Marele Secret Spionaj şi Cenzură în Anglia şi UE

Mugur Kevin Galalae

25 octombrie 2010

Un program sub acoperire de spionaj şi cenzură (SAC), rulat de către agenţiile serviciilor secrete din Marea Britanie

de la centre de spionaj din interiorul şi din afara Regatului Unit ameninţă temelia democratică a Europei şi

subminează respectul pentru drepturile omului şi libertăţile civile în întreaga lume occidentală.

2

MARELE SECRET

Următorul articol este rezultatul a 17 luni de conflict cu guvernul britanic, universităţile Oxford şi

Leicester şi a 1500 de ore de muncă de investigaţie, timp în care am tras la răspundere pe nenumăraţi

academicieni, administratori si funcţionari din Marea Britanie şi UE. Ceea ce a ieşit la lumină sunt

adevăruri tulburătoare cu privire la starea Marei Britanie şi Uniunii Europene, adevăruri care zguduie

temelia democratică a Europei.

Imaginaţi-vă o lume în care ceea ce este permis să spui şi să gândeşti este dictat şi controlat de la

centre de spionaj din statele tribale şi autocratice musulmane din Peninsula Arabică, unde

poligamia este la ordinea zilei, femeile sunt ascunse sub voaluri şi unde o formă sau alta a legei

Sharia, sau a nici unei legi, domină.

Imaginaţi-vă o lume în care copiii elitelor globale sunt parte la un mare secret la care fiii şi

fiicele noastre nu sunt şi care pot ruina vieţile lor înainte ca ele să aibe o şansă de a începe.

Imaginaţi-vă o lume în care oamenii care ar trebui să facă dreptate şi să apere legea mint fără

ruşine şi judecă cu rea-credinţă pentru a asigura ca secretele murdare ale guvernului rămân

secrete.

Imaginaţi-vă o lume în care profesorii sunt obligaţi prin decret guvernamental secret să-şi cadă

studenţii in moduri viclene, dacă spun ceva critic de politica internă sau externă a naţiunii.

Imaginaţi-vă o lume în care drepturile omului şi libertăţile civile sunt doar cuvinte pe hârtie şi

politicienii sunt ipocriţi care pretind să apere Constituţia şi legile ţării.

Imaginaţi-vă o lume în care instituţiile de democraţie sunt reduse la tăcere şi presa este închisă

pentru toţi care doresc să spună concetăţenilor lor de un atac internaţional la libertate, dreptate şi

echitate.

Imaginaţi-vă o lume în care faptul este ficţiune şi ficţiunea fapt, pentru că asta este singura

modalitate de a ţine împreună o ordine socială denaturată, ţesută din fire cu noduri de inegalităţi

deformante şi inechităţi crescinde.

Imaginaţi-vă o lume în care legile ţării se aplică numai pentru cei ale căror opinii şi idei sunt

sancţionate de cenzorii guvernului.

Ei bine, nu trebuie să vi-o imaginaţi că deja trăiţi în această lume, şi dacă nu, o să trăiţi în ea in

curând datorită ingeniozităţii machiavelice şi maşinaţiunilor perverse ale serviciilor secrete

britanice şi ale lideriilor creduli ale democraţiilor noastre abandonate în întreaga lume

occidentală.

Dacă locuiţi în Marea Britanie sau frecventaţi o instituţie britanică de învăţământ superior, din

ţară sau din afară, atunci aceasta este realitatea care vi se reţine, datorită unui program secret de

spionaj şi cenzură (SAC) asupra instituţiilor britanice de învăţământ superior, care a intrat în

3

vigoare în 2007. Dacă locuiţi altundeva în Uniunea Europeană, această lume o să ajungă în

cartierul vostru în curând, dacă nu este deja acolo, odată cu intrarea în vigoare a Programului

Stockholm, care a fost convenit de către statele membre ale Comisiei Europene în 2009.

Programul de spionaj şi cenzură (SAC) pe care l-am descoperit pe parcursul celor 16 luni de

conflict cu guvernul britanic şi agenţiile sale de inteligenţă este un atac asupra gândirii libere.

Este deasemenea un secret adânc într-o mare înşelăciune. El îşi are rădăcinile în CONTEST,

Strategia Regatului Unit pentru Combaterea Terorismului Internaţional (http://www.official-

documents.gov.uk/document/cm75/7547/7547.pdf ), un document guvernamental care datează

din 2003. Ca “răspunsul strategic” al Angliei “la ameninţarea din partea terorismului

internaţional", scopul declarat al CONTESTului este "de a reduce riscul Marei Britanie si ale

interesele ei în străinătate din partea terorismului internaţional". Strategia are patru axe pentru

a atinge acest scop: Continuarea, Prevenirea, Protejarea şi Pregătirea, şi SAC face parte din

componenta Prevenirea. Guvernul a revizuit strategia Prevenirea în octombrie 2007 şi este

atunci când, dupa ani de pregătire, SAC a fost lansat secret în universităţi şi alte instituţii de

învăţământ superior. SAC, cu toate acestea, este doar ultimul dintr-o serie de programe de

supraveghere socială care operează în mod deschis în Marea Britanie începând din 2003 şi care

au infiltrat lăcaşuri de cult, închisori, cluburi sportive şi sociale, şi care vizează în principal, dar

nu exclusiv, asupra musulmanilor din Marea Britanie.

Firul Prevenirea a fost iniţial menit "pentru a opri oamenii să devină terorişti şi sprijinirea

terorismului şi a extremismului violent" şi obiectivul său principal – "contestarea ideologiei

extremismului violent şi sprijinirea vocilor de gândire predominantă" – este ceea ce a determinat

politicienii naţiunii să împuternicească agenţii Serviciilor Secrete să preia controlul pe plan

naţional al dezbaterilor democratice şi de a asculta şi interfera cu orice conversaţie, fie reală sau

virtuală, considerată radicală. Pentru a realiza acest lucru ei s-au infiltrat pe ascuns în instituţiile

de învăţământ superior pentru a cenzura şi a controla mediul academic. În acelaşi timp, strategia

de Prevenire şi-a asumat obiective mult mai odioase şi tentaculele ei strangulează fiecare

instituţie democratică din Marea Britanie, de la presă la sistemul judiciar, subminând temelia

societăţii libere. Acest lucru a avut loc cu o viteză ameţitoare, datorită mediului geopolitic

favorabil cauzat de atacurile Al Qaeda asupra Americii în 2001 şi Europei în 2004 şi 2005.

Pentru a implementa SAC, securitistii Marei Britanie au nevoie de colaborarea societăţii civile şi

de participarea administratorilor şi academicienilor ţării. În numele securităţii naţionale, le-au

cerut să compromită valorile fundamentale ale democraţiei, să perverseze premisa discursului

academic, şi să trădeze sanctitatea mediului de învăţământ. Ei au obţinut colaborarea lor,

ameninţîndu-i că finanţarea pentru instituţiile si departamentele lor de cercetare va fi abundentă

pentru cei care colaborează şi supusă unor revizuiri pentru cei care nu. Odată ce administratorii

unei universităţi, pentru a proteja propriile lor interese şi cariere, sunt de acord să colaboreze cu

guvernul la SAC, cadrele universitare sunt obligate să coopereze prin ameninţâri cu norme de

concediere, care includ, ca de exemplu la Universitatea din Cambridge, o listă vagă de abateri

4

disciplinare, cum ar fi "refuzul nerezonabil să efectueze o instrucţiune rezonabilă "sau

generalitatea "orice alt act de abatere gravă" (http://www.cl.cam.ac.uk/~rja14/ccf/statute-

u.html). Deoarece concurenţa pentru locuri de muncă in universităţile britanice este acerbă,

stimulentul este de a coopera sau altfel a risca să piardă nu numai postul ci şi capacitatea de a

lucra la orice altă universitate britanică.

SAC succedă prin eludarea, ignorarea sau încălcarea în mod flagrant atât al legilor naţionale cât

şi internationale. Agenţii guvernului operează din interiorul sau din afara ţării – dacă cursul este

oferit virtual – şi sunt alocaţi la universităţi specifice unde se înscriu în programe şi cursuri ca

studenţi normali, plătind taxele de şcolarizare din buzunar. Acest lucru permite universităţilor să

pretindă că sunt nevinovate, în cazul în care cineva se plânge, şi să evite consecinţe juridice

pentru incălcarea regulilor de confidenţialitate , drepturilor de exprimare liberă, libertăţii de

conştiinţă, legilor educaţiei şi încrederea elevilor lor. Odată înglobaţi, spionii mascarează ca

studenţi legitimi în timp ce colaborareaza în secret cu tutorii sau profesorii cursurilor. Ei adună

informaţii cu privire la fiecare elev, testează loialitatea studenţilor la sistem, asistă tutorii să

schimbe sau să devieze discuţiile când ele se indreaptă către subiecţe pe care guvernul le

consideră tabu atunci când opiniile exprimate de către studenţi contravin politicii externe sau

interne ale Marii Britanii, intimidează studenţii şi îi obligă să urmeze linia politică corectă, şi

fabrică consimţământ iar, dacă nu reuşesc, provoacă studenţii să comită încălcări de netichetă sau

pur şi simplu crează un mediu atât de neplăcut încât sâ provoace pe studenţii vizaţi să renunţe la

studii de propriul lor acord. Efectul general este de a îndoctrina pe cei tineri şi impresionabili să

deţină opinii denaturate şi ipocrite, în conformitate cu obiectivele politicii interne şi externe ale

guvernului britanic, şi să nu pună la îndoială noua ordine mondiala sau să-i critice neajunsurile şi

nedreptăţile.

În cazul în care un student, de exemplu, critică războaiele din Irak sau Afganistan şi implicarea

Marii Britanii în ele, menţionează cuvântul Califatul, reliefează că cele mai mari proliferatoare

nucleare sunt toate naţiuni occidentale, sugerează că Al-Qaida are mai mult decât suport

marginal în rândurile musulmanilor, identifică conflictul în curs de desfăşurare între Occident şi

Islam ca un război de civilizaţii, sau şoapteaza ideea că Iranul este la fel de îndreptăţit ca orice

altă naţiune să urmeze un program nuclear, un mecanism înscenat şi bine-exersat de cenzură este

activat. Spionul şi profesorul mai întîi se înhăita pe studentul nefericit pentru a-i contesta

argumentele şi solicita o justificare, iar în cazul în care nu reuşesc să-l intimideze ca să-l acuze

de supra-simplificare, lipsă de sofisticare, generalizări facile sau deficienţe intelectuale. În cazul

în care studentul îşi apără ideile şi refuză să cânte de la foaia cenzorilor, notele lui se

deteriorează. Orice altă încălcare a dictatelor şi directivelor secrete ale guvernului britanic duc la

repetenţă, indiferent de calitatea tezelor şi extemporalelor studentului.

Având în vedere că principiul călăuzitor a strategiei CONTEST este de a apăra "valorile

comune" ale Marii Britanii şi "coeziunea comunităţii", duetul de cenzori (agentul secret +

profesorul) sau triada – deoarece câteodată un student care se află în pregătire pentru a deveni

5

cenzor va fi de asemenea folosit asupra victimei – are libertate absolută în a decide cine este în

încălcare. Iar din moment ce studenţii sunt lipsiţi de orice recurs real dacă-i vexeaza pe cenzori,

aceasta le dă cenzorilor autoritate neverificată, care poate fi abuzată şi abuzivă. Demonstrând

tendinţe republicane, subliniind că monarhiile sunt antitetice democraţiei, şi cerând dizolvarea

monarhiei britanice; criticând sistemul democraţiei parlamentare şi pledând pentru democraţie

directă; sau sugerând o distribuţie mai echitabilă a muncii şi a bogăţiei în societăţile de piaţă

liberă, pot fi motive suficiente pentru a declanşa expulzarea unui student. Ceea ce este şi mai

îngrijorător este faptul că etnia studenţilor, nationalitatea, culoarea, religia precum şi

convingerile lor politice sunt folosite pentru a profila studenţii şi a-i discrimina în numele

apărării valorilor comune şi a coeziunii comunităţii britanice.

