7. URMARIREA COMPORTARII IN EXPLOATARE A CONSTRUCTIILOR,

INTERVENTII IN TIMP ASUPRA ACESTORA si

POST UTILIZAREA CONSTRUCTIILOR

Urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor,

alaturi de intervenţiile în timp asupra acestora - a noua

componenta a sistemului calitatii in constructii,

Postutilizarea constructiilor - cea de-a zecea, asa cum

acesta este definit de catre Legea 10/1995 a calitatii in

constructii.

Aceste activitati se desfasoara prin grija proprietarului, pe

toata durata de existenta a constructiilor, pentru toate

categoriile de constructii supuse Legii 10/1995 a calitatii in

constructii, de catre toti factorii implicati in conceperea,

realizarea si exploatarea constructiilor.

Principalele acte normative care detaliaza aceste componente ale sistemului calitatii in constructii:

* Legea 10/1995 a calitatii in constructii;

* Hotărârea Guvernului nr. 766/1997 din 21/11/1997 pentru aprobarea unor regulamente privind calitatea în construcţii –Regulament privind urmărirea comportării în exploatare, intervenţiile în timp şi postutilizarea construcţiilor;

* Normativ privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor, Indicativ P 130 – 1999.

Obiectul urmăririi comportării în exploatare a construcţiilor şi al intervenţiilor în timp il reprezinta evaluarea stării tehnice a construcţiilor şi menţinerea aptitudinii lor de exploatare pe toată durata de existenţă a acestora.

Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor şi intervenţiile în timp reprezintă acţiuni distincte dar complementare, dupa cum urmeaza:

a) urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor se face în vederea depistării din timp a unor degradări care conduc la diminuarea aptitudinii de exploatare;

b) intervenţiile în timp asupra construcţiilor se fac pentru menţinerea sau îmbunătăţirea aptitudinii lor de exploatare;

Postutilizarea constructiilor cuprinde activitatile de dezafectare, demontare si demolare a constructiilor, în condiţii de siguranţă şi de recuperare/refolosire eficientă a materialelor şi a mediului.

Trebuie observat faptul ca legislatia si reglementarile tehnice in vigoare abordeaza problema urmaririi comportarii constructiilor recurgand la doua sintagme, si anume:

• Urmarirea comportarii in exploatare - a se vedea Legea 10/1995, HGR 766/1997;

• Urmarirea comportarii in timp - a se vedea Normativul privind urmarirea comportarii in timp a constructiilor, Indicativ P 130 –1999.

Avand in vedere ca in unele cazuri activitatile de urmarire a comportarii constructiei in etapa de exploatare/utilizare sunt definite, pregatite si organizate (ex.: prin intocmirea unui proiect de urmarire, amplasarea de repere, nominalizare personal atestat, etc) precum si incepute a fi derulate (inregistrarea de date si interpretarea lor) inca din etapele de proiectare si executie -sintagma „Urmarire a comportarii in timp a constructiilor”, ca infasuratoare a activitatilor din acest segment al sistemului calitatii in constructii.

Pentru celelalte situatii obisnuite, pentru care legislatia si reglementarile tehnice nu prevad altfel, se va utiliza sintagma „Urmarirea comportarii in exploatare a constructiilor”.

7.1. Urmarirea comportarii in timp a construcţiilor

Urmărirea comportării în timp a construcţiilor se desfăşoară pe toată perioada de existenta a construcţiei începând cu execuţiaei şi este o activitate sistematică de culegere şi valorificare (prin următoarele modalităţi: interpretare, avertizare sau alarmare, prevenirea avariilor etc.) a informaţiilor rezultate din observare şi măsurători asupra unor fenomene şi mărimi ce caracterizează proprietăţile construcţiilor în procesul de interacţiune cu mediul ambiant şi tehnologic.

Scopul urmăririi comportării în timp a construcţiilor este de a obţine informaţii în vederea asigurării aptitudinii construcţiilor pentru o exploatare normală, evaluarea condiţiilor pentru prevenirea incidentelor, accidentelor şi avariilor, respectiv diminuarea pagubelor materiale, de pierderi de vieţi şi de degradare a mediului (natural, social, cultural) cât şi obţinerea de informaţii necesare perfecţionării activităţii în construcţii.

Urmărirea comportării în timp a construcţiilor cuprinde ansamblul de activitati privind examinarea directa sau investigarea cu mijloace de observare si masurare specifice, si este de două categorii:

- urmărire curentă;

- urmărire specială.

