Cuprins:

1. Introducere

1.1 Obiectivul ……………………………………………………...............................................2

1.2 Importan a ...………………………………...……………...................................................2ț

1.3 Actualitatea ……………………………………………………...............................................2

2.Investiga iiț

2.1 Caracterizarea generală a grăsimilo.....................................................................3

2.2 Clasificarea lipidelor .................................................................................................6

2.3 Reprezentanţi importanţi .......................................................................................7

2.4 Rolul grăsimilor în organism ..................................................................................9

2.5 Anorexia .......................................................................................................................10

2.6 Obezitatea ...................................................................................................................22

3. Concluzii ..…………………………………………….................................................... 27

4. Bibliografie …………………………………….......................................................... 28

1

1.Introducere

1.1 Obiectivul

În această lucrare , am descris proprietă ile fizice i chimice ale grăsimilor ț șcu scopul de a realiza importan a acestora pentru organismul uman i de scoate ț șîn eviden ă necesitatea unei alimenta ii echilibrate i complexe.ț ț ș

1.2 Importan aț

Această lucrare tiin ifică prezintă o importan ă deosebită datorită faptuluiș ț ț că con ine informa ii ample despre grăsimi i rolul acestora în men inerea ț ț ș țsănătă ii, despre afec iunile provocate de insuficien a i excesul de grăsimi i ț ț ț ș șdespre metodele de prevenire i tratare a acestora.ș

1.3 Actualitatea

Stesul, rutina , problemele ecologice i preocupările cotidiene ocupă o mareș parte din timpul liber al omului contemporan, împiedicîndu-l astfel să acorde aten ie comportamentului său alimentar. Aparent aceasta nu reprezintă o țproblemă, totu i alimentarea neechilibrată cauzează un ir de afec iuni ale ș ș țorganismului (obezitate, anorexie, boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet, cancere), care apar preponderent din cauza lipsei sau a excesului de grasimi ingerate. Amploarea acestei probleme demonstrează faptul că aceasta a devenit una de propor ii mondiale, influien înd în mod nefast toate aspectele vie ii ț ț țsociale, contribuind astfel la scăderea capacită ilor fiecărui individ. ț

Această lucrare este incontestabil actuală, cuprinzînd informa ii veridice i ț șutile despre gravitatea problemei abordate, i anume despre modul în care lipsa șde informa ie se răsfrînge negativ asupra sănătă ii societă ii întregi. Astfel, o ț ț ținformare mai detaliată prin intermediul unor astfel de studii ar putea sensibiliza societatea i contribui la formarea unor deprinderi alimentare corecte i ș șbenefice.

2

2.Investiga iiț

2.1 Caracterizarea generală a grăsimilor:

Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din esteri ai glicerinei cu acizii gra i, numi i gliceride. Lipidele, numite şi grăsimi, sunt ș țsubstanţe esenţiale atât pentru plante şi animale cât şi pentru om. Ele ajung în organism fie pe cale exogenă (din grăsimile animaliere sau vegetale din hrană), fie pe cale endogenă (se sintetizează, în interiorul organismului din glucide sau din proteine).

Cele mai multe lipide sunt substanţe formate din două componente; una reprezentată de acizii graşi, iar cealaltă de glicerină sau din alţi alcooli. Dinte acizii graşi, o parte din cei nesaturaţi sunt esenţiali pentru om, căci nu pot fi sintetizaţi de către organism. Ca şi în cazul proteinelor, la care doar aminoacizi esenţiali prezintă cu adevărat importanţă, şi în cazul lipidelor, contează asigurarea unui nivel optim de acizi graşi esenţiali (AGE) din sursele de hrană. Nu este atât de important câte lipide introducem în organism, căci corpul le poate fabrica singur, ci contează cantitatea şi felul de acizi graşi esenţiali, ce intră în organism odată cu hrană, deoarece aceştia nu pot fi sintetizaţi de către om, dar pe baza lor se pot construi toate lipidele de care organismul omului are nevoie.

Acizii gra iș  sunt acizii cu următoarele proprietă i:ț

au număr mare de atomi de carbon (între 4 i 24);ș au număr par de atomi de carbon; au catenă liniară, fără ramifica ii;ț sunt monocarboxilici; pot fi satura i sau nesatura i.ț ț

Cei mai răspândi i acizi gra i sunt:ț ș

, acid palmitic;

3

, acid stearic;

, acid butanoic/butiric;

, acid oleic.

Exemple de grăsimi:

, distearopalmitina/palmitodistearina;

,dioleostearina/stearodioleina.

Proprietă i chimiceț

Fiind amestecuri de gliceride, care sunt esteri, grăsimile vor avea proprietă ile țchimice ale esterilor.

Hidroliza/Saponificarea

Hidroliza poate avea loc în mediu acid sau în mediu bazic.

, într-un mediu acid.

4

Sărurile se folosesc ca săpunuri, de aceea reac ia se nume te iț ș ș  saponificare. La hidroliza cu bază participă toate grăsimile, indiferent de natura lor.

Adi iaț  X2 (Br2, I2)

Această reac ie are loc numai la uleiuri (grăsimi nesaturate). E importantă pentruț că se deduce gradul de nesaturare a grăsimilor prin a a-numitaș  cifră de brom/iod, care exprimă cantitatea în grame de brom/iod adi ionat la 100gr de țgrăsime.

Adi iaț  H2

Reac ia este posibilă doar la uleiuri i este similară cu cea de adi ie a halogenilor. ț ș țAre loc în prezen ă deț  nichel (care are rol de catalizatori in pulicuta, presiune i ștemperatură înalte. Se practică la scară industrială i stă la baza ob inerii ș țmargarinei din uleiul vegetal.

Sicativarea

La această reac ie participă doar uleiurile. Reac ia este de fapt un proces de ț țpolimerizare (adi ie repetată) care are loc la nivelul dublelor legături din țmolecula gliceridei i care se produce sub ac iunea oxigenuluiș ț  diatomic din aer. Se concretizează prin faptul că anumite uleiuri, întinse pe suprafe e, formează țpelicule aderente, transparente i rezistente la intemperii.ș

Din punctul de vedere al comportării la sicativare, uleiurile se împart în trei categorii:

uleiuri sicative - sunt cele care formează pelicule de foarte bună calitate în mai pu in de 24 de ore;ț

uleiuri semisicative - acestea formează pelicule într-un timp îndelungat i șcalitatea lor este mai mică;

uleiuri nesicative - nu formează pelicule, acestea fiind uleiurile comestibile.

5

2.2 Clasificarea lipidelor

• După criteriul biologic, grăsimile se împart în:

lipide de rezervă (care se acumulează la om, în ţesutul adipos, iar la plante în diferite organe, mai ales în unele seminţe sau fructe),

lipide de constituţie (care intră în structura celulelor), lipide circulante (care circulă prin sânge sau prin limfă).

• Criteriul biochimic împarte grăsimile în mai multe tipuri, aşa cum se poate vedea în tabelul de mai jos:

  Tip de lipide

Reprezentanţi

  Lipide simple (conţin doar carbon, oxigen şi hidrogen)

  - gliceridele (esteri ai glicerolului cu acizii graşi)  - ceridele (esteri ai unor monoalcooli superiori cu acizi graşi)  - steridele (esteri ai sterolilor cu acizii graşi)

  Lipide complexe (conţin, pe lângă şi alte elemente, ca: fosfor, sulf, azot, etc.). (glucolipide, lipoproteine).