Pentru a evita procese legale pentru că săvârșesc cenzură, discriminare, şi încălcări a libertataţii

de exprimare, metodele preferate ale universităţilor de a elimina pe studenţii care nu se pot

conforma, care sunt nedoriţi şi "ne-britanici" sunt încălcări de netichetă şi evaluarea nedreaptă a

lucrărilor lor ca să poat ăfie expulzati direct sau, respectiv, să ducă la retragerea lor voluntară.

Dacă studenţii nu pot fi reformaţi sau intimidaţi să se supună, sau în cazul în care se întâmplă să

nu fie consideraţi suficient de britanici de cenzori, atunci ei vor fi hărţuiţi la o astfel de măsură ca

ei să renunţe la studii de propriul lor acord. Alternativ, studenţii care nu pot fi constrânşi să-şi

abandoneze convingerile şi idealurile lor şi să adopteze şi regurgiteze propaganda guvernului

britanic sunt expulzaţi pentru încălcări de netichetă, care sunt atent instigate, în special în cazul

cursurilor oferite online.

Pentru a asigura că SAC rămâne secret şi că nu este contestat în instanţa de lege pentru

încălcările sale evidente etice şi juridice, întregul sistem a fost fraudat. Instituţiile

guvernamentale şi organizaţiile societăţii civile au fost fie reproiectate pentru a fi ineficiente sau

forţate să tacă, iar statutul de drept a fost pervertit pentru a asigura că legile ţării sunt folosite

pentru a suprima mai degrabă decât a apăra adevărul şi dreptatea.

Universităţilor care execută SAC li s-a permis să facă procesele lor interne de soluţionare a

conflictelor o farsă completă în scopul de a ascunde existenţa SAC şi duplicitatea lor cu

guvernul. Oxford şi Leicester, universităţile unde am descoperit pe SAC, chiar au mers atât de

departe încât să-mi refuze (şi la toţi altora, bănuiesc) dreptul de a protesta existenţa lui SAC pe

campusurile lor.1 Ele continuă însă să se înfăţişeze ca bastioane de exprimare liberă. Pentru a-şi

acoperii şusinea, universităţile care au fost expuse merg uneori atât de departe încât să ameninţe

1 Registratoarea Universităţii Leicester, Kathy Williams, mi-a scris pe 08 aprilie 2010: "Universitatea nu vă acordă permisiunea

de a utiliza campusul universităţii cu scopul de a efectua o grevă a foamei, sau într-adevăr, pe măsură ce nu mai sunteţi student

la universitate, pentru orice alt scop. Serviciul nostru de securitate este prevăzut cu numele şi datele personale ale

dumneavoastră, cum ni le-aţi oferit voluntar atunci când v-aţi înregistrat, şi dacă veţi încerca să iniţiaţi acţiunea pe care o

descrieţi vi se va cere să părăsiţi campusul. Dacă refuzaţi să plecaţi de bună voie, poliţia va fi chemată. "

6

acţiune juridică împotriva studenţilor care comunică evidenţa de spionaj şi cenzură colegilor lor.2

Şi dacă intimidarea nu funcţionează, refuză să elibereze scrisoarea de Finalizare a Procedurilor,

care este necesară ca un student să se plângă la o autoritate din afara universităţii.3

Oficiul de Auditor Independent (Office of the Independent Adjudicator, OIA), care este cea mai

înaltă instanţă în Marea Britanie să se pronunţe la conflictele nerezolvate la nivel universitar, a

fost în mod intenţionat lipsit de mandatul de a lua în considerare plângerile care se referă la

hotărâri academice. Întrucât problemele legate de prejudicii sau parţialitate în desfăşurarea

procesului de evaluare - metoda favourită a lui SAC de a scăpa de studenţi - pot fi urmărite doar

la nivel universitar, toate incidentele de cenzură sunt astfel îngropate în cadrul universităţilor şi

rareori ajung la OIA. Dar chiar dacă asemenea cazuri ajung la Oficiul de Auditor Independent,

acesta, în conformitate cu directiva guvernului, este forţat să abordeze plângerile care expun

existenţa lui SAC sau să efectueze investigaţii false. Pentru a preveni crearea de precedente,

OIA refuză să dea informaţii cu privire la modul în care multe dintre reclamaţiile pe care le

primeşte anual menţionează cenzura, ceea ce contravine politicii sale de transparenţă. Şi ca să-l

adăposteze de a fi forţat să elibereze informaţii defavorabile prin Actul de Libertate a Informaţiei

(Freedom of Information Act), guvernul a scutit pe OIA să-şi deschidă registrul la astfel de

control şi supraveghere publică. Acest lucru este cu atât mai extraordinar şi suspect, deoarece

oficial OIA-ul promite transparenţă deplină şi imparţialitate absolută. OIA joacă murdar şi în

alte moduri: prin întârzierea verdictelor sale ca reclamanţii să piardă recurs la autorităţi

internaţionale, prin refuzul de a elibera o copie a regulilor care guvernează acţiunile avocaţilor

săi4, sau prin comunicări secrete cu universităţile pe care le investighează şi cu branşe ale

guvernului fără cunoştinţa reclamanţilor.

Rolul principal al OIA-ului, prin urmare, este de a oferi studenţilor iluzia că plângerile lor sunt

luate în considerare în bună-credinţă şi că sistemul funcţionează, atunci când, de fapt, acestea

sunt tratate cu fără nici o privire la validitatea lor şi cu dispreţ complet pentru lege, dacă ele

2 Leicester University m-a ameninţat că o să mă dea in judecată pentru defăimare dacă impărtăşesc evidenţa pe care o am cu alţi

studenţi. Le-am răspuns că salut şansa de a dovedi în faţa unui tribunal că Leicester întradevăr îşi cenzurează şi spionează

studenţii şi că dacă universitatea crede că este intr-o pozitie legală superioară faţă de mine atunci îi invit să mă dea in judecată.

Din păcate, ei nu şi-au urmat ameninţarea şi îi aştept incă să mă dea în judecată.

3 În cazul meu, ambele universităţi, Leicester si Oxford, au refuzat să-mi dea o scrisoare de Finalizare a Procedurilor – cu toate că

asta contravine regulile universităţilor – ca să mă împiedice să mă plâng la OIA.

4 Acest lucru este deosebit de mîrşav, deoarece funcţia principală a OIA-ului este de a determina dacă universităţile şi studenţii

respectă regulile. Evident, prin refuzul de a elibera propriile reguli publicului, OIA-ul nu numai că nu este legat de nici un fel de

norme, dar îşi şi rezervă dreptul de a abuza regulile cum i se potriveşte mai bine. Eu am cerut şefului OIA-ului, Robert Behrens,

cartea de reguli de şase ori şi după multă tergiversare el a încercat să-mi paseze un pamflet ca cartea lor de reguli. Când şiretlicul

nu ia mers, a trebuit în cele din urmă să admită că nu eliberează publicului cartea lor de reguli dar nu au explicat de ce; tot timpul

ascunzînduse în spatele secretarului său.

7

cuprind o referire la SAC sau la alt program illegal şi secret al guvernului. OIA este cimitirul de

reclamaţii SAC, acolo sunt îngropate şi ardezia este ştearsă curată.

Studenţii care-şi acuză universităţile de cenzură şi, astfel, cu încălcarea articolului 10 (libertatea

de exprimare) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, articolului 9 (libertatea de

gândire, conştiinţă şi religie), şi articolului 2 (dreptul la educaţie), sau cu discriminare, astfel cum

este definită de articolul 14, nu vor avea, de asemenea, cazurile lor audiate de Comisia pentru

Egalitate şi Drepturile Omului (Equality and Human Rights Commission, EHRC), organizaţia

însărcinată cu promovarea şi aplicarea legilor egalităţii şi nediscriminării, precum şi cu apărarea

drepturilor omului în Marea Britanie. Puterea sa de a investiga încălcările drepturilor omului

care rezultă din multele programe ale legislaţiei Engleze contra terorismului (CONTEST), inclus

SAC, a fost tunsă de la începuturile sale, în 2007, anul când SAC a fost iniţiat, şi când EHRC a

înlocuit trei comisii anterioare care au avut putere reală. EHRC îşi evită responsabilitatea şi

ascunde complicitatea în menţinerea secretă a lui SAC prin invocând convenabil statute scurte de

limitări, atât de scurte de fapt că procesul de adjudecare internă a unei universitati nu s-a

încheiat, sau prin faptul că nu admite valabilitatea unei plângeri. Pentru a apărea ocupat, EHRC

publică ghiduri de bune practici care sunt de obicei ignorate şi rare ori puse în aplicare.

Oficiul Comisarului de Informaţii (The Information Commissioner's Office, ICO), care este

organismul public care se ocupă de investigarea încălcărilor legilor privind protecţia şi

confidenţialitatea comunicaţiilor electronice, precum şi interceptările necuvenite a

comunicaţiilor prin intermediul de computer şi accesul la datele electronice – toate pe care SAC

le încalcă cu impunitate - nu se mai deranjează chiar să răspundă la plângerile pe care le primeşte

pentru că este inundat într-o asemenea măsură că nu mai poate face faţă. Oferind agenţilor

secreţi acces nerestricţionat la datele cu caracter personal a studenţilor şi la gândurile lor cele mai

intime şi oneste postate în forumuri de discuţii şi oferite în lucrari scrise este, evident, o încălcare

clară şi gravă a legilor privind protecţia datelor şi a vieţii private. Mai mult decât atât,

informaţiile sunt colectate de cetăţeni străini, angajaţi de organizaţii false, ca Fundaţia Qatar

(The Qatar Foundation) din Doha, Qatar, unde agenţii serviciilor secrete britanice au localizat

unul dintre centrele de spionaj şi cenzură a lui SAC. Asta înseamnă că datele sunt luate nu numai

din Marea Britanie ci chiar şi din afara Uniunii Europene, fără cunoştinţa, ca să nu mai vorbim

de consimţământul, persoanelor afectate, ca să fie utilizate şi abuzate în orice fel în care agenţiile

de inteligenţă din Qatar şi din Marea Britanie î şi doresc. Legea privind protecţia datelor este

deci lezată în toate privinţele, atât în litera cât si în spiritul în care a fost scris.

Nu în ultimul rând, cererile de discriminare în învăţământul superior trebuie să fie luate la

Tribunalu Judeţean în timp de 6 luni de la data de discriminare ca să fie considerate. Aceasta din

nou înseamnă că nici un student nu poate trece prin procesul universitar intern de adjudecare în

acest timp de 6 luni ca să poată ajunge la timp la o instanţă regională sau judeţeană.

