VITAMINELE

O nouă viziune asupra vitaminelor

Să nu pierdem niciodată din vedere vitaminele naturale pe care fructele şi legumele ni le pun la dispoziţie. Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile vieţii şi e necesar să le aducem în alimentaţia zilnică în cantitate suficientă. Vitaminele sunt sintetizate în principal de organismele vegetale şi de microorganisme şi doar în foarte mică măsură de unele specii de animale. Alături de enzime şi de hormoni, vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care contribuie decisiv la reglarea şi stimularea proceselor metabolice. Într-adevăr, corpul nostru nu le fabrică, cu excepţia vitaminei D, care este sintetizată de piele numai sub acţiunea radiaţiilor solare. Cu toate că vitaminele nu sunt sursa vieţii înseşi, ele sunt indispensabile în majoritatea reacţiilor biochimice care menţin viaţa celulară. Vitaminele servesc transformării alimentelor în energie. Astfel, fiecare ţesut are în mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu, ochii au nevoie de vitaminele A şi B; pielea - de vitaminele A,B,C şi E; globulele roşii - de vitaminele B şi E; mucoasele - de vitaminele B şi E; ficatul - de vitaminele K şi B; creierul şi inima - de vitaminele B şi F; oasele - de vitamina D; globulele albe - de vitaminele B şi C etc. Studiile ştiinţifice dovedesc că, cu cât absorbţia de proteine, zaharuri şi grăsimi este mai mare, cu atât aportul de vitamine naturale este mai necesar. Deficitul vitaminic se traduce prin oboseală, dureri musculare, iritabilitate, insomnie, tulburări de creştere şi risc crescut de infecţii. Poluarea, consumul de excitante (cafea, alcool, tutun, droguri) şi stresul sunt principalele cauze ale pierderii de energie şi de vitamine (în special A, B, C, E, F şi coenzima Q10). Stările de deficienţă vitaminică reprezintă în prezent o problemă.

Nu poate exista viaţă fără vitamine

Într-adevăr, cu toate că omul se poate dispensa de zahăr şi de anumite grăsimi, el nu poate trai fără un aport suficient de vitamine. De aceea, alimentaţia trebuie să furnizeze necesarul. Noi consumăm adeseori alimente bogate în calorii, dar dezechilibrate din punct de vedere calitativ. Este vorba de pâinea albă, zaharul

rafinat, cerealele care conţin gluten, grăsimile animale. Această alimentaţie săracă în vitamine este cauza perturbărilor metabolice. La originea multor tulburări de sănătate se află excesul de zahăr, de grăsimi, de alcool, care determină carenţele vitaminice.

Exces de „deşeuri” = Carenţă de elemente vitale

Excesul de calorii din alimentaţia omului modern nu face decât să blocheze metabolismul celular; în acelaşi timp, alimentaţia modernă nu reuşeşte să asigure vitaminele şi elementele minerale necesare organismului, iar lipsa vitaminelor perturbă regenerarea celulară. Astfel, paradoxal, deşi se consumă o hrană bogată caloric, apare de fapt o stare de subnutriţie alimentară, un exces de deşeuri şi o carenţă de elemente vitale. Celulele normale au capacitatea de a elimina deşeurile (toxinele) rezultate din metabolism, iar organismul are mecanisme specializate de detoxifiere. Carenţele vitaminice afectează capacitatea de detoxifiere a organismului, determinând acumularea de deşeuri. Numeroase anchete au demonstrat că alimentaţia obişnuită din ţările industrializate este foarte săracă în vitamine. Aceste carenţe sunt în acelaşi timp legate de o insuficientă igienă alimentară, de un exces de rafinare a alimentelor

1

de bază şi de utilizarea anumitor mijloace de conservare sau de fierbere care nu respectă integritatea vitaminelor. Este cazul să ne facem o imagine clară  şi completă despre vitamine, în ideea de a putea alege alimentele naturale de care avem nevoie pentru a ne simţi bine. Cu adevărat, este necesară o nouă viziune asupra vitaminelor!

Vitaminele - sursa vieţii

Importanţa vitaminelor se explică prin faptul că ele constituie suportul energetic şi informaţional pe care vegetalele îl captează din aer şi care este încorporat prin fotosinteză. Radiaţiile solare conţin o energie subtilă, care este înmagazinată în moleculele de vitamine. Această energie este cunoscută sub diverse denumiri; în cele ce urmează, o vom numi „element vital”. Fotosinteza pune în mişcare un lanţ de fabricare a substanţelor vegetale sub efectul razelor solare. Ea încorporează acest element vital în pigmenţi, categorie de substanţe din care fac parte şi vitaminele. Vitaminele realizează uniunea dintre energia radiaţiilor solare şi elementele fizice, minerale de pe pământ.Putem vorbi despre materia organică naturală, vie, în opoziţie cu materia minerală sau cu deşeurile fosile (petrol sau alte sedimente). Analogic, trebuie să stabilim o diferenţă între vitaminele naturale şi copia lor sintetică. Doar vitaminele produse de natură sunt obţinute prin acţiunea directă a energiei radiaţiilor solare. Numai acestea au încorporată puterea elementului vital, care susţine întreaga activitate celulară. În plus, pentru ca alimentele să-şi conserve toată bogăţia lor în vitamine şi să fie utile corpului nostru, este necesar să fie cât mai proaspete posibil şi să nu fie contaminate de poluarea chimică. Un aliment proaspăt conţine în el o energie care va acţiona la nivel celular. Cu toţii am remarcat că există o diferenţă între o salată proaspătă şi una ţinută în frigider timp de 3-4 zile. În natură totul este mişcare, iar vitaminele, datorită elementului vital pe care îl conţin, contribuie la accentuarea forţei vitale. Atunci când le consumăm, alimentele trebuie să fie impregnate de această forţă, deoarece aceasta este condiţia pentru ca energia produselor naturale să poată fi în întregime transmisă celulelor noastre.

Rolul vitaminelor în corpul nostru

Vitaminele sunt catalizatori biologici, jucând rol de cofactori sau de activatori ai unor enzime:Vitamina B2 este coenzima flavo-enzimelor, vitamina B1 este coenzima decarboxilazelor, vitamina B6 formează coenzima transaminazelor, vitamina PP formează partea activă a coenzimelor NAD+ şi NADP+, acidul pantotenic intră în compunerea coenzimei A, indispensabilă în metabolizarea acizilor graşi, biotina formează coenzima carboxilazelor etc. Vitaminele participă la buna desfăşurare a unor importante procese metabolice, absolut necesare creşterii şi dezvoltării organismului. Unele vitamine formează în celule importante sisteme de oxidoreducere, care intervin în metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor şi al altor compuşi; ele reglează oxidoreducerea din celule şi contribuie la transportul hidrogenului pe cale neenzimatică.

Există oare o inteligenţă a materiei?