Categoria de urmărire, perioadele la care se realizează , parametrii urmăriţi precum şi metodologia de efectuare a acestora se stabilesc de către proiectant sau expert, în funcţie de categoria de importanţă a construcţiilor şi de alte caracteristici ale acestora (precizate si in diferite reglemantari tehnice) şi se consemnează în Jurnalul Evenimentelor care va fi păstrat în Cartea Tehnică a construcţiei, (care va cuprinde, de asemenea, şi rezultatele consemnate ale acestor activităţi).

7.1.1. Urmarirea curenta

Prevederi generale privind urmarirea curenta a comportarii constructiilor

Urmărirea curentă - observarea şi înregistrarea unor aspecte, fenomene şi parametri ce pot semnala modificări ale capacităţii construcţiei de a îndeplini cerinţele esentiale stabilite prin proiecte.

Urmărirea curentă a construcţiilor se aplică construcţiilor care fac obiectul L 10/1995 şi are un caracter permanent, durata ei coincide cu durata de existenţă fizică a construcţiei respective.

Urmărirea curentă a comportării construcţiilor se efectuează prin examinare vizuală directă şi dacă este cazul (de regula atunci cand o reglementare tehnica o impune) cu mijloace de măsurare de uz curent permanent sau temporare.

Urmărirea curentă a comportării construcţiilor se efectuează înconformitate cu instrucţiunile de urmărire curentă a construcţiilorprevăzute în proiectele de execuţie. În cazul construcţiilor vechi, care nuau instrucţiuni de urmărire curentă, acestea pot fi comandate unei firme despecialitate.

Instrucţiunile de urmărire curentă a comportării vor cuprinde, în mod obligatoriu, următoarele:

a. fenomene urmărite prin observaţii vizuale sau cu dispozitive simple;

b. zonele de observaţie şi punctele de măsurare;

c. amenajările necesare pentru dispozitivele de măsurare sau observaţii (nişe, scări de acces, balustrade, platforme etc);

d. programul de măsurători, prelucrări, interpretări;

e. modul de înregistrare şi păstrare a datelor;

f. modul de prelucrare primara;

g. modalităţi de transmitere a datelor;

h. responsabilitatea luării de decizii de intervenţie;

i. procedura de atenţionare şi alarmare a populaţiei susceptibilă de alertată în cazul constatării posibilităţii sau iminenţei producerii unei avarii.

• Urmărirea curentă se va efectua la intervale de timp prevăzute prin instrucţiunile de urmărire curentă, dar nu mai rar de o dată pe an şi în mod obligatoriu după producerea de evenimente deosebite (seism, inundaţii, incendii, explozii, alunecări de teren etc.)

• Personalul însărcinat cu efectuarea activităţii de urmărire curentă, va întocmi rapoarte ce vor fi menţionate în Jurnalul evenimentelor şi vor fi incluse în Cartea Tehnică a construcţiei. În cadrul urmăririi curente a construcţiilor, la apariţia unor deteriorări ce se consideră că pot afecta rezistenţa, stabilitatea şi durabilitatea construcţiei proprietarul sau utilizatorul va comanda o inspectare extinsă asupra construcţiei respective urmată dacă este cazul de o expertiză tehnică.

Prevederi generale privind inspectarea extinsa a unei constructii

Inspectarea extinsă are ca obiect o examinare detaliată, din punct de vedere al rezistenţei, stabilităţii şi durabilităţii, a tuturor elementelor structurale şi nestructurale, a îmbinărilor construcţiei, a zonelor reparate şi consolidate anterior, precum şi în cazuri speciale a terenului şi zonelor adiacente.

Această activitate se efectuează în cazuri deosebite privind siguranţa şi durabilitatea construcţiilor cum ar fi:

a. deteriorări semnificative semnalate în cadrul activităţii de urmărire curentă, sau ca masura dispusa de I.S.C.;

b. după evenimente excepţionale asupra construcţiilor (cutremur, foc, explozii, alunecări de teren etc) şi care afectează utilizarea construcţiilor în condiţii de siguranţă;

c. schimbarea destinaţiei sau a condiţiilor de exploatare a construcţiei respective.

În cadrul inspectării extinse se utilizează dispozitive,

aparatură, instrumente, echipamente şi metode de

încercare nedistructive şi/sau parţial distructive.