8

Pentru a se scuti de oprobriu international la nivelul UE de către o instanţă europeană de drept şi

de a fi forţată să adere de legile la care pretinde să se supună, Marea Britanie a refuzat să fie

legată de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene şi la elementele sale judiciare şi

penale. Asta inseamnă că Anglia are un permis de liber să calce în picioare drepturile şi

libertăţile cetăţenilor europeni (sau într-adevăr drepturile cetăţenilor oricărui alt stat), fără teamă

de a fi trasă la răspundere de o instanţă de drept din afara Regatului Unit. În interiorul Marei

Britanie, desigur, nici o societate de drept sau avocat nu va contesta legislaţia anti-teroristă a

guvernului (CONTEST) sau legitimitatea lui SAC. Ar trebui să ştiu, pentru că am încercat şi nu

am reuşit să obţin serviciile nici unui avocat.

Actualizări publicate de diverse autorităţi locale, cum ar fi departamentele de poliţie, ale

strategiei pentru prevenirea terorismului (Prevent), precum şi rapoartele de progres şi de evaluare

publicate de către guvernul britanic privind legislaţia de anti-terorism (CONTEST) nu raportează

nici un incident de abuz sau greşeli în livrarea programului. În schimb, aceste publicaţii

invariabil declară că nu apar implicaţii în domeniul drepturilor omului ca rezultat de CONTEST.

Această lipsă flagrantă de onestitate si integritate serveşte scopul de a dezarma orice critică a

programului, care este profund de nepopular în special în rândul comunităţilor musulmane, şi de

a crea impresia că statul de drept se aplică în continuare în Marea Britanie. Serveşte deasemenea

scopul de a exonera autorităţile ministeriale, care trebuie să exercite rolul de supraveghere asupra

legislatiei anti-terorismului (CONTEST), de la orice responsabilitate dacă CONTEST explodă în

abuz criminal sau tulburări civile.

Între 2003 şi 2007, deci înainte de punerea în aplicare a programului de spionaj si cenzură,

Marea Britanie a reproiectat complet organele sale publice, astfel încât să se asigure că nici o

plângere si nici o acuzaţie de încălcări ale drepturilor omului sau de discriminare nu poate găsi

un organism independent şi imparţial de investigare. Acest lucru a fost făcut în mod sistematic şi

intenţionat pentru a asigura că SAC nu întâlneşte cu nici o opoziţie şi că nu poate fi expus sau

contestat într-o instanţă de drept. Ca urmare, statul de drept a fost suspendat şi înlocuit cu dictate

guvernamentale5, forţând funcţionarii şi întreaga birocraţie la necinste sistemică şi fraudă

sancţionată de stat şi transformând instituţiile de învăţământ superior în maşini de propagandă şi

îndoctrinare.6

5 Paradoxal, statul de drept a fost identificat ca cea mai importantă caracteristică a Britanismul, dintre zece valori de bază pe care,

apparent, strategia contra-terorismului a Angliei se presupune să le protejeje de terorişti. "Nimeni nu este mai presus de lege, nici

chiar guvernul" declară cu confidenţă si mândrie ziarul The Telegraph. (http://www.telegraph.co.uk/comment/telegraph-

view/3618632/Ten-core-values-of-the-British-identity.html.).

6 Din nenumăraţii funcţionari cu care am avut deaface in Marea Britanie unul singur sa dovedit să fie curajos şi onorabil. Colin

Atkinson, Funcţionarul de Informaţii al Universitaţii Leicester, mi-a răspuns cererea mea privind identitatea lui Carla Liuzzo

(spioana pe care am identificat-o la Leicester şi care operează din Qatar în numele agenţiilor de securitate britanice şi qatareze),

precum şi colaborarea universităţii cu agenţiile secrete la cenzurarea mediului academic, prin confirmarea faptului că

Universitatea din Leicester trebuie să "lucreze în parteneriat cu alte organizaţii şi agenţii pe probleme de securitate naţională şi

de aplicare a legii, şi în scopul de a combate problem foarte grave, precum terorismul şi crima organizată" şi că biroul de

9

Din moment ce nici un program secret nu poate rămâne secret într-o democraţie cu o presă liberă

şi activă, guvernul britanic a trebuit să stingă mass-media. A făcut şi continuă să o facă prin

impunerea unor interdicţii de publicare la toate ziarele şi canalele de mass-media care află de

SAC. Anunţuri Consultative de Apărare (Defence Advisory Notices), care sunt cereri oficiale

pentru editorii de ştiri de a nu publica sau difuza articole pe teme specificate din motive de

securitate naţională (http://www.dnotice.org.uk/standing_da_notices.htm), este instrumentul prin

care guvernul englez forţează pe editorii de ziare sau posturi de televiziune să tacă.

În timp ce nu-mi este clar modul în care o interdicţie similară se impune pe mass-media

europeană de la Bruxelles, este clar că un astfel de mecanism într-adevăr există.7 Deşi am

contactat o serie de ziare importante din Germania, Franţa, Italia şi Spania nici unul nu a

confirmat primirea dovezilor mele sau a publicat un singur cuvânt.

Pentru a asigura că SAC rămâne operaţional, secret şi necontestat, guvernul britanic a bruscat

organizaţiile britanice neguvernamentale pentru drepturile omului, ca Liberty, şi de asemenea

sindicatul studenţilor să nu se atingă de nici un caz care menţioneaza SAC şi să nui expună

existenţa.

Fără recurs legal si fără acces la mass-media, persoanele vătămate de SAC care doresc să

protesteze în mod paşnic abuzurile pe care le-au suferit, să solicite compensaţie, sau să informeze

publicul cu privire la existenţa programului de spionaj si cenzură căruia i-au căzut victimă,

trebuie sa confrunte ameninţări de la poliţie.8 Într-adevăr, poliţia engleză joacă un rol activ in

suprimarea dreptului de a protesta existenţa şi abuzurile lui SAC, cu toate că dreptul la protest

este consacrat în articolul 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Palma finală în faţa drepturilor omului si libertăţilor civile este dată de acordurile bilaterale

privind combaterea terorismului forjate la nivel naţional între Marea Britanie şi aliaţii ei din

Commonwealth, şi de acordurilor multilaterale la nivelul UE care asigură că Australia, Canada,

America şi Noua Zeelandă păstrează secret operaţiuni sub acoperire care încalcă drepturile

cetăţenilor lor atât direct cât şi indirect prin controlul intermediului social, cenzură sau fabricaţie

informaţii nu poate elibera informaţii despre Carla Liuzzo, deoarece aceste informaţii nu pot fi dezvăluite din cauza secţiunii 23

alineatul (3) "informaţiile furnizate de, sau cu privire la, organisme care se ocupă cu problemele de securitate". Şi-a acoperit

spatele adăugând că aceasta nici nu confirmă nici nu contestă faptul că Universitatea deţine astfel de informaţii

7 Freedom House precum şi Geneva Centre for the Democratic Control of Armed Forces (DCAF), ambele pe care le-am contactat

de mai multe ori, nu au răspuns la apelurile mele să mă ajute să identific mecanismul folosit de UE pentru stingerea presei. Este

înfricoşător faptul că aceste două organizaţii internaţionale şi fost independente fac acum parte din stabilimentul politic şi sunt

facilitatoare de cenzură.

8 Şeful poliţiei Oxford, Brendan O'Dowda, şi şeful adjunct al poliţiei Leicester, Gordon Fraser, mi-au negat dreptul de a protesta,

încălcând astfel articolul 11 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi au insinuat că dacă fac acest lucru voi fi în

încălcare a legii. Când i-am întrebat la care lege ei se referă, au întrerupt orice comunicare. O'Dowda a mers până acolo încât să

încerce chiar să mă intimideze, sugerând că voi avea probleme cu autorităţile de imigrare dacă intru în ţară.

10

de consimţământ. Clauze de antiterorism din acordurile dintre UE şi alte ţări privind cooperarea

in cadrul organizaţiilor regionale şi internationale, precum şi asistenţă legată de contra-terorism

pentru parteneri selecţi asigură că până în present 80 de ţări se vor abţine să expună SAC şi alte

programme asemăntăoare. Procesele democratice şi drepturile omului sunt subminate sau pur şi

simplu suspendate în întreaga lume in numele securităţii şi datorită activităţilor diabolice ale

agenţiilor secrete din Marea Britanie.

De-a lungul lumii occidentale, oamenii buni s-au ascuns, ca nu cumva să fie acuzaţi că

fraternizează cu duşmanii sau că apară potenţiali terorişti. Instituţiile de ultimă instanţă pentru

apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor civile refuză să se implice pentru că dând guvernul la

judecată este o sarcină dificilă, fenomenal de scumpă, şi cu puţine şanse de succes. Eu am apelat

personal la Canadian Civil Liberties Association (CCLA) şi la American Civil Liberties Union

(ACLU), organizaţii care luptă pentru apărarea juridică a drepturilor omului. CCLA a răspuns

politicos că aceasta este o problemă în care nu doresc să se implice, iar ACLU a ignorat complet

apelul meu de ajutor. Nu am avut mai mult success nici cu centrele universitare care pledau

pentru libertăţile civile: Citizen Lab, Munk Centre for International Studies, de la Universitatea

din Toronto (Canada); profesorul Ross Anderson de la Universitatea Cambridge (Marea

Britanie), şi The Defence of Civil Rights in Academia ( DCRA) Proiectul Naţional al Consiliului

Americanilor Arabi (Statele Unite ale Americii). Aceste instituţii ale societăţii civile au fost

dezarmate, reduşite la tăcere sau, respectiv, dizolvate.

În acest mediu unde nu se vede nici un rău şi nu se aude nici nu rău, omul acuzat nu-şi poate

pleda nevinovăţia sua şterge numele de stigmatul de terorism, subversiune, extremism sau

radicalism odată ce aceste etichete sunt aplicate, şi mai ales atunci când acestea sunt aplicate fără

cunoştinţa victimei. Da puterea de a atribui astfel de etichete de apologeţii, ideologii, cenzorii şi

zevzecii care sunt angajaţi să spioneze şi cenzureze concetaţenii lor, si care au agende personale

ascunse, interese de clasă socială, şi lipsă de o supraveghere reală, este o reţetă care duce la

dezastru, mai ales că astfel de indivizi au o licenţă să stea în judecată asupra opiniilor noastre şi

să ne condamne în secret, sub pretexte false, fără cunosţinta noastră, fără proces, în dispreţul

legilor, şi peste graniţe internaţionale unde nu au jurisdicţie.

Cancerul se răspândeşte:

Geniul a ieşit din sticlă şi să fie băgat înapoi va fi imposibil, deoarece verificările şi echilibrările

între instituţiile menite să protejeze democraţia de la astfel de abuzuri nu mai există şi statul de

drept a fost suspendat. Nu este surprinzător că SAC s-a extins exponenţial, nu numai în intenţie

ci şi în rază de acţiune, ajungând să absoarbă tot mai multe resurse umane şi financiare.

Cum era de aşteptat, programul este deja scăpat de sub control. Isprăvindu-se de musulmani pe

care să-i hărţuiasca şi să-i dea afară din Regatul Unit, din motive legitime şi ilegitime, pentru

11

cauze bune şi rele, SAC acum a luat in vizir pe străini de toate culorile şi credinţele; ei sunt în

mod evident ne-britanici şi pun în pericol coeziunea comunităţii. Străinii a căror opinii şi

convingeri diferă de cele prescrise de către guvernul britanic şi care îndrăznesc să năzuiască după

locuri de muncă în guvern sau profesii căutate de către localnici, sunt o ţintă preferată, dacă nu

de politică atunci de starea de spirit populară reflectată în autoritatea dată agenţilor guvernul să-şi

exercite cele mai profunde prejudecăţi personale precum şi ura şi prejudecăţile comunităţii lor cu

nici o supraveghere sau garanţie. Expresiile de astfel de prejudecăţi si ură sunt deosebit de grave

şi prevalente într-un timp când forţa de muncă este devastată de şomaj, deoarece economia

Angliei este în abator, şi căpătuirea unui loc de muncă bun a devenit un privilegiu în întreaga

lume occidentală.