Pentru a explica rolul vitaminelor, trebuie să analizăm procesele metabolice. Metabolismul reprezintă totalitatea proceselor biochimice subtile prin care se generează şi este utilizată energia necesară menţinerii vieţii. Pentru ca procesele de înlocuire a elementelor uzate să se desfăşoare fără probleme, alimentaţia trebuie să garanteze două aspecte: pe de o parte, un aport suficient de carburant, care va fi ars în timpul reacţiilor de combustie, eliberând energie (lipidele şi glucidele alimentare) şi, pe de altă parte, un aport de substanţe de reconstrucţie (proteine), care servesc ca bază în fabricarea structurilor corpului şi în sinteza de albumină, anticorpi etc. Există un lanţ de reacţii succesive, unele care distrug materiile uzate, altele care reconstruiesc materia. Vitaminele sunt cele care creează legăturile dintre combustie, distrugere

2

şi reconstrucţia biochimică. Ele reprezintă o parte din energia şi din informaţia necesare transformărilor care se produc în materia organică a corpului. Aportul de vitamine trebuie să fie deci proporţional cu caloriile ingerate, căci vitaminele, împreună cu elementele minerale, sunt cele care catalizează şi favorizează aceste reacţii de schimb. Mişcarea metabolică de reînnoire continuă a moleculelor biochimice este posibilă datorită vitaminelor, care intervin în procesele enzimatice complexe. Această mişcare moleculară de distrugere-reconstrucţie (catabolism-anabolism) este cea care creează energia, iar la rândul ei, respectiva energie se află la originea acestei mişcări. Graţie vitaminelor, celulele pot să asimileze, să conserve şi să utilizeze energia vitală.Primele vitamine descoperite au fost aminele. Aceste amine controlează schimburile de energie vitală. O nouă înţelegere a schimburilor moleculare inteligente între celule sugerează că vitaminele realizează la nivel metabolic rolul pe care şi-l asumă hormonii la nivel celular. Hormonii sunt macromolecule care au rolul de a transmite informaţiile de la glandele endocrine. Acestea sunt un fel de orologiu biologic, ele regularizând ciclurile ritmice ale ţesuturilor şi ale organelor. În cadrul acestor cicluri, apar substanţe stimulatoare sau inhibitoare, care servesc la armonizarea vieţii celulare. De exemplu, prostaglandinele sunt sintetizate în câteva secunde şi durata lor de viaţă nu depăşeşte câteva minute. Ele sunt derivaţi ai vitaminelor F. De asemenea, acţiunea pe care o exercită vitamina D asupra oaselor, intestinelor şi rinichilor, favorizând reţinerea calciului, este un exemplu de intervenţie hormonală rapidă.

Vitaminele – mesagerii inteligenţei universale

Inteligenţa universală dictează materiei organice din organismul uman prin vectorii vitaminici.Vitaminele pot fi considerate vectorii unei inteligenţe. Ele aduc informaţii la scară celulară. Toate aceste informaţii stimulează viaţa celulelor, transmiţându-le o mişcare, un ritm, o frecvenţă vibratorie. Vitaminele sunt „instrucţiuni” pentru metabolismul celular. Ele aduc instrumente nucleului celular pentru ca acesta să dirijeze „simfonia metabolică”, prin codul genetic.Dacă vitaminele încorporează o anumită calitate energetică în regnul vegetal, ele oferă apoi această energie celulelor omului, pentru reglarea metabolismului său. Realizăm astfel că în Univers există o inteligenţă şi putem spune că vitaminele sunt într-o anumită măsură vehiculul acestei inteligenţe în plan material şi în metabolismul celular şi totodată că această inteligenţă aduce celulelor noastre un fel de instinct, de lege naturală, care a fost inoculată de mult timp regnului vegetal. Prin urmare, celulele umane nu mai au nevoie să conţină această cunoaştere. Ele nu vor mai produce vitamine, deoarece „ştiu” că pot să le găsească în alimentele vegetale. Să luăm spre exemplu vitaminele B. Ele sunt indispensabile fabricării unui anumit număr de proteine nobile, cum ar fi hormonii, prostaglandinele sau substanţele cu rol de transmitere a influxului nervos în sistemul simpatic. Toate aceste substanţe sunt suportul unei informaţii inteligente. Este remarcabil să constatam că secreţia unui hormon sau a unui neuro-mediator al sistemului simpatic depinde de factorii inteligenţi. Aceste vitamine sunt astfel precursorii aminelor biogene care, după cum chiar numele lor o indică, sunt proteine ce transmit viaţa. Simple molecule îmbibate cu un element vital inteligent sunt capabile să inducă în corpul nostru lanţuri întregi de reacţii, care sunt rodul evoluţiei speciilor, fără cea mai mică cheltuială de energie pentru fabricare, deoarece aceste molecule ne sunt oferite de către Natură! Toate acestea ne fac să presupunem că acolo unde regnul vegetal s-a oprit, Natura a continuat cursul perfecţionării sale în corpul animalelor şi, în final, în corpul omului. Vitaminele nu mai sunt deci fabricate în corpul uman. Este vorba despre o lege a economiei interne a Naturii, astfel încât ceea ce regnul vegetal a făcut în atâta timp şi cu atâta energie devine disponibil pentru animal şi pentru om fără o cheltuială energetică suplimentară. Cu această energie economisită, corpul poate să sintetizeze noi hormoni, care servesc la o aranjare mai complexă şi la transmiterea unei inteligenţe subtile, divine. În toate cazurile, vitaminele se află la baza acestei evoluţii a inteligenţei materiei, fiind utile transmiterii de energie şi de informaţie, de la regnul

3

vegetal, până la regnul uman. Acesta este rolul principal al vitaminelor. Acum înţelegem de ce aportul suficient de vitamine prin alimentaţie are efecte benefice asupra organismului, în timp ce carenţa în vitamine determină o scădere generală a funcţiilor vitale şi o diminuare a tonusului fizic. Organismul uman are nevoie să fie în mod constant în relaţie cu Natura care-l înconjoară şi această relaţie se stabileşte şi cu ajutorul alimentelor naturale, proaspete, sănătoase, bogate în vitamine.

ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM

Necesarul de vitaminele în dieta umană este de câteva miligrame pe zi. Spre deosebire de minerale, ele sunt distruse de temperaturi ridicate şi, fiind instabile, se pot pierde în timpul preparării mâncărurilor. După natura solventului care le măreşte biodisponibilitatea sau le asigură eliminarea (când sunt în exces), vitaminele se împart în două grupe: - solubile în grăsimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E, F şi K;- solubile în apă (hidrosolubile) – vitamina C şi complexul B

Vitaminele şi sărurile minerale se mai numesc micronutrienţi. Lipsa totală a unei vitamine se numeşte avitaminoză şi poate duce la moartea organismului. De cele mai multe ori însă, apare o lipsă parţială, numită hipovitaminoză. Pe de alta parte, hipervitaminoza (excesul de vitamine în organism) duce la dezechilibre în desfăşurarea proceselor metabolice.