  - glicerofosfatidele (fosfatidele)  - sfingolipidele

  Lipide combinate cu alţi compuşi organici

  - glucolipide (lipide combinate cu glucide)  - lipoproteine (lipide combinate cu proteine)

Din punct de vedere alimentar, lipidele se împart în grăsimi de origine animală (aceste lipide conţin preponderent acizi graşi

saturaţi, cu excepţia peştilor grăsimi de origine vegetală (lipidele vegetale, care predomină în seminţele

oleaginoase, au un conţinut ridicat de acizi graşi nesaturaţi)

6

2.3 Reprezentanţi importanţi :

Trigliceridele - Majoritatea lipidelor de rezervă, atât la om cât şi la animale şi plante, sunt formate dintrigliceride, care sunt lipide simple şi neutre (nu prezintă activitate ionică). Diferenţa dintre trigliceridele lumii animale şi cele ale regnului vegetal, constă în tipul acizilor graşi care intră în constituţia acestora.   La om, trigliceridele se acumulează în ţesutul adipos. Deşi digestia şi absorbţia lipidelor presupune scindarea lipidelor alimentare în componentele lor (acizi graşi şi glicerină), totuşi, trigliceridele din hrană, pot traversa lumenul intestinal, pătrunzând în sânge, direct sau indirect - prin limfă. acest fenomen are loc după mese bogate în grăsimi, dar şi în unele dereglaje legate de absorbţia intestinală .

Lipoproteinele- În plasmă, în condiţii normale, majoritatea lipidelor şi fracţiunilor lipidice, cu excepţia unor acizi graşi care circulă liber, intră în structuri complexe, fiind legate de proteine.  Lipoproteinele deci, sunt substanţe din categoria lipidelor complexe, alcătuite din una sau mai multe grăsimi, în asociaţie chimică cu una sau mai multe  proteine .  În cazul lipoproteinelor circulante, componenta proteică, în special prin densitatea sa, determină mobilitatea întregii substanţe, îndeplinind rolul de transportator sau de "cărăuş”.

Fosfolipidele -Grăsimile complexe care conţin fosfor, sunt numite fosfolipide. Aceste substanţe sunt lipide de constituţie, intrând în toate structurile celulare, de obicei legate de proteine, cu care formează fosfolipoproteinele. Colesterolul este un component natural al tesutului animal. Contrar aluziilor de pe diferite produse vegetale(de exemplu ” ulei fara colesterol “), acestea nu contin si nu au continut vreodata colesterol. Colesterolul intra in compozitia hormonilor, dar in exces si in combinatie cu alti factori negativi, poate provoca diferite probleme de sanatate, mai ales ale aparatului cardiovascular.

Glicerina- Nu este o grasime, ci un alcool, dar cu proprietati asemanatoare atat carbohidratilor cat si grasimilor. Este utilizata in diferite suplimente fara grasime si poate fi folosita ca energizant, cu conditia sa consumi suficienta apa pentru a preveni deshidratarea.

Sterolii sunt grăsimi cu functii importante in organism, mai ales in sistemul hormonal. Colesterolul este un sterol, de asemenea vitamina D. Sterolii din plante nu au legatura cu hormonii steroizi sau cu dopingul, fiind benefici pentru sanatate.

7

Conţinutul mediu în lipide (grăsimi) al unor alimente:

Alimentul Conţinut în lipide - la parte comestibilă,

 în ordine descrescătoare[%]

Grăsime topită (unsoare, seu) 100 Uleiuri vegetale 100 Unt 82 Nuci 61Arahide 48Măsline 37Carne grasă de porc 35Gălbenuş de ou 26Scrumbii de Dunăre 26Lapte parf 24Caş, caşcaval, brânză topită, telemea 22-15Soia 22-16Carne de miel 20 Icre 18-6 Ou întreg 12Peşte 12Carne de vită 16-3.5Carne de găină 10-5 Leguminoase cu excepţia soiei şi a arahidelor (boabe uscate)

2-1.5

 Fructe zemoase (mere, mure, dude, căpşuni, etc.)

0.7-0.1

 Legume şi zarzavaturi 0.4-0

8

2.4 Rolul grăsimilor în organism:

sursă primară de energie, care genereaza până la 70% din totalul de energie in condi ii de repaus, de asemenea reprezentând un combustibil eficient pentru a țsus ine activitatea fizică, în special în timpul antrenamentului de rezistentaț

componenta esen iala a membranelor celulare si a nervilor (tecile de mielina)ț

organele vitale sunt sus inute i protejate de către depozitele adipoaseț ș

to i hormonii steroidieni sunt produ i din colesterolț ș

vitaminele liposolubile sunt depozitate si transportate în organism prin intermediul lipidelor

caldura corpului este pastrată i datorită existen ei stratului de grăsime ș țsubcutanat.

In general, excesul de lipide in alimentatie poate conduce la cresterea in greutate si obezitate, boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet, cancere.

Continutul cel mai redus de grasimi saturate il intalnim in uleiurile vegetale (ulei de floarea soarelui - 11%, ulei de porumb - 13%, ulei de masline - 14%, ulei de alune - 18%). Uneori aceste uleiuri sunt supuse unui proces de hidrogenare, adica legaturile duble sunt saturate.

Alimentele ce contin lipide polinesaturate sunt ficatul de cod, pesti cu carne grasa (somn, hering), ulei de floarea soarelui. Acizii grasi nesaturati sunt foarte importanti in alimentatie, pentru ca ficatul nu este capabil sa introduca duble legaturi acolo unde este nevoie de ele in structura acestora. Acizii grasi nesaturati participa la formarea fosfolipidelor care intra in structura membranelor celulare. La sportivi, ciclul lezarii si repararii celulare este mult mai accelerat decat la persoanele sedentare, si astfel necesarul de acizi grasi nesaturati este mai mare. De asemenea, ei stau la baza sintezei prostaglandinelor, acei mesageri chimici care controleaza reparatiile celulare, procesele inflamatorii si sensibilitatea tesuturilor la durere. La sinteza prostaglandinelor participa acizii omega 3, care se gasesc in uleiul de peste. Grasimile adauga alimentelor un plus de gust pentru ca absorb si retin savorile si in plus dau hranei o textura mai placuta. Din acest motiv oamenii prefera alimentele grase. In dieta sportivilor se recomanda ca grasimile sa nu depaseasca 25%, dintre care nu mai mult de o treime sa fie grasimi saturate.

Nu trebuie sa uitati ca grasimea reprezinta o importanta sursa de energie. Glicogenul muscular si hepatic este limitat, astfel ca utilizarea grasimilor ca

9

energie intarzie aparitia starii de epuizare. Una dintre adaptarile care apar ca raspuns la eforturile de rezistenta este cresterea capacitatii de a utiliza grasimea ca sursa de energie.