Din dovezile pe care am fost în stare să adun, reiese că obiectivele adevărate a lui SAC sunt mult

mai insidioase şi mult mai ambiţioase decât mai întâi aşteptat, motiv pentru care programul este

păstrat secret la orice cost. Ele sunt după cum urmează:

1. Forţarea publicului să accepte status quo-ul prin descurajarea sau chiar obstrucţionarea criticii

la sistem şi la acţiunile guvernului şi prin crearea de sprijin artificial pentru politicile nepopulare,

cum ar fi războaiele din Irak şi Afganistan.

2. Prevenirea minorităţilor, şi în special musulmanilor, să-şi exprime nemulţumirile şi să

vorbească în apărarea valorilor şi convingerile lor, astfel încât să fie reduşi la tăcere şi menţinuţi

slabi, divizaţi, izolaţi şi suspecţi de unul pe altul pentru a le preveni participarea la procesele

democratice, la discursul naţiunii, şi la sistemul politic.

3. Asigurarea că noile idei care provoacă sau chestioneaza înţelepciunea sistemului politic şi

economic actual sunt suprimate şi aruncate înainte de a ajunge la o audienţă de masă şi că cei

care propun asemenea idei sunt discriminaţi şi împiedicaţi să absolve studii universitare şi să aibe

succes profesional, în scopul de a asigura că nu au posibilitatea să schimbe sistemul din interior,

să comande un podium public, sau să contribuie la publicaţii profesionale.

4. Anihilarea diferenţelor culturale din sfera publică pentru a crea iluzia de coeziune a

comunităţii şi pentru a vinde ideea că multele facţiuni care alcătuiesc societatea pluralistă şi

multi-religioasă din Marea Britanie ar putea coexista, eventual, numai pe baza unui set comun de

valori. Asta înseamnă că membri diferitelor grupuri culturale sunt treptat forţaţi să-şi

abandoneze adevărata lor identitate.

5. Pătrunderea serviciilor publice şi ocuparea poziţiilor ministeriale ale naţiunilor străine, precum

şi rândurile instituţiilor şi organizaţiilor internaţionale şi transnaţionale, cu absolvenţi de la

universităţi engleze care au abandonat valorile şi interesele concetăţenilor lor din motive de

beneficiu personal şi pentru avansarea agendei şi intereselor Marei Britanii.

12

6. Exercitarea de influenţă nejustificată asupra oamenilor şi guvernelor altor ţări europene, în

scopul de a forma Uniunea Europeană treptat şi înşelător în imaginea Marei Britanii. Acest lucru

necesită suprimarea activă a identităţilor altor naţiuni şi subjugarea lor culturală pentru a se

asigura că nici un punct de vedere concurent captivează imaginaţia umanităţii şi înlocuieşte

ordinea globală existent, care este controlată de Vest.

Cancerul legislaţiei de anti-terorism (CONTEST) şi a progeniturii ei cele mai secrete şi virulente,

SAC, sa răspândit în Uniunea Europeană. În 2009, statele membre ale UE au convenit asupra

unui cadru de cooperare, numit Programul de la Stockholm, în mai multe domenii ale politicii de

securitate, inclusiv combaterea terorismului, pentru perioada 2010-2014. Sub pretextul

promovării "deschiderii şi securităţii" Europei, Programul de la Stockholm a început să

declanşeze aceleaşi operaţiuni sub acoperire de spionaj, supraveghere şi cenzură asupra restul

Europei cum sunt frecvente în Marea Britanie. Această nouă arhitectură de securitate va permite

guvernelor nationale şi guvernului European din Bruxelle să utilizeze incorect şi să abuzeze

instrumentele introduse cu scopul de a combate terorismul pentru a înăbuşi protestele legitime

sociale şi pentru a urmării scopuri de manipulare socială fără restricţii constituţionale şi în ciuda

opoziţiei de la nivel local. Dacă Marea Britanie este o indicaţie, drepturile fundamentale promise

cetăţenilor de către Uniunea Europeană, şi înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii

Europene, vor depinde de dispunerea omului să spună şi să facă doar ceea ce Comisia Europeană

îi dictează.9

Fără ruşine, Direcţia Generală pentru Justiţie, Libertate şi Securitate (recent împărţită în Direcţia

Generală pentru Justiţie şi Direcţia Generală pentru Afaceri Interne), agenţia Europei pentru,

ironic, protejarea drepturilor fundamentale şi crearea unui spaţiu european de libertate, securitate

şi justiţie, a adoptat strategia de anti-terorism (CONTEST) a Angliei în întregime încât pagina

web a acesteia împotriva terorismului este aproape copiată cuvânt cu cuvânt din CONTEST şi

conţine aceleaşi patru componente strategice - Continuarea, Prevenirea, Protejarea şi Prepararea

(http://ec.europa.eu/home-affairs/policies/terrorism/terrorism_intro_en.htm).

Pentru a proteja SAC de a fi expus, Comisia Europeană a adoptat aceleaşi metode de

obstrucţionare şi confuzionare ca cele dezvoltate în Marea Britanie. Un apel pentru justiţie

adresat Comisarului de Învăţământ, doamnei Androulla Vassiliou10

, va fi răspuns prompt de

9 Având în vedere că Programul de la Stockholm a fost convenit în timpul preşedinţiei suedeze a UE, am cerut Primului-Ministru

al Suediei, Fredrik Reinfeldt, şi Ministrei pentru Afaceri Europene a Uniunii Europene în guvernul suedez, Birgitta Ohlsson, să-

mi confirme dacă "Acordul de la Stockholm va pune în aplicare programul de supraveghere şi cenzură (SAC) al mediului

academic pe întreg teritoriul UE, aşa cum deja este ascuns practicat în Marea Britanie începând din 2007 sub auspiciile

CONCURS, strategia britanică de anti-terorism"şi "dacă SAC va fi implementat pe ascuns sau deschis în alte state UE cu

cunoaşterea tacită sau implicită şi permisiunea preşedinţiei suedeze şi în cadrul legislativ prevăzut de Acordul de la Stockholm ".

Din moment ce aceştia nu mi-au răspuns, iau tăcerea lor ca o confirmare că ăsta este într-adevăr cazul.

10 Am întrebat-o ulterior pe Comisara pentru Învăţămînt următoarele: "Stimată Comisară Vassiliou, Pe 03 aprilie v-am trimis un

e-mail (vedeţi fişa 1) de a vă informa cu privire la existenţa unui program de supraveghere şi cenzură în universităţile britanice,

13

nimeni altul decât Dr. Martin Schieffer11

, şeful Unităţii F1 (Lupta împotriva terorismului), de

Direcţia F (Securitate) a Comisiei Europene (care din 2010 a devenit Direcţia A a Direcţiei

Generale pentru Afaceri Interne). El o să vă informeze cu confidenţă că încălcările drepturilor

fundamentale pe care le afirmi nu au nici o legătură cu legislaţia Uniunii Europene şi că Comisia

Europeană nu are, prin urmare, nici o putere de a interveni şi că trebuie să solicitaţi despăgubiri

la nivel naţional, prin intermediul autorităţilor competente, inclusiv instanţelor juridice.

Prin refuzul de a investiga abuzurile comise la nivel naţional, Comisia Europeană acordă statelor

membre o trecere liberă să pună în aplicare orice politici restrictive şi nedemocratice care le

consideră necesare, fără teamă de a fi judecate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului

sau de orice altă agenţie sau instanţă a Uniunii Europene. Libertatea de a abuza legea şi încălca

drepturile cetăţenilor la nivel naţional, fără teamă de repercusiuni la nivel European, este ceea ce

ar fi făcut posibil consens pentru Programul de la Stockholm.

care operează sub auspiciile lui CONCURS - Strategia Regatului Unit pentru Combaterea Terorismului Internaţional - şi in care

v-am solicitat să depun o plângere, deoarece programul în cauză încalcă legislaţia europeană de educaţie şi drepturile omului.

Până în prezent, nu am primit un răspuns de la dumneavostră, ci doar un răspuns de la Dr. Martin Schieffer, şeful de unitate F1

(Lupta împotriva terorismului) de la Direcţia F (Securitate) a Comisiei Europene (vedeţi fişa 2). Am găsit foarte straniu faptul

că o cerere adresată dumneavoastră cu privire la legile de învăţămînt şi drepturile omului să fie răspunsă de către şeful unitaţii

de terorism al Comisiei Europene, mai ales că aceste cunoştinţe sunt în afara expertizei domnului Schieffer. Din moment ce eu

sunt pe cale de a depune o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, am nevoie ca dumneavoastră să vă angajzaţi în

scris că cazul meu nu prezintă dovezi de încălcare a legislaţiilor europene de învăţămînt şi de drepturile omului, cum domnul

Martin Schieffer a indicat în numele dumneavoastră. Domnul Schieffer vă poate trimite materialul pe care vi l-am transmis

odinioară. Dacţă nu, sunt pregătit să vă trimit din nou fişierele. Dacă dumneavoastră nu-mi raspundeţi, voi lua acest lucru ca

dovadă că abuzaţi poziţia de Comisar pentru a acoperii existenţa programului de supraveghere şi cenzură pe care l-am

identificat şi expus. Ataşez corespondenţa mea cea mai recentă cu OIA pentru a elucida în continuare problemele la mână şi

stadiul de recurs al cazului meu în curs de desfăşurare în Marea Britanie (vedeţi fişa 3). Dacă doriţi să citiţi cele 24 de

documentele justificative ale fişei 3, sunt pregătit să vi le trimit. Aştept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastra. Cu stimă, Kevin Galalae "

Nu este surprinzător că doamna Vassiliou a refuzat să răspundă şi a intrat în ascuns. La asta m-am aşteptat având în vedere că

doamna Vassiliou a studiat dreptul la universitatea Middle Temple Inn din Londra (1961-1964) şi relaţii internaţionale la

Institutul de Afaceri Mondiale (London Institute of World Affairs) din Londra (1964-1966). Se pare că loialitatea ei este pentru guvernul britanic, mai degrabă decât pentru statul de drept, justiţie, precum şi drepturile şi libertăţile cetăţenilor din UE.

11 Am cerut domnului Schieffer de cel puţin cinci ori să-şi explice acţiunile, dar până în prezent el a rămas tăcut şi pare să fi

dispărut de pe faţa pământului. I-am scris: "Stimate Dr. Schieffer, Pe 19 mai 2010, aţi răspuns la o anchetă pe care eu am

adresat-o Comisarei Androulla Vassiliou (vedeţi fişa 1), cu privinţă la încălcarea drepturilor omului şi a dreptului de învăţământ

în universităţile britanice. Eu pregătesc în prezent o plângere pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Consiliul

Europei şi încerc să explic de ce o anchetă adresată la Comisarul pentru Educaţie a fost răspunsă de şeful interimar al Unităţii

F 1 (Lupta împotriva terorismului) de Direcţia F, care este responsabil pentru Securitate. Pot eu să înţeleg acest lucru ca: (1)

confirmare a faptului că programul de cenzură şi supraveghere pe care l-am identificat în universităţile britanice operează cu

cunoştinţele şi acordul Comisiei Europene şi (2), că poate fi existent dincolo de Marea Britanie şi activ în universităţile din

întreaga UE ? Actualul Program de la Stockholm privind cooperarea pare să consolideze, de asemenea, această concluzie. De

asemenea, puteţi să-mi arătaţi ce experienţă şi calificări aveţi dumneavoastră în domeniul legilor de educaţiei şi a drepturilor

omului? Informaţiile pe care le-am adunat până în prezent pare să indice că nu aveţi nici o experienţă în aceste domenii şi, prin

urmare, că sunteţi rău calificat pentru a evalua valabilitatea plângerilor care se referă la drepturile omului şi legea educaţiei.