Inspectarea extinsă se încheie cu un raport scris în

care se cuprind, separat observaţiile privind degradările

constatate (tip, cauze, gradul şi efectul acestora),

măsurile necesare a fi luate pentru înlăturarea efectelor

acestor degradări, precum şi, dacă este cazul,

extinderea măsurilor curente (anterioare) de urmărire a

comportării in timp. Raportul se include în Cartea

Tehnică a construcţiei şi se vor lua toate măsurile pentru

execuţia eventualelor intervenţii, reparaţii sau consolidări

înscrise în acest raport

C Lista de fenomene care trebuie avute in vedere in cursul urmaririi

curente

a) Schimbări în poziţia obiectelor de construcţie în raport cu

mediul de implantare al acestora manifestate direct, prin deplasări

vizibile (orizontale, verticale sau înclinări) sau prin efecte secundare

vizibile (desprinderea trotuarelor, scărilor, ghenelor şi altor elemente

anexă, de soclul sau corpul clădirilor şi apariţia de rosturi, crăpături,

smulgeri); apariţia de fisuri şi crăpături în zonele de continuitate

ale drumurilor şi podurilor în dreptul rostului tablierelor sau

clementelor caii; deschiderea sau închiderea rosturilor de diferite

tipuri dintre elementele de construcţie, tronsoane de clădiri, ploturi

de baraje, umflarea sau crăparea terenului ca urmare a

alunecărilor în versanţii diferitelor amenajări, ramblee, pe lângă

clădirile şi construcţiile speciale; obturarea progresivă a orificiilor

aflate în dreptul nivelului terenului prin scufundarea obiectului de

construcţie; dereglarea sau blocarea funcţionării unor utilaje

condiţionate de poziţia lor (lifturi, utilaje ş.a.);

b) Schimbări în forma obiectelor de

construcţii manifestate direct prin deformaţii

vizibile verticale sau orizontale şi rotiri sau prin

efecte secundare ca înţepenirea uşilor sau

ferestrelor, greutăţi sau blocare în funcţionarea

utilajelor, distorsionarea traseului conductelor de

instalaţii sau tehnologice, îndoirea barelor sau

altor elemente constructive, apariţia unor

defecte în funcţionarea îmbinărilor ca forfecarea

sau smulgerea niturilor şi şuruburilor, fisurarea

sudurilor, slăbirea legăturilor ş.a.;

c) Schimbări în gradul de protecţie şi confortoferite de construcţie sub aspectul etanşeităţii, al izolaţiilor fonice, termice, hidrofuge, antivibratorii, antifoc, antiradiante sau sub aspect estetic, manifestate prin umezirea suprafeţelor, infiltraţii de apă, apariţia izvoarelor în versanţii barajelor şi digurilor, înmuierea materialelor constructive, lichefieri ale pământului după cutremure, exfolierea sau crăparea straturilor de protecţie, schimbarea culorii suprafeţelor, apariţia condensului, ciupercilor, mucegaiurilor neplăcute, efectele nocive ale vibraţiilor şi zgomotului asupra oamenilor şi vieţuitoarelor manifestate prin stări mergând până la îmbolnăvire etc;

d) Defecte şi degradări cu implicaţii asupra

funcţionabilităţii obiectelor de construcţie:

înfundarea scurgerilor (burlane, jgheaburi,

drenuri, canale); porozitate, fisuri şi crăpături în

elementele şi construcţiile etanşe prin destinaţie

(rezervoare, bazine, conducte); dereglări în

poziţia şi stabilitatea căilor de rulare ale

mijloacelor de circulaţie, pe roţi (cale ferată, linii

tramvai şi metrou, poduri rulante); denivelări,

şanţuri, gropi în îmbrăcămintea drumurilor,

curăţenia şi mobilitatea elementelor de rezemarc

ale podurilor, deschiderea rosturilor funcţionale

etc;

e) Defecte şi degradări în structura de rezistenţă cu implicaţii asupra siguranţei obiectelor de construcţie; fisuri şi crăpături, coroziunea elementelor metalice şi a armăturilor la cele de beton armat şi precomprimat, defecte manifestate prin pete, fisuri, exfolieri, eroziuni etc; flambajul unor elemente componente comprimate sau ruperea altora întinse; slăbirea îmbinărilor sau distrugerea lor; afuieri la pilele podurilor; scăpări de pe aparatele de reazem; putrezirea sau slăbirea elementelor din lemn sau din mase plastice în urma atacului biologic etc.

