sau o altă publicaţie aparţinând unei biblioteci.

Biblioteca Națională a României

Sursa Wikipedia

6

Biblioteca Metropolitana București – sala de lectură

Sursa Wikipedia

3. Muzee

2000 2005 2010 2015

Număr unităţi 48 50 47 36

Vizitatori – mii persoane 737,2 1143,4 1232,7 1710,5

În anul 2015, în Bucureşti erau deschise publicului 36 de muzee, din care amintim: Muzeul Naţional de Artă înfiinţat în anul 1948 în Casa Golescu, Muzeul Municipiului Bucureşti adăpostit în Palatul Şuţu şi redat în circuitul public în anul 1959, Muzeul Satului înfiinţat în anul 1936 de Prof. Dimitrie Gusti, Muzeul Ţăranului Român înfiinţat în anul 1990, Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa înfiinţat în anul 1908, Muzeul Militar Naţional înfiinţat în anul 1914.

Muzeul Municipiului București este un muzeu de istorie și artă tutelat de Primăria Municipiului București. Este instalat în Palatul Suțu, situat pe Bulevardul I. C. Brătianu nr. 2, în centrul capitalei. Istoric

În iulie 1921, la propunerea primarului Gheorghe Gheorghian, consiliul comunal București a hotărât înființarea Muzeului Comunal București. Inițiativa s-a putut însă concretiza abia după ce primăria capitalei a pus la dispoziția muzeului Casa Moruzi, o clădire istorică situată pe Calea Victoriei Nr. 117. Inaugurarea a avut loc la 22 noiembrie 1931, în prezența primului-ministru Nicolae Iorga, a primarului general Dem I. Dobrescu și a foștilor primari Gheorghe Corbescu și Emil Predescu.

7

În anul 1933 a fost înființată Pinacoteca Municipiului București, ca secție a Muzeului Comunal, căreia i s-a fixat sediul în Bulevardul Lascăr Catargiu Nr. 21. Acest local fusese donat primăriei de către Ana Urseanu, soția amiralului Vasile Urseanu, cu condiția ca în acest local să funcționeze în continuare Observatorul Astronomic din București înființat de către Amiralul Vasile Urseanu în 1910. Din 1950 a fost redată menirea astronomică inițială a clădirii, sub titulatura de Observatorul Astronomic Popular.

În decursul timpului, muzeul de tablouri a funcționat în diferite locații, majoritatea localurilor fiind improprii pentru activitate expozițională. Cu toate acestea, în anul 1940 în patrimoniul muzeului erau incluse deja 4330 de piese, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, colecțiile muzeului au fost puse la adăpost în comuna Rosnic.

În anul 1956 sediul muzeului a fost mutat în Palatul Suțu de pe Bulevardul I.C. Brătianu Nr.2, unde funcționează și în prezent. În anul 1959 Muzeul Comunal București a fost redenumit Muzeul de Istorie al Municipiului București care a fost inaugurat la 23 ianuarie 1959, cu prilejul sărbătoririi a 100 de ani de la Unirea Principatelor Române. Muzeul de Artă a rămas o entitate aparte.

În anul 1984, Muzeul de Artă al Municipiului București și Muzeul de Istorie s-au unificat sub denumirea Muzeul de Istorie și Artă al Municipiului București. În anul 1999 numele muzeului s-a modificat din nou, luând denumirea sa actuală de Muzeul Municipiului București.