Nu în ultimul rând, aş dori să ştiu dacă este o practică obişnuită în cadrul Comisiei Europene ca solicitările adresate

Comisarului pentru Educaţie să fie răspunse de către şeful interimar al unităţii “luptei împotriva terorismului”. Aştept cu

nerăbdare răspunsul dumneavoastră. Cu stimă, Galalae Kevin. "

14

Menţinerea secretului la nivel european a operaţiunilor sub acoperire care încalcă flagrant

drepturile fundamentale ale cetăţenilor şi libertăţile civile este realizată printr-o duzină de

convenţii, acţiuni comune, decizii de cadru şi instrumente create pentru combaterea terorismului

(http://ec.europa.eu/home-affairs/doc_centre/intro/docs/jha_acquis_1009_en.pdf, pp. 34-5).

Acordul de la Stockholm este fără indoială primul pas al Europei înspre autocraţie şi totalitarism

iar programele de supraveghere ca SAC sunt instrumentele care semăna distrugerea

democraţiilor europene.

Acorduri obligatorii şi neobligatorii la nivelul UE între statele membre şi acordurile bilaterale cu

aliaţii occidentali au ridicat solidaritatea şi acţiunea colectivă privind combaterea terorismului

mai sus de drepturile omului şi libertăţile civile, permitănd statelor aliate să încalce sau să

suspende drepturile cetăţenilor unui altuia cum cred ei de cuviinţă. De acea fiecare apel pe care

l-am făcut în Canada fie la parlamentarul regiunii mele12

sau la şefii diferitelor partide politice

din opoziţie au căzut pe urechi surde. Aşezământul politic Canadian, ca şi a fiecărui stat

membru al UE, îşi trădează cetăţenii. Chiar şi greva foamei pe care am făcut-o in faţa

Parlamentul Canadei în Ottawa la începutul lunii mai nu a reuşit să convingă politicienii Canadei

să acţioneze în conformitate cu Carta Drepturilor şi Libertăţilor Canadei, pe care ei pretind să o

respecte şi să o apere.13

Clauza de Solidaritate (cuprinsă în Articolul 42 din proiectul de Constituţie pentru Europa) din

Declaraţia privind Combaterea Terorismului din 25 martie 2004

((http://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/pressData/en/ec/79637.pdf) prevede

că statele membre şi statele aderente trebuie să acţioneze în comun şi să aibe o abordare comună

a combaterii terorismului. Acest lucru, în plus de schimbul de informaţii şi cadrul legislativ de la

nivel european, în continuare inchegă statele membre ale Europei la directivele centrale pe

probleme de securitate, care sunt obligatorii pe întreg teritoriul UE. Acest lucru înseamnă că o

12

Peter Milliken a ales să nu facă nimic. Ca absolvent al Universităţii Oxford, domnul Milliken a ales să pună interesele

universitaţii sale înaintea drepturilor fundamentale ale cetăţenilor pe care îi reprezintă în parlament. Ca parlamentar şi Preşedinte

al Camerei Deputaţilor, domnul Milliken a jurat să susţină şi să protejeze Carta Drepturilor şi Libertăţilor Canadei. În schimb, el

a colaborat cu editorul al ziarului local, Claude Scilley de la Standard Whig, pentru a asigura că cetăţenii canadieni sunt ţinuţi în

întuneric cu privire la faptul că copiii lor sunt manipulaţi ideologic, compromitaţi intelectuali, spionaţi şi cenzuraţi în

universităţile britanice şi că drepturile canadienilor protejate prin Constituţie sunt călcată în picioare de către guvernul britanic cu

deplină cunoştinţă şi acordul tacit al guvernului canadian.

13 Greva mea de foame a fost, datorită circumstanţelor mele personale, din păcate mult mai scurtă decît am vrut, durând numai

patru zile, doua acasă si două in faţa clădirii parlamentului canadian. Deoarece a căzut la un timp nepotrivit – la trei saptămâni

înainte de naşterea al doilea fiului meu – a trebuit s-o abortez când tensiunea soţia mele s-a ridicat la nivel periculos. Pe

parcursul grevei mele de foame, presa canadiană m-a ignorat complet, trecând lîngă mine de parcă aş fi fost invizibil. Doar un

singur reporter a vorbit cu mine în trecere şi mi-a spus că nici un politician nu discută cu presa despre subiectul meu şi că atîta

timp cât nimeni nu vorbeşte cu ei, mîinile lor sunt legate. Politicienii m-au ignorant de asemenea. Singurul care a vorbit cu

mine în fugă a fost Bob Rae, criticul de afaceri externe a Partidului Liberal, care mi-a spus să nu-mi distrug sănătatea pentru

cauza asta şi să contactez CSIS-ul (agenţia Canadiană de spionaj) şi să le arăt evidenţa mea. Am dat telefon imediat şi mi s-a

spus că cineva o să mă contacteze în curând. Şase luni au trecut şi încă aştept.

15

dată ce un om este etichetat sau semnalizat ca un potenţial pericol sau un duşman al statului de

către unul dintre agenţii lui SAC, el va avea o luptă grea pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi va fi

tratat pe termen nedefinit ca persoană non grata pe întreg teritoriul UE şi dincolo. Consecinţele

unei astfel de etichetăre ale persoanei implicate rămân secrete. În cazul meu, nu mi s-a permis

să-mi continui studiile de învăţământ superior, mi s-au incălcat o mulţime de drepturi

fundamentale, şi mi s-a refuzat reînnoirea paşaportul meu românesc, toate care au consecinţe

profunde pentru viaţa mea acum şi în viitor.

Declaraţia privind Combaterea Terorismului a pavat calea pentru o politică agresivă la nivelul

UE privind prevenirea radicalizării care duce la terorism, care este într-adevăr recunoscută în

raportul extins din 2009 privind Evaluarea Programului de la Haga şi a Planului de Acţiune ca

"nucleul componentei prevenirii a politicii Uniunii Europene de lupta împotriva terorismului

"(http://ec.europa.eu/justice_home/doc_centre/doc/sec_2009_766_en.pdf, p. 47).

Strategia Europeana de prevenirea terorismului este, nu în mod surprinzător, o copie aproape

exactă a documentului CONTEST al Marei Britanii şi este bazată pe aceleaşi patru studii ca şi

cea a Marei Britanii (dintre care trei sunt, într-adevăr, studi făcute in Anglia). Nu este

surprinzător deci că aceasta a generat, ca şi în Marea Britanie, o serie de proiecte (şapte până

acum) de combatere a radicalizării în întreaga societate: în închisori, lăcaşuri de cult, instituţii de

învăţământ superior, şi în altă parte. Acestea sunt intruziuni în viaţa oamenilor care generă

încălcări flagrante ale drepturilor fundamentale, dar care se presupun a fi ţinute sub control prin

manuale de bune practici. Aceste publicaţii prezintă "cele mai bune practici din iniţiativele de

cooperare între autorităţi şi societatea civilă menite să prevină şi să răspundă la radicalizarea

violentă" şi, ca şi în Marea Britanie, acestea vor fi complet ignorate, la fel ca şi rapoartele de

evaluare de către autorităţile de supraveghere care ar trebui să asigure ca programele CONTEST-

ului sunt în conformitate cu legea şi că regulile sunt respectate, dar care vor fi curăţate pe parcurs

de exemple de abuz şi de fapte rele. Ca şi în Marea Britanie, rapoartele intermediare şi

rapoartele de evaluare nu vor înregistra nici un fel de abuzuri şi vor declara în schimb cu o totală

lipsă de onestitate că strategia prevenirii terorismului nu presupune încălcarea drepturilor omului

şi că până în prezent nu au fost înregistrate nici un fel de încălcări. Controlul civil este astfel

ocolite la nivelul UE-ului, ca şi în Marea Britanie, cu rapoarte curăţate, care, la rândul lor asigură

nu numai supravieţuirea programului, dar, de asemenea, si proliferarea lui în forme tot mai

intruzive şi omniprezente.

Cât de mulţi oameni au fost expulzaţi din Marea Britanie sau persecutaţi de programul de spionaj

si cenzură SAC este, prin urmare, un secret bine păzit, atât la nivel naţional cît şi European.

Documentul din 2009 al Uniunii Europene privind progresele realizate de legislaţia anti-

terorismului (TE-SAT 2009: EU Terrorism Situation and Trend Report, publicat de EUROPOL)

a scutit Marea Britanie de a furniza cifre detaliate privind "numărul persoanelor suspectate de

terorism arestaţi în 2008" sau "numărul de atacuri eşuate, dejucate sau cu succes în 2006, 2007 şi

2008", care ajută Anglia în ascunderea cifrelor reale.

16

Strategia de prevenire a terorismului (Prevent) se răspândeşte ca focul şi este aici pentru a

rămâne. În raportul anual din 2010 privind progresele înregistrate de strategia combaterii

terorismului (CONTEST) guvernul britanic declară că programul Prevent "a stabilit parteneriate

locale şi naţionale cu o gamă tot mai largă de grupuri comunitare si organizatii, oferind cu

succes peste 1.000 de proiecte" (http://www.official-

documents.gov.uk/document/cm78/7833/7833.pdf, p. 12) şi peste 250 de proiecte în străinătate,

“în ţările şi regiunile care sunt cele mai semnificative pentru ameninţare Marei Britanii şi a

intereselor ei" (p. 14).

În pregătire pentru extinderea la nivel european a programului de spionaj si cenzură SAC, Marea

Britanie a înfiinţat o organizaţie, numită pe scurt Grupa (The Group), pentru a distribui materiale

şi know-how-ul necesar pentru a iniţia programe de SAC la orice universitate Europeana. The

Group, precum şi Arhivele Naţionale, refuză însă să elibereze materialele de propagandă şi

îndoctrinare pe care le au pe această temă. 14

Eu am făcut mai multe anchete doar pentru a avea

e-mailul meu blocat.

La nivelul UE, idealurile înalte şi agenda ambiţioasă a Direcţiei Generale pentru Justiţie,

Libertate şi Securitate au fost deturnate de către forţele de autoritarism şi interesele lor, care

doresc să subordoneze noua guvernare europeană şi aranjamente economice la supravegherea şi

controlul Angliei astfel încât să se asigure că nimeni nu ameninţă privilegiile sociale şi interesele

economice înrădăcinate ale elitelor Britanice prin contestarea bazei lor de putere sau prin

subliniirea poziţiilor şi pretenţiilor lor ipocrite. Aceste forţe au reuşit deja să schimbe modul de

operare al Comisiei Europene şi sunt acum, folosind programe ca SAC, în parcurs de a schimba

treptat cultura politică a UE de la una care este cu adevărat consensuală, liberă şi democratică cu

una care este in secret dictatorială, manipulativă şi autocratică. Prin preluarea controlului

discursului academic din Europa, aceste forţe de autoritarism speră să predetermine rezultatul

14

Numele lung al acestei organizaţii este “Community Cohesion and Preventing Violent Extremism Champion Principals

Group” şi este condusă de Paul Head. I-am trimis urmatoarea scrisoare D-lui Head dar în loc să-mi raspundă mi-a blocal

emailul: “Stimate domnule Head, Aş dori să ştiu care este poziţie organizaţiei D-stră in legatură cu programul de supraveghere

şi cenzură, care în prezent funcţionează în universităţile din Marea Britanie sub auspiciile legislaţiei de anti-terorism

(CONTEST) şi care încastrează agenţi secreţi în cursuri şi programe universitare unde mascaradă ca studenţi în scopul de a

spiona pe ascuns şi a cenzura studenţii legitimi în cazul în care opiniile lor nu sunt conforme cu dictatele guvernului Englez.