Vitamina A (retinol) se mai numeşte şi vitamina creşterii. În stare pură, se prezintă sub formă de ulei sau cristale galbene. În plante, se află sub formă de provitamine A – carotenoidele, dintre care cel mai cunoscut este betacarotenul. Retinolul menţine procesul de creştere şi consolidare a oaselor şi vitalitatea pielii, părului, dinţilor şi gingiilor; măreşte rezistenţa la infecţiile respiratorii şi scurtează perioada de boală provocată de acestea; menţine sănătatea straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne; contribuie la înlăturarea petelor pigmentare determinate de vârstă; antrenează activitatea creierului; intervine în procesul de multiplicare a celulelor şi de formare a ţesuturilor; diminuează riscul bolilor cardiovasculare; contribuie la echilibrarea hormonală prin asigurarea bunei funcţionări a tuturor glandelor endocrine; stimulează imunitatea şi preîntâmpină degenerescenţa celulelor şi bolile bătrâneţii asociate acesteia.

Vitamina B1 (tiamină) face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile, aşa încât se pierde prin fierbere. Se află în drojdia de bere, tărâţele de grâu, ciuperci, legume uscate şi nuci. Este esenţială pentru funcţionarea sistemului nervos, împiedică degenerarea mielinei, asigură transmiterea influxurilor nervoase şi ameliorează semnificativ tulburările de memorie; luptă împotriva agenţilor infecţioşi, asigurând un plus de energie organismului şi potenţând acţiunea antiinflamatoare a vitaminei C; stimulează activitatea inimii şi reglează tensiunea arterială; protejează organismul faţă de intoxicaţiile cu plumb şi ajută în terapia specifică a dependenţei de alcool; contribuie la dezvoltarea normală a fătului şi previne apariţia malformaţiilor congenitale; reduce aciditatea sângelui; previne răul de mare şi de înălţime; diminuează durerile de dinţi şi cele cauzate de herpesul zoster.

Vitamina B2 (riboflavină) are un rol deosebit în mecanismul vederii, menţinerea integrităţii pielii şi a mucoaselor. Alimentele de origine animală ce au în componenţă această vitamină sunt rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peşte, icrele, albuşul de ou. Dintre alimentele vegetale, amintim păpădia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele, căpşunile, strugurii şi prunele. Această vitamină asigură sănătatea pielii, unghiilor şi părului şi previne crampele musculare. Contribuie la menţinerea longevităţii organismului; protejează vederea, măreşte acuitatea vizuală, combate oboseala oculară, senzaţiile de arsură, hipersecreţia lacrimală şi previne apariţia cataractei; reduce numărul celulelor precanceroase şi scade

4

incidenţa unor forme de cancer; stimulează sinteza insulinei, intervenind în metabolismul glucidelor şi prevenirea sau ameliorarea diabetului.

Vitamina B3 sau PP (niacină) – acţionează în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor; intervine în mecanismele intime ale ADN-ului, asigurând protecţie împotriva mutaţiilor genetice; previne ateroscleroza, prin scăderea sintezei trigliceridelor şi a colesterolului rău şi stimulează colesterolului bun (efect potenţat de administrarea simultană de crom); intensifică circulaţia sanguină şi reduce tensiunea arterială; intervine în metabolismul serotoninei, determinând astfel atenuarea durerilor la bolnavii reumatici; intervine în sinteza hormonilor sexuali (estrogeni, progesteron, testosteron), a tiroxinei, insulinei; ajută la combaterea dependenţei de alcool, tutun şi droguri şi contribuie la terapia specifică a unor boli psihice (schizofrenie, depresie); atenuează tulburările gastrointestinale şi respiraţia urât mirositoare, menţinând starea de sănătate a sistemului digestiv; ajută la uşurarea migrenelor. Surse importante de vitamina B3 sunt produsele de origine animală precum carnea de vită, carnea albă, peştele şi produsele lactate. De asemenea, ciupercile proaspete, pâinea integrală şi cerealele conţin cantităţi importante de vitamina B3. Dintre fructe, bogate în această substanţă sunt smochinele, curmalele, piersicile şi avocado.

Vitamina B5 (acid pantotenic) este indispensabilă vieţii şi absolut necesară arderii proteinelor, lipidelor şi glucidelor din alimente; menţine „inteligenţa materiei vii” prin activarea sistemului nervos parasimpatic şi stimularea proceselor de digestie, de excreţie şi de reparare celulară; combate stresul (se mai numeşte şi vitamina antistres) şi preîntâmpină oboseala prin stimularea activităţii glandelor suprarenale; asigură fertilitatea la ambele sexe şi se constituie într-un adevărat elixir al tinereţii; eficientă în poliartrita reumatoidă; stimulează creşterea şi rezistenţa mucoaselor, părului şi unghiilor; potenţează terapia de detoxifiere în caz de alcoolism cronic; previne infecţiile, măreşte capacitatea de formare a anticorpilor şi ajută la vindecarea rănilor; adjuvant în tratamentul şocurilor post-operatorii. Din grupa vitaminelor solubile în apă şi sintetizate de plantele verzi, vitamina B5 este cea care ajunge în organele animalelor care le consumă, mai ales în ficat şi ouă.

Vitamina B6 (piridoxină) nu se stochează în organism, fiind necesară administrarea unei doze zilnice. Există în tărâţele de grâu, drojdia de bere, rinichi, ficat, creier. Se distruge prin fierbere sau congelare, carenţa ducând la dermatite şi anemie. Asigură energia necesară organismului, intervenind în metabolismul glucidelor şi al aminoacizilor; permite sintetizarea acizilor nucleici cu rol în întârzierea procesului de îmbătrânire; este indispensabilă echilibrului psihic; reduce riscul afecţiunilor cardiovasculare prin stimularea producerii de homocisteină; ameliorează răspunsul imunologic în cazul infecţiilor virale şi al bolii canceroase prin stimularea producerii de globule albe şi de interleukine; participă la sinteza insulinei, perturbă mecanismele diabetogene şi reduce posibilitatea apariţiei complicaţiilor bolii; necesară femeilor însărcinate şi celor care alăptează; are rol în prevenirea unor boli nervoase şi dermatologice; atenuează greaţa şi contribuie la ameliorarea „răului de dimineaţă”; reduce spasmele musculare nocturne, cârceii, amorţeala mâinilor şi anumite forme de nevrite ale extremităţilor; contribuie la eliminarea apei din ţesuturi, acţionând ca diuretic.