2.5 Anorexia

Anorexia nervoasă este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greută ii corpului i ț șprintr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă , persistentă, de îngră are.ș

Etimologie

Termenul anorexia î i are originea în greaca veche: an ( - sau -lipsa de, " ș αν α αprivativ" ), i órexis (ó ) = dor, poftă, apetit (de la verbul "orégo" = a ș ρεξις ορεγωîntinde, a oferi cuiva, a tinde spre) (există i în greaca modernă: orexi - ó = ș ρεξιpoftă).

Manifestări

Persoanele suferind de anorexia nervoasă î i limitează greutatea corpului prin șab inerea voluntară îndelungată de a se hrăni (înfometare sau post voluntar) ț(anorexia nervoasă de tip restrictiv) i prin alte metode - ca de pildă abuzul de șpurgative, clisme, i diuretice, folosirea de substan e anorectigene, i excesul de ș ț șexerci ii fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ).ț

Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice i șsocio-culturale.

Bolnavul de anorexie nervoasă e numit de obicei "anorectic", de i termenul șsimplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu "inapeten ă", adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare.ț

Bolnavul de anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă inten ionat foarte pu in. "Anorexice" sau "anorexigene" sunt denumite ț țsubstan ele care taie pofta de mâncare, care suprimă apetitul, folosite uneori în țtratamentul obezită ii.ț

În mass media, dar i în literatura tiin ifică termenul "anorexie nervoasă" este ș ș țprescurtat de obicei sub forma "anorexie".

Anorexia nervoasă are un risc crescut de mortalitate - până la 10%.

10

Istoric

Anorexia nervoasă a fost descrisă prima dată în 1694 de către Richard Morton (1637 - 1698), medicul regelui James al II-lea al Angliei, în tratatul său despre atrofia nervoasă (nervous atrophy), în care a semnalat între altele i apari ia ș țamenoreei, precum i asocierea cu un comportament hiperactiv.ș

Morton a descris cazul unei fete de 18 ani, fără poftă de mâncare i emaciată într-șatâta că rămăsese doar "piele i schelet" ("skeleton only clad with skin'). Pierduseș ciclul menstrual i studia zi i noapte fără semne de oboseală .ș ș

Morton nu găsise alte semne de patologie fizică i gândea că boala se datora unei șstări anormale a "spiritelor animale" i slăbirii tonusului nervilor. El presupunea șcă pasiunile violente ale sufletului au deranjat spiritele animale ale acestei fete, trimi ând prea mult sânge la creier. De asemenea credea că, poate, i schimbări înț ș climă - nop ile foarte reci din anul 1684 - au contribuit la apari ia bolii.ț ț

Terapia pe care a propus-o - plasturi pe stomac, săruri de amoniu, doctorii amare (chalybeats) con inând săruri de fier, nu au ajutat i pacienta a decedat după ț șcâteva luni.

În 1859 Louis Victor Marce descrie i el un caz de anorexie nervoasă.ș În 1861 psihiatrul britanic Forbes Benignus Winslow, în cartea sa "Boli obscure

ale creierului i ale sufletului" a descris a a-numita boală a "refuzului de a ș șmânca" (refusal of food), dar cazurile descrise de el par să fi avut psihoze coexistente (schizofrenie sau alte boli psihotice), unde starva ia voluntară se țdatora unor deliruri de otrăvire sau unor halucina ii imperative - adică auzirii țunor porunci imaginare.

În 1868 Sir William Wilthey Gull a dedicat i el bolii un tratat i i-a dat numele ș șfolosit până astăzi, de anorexia nervoasă. În diagnosticul diferen ial el a țmen ionat tuberculoza, tulburări mezenterice, i a sus inut că în acest caz e ț ș țvorba de o "apepsie isterica" (hysteric apepsia). Francezul Ernest Charles Lasègue a descris o triadă caracteristică, după opinia lui, acestei boli, pe care a denumit-o anorexie isterică: post, amenoree i hiperactivitate. După cum se vede,ș amândoi, Gull i Lasègue au fost convin i de existen a unor cauze psihice i au ș ș ț șlegat această boală de isterie.

În 1914 Morris Simmonds din Germania pe baza unor date anatomo - patologice într-un caz de emaciere extremă a unei tinere lansează ipoteza endocrină - cea a unei insuficien e hipofizare - cachexia hypophyseopriva sau sindromul țSimmonds - numai că ipoteza aceasta conduce pe terapeu i într-o direc ie gre ită.ț ț ș

11

Asocia ia Americană de Psihiatrie în manualul ei diagnostic DSM III, de asemenea țpsihiatrul Paul Gurfinkel i antropologul David Gamer de la Toronto, precum i ș șJohn Feigner de la St Louis în SUA ( mai restrictiv) au definit criterii mai precise de diagnostic ale anorexiei nervoase.

Katherine Halmi a descris diverse aspecte psihologice ale pacientelor cu anorexie, ca de exemplu surprinzătorul interes pentru re ete culinare i pentru gătit ț șcelorlal i membri ai familiei (o "obsesie pentru mâncare") paralel cu ab inerea ț țseveră de la mâncare.

Psihanali ti au emis ipoteze diverse despre originile restric iei voluntare a ș țalimentării la bolnavele de anorexie, dorin a incon tientă de a fi impregnate (a ț șinduce sarcina) prin însămân are orală, urmate de sentimente de vinovă ie care ț țdetermină ab inerea de la alimentare.ț

Secolul al XX-lea, mai ales în a doua jumătate a lui, a cunoscut o cre tere în șinciden a tulburărilor de alimentare, inclusiv a anorexiei nervoase. Cre terea a ț șfost confirmată de studii în SUA i în Europa de vest, de pildă, în Elve ia (Willi i ș ț șGrossman 1983). În etiologie au fost implica i factori culturali ca noile standarde țde frumuse e feminină impuse în diverse societă i vestice, dar i factori ț ț ștraumatici ca de exemplu abuzurile sexuale suferite în copilărie. Dintre psihiatrii

i psihoterapi tii care s-au ocupat în mod deosebit cu studiul tulburărilor de ș șalimentare, inclusiv al anorexiei nervoase, se pot men iona psihanalista țamericană de origine germană Hilde Bruch, terapeutul comportamental W. Stewart Agras, terapista cognitivă Katherine A.Halmi de la New York, Christopher Fairburn de la Londra, psihanalistul francez Philippe Jeammet.

Diagnosticul i tabloul clinicș

Criteriile cele mai utilizate la diagnosticarea anorexiei sunt cele ale clasificării DSM - IV - TR (Manualul Diagnostic i Statistic al Tulburărilor psihice) a șAsocia iei Americane de Psihiatrie i clasificarea ICD - 10 (clasificarea statistică ț șinterna ională a bolilor i problemelor legate de sănătate) a Organiza iei ț ș țMondiale a Sănătă ii.ț

De i teste biologice pot ajuta la diagnosticul de anorexie, diagnosticul se bazează șpe o combina ie de comportamente, de credin e i experien e relatate, precum i ț ț ș ț șcaracteristici fizice ale pacientului. Anorexia nervoasă este de obicei diagnosticată de psihologi clinici, psihiatri sau al i clinicieni cu calificarea țnecesară. De re inut că criteriile diagnostice au menirea de a ajuta pe clinicieni i ț șnu de a fi reprezentative pentru ceea ce pacientul individual simte sau trăie te în șcursul bolii.