Sunt interesat în mod special de rolul pe care Fundatia Qatar joacă în acest program de supraveghere şi cenzură. Eu pregătesc

un caz juridic pentru Tribunalul European a Drepturilor Omului de la Consiliul Europei din Strasbourg pentru a contesta

legitimitatea acestui program şi ajutorul vostru ar fi foarte mult apreciat. Vă rog deasemenea să-mi trimiteţi o copie a

documentului "Să invătăm impreună pentru a fi în siguranţă - Un ghid pentru a ajuta universitătile să contribuie la

prevenirea extremismului violent". Ar fi mult apreciat. Aştept cu nerăbdare ştiri de la D-stră. Cu stimă, Kevin Galalae.”

D-lui Rousseau de la Arhiva Naţională i-am cerut fără succes următoarele studi: The Role of Further Education Providers in

Promoting Community Cohesion, Fostering Shared Values and Preventing Violent Extremism - initial consultation (331 KB),

The Role of Further Education Providers in Promoting Community Cohesion, Fostering Shared Values and Preventing Violent

Extremism - consultation summary (86 KB), The Role of Further Education Providers in Promoting Community Cohesion,

Fostering Shared Values and Preventing Violent Extremism - consultation response (74 KB), The Role of FE Colleges in

Preventing Violent Extremism: Next Steps (611 KB), Learning Together to be Safe - A toolkit to help colleges contribute to the

prevention of violent extremism (495 KB)

17

deliberărilor democratice; ceea ce este o modalitate mascată de a controla sau cel puţin influenţa

natura Uniunii Europene. În cele din urmă, asta face parte de strategia anglo-americană pentru a

menţine Europa în cadrul ori sub conducerea Statelor Unite prin a face continentul European

complet dependent de ideile şi iniţiativele anglo-americane şi subscris integral la politicile anglo-

americane şi ideologiei pieţei libere pe care SUA şi Marea Britanie o promovează asiduu şi la

excluderea tuturor celorlalte sisteme economice.15

Prin această strategie, doar cetăţenilor americani şi britanici selectaţi, precum şi omologilor lor

din alte părţi ale lumii, li se permite să contribuie idei la constructul intelectual pe care noua

ordine mondială trebuie să-l întruchipe. Programe ca SAC asigură că numai cei care se

conformă la concepţia anglo-americană al noii Ordine Mondială sunt auziţi, că alternativele sunt

eliminate înainte de a putea fi avute în vedere, şi că nimeni nu exprimă adevăruri incommode

care dezvăluie defectele, inechităţile si ipocrizia acestei noi Ordine Mondială.

La nivel global, aspiraţiile democratice ale oamenilor care trăiesc sub regimuri autocratice sunt

suprimate prin intermediul programelor ilegale şi imorale ca SAC în scopul de a proteja

stabilitatea unui sistem economic global bazat pe nedreptate şi inegalitate şi care opune West-ul

împotriva Rest-ului. Ce este în cele din urmă subminat este mijlocul prin care oamenii de

pretutindeni pot determina modul şi forma sistemului politic şi economic în care doresc să

trăiască. Acest obiectiv neo-imperialist cere ca Marea Britanie să se poziţioneze favorabil de

partea Americii prin conceperea unui mod viclean prin care să stăpânească Europa continentală.

Tipii militari si conservatori, politicienii oportunişti şi reprezentanţii intereselor financiare care

şi-au alăturat mâinile şi au preluat controlul discursului democratic din Marea Britanie şi a

societăţii civile sub pretextul luptei împotriva terorismului, sub îndrumarea agenţiilor de

securitate britanice, sub acoperământul legislaţiei contra-terorismului, şi cu binecuvântarea

Washington-ului sunt aproape de a atinge aceleaşi obiectiv în toată Europa.

Cabala internaţională pe care au asamblat-o face parte integrantă de impinsătura mondială pentru

a prelua controlul guvernului global care este în curs de dezvoltare şi vrea să asigure că acesta

serveşte interesele elitei globale în primul rând. Numai membrii acestei elite au dreptul să facă

regulamentul în timp ce restul omenirii nu are încotro decât să-i urmeze.

15 Memorandul CIA-ului, dezvăluit recent de WikiLeaks, şi intitulat “Why Counting on Apathy Might Not Be Enough”, arată

cum America manipulează opinia publică în Europa prin propagandă şi fabricaţie de consimţământ în scopul de a susţine suport

pentru războaiele ei din Irak si Afganistan în ciuda opoziţiei publice. Programul SAC face parte din acelaş effort anglo-saxon să

controleze “duşmanul intern”, publicul European, când populaţia ţărilor din continent se opune politicii de stat.

18

De ce se răspânde

Cooperare la cel mai mic numitor comun

SAC a devenit un mecanism de opresiune autoconsolidant, deoarece insiderii profită şi sistemul a

fost fraudat, astfel încât cei din afară care sunt nedreptăţiţi nu au recurs la controalele şi balanţele

de care o democraţie funcţională are nevoie pentru a corecta abuzurile şi încălcările legii, şi de

asemenea deoarece climatul geopolitic actual prăseşte frică şi paranoia şi hrăneşte prejudecăţile

deţinute profund şi rasismul gol: universităţile căzute şi cadrele lor didactice învinse primesc

finanţare copioasă; privilegiatii pot oferii copiilor lor o educaţie gratuită şi salarii grase;

guvernele naţionale au un instrument perfect ca să aplice politici nepopulare fără opoziţie internă

sau mult oprobriu extern; eurocraţii pot fabrica consimţământ pentru directive de armonizare si

integrare nepopulare; aliaţii care sunt la fel de paranoici despre ameninţarea Islam-ului

fundamentalist şi tulburărilor sociale viitoare pot obţine gratuit informaţii şi au un instrument

pentru sufocarea adversarilor politici; şi statele autocratice din Orientul Mijlociu unde sunt

aşezate centrele de spionaj şi cenzură stabilite de către securitiştii Englezi obţin un instrument

suplimentar pentru reprimarea aspiraţiilor democratice ale popoarelor lor. Ca un bonus, toate

facţiunile interesate ajung să-şi exercite prejudecăţile cum consideră de cuviinţă şi cu asistenţa

statului lor şi binecuvântarea tacită a Uniunii Europene. Ce asigură această coaliţie de

conspiratori este incapacitatea Europei de a stăvilii reacţia poporanistă împotriva imigranţilor şi

decizia tacită să circumscrie dreptul la liberă circulaţie al cetăţenilor Uniunii Europene prin

metode disimulate de persecuţie livrate prin programe ca SAC; programe care deposedează

imigranţii şi străinii de dreptul de a fi auziţi şi, în cele din urmă, de capacitatea de a se organiza şi

de a obţine reprezentare politică, care pe termen lung actionează ca un factor de descurajare a

părăsi ţara.

La nivelul omului, SAC a creat un sistem de recompensare care plăteşte indivizi meschini şi

înguşti pentru informarea şi spionarea concetăţenilor şi pentru a arunca cu pietre în cei care sunt

sufficient de curajoşi şi oneşti să spună adevărul şi să-şi apere convingerile lor într-un mediu de

minciuni, nedreptate şi dezinformare sponsorizate de stat. Persoane neetice pot exercita acum

putere asupra altora şi sănt plătite bine pentru serviciile lor.

Că auto-interesul şi târâtoria îmbracate ca patriotism şi grijă de securitatea oamenilor au prevalat

asupra curajului într-un mediu în care masele sunt reduse la tăcere prin inerţie şi acceptare nu mă

surprinde. Am trăit acest lucru ca copil în România lui Ceauşescu, atunci când tatăl meu,

doctorul Costel Galalae, s-a împotrivit comuniştilor. Ceea ce este o revelaţie şocantă, este

uşurinţa cu care SAC şi alte programe asemănătoare au fost impuse asupra şi acceptate de un

popor protejat de statul de drept şi împuternicit de drepturi şi libertăţi de care cetăţenii fostului

bloc estic ar fi putut doar visa.

Singura explicaţie logică de ce acest lucru sa putut întâmpla constă în structura politică şi

organizarea socială a Angliei. Având în vedere că societatea Britanică este rigid stratificată şi că

19

masele sunt controlate deplin de elite, legislaţia anti-teroristă CONTESTşi programul de spionaj

şi cenzură SAC ar fi putut să fie instituite pentru prima dată numai în Marea Britanie. În plus, ca

una dintre cele mai vechi semi democraţii din Europa, Marea Britanie nu are experienţă recentă

de efectele devastatoare ale cenzurii şi autoritarismului şi această lipsă de perspectivă istorică şi

experienţă de primă mână au făcut-o nesăbuită şi ignorantă. Un al treilea factor este faptul că

instituţia monarhiei a condiţionat poporul britanic de a se ghemuii cu uşurinţă la autoritate.

Că guvernul britanic a reuşit să-şi impună progeniturile la nivelul UE este parţial rezultatul

imensei soft power pe care Anglia o comandă prin sutele de mii de străini care au absolvit

universităţi britanice în recentul trecut. Mulţi dintre ei au fost instalaţi în poziţii cheie în întreaga

Comisie Europeană şi alte instituţii ale Uniunii Europene după ce carierele lor au fost rapid

avansate de către guvernul britanic, cu sau fără realizări concrete sau merit profesional.

Oricare ar fi cauzele, Marea Britanie a creat o fiară care se auto-perpetuă, care nu mai poate fi

bagată înapoi în cuşcă, şi care-şi satură pofta de măncare în crestere cu prejudecată neînfrânată şi

rasism pur. Această bestie aproape că mi-a distrus căsătoria, m-a înstrăinat ireversibil de fratele

meu mai mare, mi-a modificat relaţia mea cu familia extinsă şi prieteni, mi-a distrus dragostea

pentru Canada (unde locuiesc) şi respectul meu pentru conducerea ţării mele adoptate, şi mi-a

furat aproape fiecare drept şi libertate pe care le-am crezut că am.