Vitamina B8 (biotină) are un rol esenţial în metabolismul glucidelor, lipidelor şi al proteinelor, precum şi în metabolismul energetic celular; intervine în sinteza globulelor roşii şi a limfocitelor şi ajută la formarea ADN-ului şi a ARN-ului mesager; încetineşte încărunţirea părului şi ajută la prevenirea şi tratamentul calviţiei; atenuează durerile musculare; ajută la cicatrizarea rănilor şi la vindecarea eczemelor şi dermatitelor. Se găseşte preponderent în fructe, orez integral, spanac, roşii, păducel, păpădie, nuci, ciuperci, porumb morcovi, lapte.

Vitamina B9 (acid folic) participă la multe sinteze organice (neurotransmiţători, acizi nucleici), contribuind la menţinerea echilibrului psihic; reface structura normală a celulelor

5

uterului, denaturate de folosirea contraceptivelor şi preîntâmpină dezvoltarea cancerului de col uterin; protejează persoanele de vârsta a treia, scăzând riscul bolilor coronariene, al tulburării facultăţilor intelectuale şi al tulburărilor de comportament; ameliorează manifestările clinice în boala Crohn şi previne apariţia polipilor rectali responsabili de rectocolita hemoragică; măreşte lactaţia şi oferă organismului protecţie împotriva paraziţilor intestinali şi a toxinelor alimentare; conferă pielii un aspect sănătos; protejează organismul faţă de acţiunea toxică a fumului de ţigară. Necesităţile corpului nostru pot fi pe deplin satisfăcute printr-o alimentaţie echilibrată: migdale, legume verzi, sparanghel, spanac, varză, porumb, morcov, fasole verde, caise, banane, portocale, mazăre.

Vitamina B12 (cobalamină) intervine în metabolismul azotului şi al glucidelor şi stimulează sinteza fosfolipidelor şi a ADN-ului; influenţează pozitiv activitatea sistemului nervos, acţionând ca tonic cerebral, diminuând iritabilitatea şi mărind puterea de concentrare, memoria şi echilibrul psihic; contribuie la sinteza globulelor roşii, prevenind astfel anemiile; stimulează creşterea şi măreşte pofta de mâncare la copii; joacă un rol important în detoxificarea organismului de metale grele; încetineşte procesele de îmbătrânire; are acţiune energizantă, putând ameliora sindromul oboselii cronice. Vitaminele B acţionează sinergic, astfel încât este de preferat administrarea lor concomitentă: vitamina B2 este implicată în obţinerea de vitamina B6 care, la rândul ei, este indispensabilă pentru producerea vitaminei B3; vitamina B2 stimulează sinteza vitaminei B12, iar insuficienţa ei este suplinită de un aport suplimentar de vitamina B3. Cea mai bună sursă e ficatul, dar şi peştele, ouăle, laptele şi derivatele lactate.

Vitamina B17 (letril sau amigdalină) este mai puţin cunoscută în lumea medicală. După ani de cercetări, biochimistul Ernest Krebs a izolat în 1950 o nouă vitamină, pe care a denumit-o B17. Se aduc în discuţie tot mai mult o serie de ipoteze conform cărora cancerul ar fi o boală provocată de absenţa unei substanţe pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa, şi anume vitamina B17. Sâmburii de caise constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17. În general, seminţele fructelor (mai puţin citricele) conţin această substanţă, care le conferă un gust amărui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de caise previne apariţia cancerului. Tratamentul, considerat în prezent neconvenţional, constă în injectarea intravenoasă a unor doze de amigdalină, timp de 2-3 săptămâni, urmată de doze orale, pentru menţinere.

Vitamina C (acid ascorbic) este conţinută, în principal, de fructe şi legume, dintre care cele mai importante sunt: ardeiul gras, pătrunjelul, hreanul, spanacul, loboda, conopida, ceapa verde, ridichile, măceşele, coacăzele, zmeura, vişinele, corcoduşele, gutuile, caisele şi afinele. Unui adult i se recomandă consumarea zilnică a circa 700 g de legume şi fructe. Vitamina C este solubilă în apă şi ajută la absorbţia fierului şi fixarea calciului în organism, dar se distruge uşor prin fierbere sau congelare. Vindecă rănile, combate sângerarea gingiilor şi ajută în surmenajul fizic sau intelectual. Este important de ştiut că aspirina triplează viteza de eliminare a vitaminei C. Boala provocată de carenţa vitaminei C se numeşte scorbut şi se caracterizează prin scăderea în greutate, slăbiciune, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea dinţilor şi chiar moartea. Vitamina C stimulează sistemul imunitar, fiind o barieră în calea pătrunderii infecţiilor în corp, protejându-l de efectele neplăcute ale răcelilor obişnuite; favorizează activitatea inimii şi a muşchilor, acţionând ca factor anti-trombotic, hipocolesterolemiant şi hipotensor; participă la formarea hormonilor şi a colagenului; creşte fertilitatea masculină şi previne displazia de col uterin; împiedica formarea nitrosaminelor, oferind astfel protecţie împotriva agenţilor cancerigeni; luptă împotriva îmbătrânirii, acţionând în direcţia neutralizării radicalilor liberi de oxigen.

Vitamina D (calciferol) este liposolubilă şi se găseşte în alimente, atât în stare liberă, cât şi sub formă de provitamine. Este rezistentă la temperaturi înalte, iar în cantitate mare se găseşte în uleiurile de peşte, ficat, unt, ouă, lapte, drojdie de bere etc. Are un rol fiziologic foarte

6

important, favorizând absorbţia calciului şi a fosforului. Însă rolul fundamental al vitaminei D constă în reglarea metabolismului. În avitaminoze D, apare rahitismul la copii şi osteomalacia la adulţi, boli manifestate prin deformarea oaselor. La începutul secolului XX s-a descoperit că ficatul de cod şi uleiul obţinut din el, folosite la început ca remediu băbesc, erau chiar eficiente. În anul 1924 s-a ajuns la concluzia că anumite alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni rahitismul. Aceste indicii au dus la descoperirea unui compus biologic activ, şi anume vitamina D3, format în pielea animalelor în timpul expunerii la ultraviolete. Contribuie la buna asimilare a vitaminei A şi, împreună cu aceasta, acţionează preventiv în cazul răcelilor şi ajută la tratarea conjunctivitelor.

Vitamina E (tocoferol) este cunoscută ca factorul fertilităţii, deoarece are un rol foarte important în reproducere. Există din plin în uleiul din germeni de grâu şi de porumb şi mai puţin în cel din floarea-soarelui. Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: mazărea, salata, spanacul, varza şi morcovii. Vitamina E împiedică deteriorarea celulelor de către radicalii liberi, stabilizând membranele celulelor şi îmbunătăţind funcţia imună la vârstnici; previne formarea cicatricelor adânci şi ajută la vindecarea rănilor; creşte rezistenţa organismului, furnizând cantităţi sporite de oxigen; atenuează starea de oboseală; stimulează imunitatea faţă de infecţiile virale, acţionând ca un puternic factor antiinflamator; previne bolile cardiovasculare, având acţiune anticoagulantă, tonic capilară şi hipotensivă; contribuie la ameliorarea bolii diabetice.