Pentru a preveni eventuale degradari viitoare se va acorda

atentie si urmatoarelor fenomene posibile:

a) Oricăror semne de umezire a terenurilor de fundaţie

loessoide din jurul obiectelor de construcţie şi tuturor

măsurilor de îndepărtare a apelor de la fundaţia

obiectelor de construcţie amplasate în terenuri loessoide

(pante spre exterior pe cel puţin 10 m, etanşeitatea

rostului trotuar-clădire, scurgerea apelor spre

canalizarea exterioară, integritatea şi etanşeitatea

conductelor ce transportă lichide de orice fel etc);

b) Încăperilor în care există condiţii de mediu deosebit de

agresiv în raport cu materialele din care sunt alcătuite

construcţiile (umiditate ridicată, mediu acid sau bazic,

uleiuri, ape moi, degajări mari de temperatură sau emulsii

de soluţii fierbinţi, metale topite, regim criogenie ş.a.);

c) Elementele de construcţie supuse unor solicitări deosebite

din partea factorilor de mediu natural sau tehnologic; terase

însorite; mediu marin; căi de rulare funcţionând cu poduri

rulante în regim greu; zone de construcţie supuse variaţiilor

de umiditate - uscăciune; locuri în care se pot acumula

murdărie, apă soluţii agresive ş.a.

d) Modificărilor în acţiunea factorilor de mediu natural şi

tehnologic care pot afecta comportarea construcţiilor

urmărite.

7.1.2. Urmarirea speciala a comportarii constructiilor

Urmărirea specială - constă din măsurarea, înregistrarea, prelucrarea şi interpretarea sistematică a valorilor unor parametri ce definesc măsura in care construcţiile, sau anumite părţi ale lor, îşi menţin cerinţele esentiale stabilite prin proiecte sau în urma unei expertizări tehnice.

Urmărirea specială a comportării construcţiilor se instituie la:

a) construcţii noi de importanţă deosebită (B) sau excepţională (A), stabilită prin proiect, sau in alte situatii deosebite prevazute in reglementari tehnice (ex. Normativ privind cerinţele de proiectare şi execuţie a excavaţiilor adânci în zone urbane - Indicativ NP 120-2006).

b) construcţii în exploatare cu evoluţie periculoasă, recomandată de rezultatele unei expertize tehnice sau a unei inspectări extinse;

c) cererea proprietarului, a Inspectoratului de Stat în Construcţii, sau a organismelor recunoscute de acesta pe domenii de specialitate.

În momentul instituirii urmăririi speciale a comportării construcţiilor aceasta va îngloba şi urmărirea curentă.

• Organizarea urmăririi speciale este sarcina proprietarului.

• Activitatea de urmărire specială are un caracter permanent sau temporar, durata ei stabilindu-se de la caz la caz, în conformitate cu prevederile proiectului prin care a fost instituita urmărirea specială a comportării construcţiilor. Urmărirea specială a comportării construcţiilor poate fi de scurtă durată sau de lungă durată.

• Instituirea urmăririi speciale asupra unei construcţii se comunică de către investitor, proprietar sau utilizator Inspectoratului de Stat în Construcţii

Obiectivele urmăririi speciale a comportării construcţiilor sunt:

a) asigurarea siguranţei şi durabilităţii construcţiei, prin depistarea la timp a fenomenelor şi a zonele unde apar;

b) supravegherea evoluţiei unor fenomene previzibile, cu posibile efecte nefavorabile asupra aptitudinii în exploatare;

c) semnalarea operativă a atingerii criteriilor de avertizare sau a valorilor limită date de aparatura de măsură şi control;

d) verificarea eficienţei tuturor măsurilor de intervenţie aplicate;

e) verificarea impactului construcţiei asupra mediului înconjurător;

f) asigurarea unui volum mare de date sigure şi prelucrabile statistic

Selectarea construcţiilor supuse urmăririi speciale se va face după criterii obiective, ţinând seama de riscul potenţial pe care construcţia îl reprezintă atât în sine, de prevederile reglementarilor tehnice specifice, cat şi pentru mediul înconjurător.