Consecinţele raspândirii programului de spionaj şi cenzură SAC

Diviziuni sociale, drepturi condiţionate şi suspendarea statului de drept

Un secret este un secret numai dacă rămâne secret. Un secret menit să protejeze valorile

commune ale societăţii şi coeziunea ei, de necesitate poate fi impărtăşit numai de minoritatea

care profită cel mai multe de la status quo. Dacă tatăl tău se întâmplă să fie un ofiţer de rang

înalt în forţele armate, un judecător, un comisar, un industriaş, un editor de ziar, sau un

academic, ai şanse bune ca să fi tras in confidenţa celor care ştiu de marele secret şi să fi invitat

să beneficiezi din el. Spionajul concetăţenilor este o funcţie care aduce multe avantaje: o

educaţie gratuită, burse de a trăi şi "cerceta" în străinătate, călătorii internaţionale subvenţionate,

plan medical excelent, distincţia muncii serviciilor secrete şi, desigur, puterea de a exercita

autoritate asupra cetăţeniilor inferiori. Acest tip de putere, nu e nevoie să vă spun, este greu de

lăsat. Dacă sunteţi fiul sau fiica lui Gheorghe de la ţară, puteţi fi sigur că nu veţi fi tras in

confidenţa celor care ştiu de marele secret şi nu veţi avea şansa de a beneficia de munca

profitabilă de spionaj is cenzură. Nu, tu şi eu nu trebuie să facem cerere pentru un asemenea loc

de muncă pentru că noi nu avem pedigriul necesar, înclinaţia politică de dreapta, şi conexiunile

indispensabile sau statut social să părtăşim la marele secret şi să ne îmbuibăm la troaca public pe

cheltuiala celor care plătesc impozite si în detrimentul drepturilor lor. Nu, tu şi eu nu trebuie să

avem speranţe nerealiste, pentru că noi suntem gloata care trebuie să fie ţinută la locul ei ca nu

20

cumva să ne revoltăm peste şomaj, diminuarea slariilor, explozia datoriilor, distribuţia

inechitabilă a bogăţiei, şi aşa mai departe. Aţi prins ideea! Primul simptom al infecţiei SAC este

diviziunea socială între insideri şi outsideri, cei care ştiu marele secret şi care de necesitate sunt

fii şi fiicele elitelor, şi cei care nu ştiu şi cărora nu o să li se spună niciodată.

Statul de drept nu se mai aplică în mod egal şi drepturile omului şi civile nu mai sunt nici

respectate nici inalienabile. Cei cu vederi şi valori care nu sunt considerate de către elite ca fiind

compatibile cu societatea în care trăiesc sunt deposedaţi de fiecare drept, libertate şi protecţie

socială, care se presupun să fie garantate de Constituţie şi protejate prin lege. În acest mediu,

omul este la voia si capricile agenţilor secreţi al statului ale căror hotărâri sunt bazate pe

prejudecăţi necontrolate, pe auto-interes, pe interesul de clasă şi agenda schimbătoare a

partidului de guvernământ. Abuzurile şi greşelile nu vor fi recunoscute, deoarece supravieţuirea

programului este mult mai importantă decât orice drepturi ale unui singur individ, 1000 de

indivizi, sau, de altfel, decât orice număr de indivizi. Şi ăsta este modul în care o a doua divizie

ia loc, între cei iniţiati şi împuterniciţi, care s-au stabilit mai presus de lege deoarece au autoritate

asupra altora, şi cei neiniţiaţi şi neîmputerniciţi, care pot fi despuiaţi de drepturile, libertăţile şi

protecţiile constituţiei în momentul în care spun sau fac ceva care-i jignesc pe cei iniţiaţi. Deci

dacă gândiţi ca noi şi spuneţi ce vrem să auzim, drepturile dumneavoastră vor fi respectate, dar

dacă nu, drepturile dumneavoastră o să fie călcată în picioare.

Cei care mai întâi sunt reticenţi sa coopereze, în curând sunt susţinători dornici ai programului

SAC, deoarece leafa e bună şi munca e confortabilă şi sigură, ceea ce într-o recesiune nu e ceva

de batjocorit, şi pentru că deţin putere fără restricţii asupra altora, ceea ce este corupător.

Instituţiilor democratice care ar trebui să limite si să ţină în echilibru puterea statului sunt,

aşadar, corupte, împreună cu persoanele cooptate în interiorul cercului. Şi ăsta este modul in

care SAC devine un instrument de opresiune socială care deţine societatea ostatică la status quo

în timp ce organele democraţiei se dezintegrează alături de integritatea oamenilor. Rezultatul

previzibil a unui astfel de sistem la descompunere este că noi, oamenii, nu mai avem un cuvânt

de spus în conducerea ţărilor noastre şi a Europei şi că cei care fac regulile sunt deasupra

criticilor şi, prin urmare, sunt liberi să fie aşa de autocratici sau totalitari după cum vor.

La un timp când o diplomă universitară este esenţială pentru a reuşi şi prospera în societate,

blocarea din învăţământ a celor defavorizati şi neconventionali sub pretextul că ei nu au opinii

compatibile cu societatea în care trăiesc va împiedica ascensiunea lor socială şi va consolida

privilegiile în tot mai puţine mâini. În consecinţă, asta va însemna sfârşitul meritocraţiei şi a

beneficiilor universale pe care le aduce, deoarece într-o generaţie sau două persoanele anterior

numite în funcţii de conducere pentru inteligenţa şi aptitudinile lor vor fi alese doar din cauza

conexiunilor lor şi dorinţei lor de a se prostitua.

Represiunea treptată a libertăţii de exprimare va duce la frica universala să se rostească orice

critică, căt de relevantă sau subtil exprimată. Asta nu va distruge doar fundatia democraţiei,

21

deoarece pluralismul de opinie care este absolute necesar pentru democraţie se înlocuieşte cu

propaganda de stat, dar, de asemenea, materia societăţii, deoarece oamenii vor fi întemniţaţi în

proria lor minte, jefuiîi de posibilitatea de a solicita despăgubiri pentru leziunile suferite în

mâinile elitei autoritare, şi suspecîi de motivele altora, ca nu cumva aceştia să se dovedescă să fie

informatori, cenzori sau ideologii. Frica şi auto-interesul vor scufunda societatea într-o

uniformitate insuportabil de apăsătoare.

Drepturi inalienabile au devenit condiţionate, participarea la societate sub controlul guvernului,

balanţa de putere răsturnată, libertatea de expresie şi de constiinţă subordonate intereselor de

clasă, discursul academic insărăcit, relaţiile umane pervertite, statul de drept înlocuit cu capriciu

individual; acestea sunt fructele otrăvitoare pe care Marea Britanie le culege din strategia sa de

combatere a terorismului şi ale căror rezultat final va fi o societate profund fragmentată de teamă

şi de suspiciune şi împărţită irevocabil între insideri şi outsideri, iniţiaţi şi neiniţiaţi, împuterniciţi

şi neîmputerniciţi, cetăţeni cu drepturi depline şi cetăţeni de clasa a doua, supraveghetori şi

supravegheati, autohtoni şi străini.

Consecinţele răspândirii lui SAC în afara Marii Britanii:

Autocraţia, noua formă de fascism a Europei

Atractia programului SAC este evidentă, permite celor aflaţi în poziţii de autoritate să exercite

putere politică neîngrădiţi de procesele democratice şi subalternilor lor să profite din fonduri

guvernamentale şi de siguranţă de loc de muncă indisponibile pentru marea majoritate. SAC a

fost acceptat la nivel european deoarece în climatul geopolitic post 9-11 este din punct de vedere

politic sigur să nu te opui nici unui program care pretinde securitate sporită; deoarece oferă o

modalitate de a exercita sub acoperire prejudecăţi de tot felul, şi xenophobia, islamofobia si

rasismul sunt în crestere în întreaga lume din vest, şi pentru că Englezii sunt adepţi la vânzarea

caiilor troieni la politicienii continentali nesofisticaţi, care fie că sunt neconştienţi că asta

însămânțează auto-distrugerea ţarii lor şi sfârşitul auto-determinării poporului, sau sunt plătiţi să

nu le pasă cu un loc la masa guvernului European sau cu o intrare sigură la uşa turnantă între

lumea corporativă şi cea politică.

Puţine guverne din Europa Centrală şi de Est o să vor sau o să fie în măsură să dea banii necesari

pentru punerea în aplicare a propriile lor versiuni de SAC. Deci, sarcina va fi har preluată de

către Marea Britanie, care are deja oamenii şi know-how-ul în loc să indeplinească această

funcţie. Treptat, Marea Britanie va ajunge să remodeleze celelate societăţi europene în propria

sa imagine, profitând de vulnerabilităţile asimetrice dintre naţiuni, şi-îi va pune la plată pe

Uniunea Europeana şi statele bogate si marionetă din Orientul Mijlociu şi alte parţi ale lumii

pentru serviciile prestate. Deja avantajele conferite universităţilor britanice de supremaţia

internaţională a limbii engleze sunt folosite pentru a asigura că numai acei studenţi străini sunt

22

licenţiaţi in politica şi economie de universităţile Engleze care sunt dispuşi sa îmbrăţişeze ideile,

valorile şi ideologiile socio-politice britanice la excluderea tuturor altora. Înainte de mult timp,

întreg continentul european va fi la fel de stratificat, elitist, snob şi ipocrit ca Marea Britanie,

precum şi subordonat la politicile şi ideologiile care provin de la Whitehall. Cincizeci de ani de

acum, mult promovatul Proiect European va produce un continent anglicizat şi dependent

suprapopulat cu lorzi şi ladies la capul unei societăţi Orwelliene apărată de mânia cetăţenilor de

milioane de camere de luat vederi şi sute de mii de informatori, spioni şi ideologi la fiecare nivel

al societăţii. Într-o mare măsură, asta este deja realitatea în Marea Britanie.

Cetăţenii Uniunii Europene vor fi nu mai mult de subiecte regale cu drepturi condiţionate, mai

degrabă decât cetăţeni liberi cu drepturi inalienabile. În cazul în care Marei Britanie îi este

permis să-şi reafirme importanţa scăzută şi în scădere, şi relevanţa ei pe scena mondială prin

preluarea controlului de UE prin uşa din spate, nu numai cetăţenii Europei ci şi cetăţenii intregii

lumei libere se vor confrunta cu un viitor nesigur. Dacă vom permite acest lucru, rezultatul este

previzibil, opopulaţie care este supusă, apatică, docilă, demoralizată şi pe deplin fără control la

procesul democratic.

Cei responsabili de preşedinţia UE vin şi pleacă la fiecare şase luni, în timp ce securitiştii Angliei

şi sistemul lor de control social şi de fabricaţie de consimţământ o să rămână şi o să-şi

consolideze puterea lor de la an la an, transformând Europa într-o societate securitizatâ în care

complexul militar-industrial şi retorica lui va perverti fiecare aspect al vieţii, la fel ca şi în Statele

Unite, unde este atât de prevalent incât are puterea de a legitima mijloace extraordinare pentru

rezolvarea oricăror ameninţări percepute. În termen de câteva decenii numai ei vor fi mandarinii

Europei şi vor exploata nesiguranţele oamenilor şi punctele lor slabe, profitând de prejudecăţile

şi vulnerabilităţile lor şi pe care le vor folosi împotriva intereselor proprii ale poporului pentru a

ştrangula fiecare iniţiativă democratică care nu se potriveste celor de la putere. Ce modalitate

mai bună există de a anula greu câştigata unitate a Uniunii Europene decât incitarea subtextelor

rasismului care au rădăcini adânci în Europa şi care au realizat o renaştere prin ascensiunea

partidelor naţionaliste si partidelor de dreapta pe întreg teritoriul UE? Strategia Angliei contra-

terorismului şi progeniturile ei, cu SAC în frunte, reprezintă o expresie clară si neobrăzată a unei

viziuni de dreapta, militarizată şi conservatoare a lumii în care statul supravechează pe oricine,

oricând si oriunde.

Paradoxurile lui SAC

Cea mai mare deteriorare a democraţiilor noastre şi ameninţare la adresa drepturilor şi libertăţilor

noastre nu provine din Al Qaeda sau de la alte persoane neagreate, reale sau fictive, dar de la

aliaţii nostri proprii şi din prejudecăţile noastre rătăcite, pentru că pagubele de la toate atacurile

teroriste puse împreună se pălesc în comparaţie cu distrugerea societăţii noastre prin aplicarea

23

metodelor secrete de supraveghere şi cenzură concepute ca să se poată controla ceea ce spunem

şi ceea ce gândim. În numele apărării "valorilor comune" şi "coeziunii comunităţii", societăţile

pluraliste, libere şi multiculturale, care au adus naţiunilor occidentale succes şi libertate, sunt

transformate în sociatăţi xenofobice şi represive care au abandonat principiile democraţiei şi

libertăţii. A venit timpul să ne întrebăm dacă o societate care are nevoie de acest mod de apărare

merită să supravieţuiască, şi dacă o ordine mondială obsedată de securitate atunci când ar trebui

să fie în cauză cu umanitatea are dreptul de a exista.