Muzeul Municipiului București are sediul central în Palatul Suțu din B-dul. I.C. Brătianu nr. 2. La 29 martie 1832, autoritățile bucureștene au aprobat postelnicului Costache Grigore Suțu (1799-1875) îngrădirea întinsei sale proprietăți, moștenite de la soția sa Ruxandra Racoviță, aflate între biserica Colței și până în apropierea bisericii Sf. Sava (actuala stradă Academiei). Pe acest teren el a hotărât să construiască un palat (arhitecții austrieci Johann Veit și Conrad Schwinck) finalizat, în linii mari, în anul 1834. Construit în stil neogotic, având patru turnulețe poligonale, câte două pe părțile laterale, clădirea se remarca prin cupola similară aceleia de la conacul din Golești. După doi ani, în octombrie 1836, proprietarul a comandat meșterului austriac Eser, executarea unui splendid policandru de alamă, format din 24 de sfeșnice, întocmai ca cel de la biserica Sf. Ioan Nou. Din inițiativa lui Grigore Suțu (1819-1893), fiul lui Costache, și a Irinei Hagi Moscu, fiica marelui bancher Ștefan Hagi Moscu, soția sa, palatul a cunoscut transformări notabile într-o perioadă de peste un sfert de secol.

Astfel, interiorul a căpătat forma actuală în 1862 datorită lui Karl Storck, cunoscut sculptor și artist decorator, care a modificat holul central prin deschiderea a trei arcade care te conduc spre o scară monumentală desfăcută în două brațe prin care se urcă la etaj. Peretele din față este dominat de o imensă oglindă adusă din Italia, de la Murano, înconjurată de un frumos ancadrament în care este sculptat medalionul Irinei Suțu.

Vizitatorul remarcă de asemenea ceasul comandat la Paris special pentru holul palatului cu cadran invers pentru a fi citit în oglinda care domină scara. Tot datorită soților Grigore și Irina Suțu la intrarea principală s-a realizat o marchiză susținută de piloni de fier, creându-se astfel un elegant peron. În parcul ce înconjura palatul și pe lacul lui puteau fi văzuți pelicani, fazani și păuni. Fastul de la Palatul Suțu era de altfel recunoscut, admirat și invidiat de întreaga protipendadă bucureșteană.

8

După moartea lui Grigore Suțu în anul 1893, palatul a primit diferite destinații, ceea ce s-a repercutat negativ asupra edificiului și parcului adiacent care, treptat, s-a restrâns ajungând la dimensiunile actuale. În anii ocupației germane din Primul Război Mondial, a fost reședința generalului Tülff von Tscheppe und Weidenbach, guvernatorul teritoriului ocupat.

Ulterior, palatul a cunoscut diferite destinații: sediul Primăriei Municipiului București (1928-1932), sediu al Băncii Chrissoveloni (1932-1942), al Casei de Economii și Consemnațiuni (1942-1948) și al Institutului de Construcții (1948-1956). Între 1956-1958 Palatul Suțu a fost restaurat, iar la 23 ianuarie 1959 aici s-a inaugurat Muzeul de Istorie al Municipiului București.

Palatul Suțu

Sursa Wikipedia

4. Reţeaua şi activitatea cinematografică *)

2002 2005 2010 2015

Cinematografe – nr. 20 16 16 17

Locuri în cinematografe - nr. 12860 11954 18139 21929

Spectacole - nr. 42299 39509 118845 155308

Spectatori - mii persoane 1897 1615 3424 4344

*) Inclusiv judeţul Ilfov. Notă: Caravanele cinematografice nu sunt incluse.

Între anii 1852 - 1888 s-au înfiinţat unele dintre cele mai importante instituţii culturale ale vremii, considerate şi în prezent repere ale vieţii culturale româneşti. Dintre acestea amintim: Teatrul Naţional, Universitatea, Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune, Filarmonica Română, Academia Română, Ateneul Român.

În Municipiul București, în anul 2015, funcţionau 45 de instituţii de spectacol, ocupând locul I în ierarhizarea naţională şi concentrând peste 19% faţă de total instituţii din România. Din acestea, putem enumera: 23 teatre dramatice, 1 teatru de păpuşi şi marionete, 2 teatre muzicale de estradă şi operetă, 4 filarmonici şi orchestre simfonice, 13 ansambluri artistice, 1 orchestră populară, 1 circ şi 2 opere.