Se vor lua în considerare următorii factori :

• - importanţa construcţiei;

• - zona seismică (conform P 100/2006);

• - gradul de asigurare seismică;

• - repetabilitatea construcţiei (gradul de risc fiind amplificat, în cazul în care un anumit tip de construcţie are răspândire mare);

• - caracteristici ale infrastructurii;

• - caracteristici ale suprastructurii;

• - factori de mediu exteriori;

• - factori de mediu interiori, etc

Urmărirea specială se efectuează pe baza unui proiect de urmărire specială care va cuprinde următoarele:

• a) denumirea şi amplasarea obiectului de construcţie;

• b) motivele instituirii urmăririi speciale;

• c) descrierea lucrării pe scurt (tip de construcţie, caracteristici generale ale structurii, materiale folosite, dimensiuni, caracteristici ale condiţiilor de fundaţie şi ale mediului etc);

• d) obiectivele urmăririi speciale (proprietăţi), fenomene, mărimi, criterii de apreciere, condiţii de calitate, limite de atenţionare, avertizare şi alannare etc);

• e) metode de măsurare/detenninare şi aparatura necesară;

• f) stabilirea concretă a punctelor de măsură, respectiv locul de montaj al aparatelor, plan de amplasare cu cotele de montaj;

• g) condiţii de recepţie, verificare, depozitare a aparaturii;

• h) stabilirea modului de arhivare a datelor (tabele tip, programe calculator etc.) acordându-se mare importanţă păstrării şi accesibilităţii datelor;

• i) indicarea modului de prelucrare primară şi de comparare cu valori prestabile (normale, de atenţie, avertizare, alarmare) cât şi responsabilităţile în luarea de decizii în aceste cazuri;

• j) programul măsurărilor, corelat cu fazele de execuţie sau exploatare, cât şi măsurile recomandate, la apariţia unor evenimente legate de factori de risc; grafice de eşalonare a operaţiilor de montaj al aparatelor, corelat cu graficul general de execuţie al construcţiei.

• În cazul construcţiilor noi elaborarea proiectelor de urmărire specială se execută concomitent cu proiectul de execuţie, de către proiectant în baza unei comenzi emise de investitor sau proprietar.

• În cazul construcţiilor în exploatare la care s-a hotărât urmărirea specială în baza unei inspectări extinse sau a unei expertize, proprietarul sau utilizatorul va comanda unei firme specializate elaborarea unui proiect de urmărire specială.

7.2.Intervenţiile în timp asupra construcţiilor

Intervenţiile în timp asupra construcţiilor au ca scop:

- menţinerea fondului construit la nivelul necesar al cerinţelor;

- asigurarea funcţiunilor construcţiilor, inclusiv prin extinderea sau modificarea funcţiunilor iniţiale ca urmare a modernizării.

7.2.1. Clasificarea Lucrărilor de intervenţie

a) lucrări de întreţinere, determinate de uzura sau de degradarea normală şi care au ca scop menţinerea stării tehnice a construcţiilor;

b) lucrări de refacere, determinate de producerea unor degradări importante şi care au ca scop menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor;

c) lucrări de modernizare, inclusiv extinderi, determinate de schimbarea cerinţelor faţă de construcţii sau a funcţiunilor acestora şi care se pot realiza cu menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice a construcţiilor.

Expertul tehnic de calitate, atestat, va analiza, după caz:

• condiţiile de amplasament şi de exploatare a construcţiei;

• starea construcţiei care se supune expertizei tehnice de calitate;

• documentele care au stat la baza realizării construcţiei în fazele de proiectare, execuţie şi exploatare;

• prevederile din reglementările tehnice care au stat la baza realizării construcţiei ori a lucrarilor de constructii şi cele în vigoare la data efectuării expertizei tehnice de calitate.

Pe baza informatiilor la care face apel, expertul tehnic atestat elaborează raportul de expertiză tehnică de calitate cuprinzând soluţii şi măsuri care se impun pentru fundamentarea tehnică şi economică a deciziei de intervenţie ce se însuşeşte de către proprietarii sau administratorii construcţiilor şi, după caz, de către investitor.

Proiectul întocmit pe baza raportului de expertiză tehnică de calitate trebuie însuşit de către autorul acestuia (expertul tehnic), din punct de vedere al respectării soluţiilor şi a măsurilor propuse.

Interventiile in timp asupra constructiilor se fac cu respectarea prevederilor Legii 50/1991 si a Legii 10/1995.

