70887796-Epigonii

Epigonii (Comentariu) de Mihai Eminescu I. Introducere "Epigonii" face parte din a doua etapa de creatie eminesciana şi este cel de -al doilea poem publicat in "Convorbiri Literare" la 15 august 1870. II. Geneza Are la baza romanul scriitorului german Karl Immermeann "Die Epigonen" de unde imprumuta ideea prezentului decazut aflat in an titeza cu un trecut considerat glorios. Citit pentru inceput in şedinta societatii literare "Junimea" poemul este apreciat dar considerat totodata şi cam ex agerat din cuza laudelor aduse inaintaşilor. Titu Maiorescu il caracterizeaza pe Eminescu in articolul "Directia noua in poezie" drept iubitor de comparatii exgerate. III. Semnificatia titlului "Epigonii" are la baza termenul din germana "die Epigonen" care desemneaza urmaşii nedemni ai unor inaintati iluştri. IV. Tema Tema este arta poetica, exprimare in mod direct a conceptiei autorului despre arta şi rolul ei. Ideea secundara ce decurge din tema este aceea a artei care trebuie sa exprime adevarul. De altfel arta este in mod necesar şi etica. V. Compozitia Compozitia poemului este bipolara. Prima parte este o oda adusa inaintaşilor iluştri considerati incepatori de limba şi de neam, iar cea de -adoua parte este constituita in antiteza cu prima şi are valoarea unei sat ire incarcata de sarcasm şi adresata contemporanilor poetului de semnati ironic prin termenul de "epigoni".

70887796-Epigonii

Documents

Transcript of 70887796-Epigonii