12

Criteriile DSM - IV : Refuzul de a men ine greutatea corpului la nivelul sau deasupra greută ii minime ț ț

considerate normală pentru o anumită vârstă i înăl ime (ex. pierderea ș țponderală ducând la men inerea unei greută i corporale sub 85 % din greutatea ț țoptimă; sau incapacitatea de a realiza cre terea ponderală optimă în cursul șperioadei de cre tere, ducând la o greutate a corpului sub 85% din ponderea șoptimă.

Teama intensă de a cre te în greutate sau de a se îngră a (de a deveni ș șsupraponderal sau obez)

Tulburare în modul de a percepe greutatea i forma corpului, influen a exagerată ș ța greută ii i a formei corpului asupra auto-evaluării, sau negarea gradului sever ț șde slăbire

La femeile postmenarheale. premenopauzale (femei care au trecut de vârsta menarhei, dar nu au ajuns la menopauză), amenoreea (absen a a cel pu in trei ț țcicluri menstruale succesive)

sau alte tulburări de alimenta ie.ț

DSM - IV - TR specifică două tipuri de anorexie nervoasă : Tipul restrictiv: în timpul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana nu a

avut comportamente regulate de accese de mâncare rapidă sau de eliminare sau purga ie (adică de vărsături auto - provocate, de exerci ii fizice exagerate sau ț țabuz de laxative, diuretice sau clisme)

Tipul cu Accese de mâncare rapidă sau Tipul eliminator: în cursul episodului curent de anorexie nervoasă, persoana s-a angajat în mod regulat în comportamente ca accese de mâncare rapidă sau comportamente de eliminare (vărsături auto-provocate, exerci ii fizice exagerate sau abuzul de laxative, țdiuretice sau clisme)

Criteriile ICD-10 sunt similare, dar în plus fac men iunea unor:ț moduri prin care pacien ii induc scăderea în greutate sau î i men in starea ț ș ț

subponderală (evitarea alimentelor care îngra ă, vărsături auto-provocate, șpurga ii auto-provocate, exerci ii fizice excesive, uz excesiv de substan e ț ț țanorexice sau diuretice);

trăsături fiziologice, inclusiv o "tulburare endocrină răspândită în axa hipotalamo-hipofizo -gonadică, care se manifestă la femei prin amenoree i la șbărba i prin pierderea interesului sexual i a poten ei.ț ș ț

De asemenea pot exista valori crescute ale GH (hormonul de cre tere - șsomatotrop), ale cortizonului, schimbări în metabolismul periferic al hormonilor tiroidieni i anomalii ale secre iei de insulină", iar dacă debutul bolii este înainte ș ț

13

de pubertate, întârziere sau oprire în dezvoltare.

Factori etiologici

Este clar ca nu există o singură cauză a acestei boli. Etiologia ei este pluricauzală:

cauze sociale cauze psihologice cauze biologice

Cercetările actuale se concentrează asupra explicării factorilor cauzali existen i iț ș căutarea altora noi. Însă este important să se aprecieze care este ponderea fiecărui factor în etiologia anorexiei nervoase. S-a apreciat ca importantă contribu ia presiunii sociale prin intermediul mass media exercitată asupra țfemeilor de a fi slabe.

Factori biologici

Factori genetici

Studii pe familii i pe gemeni au sugerat că factorii genetici contribuie cu 50 % la șdezvoltarea tulburării de alimentare, iar anorexia împărtă e te un risc genetic cuș ș depresia clinică. Aceste date sugerează că gene care influen ează în acela i timp ț șreglarea alimenta iei, cât i personalitatea i emo iile, pot reprezenta factori ț ș ș țetiologici importan i.ț

Pentru testarea ipotezelor legate de efectele unor gene asupra unui comportament anumit s-au creat mai multe modele de anorexie - implicând supunerea animalelor la diferite stresuri externe, sau folosirea unor oareci ștransgenici gene knockout.Aceste modele au sugerat rolul etiologic al axei hipotalamo - hipofizo-suprarenală. Modelele acestea au fost însă criticate pentru faptul că alimenta ia este limitată de către experimentator i nu de animal însu i, ț ș ș

i că nu pot lua în considerare factorii culturali cunoscu i ca implica i în ș ț țdezvoltarea bolii.

Factori neurobiologici

S-au găsit corela ii strânse între neurotransmi ătorul serotonina i diferite ț ț șfenomene psihologice ca starea de dispozi ie, somnul, vomitarea, pofta de țmâncare i func ia sexuală. O recentă trecere în revistă a literaturii tiin ifice a ș ț ș țsugerat ca anorexia nervoasă este legată de o perturbare a sistemului serotoninic mai cu seamă în ariile din creier con inând 5HT1A receptor-sistem legat mai ales țde anxietate, starea de dispozi ie i controlul impulsurilor. Starva ia, se ț ș ț

14

presupune a fi un răspuns la aceste efecte, ca i la reducerea nivelului ștriptofanului i la metabolismul hormonilor steroizi, care la rândul lor poate șreduce nivelul serotoninei în aceste arii critice i, în consecin ă să protejeze de ș țanxietate. Din contră studiile receptorilor 5HT2A serotonină, (implica i în țregula ia alimenta iei, a stării de dispozi ie i a anxietă ii) sugerează ca ț ț ț ș țactivitatea serotoninică în aceste locuri este redusă. O problemă în aceste cercetări este dificultatea de a deosebi cauza de efect, i că aceste perturbări în șneurochimia creierului pot fi în aceea i măsură i rezultat al starva iei (state-ș ș țdependent), i nu numai trăsături persistente care predispun pe unii la anorexie. șExistă, totu i, dovezi că atât trăsături de personalitate (ca anxietatea i ș șperfec ionismul) cât i tulburările sistemului serotoninic persistă i după remisiaț ș ș anorexiei, ceea ce sugerează că aceste perturba ii ar putea fi factori cauzali.ț

Studii recente sugerează de asemenea că anorexia nervoasă ar putea fi legată de un răspuns autoimun la peptide de melanotrope, care influen ează apetitul i ț șreac iile la stres. ț

Factori nutri ionaliț

Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în tulburări de apetit i mai ales într-o inadecvată nutri ie. Folosirea ș țzincului în tratamentul bolnavilor de anorexie a fost sus inută din 1979 când a țfost lansată de către Bakan. Cel pu in cinci experimente au arătat ca zincul țameliorează scăderea ponderală din anorexie. în 1994 un experiment dublu orb

i controlat cu placebo a arătat că administrarea de zinc (14 mg pe zi ) a a dublat șrata masei corpului în anorexie.Caren a de alte substan e ca de pildă tirozina i ț ț ștriptofanul, precursori ai neurotransmi ătorilor monoaminici norepinefrina i ț șserotonina, respectiv, ca i caren a de vitamina B1 (thiamina) poate contribui la ș țacest fenomen de malnutri ie indusă de malnutri ie/ tulburarea de alimenta ie.ț ț ț

Factori psihologici

Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendin e țîn gândire i percep ie pot contribui la men inerea sau riscul de apari ie a ș ț ț țanorexiei.