In acest sens Proprietarul/Investitorul va trebui sa obtina si Acordul I.S.C.:

* în cazul intervenţiilor asupra construcţiilor care au suferit degradări determinate de acţiuni accidentale: incendii, explozii, inundaţii, uragane, alunecări, prăbuşiri, cutremure sau alte astfel de accidente

* în cazul intervenţiilor asupra construcţiilor determinate de acţiuni ale investitorului, respectiv pentru:

a) lucrări de reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevăzute la art. 11 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

b) lucrări de reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum şi orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecţie;

c) lucrări de reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare şi reabilitare privind căi de comunicaţie, inclusiv lucrări de artă, reţele şi dotări tehnico-edilitare, lucrări hidrotehnice, amenajări de albii, lucrări de îmbunătăţiri funciare;

d) alte intervenţii.

7.3.Postutilizarea constructiilor

Declanşarea activităţilor din etapa de postutilizare a unei construcţii începe o dată cu iniţierea acţiunii pentru desfiinţarea acelei construcţii, care se face:

a) la cererea proprietarului;

b) la cererea administratorului construcţiei, cu acordul proprietarului;

c) la cererea autorităţilor administraţiei publice locale, în cazurile în care:

- construcţia a fost executată fără autorizaţie de construire;

- construcţia nu prezintă siguranţă în exploatare şi nu poate fi reabilitată din acest punct de vedere;

- construcţia prezintă pericol pentru mediul înconjurător şi nu poate fi reabilitată pentru a se elimina acest pericol;

- cerinţele de sistematizare pentru utilitate publică impun necesitatea desfiinţării construcţiei.

La construcţiile proprietate publică, decizia de declanşare a activităţilor din etapa de postutilizare va fi luată în baza unui studiu de fezabilitate, din care să rezulte necesitatea, oportunitatea şi eficienţa economică a acţiunii. Studiul respectiv va trebui să fie aprobat potrivit legii.

Desfăşurarea activităţilor şi lucrărilor dinetapa de postutilizare a construcţiilor seefectuează pe baza unei documentaţiitehnice (D.T.A.D.) şi a unei autorizaţii dedesfiinţare, eliberată de autorităţilecompetente, conform legii.

Documentaţia tehnică pentru lucrările depostutilizare a construcţiilor trebuieverificată de specialiştii verificatori deproiecte atestaţi. De asemenea, vor fiexpertizate din punctul de vedere alrezistenţei şi stabilităţii clădirile învecinatecare pot fi afectate de demolare.

Dezafectarea construcţiei - faze:

- încetarea activităţilor din interiorul construcţiei;

- suspendarea utilităţilor;

- asigurarea continuităţii instalaţiilor tehnico-edilitare pentru vecinătăţi;

- evacuarea din construcţie a inventarului mobil: obiecte de inventar, mobilier, echipamente.

Demontarea şi demolarea construcţiei - faze:

- dezechiparea construcţiei prin desfacerea şi demontarea elementelor de instalaţii funcţionale, de finisaj şi izolaţii;

- demontarea părţilor şi a elementelor de construcţie;

- demolarea părţilor de construcţie nedemontabile - zidării, structuri de rezistenţă -, inclusiv a fundaţiei construcţiei;

- dezmembrarea părţilor şi elementelor de construcţie şi a instalaţiilor demontate, recuperarea componentelor şi a produselor refolosibile şi sortarea lor pe categorii;

- transportul deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile în zonele destinate pentru utilizarea ca materii brute sau pentru reintegrarea în natură.

Recondiţionarea, reciclarea şi refolosirea produselor şi materialelor de construcţie, rezultate din demontarea şi demolarea construcţiilor proprietate publică - faze:

- recondiţionarea produselor de construcţie recuperate din demontare, în vederea refolosirii, prin operaţiuni simple, executate în ateliere;

- reciclarea materialelor rezultate din demolare, în secţii de producţie specializate, prin folosirea acestor materiale ca materii prime în vederea producerii de materiale de construcţii;

- pregătirea refolosirii produselor şi materialelor de construcţii, rezultate din recuperare, recondiţionare şi reciclare, prin verificarea calităţii acestora şi prin organizarea desfacerii lor în depozite de materiale de construcţii.

Reintegrarea în natură a deşeurilor nefolosibile şi nereciclabile:

- utilizarea deşeurilor de materiale brute pentru umpluturi;

- refacerea peisajului natural în zonele de folosire a deşeurilor, prin taluzări adecvate şi lucrări de protecţie aferente, inclusiv refacerea stratului vegetal şi a plantaţiilor.