9

5. Teatre şi instituţii muzicale

2000 2005 2010 2015

Total unităţi 29 30 33 45

Teatre dramatice 15 15 17 23

Teatre de păpuşi şi marionete 3 2 1 1

Opere 1 1 2 2

Teatre muzicale, de estradă sau operetă 3 3 3 1

Filarmonici şi orchestre simfonice 3 4 2 3

Orchestre populare 1 1 1 1

Ansambluri artistice 2 3 6 13

Circuri 1 1 1 1

6. Activitatea teatrelor şi instituţiilor muzicale

2000 2005 2010 2015

Numărul de spectacole şi concerte - total 3683 4743 5461 6250

-Teatre dramatice 1977 2555 3203 4093

-Teatre de păpuşi şi marionete 510 280 332 540

-Opere 150 184 374 411

-Teatre muzicale de estradă sau operetă 298 311 297 110

-Filarmonici şi orchestre simfonice 242 530 383 270

-Orchestre populare 12 19 31 9

-Ansambluri artistice 303 283 693 669

-Circuri 191 581 148 148

Total spectatori şi auditori - mii persoane 1023 1164 1388 1334

-Teatre dramatice 450 430 548 659

-Teatre de păpuşi şi marionete 95 65 90 110

- Opere 65 111 116 196

-Teatre muzicale, de estradă sau operetă 68 92 152 33

-Filarmonici şi orchestre simfonice 97 109 191 109

-Orchestre populare 3 12 22 7

-Ansambluri artistice 164 69 81 108

-Circuri 81 276 188 112

10

Instituţiile de spectacole şi concerte sunt: teatrele, filarmonicile, orchestrele şi ansamblurile artistice care au funcţionat în anul de referinţă.

Teatrele, filarmonicile, orchestrele şi ansamblurile artistice prezintă publicului spectacole dramatice, lirice, coregrafice, de divertisment, folclorice, de varietăţi, de circ, de păpuşi sau marionete, precum şi concerte, indiferent de gen, sau orice alt tip de reprezentaţie în care interpretările şi execuţiile artiştilor interpreţi sau executanţi sunt prezentate direct publicului.

În cazul când o instituţie de spectacol prezintă spectacole concomitent în mai multe săli sau când în aceeaşi sală prezintă alternativ spectacole în limbi diferite, personalul artistic se grupează pe colective artistice.

Dacă sub aceeaşi conducere administrativă există colective artistice care dau spectacole în genuri artistice diferite sau limbi diferite, acestea se consideră ca fiind unităţi artistice separate.

Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București

Sursa Wikipedia

Actuala clădire a teatrului a fost inaugurată în versiunea ei originală în decembrie 1973, modificată apoi considerabil în perioada 1983-84, revenindu-se la forma inițială exterioară în perioada 2012-2014.

Proiectul inițial (1964-1973) a fost semnat de arhitecții Horia Maicu, Romeo Belea, Nicolae Cucu, structura de rezistență de inginerul Alexandru Cișmigiu. Clădirea Teatrului Național, care a fost construită cu trei săli de spectacol, respectiv: Sala Mare, în corpul A și Sala Mica și Sala Atelier în Corpul C, a fost inaugurată succesiv între 20 decembrie 1973 și anul 1976. Clădirea a rămas neterminată la exterior, deoarece Nicolae Ceaușescu nu a agreat niciuna dintre variantele de frescă prezentate pentru a fi executate pe pereții rămași „în zidărie aparentă”, se pare că din cauză că nu apărea și el reprezentat. Ulterior, cărămida aparentă din zona rezervată frescelor a fost îmbrăcată cu un placaj din marmură de Rușchita.