1.Tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca provenind din sentimente de îngră are i de imagineș ș despre sine ca fiind "neatractiv" i este men inut de variate tendin e, înclina ii ș ț ț ț(bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp, a alimentelor i nutri iei.ș ț

15

Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să supraestimeze dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării în acest domeniu sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percep ie, ci o problemă a evaluării informa iei ț țperceptuale de către persoana afectată. Studii recente sugerează că persoane cu anorexie nervoasă au o caren ă într- un anumit tip de bias de încredere excesivă țîn sine care face ca majoritatea oamenilor să se considere mai atractivi decât sunt considera i (clasifica i - "rating" ) de al ii în realitate. Dimpotrivă, persoanele cu ț ț țanorexie nervoasă par să - i judece mai realist propria atractivitate decât șpersoanele neafectate de AN, adică ele nu posedă acest bias, înclina ie țaugmentatoare a stimei de sine. Jansen A, Smeets T, Martijn C, Nederkoorn C. (2006) I see what you see: the lack of a self-serving body-image bias în eating disorders. Br J Clin Psychol, 45 (1), 123-35. PMID 16480571

2.Trăsături de personalitate:

Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca predispozante pentru tulburări de alimentare : un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restric ie (capacitate de țrezisten ă la tenta ii), i nivele clinice de perfec ionism (căutarea patologică de ț ț ș țstandarduri personale înalte i nevoia de control) - ace tia sunt factorii găsi i cel ș ș țmai des de către cercetători.

3. Co-morbiditate psihiatrică:

Frecvent există co- morbiditate : la persoanele cu anorexie nervoasa coexistă i șalte dificultă i psihologice i tulburări psihiatrice. Cele mai frecvente fiind:ț ș

depresia clinică, tulburarea obsesivă - compulsivă, una sau mai multe tulburări de personalitate: ex. tulburarea de personalitate de

limită abuzul de substan eț

În peste jumătate din cazurile de anorexie nervoasă la tinere femei se diagnostichează i prezen a în acela timp de tulburări afective (mai ales ș ț șdepresie) i tulburarea de personalitate de limită (borderline).(Bemporad et al. ș1992, vezi M Stone)

Sunt prezente grade înalte de depresie i anxietate, chiar dacă nu întotdeauna ele șîndeplinesc criteriile diagnostice ale unui sindrom specific.

16

4.Factori cognitivi

Rezultatele cercetărilor în domeniul neuropsihologiei în anorexia nervoasă nu sunt consecvente în diversele studii i este greu de a diferen ia efectele starva ieiș ț ț asupra creierului de caracteristicile pe termen lung. Totu i, o constatare destul șde fiabilă este cea a existen ei unei slabe flexibilită i cognitive.[13] (capacitatea ț țde a schimba tipare de gândire, mai ales legată de functia lobilor frontali i de șsistemul executiv.

Alte studii au sugerat că anorexia ar fi men inută de anumite tendin e deviante ț ț(biases) în aten ie i memorie. Bias-urile aten ionale par să se concentreze în ț ș țspecial în conceptele legate de corp i dimensiunile corpului -acestea fiind mai șevidente la persoanele cu anorexie. Unele studii limitate au găsit că bolnavii de anorexie au mai mare tendin ă de a- i aminti materiale legate decât materiale ț șnelegate de aceste subiecte.

De i s-au efectuat un număr mare de cercetări în domeniul factorilor psihologici șai anorexiei nervoase,sunt relativ pu ine ipotezele care încearcă să explice boala țîn ansamblu.

Profesorul Chris Fairburn de la Universitatea Oxford i colegii, au creat ceea ce se șcheamă un model "transdiagnostic" care aspiră spre o explica ie a modului în țcare care sunt men inute anorexia nervoasă, condi iile înrudite cu ea, ca bulimia ț țnervoasă i tulburarea de alimentare nespecifică ED-NOS. Modelul lor s-a șdezvoltat odată cu terapii psihologice. mai cu seamă cognitiv - comportamentale

i sugerează care sunt ariile unde clinicienii pot interveni cu tratamente șpsihologice. Modelul de bazează pe ideea că toate tulburările majore de alimentare (cu excep ia obezită ii au un număr de tipuri nucleare de ț țpsihopatologie:

perfec ionism;ț auto-apreciere scăzută, intoleran ă la anumite stări emo ionale (dificultatea de a reac iona în mod ț ț ț

potrivit) dificultă i interpersonale.ț

Un caz renumit de comportament cel pu in par ial anorectic manifestat prin ț țdorin a obsesivă de a men ine o greutate de până la maximum 50 kg (fa ă de taliaț ț ț de 172 cm) prin diete excesive i exerci ii fizice lungi i intense, a fost ș ț șîmpărăteasa Austriei, Elizabeta de Bavaria, cunoscută i sub numele de Sisi sau șSissy. În ultima parte a vie ii ea a trăit sub impresia acumulării a multor ț

17

experien e de doliu după mor i premature i în împrejurări tragice în familia ț ț șimperială

Factori sociali i culturaliș

Studii socio-culturale au pus în lumină rolul factorilor culturali în apari ia țanorexiei nervoase ca "alegere de simptom" (vezi M Stone). Exemple de factori culturali:

promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în rândul na iunilor vestice țindustrializate, mai ales prin mass media. Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989,871 de locuitori ai Suediei a indicat că

sexul originea etnică statutul socio- economic

au avut influen e considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexia țnervoasă - cei având părin i ne-europeni fiind cel mai pu in afecta i de această ț ț țboală, iar cei provenind din familii "albe", înstărite, având riscul cel mai ridicat.

profesii

Un studiu clasic al lui Garner i Garfinkel a demonstrat că persoanele având șprofesii unde se exercită o deosebită presiune socială în direc ia păstrării unei țgreută i corporale scăzute (ca de pildă, manechinele sau top-models, gimnastele ț

i balerinele, unii interpre i din lumea filmului i a spectacolului) sunt cele mai înș ț ș risc de a suferi de anorexie nervoasă în cursul carierei lor. iar cercetări ulterioare au sugerat că persoanele având anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care promovează reducerea greută ii corporale. În 1983 lumea țspectacolului din Vest a fost impresionată de decesul prin stop cardiac al căntăre ei Karen Carpenter ca urmare a unei recuren e a anorexiei. Cu ț țmanifestări de anorexie nervoasă se spune că au trebuit să se măsoare i fiica lui șSigmund Freud, Anna Freud (în tinere ea ei), devenită mai apoi renumită țpsihanalistă), poeta Anne Sexton, gimnasta Christy Henrich, actri a Christina țRicci .a.ș

De i anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile occidentale, se crede șcă expunerea la media din Vest a contribuit la cre terea cazurilor de boală i în ș șări ne-vestice. Totu i s-a constatat că în alte culturi nu există aceea i "fobie de ț ș ș

îngră are " ca în Vest, ci mai degrabă o scădere a poftei de mâncare înso ind ș țcelelalte semne ale tulburării. În ări i colectivită i unde există frecvent foamete ț ș ț

i subnutri ie sau mari lipsuri de alimente anorexia ar fi o alegere absurdă ca ș ț

18

mijloc de exprimare a unui conflict psihologic (vezi M Stone). Profesorul Lambo din Nigeria sus inea la Congresul Mondial Psihiatric din Danemarca din 1986 ca țîn ara lui nu ar exista cazuri de anorexie nervoasă.ț

tradi ii religioase - culturale de post i ascetism-la femei în societă i ț ș țcre tine:ș

exemplele din evul mediu ale prin esei călugări e Margit (Margareta) a Ungariei ț ț(1242 - 1271) i a călugări ei Venerabila Lukardis din Oberweimar (sec. XIII).ș ț

Ab inerea de la mâncare a făcut parte din experien ele mistice ascetice i de ț ț șmortificare ale multora din femeile sfinte din istoria medievală a bisericii catolice ; după Rudolph Bell un comportament anorexic, înso it uneori i de ț șvărsături auto-provocate, au caracterizat jumătate din cele 170 de femei sfinte din Evul Mediu a căror biografie le-a cercetat (R. Bell " Anorexia sacră"). Cazul cel mai faimos a fost al Sfintei Ecaterina de Siena (Caterina Benincasa) (1347 - 29 aprilie 1380).