Vitamina K (filochinonă) numită şi antihemoragică are un rol major în procesul de coagulare a sângelui, micşorând permeabilitatea capilarelor, împiedicând formarea cheagurilor şi prevenind sângerările accidentale ale copiilor mici; se asociază cu vitamina D în procesul de formare şi de consolidare a oaselor şi a dinţilor şi în combaterea osteoporozei; micşorează debitului menstrual; combate greţurile şi vărsăturile la gravide; participă la metabolizarea proteinelor şi la fixarea calciului. Vitamina K este produsă de propria noastră floră intestinală în proporţie de 50%. Restul provine din legume verzi precum salată, broccoli, spanac, varză, mazăre, conopidă, pătrunjel, din fructe precum kiwi şi avocado, din cereale şi din uleiul de măsline sau de soia. Important: antibioticele atacă flora intestinală, producătoare de vitamina K; pentru refacere, se recomandă iaurtul.

VITAMINA C – vitamina vieţii

O armă împotriva tuturor bolilor, probabil cea mai genială dintre invenţiile naturii este vitamina C sau acidul ascorbic, cum o numesc specialiştii. Dacă s-ar decerna medalia de aur la un concurs al substanţelor nutritive, ea ar fi câştigată incontestabil de Vitamina C. O substanţă mai preţioasă nu se găseşte pe tot pământul. Citiţi mai jos tot ce merită ştiut despre acest super-antibiotic.

O vitamină pentru plante, animale şi oameniLa animalele inferioare şi ulterior la cele superioare, vitamina C a reprezentat catalizatorul tuturor reacţiilor vitale. De fapt, prezenţa ei a făcut posibilă viaţa şi mişcarea. Deci nu este de mirare că fiinţele imobile – plantele – consumă şi necesită relativ puţină vitamina C. Cu cât este mai dinamic, un animal sau un om are nevoie de o cantitate mai mare de vitamina C. În ascensiunea pe scara progresului biologic de la animal la om, vitamina C a fost un participant activ. Fără ea, ne-ar fi imposibil să percepem deosebirile dintre culori, să conştientizăm trecerea timpului, sa trăim bucuria şi entuziasmul. Necesarul de vitamina C a crescut odată cu evoluţia formelor de viaţă.

7

Funcţiile vitaminei CÎn organismul uman, vitamina C are două mari funcţii: întărirea imunităţii şi echilibrarea psihicului. Ea este cel mai redutabil inamic al tuturor bolilor. În sistemul imunitar, vitamina C este duşmanul neînduplecat al oricăror agenţi patogeni, al paraziţilor, virusurilor, microbilor şi al radicalilor liberi, care fug de ea ca dracul de tămâie. Faţă în faţă cu moleculele de vitamina C, radicalii liberi n-au nici o şansă. Şi, întrucât ei ne aduc îmbătrânirea şi în final moartea, se poate afirma că vitamina C este cel mai eficient apărător al tinereţii.

Cheia pentru o viaţă fericităE absolut firesc să ne trezim dimineaţa, întâmpinând noua zi cu speranţă şi bucurie, aşa cum fac animalele. Dacă un om se dă jos din pat fără chef, descurajat şi plin de gânduri negre, înseamnă că există o perturbare în biochimia creierului şi a nervilor săi. Un asemenea fenomen nu are voie să se petreacă. Vitamina C joacă aici un rol considerabil, ea poate fi chiar cheia ce ne deschide calea spre o viaţă mai fericită.

Vitamina C pentru un ţesut conjunctiv rezistentVitamina C mai are de îndeplinit în corpul nostru o funcţie suplimentară, defel neglijabilă. Ea consolidează ţesutul conjunctiv. În acelaşi timp, tonifică şi netezeşte pereţii tuturor vaselor de sânge, de la cele mari până la capilarele de dimensiuni microscopice. Cu vitamina C, varicele şi hemoroizii se retrag, iar ridurile şi încreţiturile pielii dispar.

Vitamina C pentru gingii sănătoase şi dinţi puterniciCu un aport consistent de vitamina C vă întăriţi dinţii şi gingiile mai bine decât cu orice pastă. Mâncaţi o lămâie pe zi şi veţi putea muşca din măr fără grijă. Acest proces de fortificare se manifestă vizibil la gingii şi la alveolele maxilarului, oasele cu cel mai mare consum de calciu din corpul nostru. Calciul singur se deplasează prea lent pe drumul său spre celule. Combinat însă cu vitamina C, el formează nişte compuşi – aşa-numiţii chelaţi – fiind astfel transportat de urgenţă la destinaţie, prin curier rapid. Efectele se observă mai ales în aprovizionarea cu calciu a dentinei, materialul din care sunt făcuţi dinţii. În absenţa vitaminei C, eficienţa calciului scade la jumătate.

Lămâie în loc de spălat pe dinţi?Calciul şi vitamina C sunt stomatologii naturii, concurenţii nedeclaraţi ai dentiştilor.  Mănâncă de două ori pe zi câte o lămâie şi în acest mod te asiguri că ai în permanenţă respiraţia proaspătă şi dinţii perfect curaţi. Vitamina C omoară bacteriile ce dau naştere cariilor, iar calciul cimentează maxilarele şi dinţii. „E o metodă mai sănătoasă decât sa-ţi freci de trei ori pe zi gingiile, până le răneşti”, susţin biochimiştii moderni. În sprijinul acestei afirmaţii, ei amintesc de arcadele dentare descoperite în siturile arheologice: au aparţinut unor oameni care au trăit acum 5000 sau 10.000 de ani şi prezintă dinţi sănătoşi, deşi pe vremea aceea nu existau cabinete stomatologice şi încă nu se inventase pasta de dinţi.

Vitamina C stabilizează greutatea corporalăUn lucru extrem de important pentru toate persoanele supraponderale şi obeze: vitamina C este aliatul principal al celor ce doresc să devină supli. Este interesant de remarcat faptul că animalele care trăiesc în libertate îşi menţin greutatea corporală stabilă până la sfârşitul vieţii cu ajutorul vitaminei C.

Reglator al procentului de fierVitamina C are şi alte funcţii în organismul nostru: ea „eliberează” fierul din peretele intestinului şi din splină şi îl transferă în sânge, pentru a permite aprovizionarea cu oxigen a celulelor.

Repararea ţesutului conjunctiv

8

Vitamina C joacă un rol preponderent în repararea şi regenerarea ţesutului conjunctiv. De aceea, este de mare ajutor la contuzii şi loviri, precum şi în prevenirea şi tratarea diverselor traumatisme suferite de sportivi.