11

În anii 1980, la cererea lui Nicolae Ceaușescu, clădirea a fost complet remodelată la exterior și parțial la interior (s-au păstrat parțial din versiunea originală foaierele), de către o echipă condusă de arhitectul Cezar Lăzărescu. Clădirea concepută de echipa lui Horia Maicu a fost remarcabilă la vremea ei, cu o expresie care se înscria în modernismul anilor '60, dar a rămas neterminată la exterior - fresca cu istoria teatrului, care trebuia să acopere trei fațade ale teatrului, nu a fost niciodată realizată, lăsând corpul teatrului în zidarie de cărămidă aparentă, sub "pălăria" de beton armat, elegantă, care îi devenise simbol și care i-a fost totodată fatidică (faptul că forma clădirii nu amintea de o "casă" în sens clasic și aducea cu o pălărie, pare să fi fost cauza pentru care Ceaușescu a cerut remodelarea ei).

La interior, două mari tapiserii, probabil cele mai importante lucrări ale artei decorative românești la acea dată și până astăzi, au supraviețuit incendiului din anii '70 și pot fi admirate și acum, în foaierul sălii mari. Autori sunt: Șerban Gabrea și Florin Ciubotaru (tapiseria "Istoria Teatrului") și Ion Nicodim. "Recarosarea" lui C. Lăzărescu a înlocuit modernismul clădirii originale, realizat în materiale de calitate, cu elemente realizate în materiale sărace, pseudo-clasicizante, tipice anilor în care s-a construit și Casa Poporului sau Victoria Socialismului, iar în Europa de vest era în plin triumf postmodernismul istoricizant.

Capacitatea sălilor a fost parțial mărită (prin îndesirea scaunelor, așa cum s-a întâmplat și la Sala Palatului) și au apărut spațiile intermediare cu galerii de artă și cele "interstițiale" ca Lăptăria lui Enache sau terasa "La motoare".

În anul 2012 s-a început remodelarea clădirii teatrului, eliminând adaosurile din perioada Ceaușescu (fațadele create de Cezar Lăzărescu, care ascundeau "pălăria" lui Horia Maicu au făcut ca teatrul să fie vulnerabil la seisme. Pentru ca teatrul să redevină mai sigur, a fost îndepărtată fațada de 1.200 de tone). Proiectul este condus de arhitectul Romeo Belea. Numărul locurilor din săli creste de la 1720 la 2880. Vor exista mai multe săli decât în varianta din 1973 a clădirii, astfel:

Sala Mare (tip italian) 900 locuri Sala Studio (transformabilă în tip italian, elisabetan, arena) 590 locuri Sala Atelier (teatru experimental) 250 locuri Sala Pictura ( transformabilă în tip italian,elisabetan, arena) 300 locuri Sala Mica (transformabilă în tip italian redus, elisabetan, arena) 240 locuri Sala în Aer Liber, 300 locuri Sala Media (multifuncțională: expoziții, recitaluri, reuniuni, conferințe, proiecții –

cu scaune înșiruite) 300 locuri Clădirea teatrului, așa cum fusese ea modificată în anii '80, nu corespundea standardelor de statică și seismică (atât celor din anul 1983, cât și celor din anul 2006), din punct de vedere al structurii de rezistență. După lucrările de reabilitare, redeschiderea oficială a clădirii TNB a avut loc la 10.11.2014.

12

Publicaţiile editate de

Direcţia Regională de Statistică a Municipiului Bucureşti

se pot procura de la sediul DRSMB din :

Bulevardul Carol I, nr. 12, sector 3, Bucureşti

Telefon: 021.314.11.48; 021.305.66.49

e-mail: tele@bucuresti.insse.ro

Reproducerea conţinutului acestei publicaţii, integrală sau parţială în forma

originală sau modificată, precum şi stocarea într-un sistem de regăsire sau

transmiterea sub orice formă şi prin orice mijloace sunt interzise fară autorizarea

scrisă a Institutului Naţional de Statistică.

Utilizarea conţinutului acestei publicaţii, cu titlu explicativ sau justificativ, în

articole studii cărţi este autorizată numai cu indicarea clară şi precisă a sursei.