În veacurile precedente, inclusiv în secolul al XIX-lea, în epoca victoriană în Marea Britanie, dar i în SUA au devenit faimoase unele cazuri de " fete postitoare ",ș("fasting girls"), care, ca un fel de minune a naturii ("fata care nu mănâncă") inspirau ori un respect mistic ori curiozitate ca pentru un fenomen patologic de circ. A a au fost Sarah Jacob, "fata care nu mănâncă din Wales", Mollie Fancher șsau "Enigma din Brooklyn". Unele puteau fi cazuri de patologie psihică, inclusiv de probabila anorexie nervoasă, isterie (ori personalitate disarmonică) sau de schizofrenie. Uneori erau suspectate de în elătorie i deveniseră obiect de ș șinvestiga ie medicală.ț

Motiva ii filosofice i religioase cre tine de puritate i acceptarea suferin ei i a ț ș ș ș ț șmor ii pentru dragostea de adevăr au înso it i depriva ia alimentară la care s-a ț ț ș țsupus filosoafa franceză de origine evreiască Simone Weil, decedată de starva ie țla 34 ani în 1943.

al i factori psiho-sociali: abuzuri sexualeț .

Pacientele diagnosticate cu tulburări alimentare au avut i o istorie mai încărcată șde experien e de abuz sexual în copilărie ( până la 50 % din cazurile internate în țspitale, cu o prevalen ă mai mică la cele tratate ambulator) (de i Waller ț ș1991,1992 în Anglia a găsit că acest procent de 50% este egal cu cel din rândul femei lor din popula ia generală!) De i trecutul de abuz sexual nu este considerat ț șun factor de risc specific pentru anorexie ( în schimb este un factor de risc pentru tulburări psihiatrice în general ), cele care au suferit astfel de abuzuri au riscul

19

mai crescut de a avea forme mai severe i cu simptome cronice. Între femeile șsuferinde de tulburări de alimentare s-a constatat că în istoria celor cu anorexie nervoasă pură se găsesc procentele cele mai mici de cazuri raportate de abuzuri sexuale (incestuoase sau extrafamilale) în copilărie (6 %) fa ă de pacientele pur țbulimice - (75%) ( Waller 1991,1992; Steiger i Zanko, Montreal 1990). șInternetul a u urat comunicarea dintre bolnavele de anorexie i bulimie în afara ș șmediului curativ, cu mult mai reduse riscuri de respingere în contactele sociale decât în societatea mainstream. Au apărut o varietate de website-uri. Unele apar inând unor persoane având anorexie, altele ale unor persoane vindecate, iarț altele ale unor persoane de profesii curative. Majoritatea acestor site- uri sprijină concep ia medicală că anorexia este o tulburare care poate fi vindecată, de i ț șunele persoane afectate de anorexia nervoasă au format comunită i online pro-țana care refuză abordarea medicală i sus in că anorexia este "op iunea pentru ș ț țun anumit stil de via ă ". Acestea din urmă folosesc internetul ca un mijloc de țsuport i schimbă între ele re ete (weightloss tips) de mijloace pentru scăderea ș țgreută ii. Aceste site - uri au fost subiectul unui interes crescut în media, atrăgândț aten ia asupra faptului ca ele încurajează tinerele femei să adopte sau să persiste țîn comportamente anorectice, i de aceea unele (site-uri) au fost scoase din șfunc ie.ț

Prognoză

Anorexia este considerată ca fiind una din tulburările psihiatrice cu o rată înaltă de mortalitate : circa 10 %. i rata de sinucidere la bolnavii de anorexie este mai Șmare decât în popula ia generală i este considerată a fi o cauză majoră de ț șdeces.Un studiu recent a sugerat că "mai pu in de jumătate din bolnavi se vindecăț complet, o treime se ameliorează", iar "20 % rămân suferinzi cronici". În Suedia iș Danemarca ratele de sinucidere (ca i la adolescen i în general) sunt chiar mai ș țmari decât la bolnavele de anorexie din SUA .

Factori de prognoză nefavorabilă:

spitalizări numeroase greutate corporală extrem de scăzută distorsiuni quasi - delirante ale imaginii corporale (overvalued ideas la limita

deziluziilor sau delirului)

Pacien ii cronici rămân i după ameliorarea simptomelor anorectice cu problemeț ș de personalitate care necesita lungi psihoterapii - de orientare analitică, cognitivă sau suportivă).

20

Epidemiologie : inciden a, prevalen a,demografieț ț

Majoritatea cercetărilor asupra inciden ei i prevalen ei anorexiei s-au făcut în ț ș țările industrializate din Occident, astfel încât rezultatele lor nu sunt în general ț

aplicabile în afara acestor arii. Totu i, recente articole de revistă ale studiilor de șepidemiologie a anorexiei au sugerat o inciden ă de 8 -13/100,000 pe an i o ț șprevalen ă medie de 0.3%, folosindu-se criteriile stricte de diagnostic. Aceste țstudii au confirmat opinia că această tulburare afectează în mare măsură tinere adolescente, cele între 15 - 19 ani reprezentând peste 40 % din cazuri. Majoritatea cazurilor, este pu in probabil că are vreun contact oarecare cu țserviciile de sănătate psihică. În total, 90% din cazurile de anorexie nervoasă sunt femei. Fosson et al.(1987, vezi M Stone) au descris cazuri de anorexie nervoasă la feti e pre-pubertare înainte de menarhă -(apari ia menstrua iei).ț ț ț

Tratament

Cura de cre tere in greutate: Prima linie de tratament pentru anorexia nervoasă șse concentrează pe imediata cre tere în greutate - mai ales în cazurile care șnecesită spitalizare. În cazuri deosebit de grave, se pot aplica ordine de spitalizări for ate acolo unde legisla ia o permite. În majoritatea cazurilor persoanele ț țbolnave sunt tratate ambulator, de către medici, psihiatri, psihologi clinici i alte șprofesii din domeniul sănătă ii mentale.ț

Psihoterapia individuală. Un studiu de revistă clinică a sugerat că psihoterapia este o formă efectivă, care poate duce la restaurarea greută ii, reapari ia ț țmenstrua iei la paciente, i o ameliorare a func iei psihologice i sociale, în ț ș ț șcompara ie cu e antioane care au primit numai programe educa ionale sau ț ș țsimplu suport.