Carenţa de vitamina CPrimele semne ce indică un deficit de vitamina C pot fi: sângerarea gingiilor, răcelile frecvente, tendinţa de inflamare a mucoaselor, varicele, hemoroizii, excedentul de greutate corporală, oboseala persistentă, nervozitatea, dificultatea de concentrare, stările depresive, tulburările de somn, ridurile, talpa gâştei la ochi, căderea părului, slăbiciune generală, lipsă de farmec.

Absorbţia rapidă a vitaminei CAceastă substanţă uimitoare este rapid absorbită în sânge şi în celule, dar şi trimisă în spaţiul intercelular. Leucocitele (globulele albe), atât de importante pentru sistemul imunitar, conţin concentraţii înalte de vitamina C. La omul sănătos, ele sunt pline până la refuz cu molecule de vitamina C, fiind astfel înarmate până în dinţi pentru lupta cu germenii patogeni.

Vitamina C nu este toxicăEventualul surplus de vitamină C se elimină prin urină într-un interval de 24 de ore. Rinichii reţin o cantitate redusă, pe care o reintroduc în metabolism. Dacă se ingerează o cantitate exagerată de vitamina C, organismul foloseşte doar jumătate.

Din când în când, câte un fructPotrivit unor cercetări de dată recentă, este important să consumăm alimente bogate în vitamina C, distribuite în porţii mici pe tot parcursul zilei. Deosebit de bogate în vitamina C sunt: fructele şi legumele proaspete, salata, ficatul.

O lămâie întreagă pentru sănătateDacă nu beţi doar sucul stors din lămâie, ci îi mâncaţi şi pulpa, acţiunea vitaminei C va fi de 20 de ori mai puternică. Explicaţia constă în prezenţa bioflavonoidelor în pulpa fructului. Din acest motiv, biochimiştii ne sfătuiesc să nu ne mulţumim cu zeama, ci să mâncăm lămâia în întregime.

Călăul radicalilor liberiAlături de vitamina A, vitamina E şi seleniu, vitamina C face parte din grupa principalilor antioxidanţi care combat radicalii liberi, ajutând celulele din corpul nostru să se reînnoiască în permanenţă şi să-şi păstreze sănătatea. Radicalii liberi sunt ansambluri de atomi cu un electron necuplat şi o foame nepotolită de oxidare. Ei vor să smulgă dintr-o moleculă oarecare a unei celule învecinate un electron, felul lor de mâncare preferat, şi să-l înghită. Când se întâmplă aceasta, atât molecula respectivă, cât şi echilibrul celulei sunt perturbate, declanşându-se prompt o serie de reacţii succesive. După o ofensivă încununată de succes a radicalilor liberi, celula slăbită poate fi atacată de miliarde de alţi radicali liberi. Este o perspectivă deloc îmbucurătoare, fiindcă există un număr imens de radicali liberi, ce nu aşteaptă decât o asemenea şansă. Ei se multiplică exploziv şi se află la ei acasă în substanţele nocive şi toxice. Radicalii dăunători iau naştere în corpul nostru pe mai multe căi. Iată câteva: o plimbare pe o arteră intens circulată; consumul unei cutii de ton delicios, dar otrăvit cu conservanţi, fumatul, care echivalează cu o fabrică uriaşă de radicali liberi. În ce măsură au de suferit celulele în urma atacului lor ne-o arată, de pildă, numeroasele încreţituri fine de deasupra buzei superioare sau ridurile ce brăzdează frecvent feţele fumătorilor. În consecinţă, amatorii de nicotină trebuie să se orienteze spre o hrană foarte bogată în vitamina C, întocmai ca oamenii care trăiesc într-un mediu poluat cu noxe (de pildă, în vecinătatea unor coşuri industriale ce umplu aerul de fum).

Zvelţi şi în formă, cu două lămâi pe zi

9

Mâncând doar două lămâi pe zi, punem la adăpost moleculele de tiroxină, responsabile pentru supleţea şi vioiciunea noastră. Din păcate, mulţi medici nu cunosc încă acest lucru. De fapt, tiroida, mica glandă harnică plasată în faţa laringelui, produce, în mod normal, suficientă tiroxină, însă molecula ei simplă, extrem de vulnerabilă, cade imediat pradă radicalilor liberi, astfel încât nu mai poate ajunge la celule. Doar moleculele de tiroxină însoţite de cel puţin 12 molecule de vitamina C, ca nişte poliţişti imunitari, sunt protejate împotriva radicalilor liberi şi pot parcurge drumul până la capăt, pătrunzând în celulele din organism. În concluzie: dacă mâncăm de două ori pe zi câte o lămâie, moleculele noastre de tiroxină devin inatacabile şi vom fi zvelţi şi în formă.

Riscurile sportului de rezistenţăRadicalii liberi apar în număr mare şi atunci când practicăm sporturi ce presupun un efort fizic apreciabil timp îndelungat. Cu cât absorbim şi consumăm mai mult oxigen, cu atât mai multe molecule agresive de oxigen vor tinde să oxideze ceva. În cazul unui maraton de exemplu, nici o rezervă imensă de vitamina C nu mai oferă protecţie suficientă. Din acest motiv, cei ce practică un sport de rezistenţă, cum ar fi cicliştii, suferă adesea de infecţii ale căilor respiratorii superioare.

Utilizările vitaminei COchii reprezintă cel mai important dintre organele noastre de simţ, ce ne întreţine şi ne salvează viaţa. Cu ei vedem hrana, dar şi pericolul. Lichidul lacrimal conţine de 30-50 ori mai multă vitamină C decât sângele. Un cristalin afectat de cataractă e sărac în vitamina C. Un supliment de aproximativ 1 gram pe zi poate stopa şi chiar vindecă boala. De asemenea, vitamina C le poate fi de ajutor şi suferinzilor de glaucom. Administrată în doze mari (până la 30 grame zilnic), ea face să scadă tensiunea intraoculară până la 16 mm Hg, ceea ce înseamnă o ameliorare considerabilă.

Vitamina C consolidează ţesutul conjunctivO descoperire interesantă este aceea că în centrul unei răni recente se produce o acumulare de vitamina C. Ea este indispensabilă pentru formarea unui nou ţesut conjunctiv de colagen. Ţesutul astfel alcătuit e elastic, dar mai rezistent la rupere decât cablurile de oţel ce susţin podul Golden Gate din San Francisco. Dacă ne aprovizionăm regulat corpul cu nutrienţii necesari şi în primul rând cu multă vitamină C, pielea îşi păstrează tonusul, rămânând netedă şi elastică. La numai 30 de minute după ce am ingerat alimente bogate în vitamina C, producţia de colagen creşte de 6 ori.