o psihoterapia psihodinamică (de orientare psihoanalitică) - promovată mai ales de Hilde Bruch (1973)

o psihoterapia comportamentală:o tehnici de reinforcement pozitiv (Agras et al 1974) - în condi ii de spital: ț

gratificarea pacientului cu un anumit privilegiu (ex.vizionarea unui program de televiziune, permiterea întâlnirii cu un prieten etc) în cazul unui anumit câ tig în șgreutate într-o anumită perioadă de timp.

o psihoterapia comportamentală - cognitivă - (K Halmi 1985, Garner & Bemis 1985). Totu i articolul de revistă men ionează faptul că există numai un număr ș țprea mic de experimente controlate randomizate pentru a sus ine această țrecomandare, i nici o formă specifică de psihoterapie nu prezintă un avantaj de șansamblu în compara ie cu celelalte.ț

21

Terapia de familie a fost găsită de asemenea ca un tratament efectiv pentru adolescente cu anorexie i mai ales o metodă pusă la punct la Spitalul Maudsley - șlarg folosită i cu rezultate pozitive de ameliorare clinică în timp. În anorexie suntș deseori evidente lupte de putere între fiică i mamă, temeri de asumare a rolului șadult de so ie i mamă, (îngră area devenind în ochii pacientei o echivalen ă a ț ș ș țgravidită ii).ț

Tratamente medicamentoase, ca SSRI i alte medicamente antidepresante, nu au șfost găsite in general eficiente pentru anorexia nervoasăori pentru prevenirea relapse-ului .Totu i s-a men ionat rezerva ca nu există suficiente cercetări ș țadecvate în acest domeniu.

Medicamente antidepresive sunt prescrise de obicei în anorexie, aceasta pentru cura depresiei i anxietă ii coexistente. Suplimentarea cu Zinc 14 mg/zi este ș țrecomandată ca tratament de rutină în anorexia nervoasă, aceasta după ce un studiu a arătat dublarea greută ii corpului după începerea tratamentului cu zinc. țMecanismul de ac iune presupus în acest caz ar fi cre terea eficien ei ț ș țneurotransmisiunii în diverse păr i ale creierului, inclusiv în amigdală. După un țaport adecvat de zinc apare o cre tere a poftei de mâncare.ș

Tratamente de grup. Există de asemenea terapii de grup în cadrul unor asocia ii țnon-profit i a unor comunită i, care oferă suport i îndrumare persoanelor ș ț șsuferind de anorexie i apar inătorilor sau apropia ilor lor.ș ț ț

2.6 Obezitatea

Obezitate este o stare patologică - din grupul bolilor de nutri ie - sau fiziologică țcu poten ial patologic, care se referă la persoanele suprapoderale, (greutatea țcorporală raportată la înăl ime). Domeniul medical care se ocupă de obezitate se țnume te „bariatrie”. După Gabriela Roman, obezitatea este o boală cronică cu șetiopatogenie multifactorială i risc global crescut, ceea ce presupune un șmanagement clinic structurat, precoce i intensiv, cu strategii terapeutice șeficiente adresate cât mai multor mecanisme fiziopatologice implicate .

Etimologie

Cuvântul Obez în latină obesus înseamnă gras, vorace, corpolent.

Histologic, obezitatea descrie o stare de cre tere anormală de grăsime la nivelul șesuturilor adipoase .ț

Obezitatea poate fi:

simplă - prin ingerare calorică excesivă i o activitate normală sau slab șdeteriorată (obezitatea „sumo”);

22

morbidă - care limitează activitatea normală, respira ia, circula ia sangvină i ț ț șimpune pacientului perioade îndelungate de odihnă în urma unor exerci ii țu oare (sindromul Pickwick);ș

hipotalamică.

Modă sau patologie?

Expresia om cu greutate, sintagmă pentru o persoană aflată pe o pozi ie socio-țeconomică superioară, apare în diferite variante în mai toate limbile i provine șdin antichitate, din timpurile în care greutatea corporală reprezenta o stare dată de opulen ă, de o alimenta ie abundentă la care doar pătura avută a popula iei ț ț țputea ajunge.

De la colaboratorii gra i prefera i de Iulius Cezar pentru logica lor a ezată ș ț ș(William Shakespeare în „Iulius Cezar”) i planturoasele femei ca ideal al șfrumuse ii la Rubens i până la relativ-noul ideal (de prin anii 1970) al femeii ț șsubalimentate, ca ectice model Twiggy, acceptabilul social, moda a pendulat întreș două stări patologice de tulburări nutritive, obezitatea devenind deopotrivă, un handicap estetic i o problemă cu un înalt poten ial patologic, ambele impunând ș ținterven ii medicale.ț

Cauzele principale ale obezită ii:ț

Dietă neechilibrată, bogată în carbohidrate (dulciuri i grăsimi), în dispropor ie ș țcu necesită ile energetice ale organismului:ț

ca urmare a unei educa ii defectuoase,ț a sistării bru te a unei activită i fizice intensive i prelungite în timp,ș ț ș în sportul japonez sumo, unde supraponderea avantajează sportivii, care se

îngra ă în mod inten ionat.ș ț Lipsa de mi care, de efort fizic comparativ - în timp - cu poten ialul energetic al ș ț

hranei. Tulburări de nutri ie, ca rezultat al unor psihopatologii (depresiune psihică, ț

tulburări de comportament) ca de exemplu, patima sau mania de a mânca (bulimia.

Disfunc ii hormonale (hipotiroidism, sindrom adiposo-genital, etc.).ț Factori genetici (ereditari - s-a descoperit genul de obezitate la obolani).ș Tulburări metabolice (sindromul metabolic, care este adesea un rezultat i nu o ș

cauză a obezită ii).ț

Morbiditatea

23

În ările dezvoltate inciden a obezită ii este mai ridicată decât în ările mai pu in ț ț ț ț țdezvoltate. În Statele Unite obezitatea este endemică. Profesia i modul de via ă ș ț(tradi ie, obiceiuri, facilită i) joacă un rol important. Două treimi din popula ia ț ț țSUA constă din supraponderali. O treime din popula ia SUA constă din obezi.ț

„Azi, în societă ile capitaliste dezvoltate, supraponderalitatea este semnul unei țdiete bogate în zaharuri i grăsimi, împreună cu o lipsă de exerci iu fizic i este ș ț șasociată mai degrabă cu a fi sărac decât cu a fi bogat.”

—Marvin Harris, Culture, People, Nature. An Introduction to General Anthropology.

Conform rapoartelor OMS România este pe locul trei în Europa în privin a țobezită ii la copii. Potrivit Federa iei Române de Diabet, Nutri ie i Boli ț ț ț șInfec ioase, un român din patru este obez, iar fiecare al doilea român este țsupraponderal.

Prognoză

Obezitatea nu este o patologie, ci o stare cu un înalt poten ial patologic. țPersoanele obeze prezintă o predispozi ie la o serie de patologii:ț

boli cardiovasculare - hipertensiune, ischemie cardiacă, ateroame; hernii; varice; osteoartrite - ale sistemului ortostatic i locomotor, ale articula iilor, ale coloanei ș ț

vertebrale suprasolicitate; endocrine - diabet tip II (non-insulin-dependent); litiază urinară; frecvente complica ii postoperatorii.ț

Efecte indirecte: Consumul excesiv de carne i grăsimi determină cre terea ș șinciden ei cancerului intestinal. Obezitatea mai poate determina sterilitate, țimpoten ă sexuală. Una din urmările frecvente a obezită ii pot să fie tulburările ț țde personalitate persoana obeză sim indu-se marginalizată în societate.ț

Tratament

O slăbire drastică stresează organismul, handicapează i provoacă metabolismul și are anse minime de reu ită în timp. Deoarece factorul psihologic este ș ș ș

dominant, tratamentul obezului - i nu a obezită ii! - trebuie ales i coordonat, ș ț șîmpreună cu pacientul, de un grup de trei speciali ti - medic curant, psiholog i ș șnutri ionist - care vor lua în considera ie:ț ț

24

Determinarea corectă a cauzelor. Un tratament fixat pe alterarea echilibrului caloric i care ocultează cauzele este sortit e ecului.ș ș

Reeducarea pacientului spre o nutri ie corectă i o activitate consumatoare de ț șenergie (mi care, sport)ș

Diete hipocalorice. Interven ii invazive - care dau rezultate imediate, spectaculare dar cu periclitate ț

înaltă:o Chirurgie dentară - fixarea mandibulei de maxilă prin ligaturi la nivelul din ilor ț

care permit alimentarea exclusiv cu lichide i semilichide.șo Chirurgie gastro-intestinală - limitarea capacită ii gastrice prin inelare sau ț

ligaturi la nivelul stomacului i/sau scurtări intestinale (jejun).șo Reducerea chirurgicală a depozitelor adipoase („absorbirea de grăsime").

Dietele hipocalorice preluate de pacient din literatură, fără controlul, pregătirea i șasisten a speciali tilor, cu toate eforturile depuse, duc la rezultate nedorite, ț șdezamăgiri, evolu ii „în acordeon”, un lan descurajant de scăderi i cre teri ț ț ș șalternative în greutate.

În anul 1973 profesorul dr. Ezra Zohar, directorul Institutului de Fiziologie al Centrului Medical Tel-Hashomer al facultă ii de medicină a Universită ii Tel-Aviv ț ța publicat o carte - best seller în care descria o serie de femei i bărba i sănăto i, ș ț șcu grade diferite de obezitate, care au pierdut în ase luni de tratament intensiv șcirca 1/3 (în medie) din greutatea ini ială. Zece ani mai târziu el publica țrezultatele unui control de urmărire (engleză follow-up) a grupei respective: to iiț au revenit sau au depă it greutatea ini ială, cu excep ia a trei cazuri, dintre care ș ț țdoi (cam 5%) s-au men inut - cu permanente sacrificii - la greută i normale i un ț ț șdecedat din cauze independente de subiect.

Prevenire

Obi nuirea cu o alimenta ie echilibrată i sănătoasă completată cu activarea ș ț șorganismului (sport) începând cu primul an de via ă. Consumul de dulciuri i de ț șalcool sunt obiceiuri proaste i nu necesită i ale organismului. Este interzis să ș țeducăm copiii că bomboana, ciocolata, prăjitura sunt o compensa ie, un premiu țde bună purtare sau de cumpărare a simpatiei unui copil - cu timpul, el va continua să se auto compenseze cu dulciuri i/sau cu paharul fa ă de succesele ș țsau insuccesele vie ii.ț

Educa ia spre o nutri ie corectă, sănătoasă, completată cu o activitate fizică ț țmoderată la toate vârstele.

25

Depistarea din timp i tratarea cauzelor tratabile ale obezită ii (hipotiroidismul, ș țetc.)

Statistici

În anul 1999, 54,9% din americanii cu vârste cuprinse între 20 i 80 de ani, adică șmai bine de 97 de milioane de oameni, depă eau cotele normale de greutate, iar, șdintre ace tia, 39 de milioane suferă de obezitate. În anul 2011, peste o treime șdintre copii i două treimi dintre adul i erau supraponderali ori obezi.ș ț

În anul 2006, Marea Britanie era ara europeană care avea cel mai mare număr țde locuitori obezi. Astfel, 23 % dintre britanici erau obezi, fa ă de 8% dintre țitalieni, 9% dintre francezi sau 12 % dintre germani.

3. Concluzii:

26

Scriind acestă lucrare i analizând datele statisticii cu privire la impactul șmodului de alimentare asupra sănătă ii întregii omeniri am ajuns la următoarele țconcluzii:

Grăsimile au un rol foarte important ăn men inerea sănătă ii, asigurînd ț țdecurgerea normală a tuturor proceselor biologice din organism.

Atît caren a cât i excesul de grăsimi provoacă un ir de afec iuni deosebit de ț ș ș țgrave ale sănătă iiț

Conform datelor statistice , popula ia este predispusă spre obezitate mai mult țdecît spre anorexie nervoasă.

Aportul echilibrat de grăsimi poate asigura o bună func ionalitate a întregului țorganism i men inerea ăn normă a sănătă ii psihice.ș ț ț

Pentru men inerea sănătă ii i evitarea predispunerii genera iilor următoare ț ț ș țspre afec iuni legate de masa corporală este necesară eleborarea unui regim țalimentr echilibrat.

Informarea reprezintă primul pas spre solu ionarea problemei.ț

4. Bibilografie:

27

http://ro.wikipedia.org/wiki/Gr%C4%83simi http://www.bioterapi.ro/compusi_bio/index_compusi_bio_lipide.html http://www.e-scoala.ro/referate/chimie_grasimi.html http://www.perfecte.ro/diet-health/afla-care-sunt-grasimile-de-care-are-

nevoie-corpul-tau.html http://www.google.com/search?sourceid=chrome&ie=UTF-8&q=obezitatea http://ro.wikipedia.org/wiki/Anorexie_nervoas%C4%83 http://ro.wikipedia.org/wiki/Obezitate International Association for the Study of Obesity (IASO) IASO-International Associationfor the Study of Obesity: International Obesity

Taskforce, http://www.iotf.org/ Paulescu, N.: Tratamentul obezitatii - regim propus de Prof. Dr.

Paulescu http://www.sama1681.ro/forum/?p=30 EuroHealthNet, http://www.eurohealthnet.eu/ The European Food Information Council (EUFIC)http://www.eufic.org/ NodisMed Magazin - Obezitatea http://www.nodismed.ro/ghid-medical-a-z_2/Boli-si-

Afectiuni_28/General_7/Obezitatea_184.html http://www.google.com/search?sourceid=chrome&ie=UTF-

8&q=hipotiroidie#pq=hipotiroidie+wiki&hl=ro&cp=4&gs_id=14&xhr=t&q=anorexie&pf=p&sclient=psy-ab&source=hp&pbx=1&oq=anor&aq=0&aqi=g4&aql=&gs_sm=&gs_upl=&bav=on.2,or.r_gc.r_pw.r_cp.,cf.osb&fp=b7b0d23975f28f3d&biw=1366&bih=667

28