Vitamina C şi astmulDe extraordinarele proprietăţi imuno-modulatoare ale vitaminei C pot beneficia şi bolnavii de astmă, care - după cum rezultă adesea din analize - au prea puţin acid ascorbic în sânge. Chiar şi doza moderată de 1 g luată zilnic poate ameliora astmul bronşic. Totodată, vitamina C are şi o acţiune antihistaminică (dezinflamatoare) şi antialergică.

Să prevenim aterosclerozaAcidul ascorbic ne tonifică vasele sanguine, menţinându-le pereţii netezi, astfel încât periculoasele cristale, constituite din colesterol solidificat şi calciu, răspunzătoare de îngustarea vaselor şi în cele din urmă de instalarea aterosclerozei, nu-şi găsesc loc să se fixeze. În condiţiile unei alimentaţii deficitare, vasele de sânge, mai ales venele, care sunt oricum mai fragile, devin poroase, lăsând sângele să treacă în ţesutul alăturat. Vitamina C vindecă aceste vase bolnave.

Influenţa vitaminei C asupra psihicului

10

Vitamina C are o însemnătate covârşitoare pentru psihicul nostru. Ca substanţă stimulatoare şi de protecţie la nivelul glandei hipofize, ea face posibilă secreţia a zece hormoni ce dirijează patru domenii: sexualitatea, funcţiile tiroidei, stresul şi creşterea. Vitamina C participă la sinteza noradrenalinei, o substanţă care ne înviorează şi ne face euforici. Când ne confruntăm brusc cu un pericol, de exemplu cu riscul unui accident, suntem obligaţi să reacţionăm cu viteza fulgerului. În acel moment, se sintetizează imediat noradrenalină. În fiecare dintre aceste etape ale procesului metabolic este prezentă vitamina C. Noradrenalina are, alături de adrenalină, o acţiune excitantă, activează circulaţia, creşte tensiunea arterială şi ne ajută să ne simţim proaspeţi şi vioi. Vitamina C poate fi considerată un drog al fericirii, însă unul natural, fabricat de organismul nostru.

Nu obosit şi somnolent, ci în formă şi vioiVitamina C este necesară şi pentru sinteza serotoninei, o substanţă fără de care n-am reuşi să ne relaxăm şi să dormim. O descoperire de ultimă oră a cercetătorilor vine să confirme definitiv însemnătatea vitaminei C pentru sănătatea noastră mentală şi psihică. Este vorba de contribuţia ei la transmiterea impulsurilor nervoase, la stimularea memoriei şi capacitaţii de concentrare. La numai o oră după ce a fost băută, zeama a 4 lămâi determină o înviorare psihică şi mentală. Fenomenul invers, lipsa vitaminei C, duce la temutul proces al îmbătrânirii cerebrale, la maladia Alzheimer şi la distrugerea masivă a neuronilor. Avertisment pentru sărbători: După o petrecere de trei zile şi trei nopţi cu nicotină, alcool, mâncăruri cu grăsime în exces şi aer mizerabil, înţesat cu fum de ţigară, oricine se poate îmbolnăvi de Alzheimer în stadiu incipient. Toate rezervele de vitamina C sunt irosite şi, într-un răstimp foarte scurt, creierul şi neuronii îmbătrânesc cu câteva decenii.

De unde luăm vitamina C?Măceşele, afinele şi ardeiul gras sunt mult mai bogate în vitamina C decât clasicele lămâi. Citricele, precum lămâile sau portocalele, nu sunt cea mai bună alegere dacă ai nevoie de o cantitate foarte mare de vitamina C. Poţi opta în schimb pentru un fruct exotic, cum ar fi papaya sau guava, sau o mână de coacăze de pădure, ce conţin de 3 ori mai mult acid ascorbic, cum mai e numită această vitamină. Dacă nu, oricând poţi lua sirop de măceşe sau măceşe simple, din care poţi face ceai. Acestea au, pe suta de grame, de 20 de ori mai multă vitamina C decât lămâile.

Răcelile dese, lipsă de vitamina C Vitamina C este un bun antioxidant care îmbunătăţeşte reacţia de apărare a organismului. Este eficientă în oxidarea grăsimilor şi ajută metabolismul celular. Un aport suplimentar de vitamina C este necesar atunci când organismul este supus unui stres suplimentar, cum ar fi perioada de iarnă. Fumătorii, diabeticii şi persoanele cu diferite infecţii au nevoie de o cantitate mai mare de acid ascorbic. Semnele unei cantităţi scăzute în organism sunt, de regulă, puţin vizibile. E posibil să ai mai puţină vitamina C în organism dacă ai o susceptibilitate mai mare la infecţii şi dacă te învineţeşti mai uşor. Cele mai bune surse din această vitamină sunt legumele verzi şi fructele de pădure. Cea mai mare cantitate o au măceşele. Şi vişinele sau merele au o concentraţie ridicată. Legumele au şi ele o concentraţie mare, dar este de dorit să fie consumate în stare crudă şi cât mai proaspete. În timpul iernii, un aport important de vitamina C îl au murăturile. Mai puţin cunoscut, ardeiul gras are o concentraţie foarte ridicată de acid ascorbic. În timpul verii, fructele de pădure pot fi o alegere mult mai bună decât lămâile.

Fierberea inactivează vitamina C Pentru a asimila cât mai mult din această vitamină, nu fierbeţi alimentele, ne învaţă nutriţioniştii. Orice procedeu de încălzire (fierbere, coacere, prăjire) la peste 50°C inactivează vitamina C.

11

Legumele trebuie doar opărite. Şi expunerea la aer timp îndelungat are acelaşi efect. Mâncaţi fructe sau legume în stare crudă şi la scurt timp după ce le-aţi tăiat. Pentru a prepara un ceai bogat în vitamina C, adăugaţi lămâia când lichidul este călduţ şi beţi-l imediat.

Alimente cu o concentraţie mare de vitamina C (mg. / 100 gr)

măceşe – 1.500ardei roşu – 190 coacăze – 150 pătrunjel – 100 kiwi – 92 ardei gras – 90 broccoli – 80 portocale – 71 lămâi – 70

VITAMINA D - activatorul sistemului imunitar

Această vitamină liposolubilă se găsește în germenii de grâu, uleiurile vegetale, majoritatea vegetalelor proaspete. De asemenea, în laptele integral, unt, gălbenușul de ou, ficatul peştilor (ulei de morun), peştii graşi (heringi, sardele), polen. Asimilarea vitaminei D doar din hrană nu e suficientă. Ea trebuie asociată şi cu expunerea la soare şi administrarea de suplimente. Doza zilnică recomandată este de 2.000 de unități, iar un aport suficient din acest nutrient este eficient nu doar în menţinerea sistemului osos sănătos, ci şi în cazurile de cancer de sân, colon sau diabet. Studii au demonstrat că vitamina D este indispensabilă în buna funcţionare a inimii, a pancreasului, a musculaturii şi a creierului.

Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de o aşa gravitate, încât face ca gripa porcină AH1N1 să pară doar o simplă răceală. Deficienţa de vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altor boli grave precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii. Un studiu publicat în ediţia din martie 2010 a Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a arătat că un procent şocant de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. În acelaşi timp, 25% din persoanele testate prezentau un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al studiului, dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că „Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul, osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.” Acest studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi grăsimile stocate în organism. Astfel este susţinută teoria enunţată cu mulţi ani în urmă, şi anume că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimii operează în corpul uman. Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici...

Activează sistemului imunitar

12

Cercetări recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată infecţiile. Această cercetare condusă de prof. Carsten Geisler în cadrul Departamentului Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului imunitar rămân adormite, neoferind aproape deloc protecţie împotriva invaziei microorganismelor şi virusurilor. În schimb prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism. Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dvs.: Maşina nu va porni, decât după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de vitamina D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuse la o deficienţă cronică de vitamina D. De fapt, persoanele care au decedat din cauza AH1N1 sufereau de deficienţă de vitamina D. Practic, ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost publicate în revista Nature Immunology. În urma comentariilor pe marginea descoperirilor, cercetătorii au ajuns la aceeaşi concluzie: „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că deficitul ei implică boli precum cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială pentru activarea sistemului imunitar - lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).Se pare însă că CDC şi WHO ignoră complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina D pentru combaterea epidemiei AH1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult mai eficientă şi mai puţin costisitoare în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales că aceste vaccinuri nu îşi fac efectul decât în prezenţa unei reacţii din partea sistemului imunitar, iar pentru această reacţie, prezenţa vitaminei D în corp este indispensabilă! Mai mult, vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni neurologice grave, în timp ce singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.

Numitorul comun al afecţiunilorCeea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă la unison de deficienţă de vitamina D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Cei care suferă de cancer, precum şi persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă prezintă aproape în toate cazurile deficienţă gravă de vitamina D.De fapt, deficienţa de vitamina D este cauza principală a atât de multe afecţiuni degenerative, încât doar remediind deficienţa în rândul populaţiei, am putea foarte bine ruina „industria de asistenţă medicală” orientată spre profit, ce domină medicina occidentală a zilelor noastre. Cu alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D şi industria cancerului va suferi pierderi financiare devastatoare (vitamina D previne 5 din toate tipurile de cancer).Acesta ar putea fi motivul pentru care multe companii şi organizaţii non-profit, a căror autoritate şi putere depind de boala canceroasă şi de alte boli, se angajează atât de activ în lupta împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer (SUA), de exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame care ocupă o întreagă pagină, având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele solare, menţinându-i astfel în starea de deficienţă de vitamina D. Această deficienţă serveşte intereselor de putere ale National Cancer Institute, această instituţie asigurându-se că oamenii vor rămâne în continuare susceptibili de a face cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o soluţie deja accesibilă – razele solare.

13

În mod similar, FDA (Food and Drug Administration) nu are niciun interes ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D, deoarece populaţia bine informată ar consuma în mod inevitabil mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe care industria farmaceutică se bazează pentru profiturile sale. Fiecare pacient care ia vitamina D induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pe medicamente în tratarea cancerului, diabetului sau afecţiunilor inimii. La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria cancerului nu doresc ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în continuare produse ridicole ca Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor desfăşurate în căutarea remediului pentru cancer, o căutare fictivă, sortită eşecului, deoarece razele solare au vindecat şi prevenit cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această planetă. Strămoşii noştri nu erau nevoiţi să alerge după un remediu sau să militeze pentru un tratament de vindecare prin strângeri de fonduri; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui, fiind vindecaţi de cancer prin expunerea la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară în sine constituie vindecarea de cancer, despre care industria susţine că necesită miliarde de dolari pentru cercetări adiţionale.

Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!Adevărul în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a industriei medicale depinde exclusiv de acest lucru, astfel încât, cele mai influente organizaţii medicale vor diminua sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând să o recomande pacienţilor lor. National Cancer Institute, Komen for the Cure, American Health Association, American Medical Association, Food and Drug Administration, toate refuză să recomande vitamina D, promovând în schimb din toate puterile medicamentele sintetice, patentate, aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic. În principiu, în industria de asistenţă medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie depinzând de bolile amintite, să le aducă profituri. Bineînţeles, această tăcere va persista, deoarece companiile au scopul de a genera profit şi, dacă faci parte dintr-o afacere care scoate bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze gratis. Din punctul de vedere al industriei de asistenţă medicală, orientată doar spre profit, educarea oamenilor despre vitamina D nu are niciun sens.

Adevărul despre vitamina D

Nu se poate ascunde la nesfârşit adevărul despre vitamina D. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice sunt incontestabile. Iată câteva adevăruri despre vitamina D:

Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.  Deficienţele de vitamina D promovează, printre alte probleme de sănătate, cancerul,

diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii. Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin

expunerea raţională la acţiunea razelor solare. Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la

nivelul pielii, cauzând deficienţa de vitamina D în rândul celor care utilizează astfel de produse.

Remedierea pe scară largă a deficienţei de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind unei naţiuni miliarde de dolari, reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

Suplimentele de vitamina D sunt extrem de accesibile. Prevenirea bolilor prin administrarea suplimentelor de vitamina D reprezintă o investiţie mică în sănătate, care este răsplătită însutit de prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţa medicală.

14

Vitamina D e extrem de sigură. Din reacţia celor care îşi administrează suplimente cu vitamina D reiese că, practic, nu produce efecte secundare negative chiar şi la doze zilnice aparent mari precum 4000-8000 unităţi (de 10 ori mai mare decât DZR-ul – doza zilnică recomandată).

Deficienţa de vitamina D este cauzată în mare măsură de stilul de viaţă modern, desfăşurat în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă, sub lumină artificială. Acesta e motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează vitamina D.

Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, ca gripele. Ea declanşează sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în combaterea invaziei virale.

Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene. Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele pentru vindecarea osteoporozei.

Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet

Încă o dată: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă decât medicamentele vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa, este evident compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D, când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare). În plus, spre deosebire de produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D spălat de ploaie nu contaminează peştii, precum produsele farmaceutice…Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de vitamina D în rândul populaţiei. Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D... simplu, convenabil şi sigur. Nu vă costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară, sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de autovindecare a organismului dvs.Tocmai această idee, că pacienţii îşi pot vindeca singuri cancerul doar plimbându-se în natură, este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmaceutică este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da seama că vitamina D singură elimină nevoia de sute de medicamente şi vaccinuri potenţiale. Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli şi singura ameninţare majoră pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală, care domină astăzi medicina.Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Totuşi, prin încercările senatorului McCain de a distruge suplimentele nutriţionale, ar putea, într-un final, izbuti.

15