Este o ironie amară că căutarea de cunoaştere, care este să conducă la o lume mai bună şi o viaţă

mai bună pentru individ si pentru societate, în schimb conduce la discriminare, excludere şi

stigmatizarea persoanelor care au curajul să critice status quo-ul şi previziunea de a sugera soluţii

alternative la probleme persistente. SAC denaturează adevărul şi corupe oamenii şi nu contribuie

nimic la coeziunea comunităţii sau la valorile commune, din potrivă, creează diviziuni şi

contravine principiilor de bază ale Marei Britanii: statul de drept, pluralismul, libertatea

personală şi impartialitatea instituţiilor societăţii civile.

În timp ce SAC a fost chipurile instituit cu intenţia de a proteja Marea Britanie şi Europa de la

atacuri teroriste, este utilizat în mod confortabil şi abuziv pentru a servi scopuri ascunse şi

distructive. Nimeni nu poate spune că am fost aruncat afară din Oxford şi Leicester pentru ca

idealurile şi ideile mele oglindă cele ale militanţilor islamici sau teroriştilor. Dimpotrivă,

registrul arată că contribuţiile mele pe forum stau în apărarea valorilor celor mai preţuite ale

democraţiei şi ale idealurilor umaniste uitate ale Iluminismului. Nu există nici o ameninţare mai

mare pentru capitalismul brutal din ziua de azi şi pentru fundamentalismul Islamic feroce decât

uitatele idealuri umaniste ale Iluminismului.

Convingerea cu care am promovat aceste idealuri şi forţa cu care am atacat si criticat comanda

curentă a lumii capitaliste şi justiţie sale asimetrice este ceea ce a înfuriat cenzorii guvernului

Britanic. De asemenea, ceea ce a înfuriat pe cenzori este loialitatea mea pentru drepturile omului

pentru toţi (şi nu doar pentru concetăţenii mei sau pentru membrii de clasa mea socială) şi nu

pentru interese naţionale înguste, în special atunci când acestea sunt definite ca cine ia cel mai

mult din plăcintă economica globala şi cine exploateaza mai mult în această nouă lume de

guvern mondial emergent sub hegemonie americană. Acest mod de gândire şi de acţiune

aparţine trecutului (sau cel puţin ar trebui) şi nu are loc în ziua de azi când omenirea se luptă să

găsească unitate în scop şi să rezolve probleme care sunt comune întregii omeniri, şi care dacă nu

sunt rezolvate ameninţă civilizaţia umană în sine şi însăşi supravieţuirea speciei.

SAC este prin definiţie şi de necesitate cenzură flagrantă şi este folosit şi abuzat pentru a atinge o

agendă neoconservatoare şi imperialistă. Profitând de oportunitatea unică oferită de Al-Qaeda,

elitele nu au pierdut timpul să incapaciteze instituţiile naţiunii desemnate protejării drepturilor

omului şi civile şi au aruncat o umbrelă de supraveghere şi control asupra întregii naţiuni ca să

hărţuiască şi să coopteze persoanele responsabile in Anglia de instituţiile vitale. Adevăratul scop

24

al programului SAC este, pur şi simplu, să inventeze consimţământ atunci când este necesar în

scopul de a păstra ceea ce elitele din Marea Britanie văd ca privilegiile lor: bogăţie, putere,

influenţă şi dreptul de a se amesteca în afacerile altor naţiuni şi de a controla viitorul lor

economic şi politic pentru beneficiul Angliei. Fabricarea consimţământului sa dovedit să fie prea

laborioasă şi nesigură pentru Marea Britanie şi acum îl inventeaza – atât de îndepartaţi sunt de

propria populaţie – şi SAC este doar o altă armă în arsenal guvernului de control social.

Contemplaţi pentru un minut paradoxul generat de ideea că "valorile comune" şi "coeziunea

comunităţii" Britanice pot fi apărate dintr-un loc precum Qatar (pe care l-am identificat şi expus

ca gazda unui centru de spionaj al Angliei) şi care este o societate tribală care mărturiseşte

Islamul ca religie şi poligamia ca un obicei social, unde Emir-ul, Hamad bin Khalifa Al-Thani, şi

cohortele lui controlează toată bogăţia ţării şi au putere nerestricţionată să facă ce vor, şi unde 1.2

milioane de străini sunt trataţi nu mai bine decăt sclavi ucenici; şi unde persoane ca Sheikha bint

Mozah Nasser Al Missned16

, soţia favorită (şi a doua) a Emir-ului, şi o femeie care se plimbă în

iahturi de milione de dolari, şi a cărei membri din clanul Missnedilor, controlează serviciile de

securitate, a cărei viaţă este invaluită în secret, şi a cărei avere fabuloasă îi oferă privilegii de

care oamenii din occident pot doar să viseze.

Sheikh Hamad bin Khalifa Al-Thani şi consoarta sa, Sheikha Mozah Bint Nasser

Al Missned, vizită Marea Britanie la invitaţia Reginei, octombrie 26-28, 2010.

Desigur, că ăsta nu este modul în care cei care controlează Marea Britanie privesc Qatar-ul.

Qatar, din punctul lor de vedere, este la fel ca Marea Britanie: o monarhie în care elitele

controlează toată puterea şi bogăţia şi cu care este uşor să inchei afaceri dubioase şi ilegale de

confort, deoarece ambele au să-şi apere societăţi bazate pe inegalitate brută. Qatar, în ochii lor,

este locul ideal de unde să cenzurezi şi să controlezi subiecţii britanici şi străini. Este cel mai

mare exportator mondial de gaz natural, ceea ce înseamnă că sume mari de bani pot fi canalizate

în activităţi de spionaj si mascate ca tranzacţii legitime de energie. Este casa lui Al Jazeera, care

16

Am scris la Fundaţia Qatar pentru a solicita o explicaţie de ce angajata lor, Carla Liuzzo, spionează şi cenzurează studenţii de

la Universitatea Leicester. Nimeni nu a răspuns.

25

poate raporta şi critica orice şi pe oricine în Occident, atâta timp cât nu se ating de elita Qatar-

ului. Cu mass-media occidentală co-optată ca să acopere existenţa programului de spionaj SAC,

Al Jazeera ar fi fost cel mai probabil canal de televiziune care să-l fi expus.17

Acest canal este

acum închis, deoarece orice adiere de SAC ar duce la Emir şi la soţia lui favorită. Emir-ul,

desigur, este un absolvent al Academiei Militare Sandhurst, o şcoală de elită militară britanică, şi

colaborarea sa în programul de spionaj SAC ar fi fost foarte uşor de obţinut şi ar fi implicat unul

din foştii săi colegi de la Sandhurst.

Carla Liuzzo, o cetăţeană australiană, şi spioana pe care am identificat-o la Universitatea

Leicester, lucrează pentru Fundaţia Qatar (The Qatar Foundation), cu sediul în Doha, Qatar.18

Fundaţia Qatar este creaţia Sheikhei bint Mozah Nasser Al Missned, a treia soţie a Emir-ului.

Fundaţia Qatar al Sheikhei Mohzah a fost precum înfiinţată pentru a aduce învăţamânt de clasă

mondială in Qatar şi a cheltuit miliarde de dolari pentru a atrage unele dintre cele mai bune

universităţi americane la Qatar. După cum vă puteţi imagina, dacă ei au un acord cu agenţiile

britanice de securitate să spioneze pe studenţii străini si interni care studiază în universităţile

britanice, acelaşi lucru se intâmpla şi cu studenţii qatarezi şi străini înscrişi în universităţile

americane acum în Qatar. Evident, acest lucru se întâmplă cu aprobarea americanilor şi poate

chiar ca urmare a iniţiativei Americii. Qatar, la urma urmei, este gazda unei mari baze

americane, care este sediul de înaintare al Comandamentului Central American şi alimentează

războaiele din Irak şi Afganistan cu provizii şi echipament. Mai mult, americanii sunt cei mai

apropiaţi aliaţi ai Emir-ului, în timp ce englezii sunt ai doilea aliaţi în ordine de importanţa ai

Qatar-ului. Trebuie să ne întrebăm, ce alte universităţi din ce alte ţări sunt deasemenea deja

cenzurate din Qatar?

În scopul de a ne proteja drepturile şi libertăţile, guvernul Angliei a decis că este înţelept şi

necesar să ne priveze pe toţi fără discriminare de drepturile şi libertăţile noastre. Când SAC este

expus, aşa cum am făcut eu, nevoia de a-i acoperii existenţa eclipseaza drepturile şi libertăţile

oricărui singur individ. Deci pentru a acoperii încălcările flagrante a programului SAC ale

drepturilor mele la exprimare liberă, la gândire şi conştiinţă, persoanele responsabile de SAC au

considerat că este necesar să mă priveze de asemenea de dreptul la proces echitabil, şi au

denaturat procedurile de adjudecare ale universităţilor, au stins Biroul Comisarului de Informaţii

(Information Commissioner‟s Office, ICO)19

, au speriat Comisia de Egalitate şi Drepturile

17 Dacă această strategie a fost urmată peste bord, este sigur că un alt centru de spionaj există în Dubai, în Emiratele Arabe Unite,

unde programul de televiziune Al Arabiya este situat, un alt canal important în limba arabă.

18 Spionii pe care i-am expus la Oxford sunt Ivor Middleton (un cetăţean britanic de origine din Africa de Sud şi director al

Concepte Security Concepts, o firmă de securitate britanică) şi Gloria Portella (o cetăţeană braziliană şi avocată care opereaza din

orasul Brasilia, capital Braziliei, şi este fiica Judecătorului de Curte Supremă Antonio de Padua Ribeiro).

19 Apelul meu la ICO a produs pănă in ziua de azi nimic mai mult decât un număr de referinţă generat de computer, cu toate că

le-am înaintat actele acum nouă luni de zile.

26

Omului (Equality and Human Rights Commission, EHRC)20

, au corupt Oficiul Adjudecatorului

Independent (Office of the Independent Adjudicator, OIA) prin intermediul directivelor secrete,

au instruit poliţia din Oxford şi Leicester să-mi interzică dreptul să protestez paşnic şi să emită

chiar amenintări voalate dacă intru în ţară, au pervertit chiar si biroul Guvernatorului General,

reprezentantul Reginei în Canada, care a refuzat să-mi permită să protestez pe solul canadian al

reşedinţei oficiale. Prin instruirea autorităţilor române să-mi refuze reînnoirea paşaportul meu

românesc, au interferat cu dreptul meu la liberă mişcare.21

Ei au încălcat, de asemenea, dreptul

meu la liberă asociere atunci când m-au deposedat de acces la mass-media, care a fost redusă la

tăcere nu numai în Marea Britanie, dar şi în Canada şi în întreaga lume de Vest prin intermediul

unor acorduri între naţiunile aliate de schimburi de informaţii şi combatere a terorismului care

anulează drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Deşi am contactat aproape fiecare ziar

important din Europa de Vest, Australia, Canada şi SUA, am încă să aud de la unul singur. Dacă

nu ar fi fost domnul Păunescu, care este cu adevărat un leu intre oi, aş fi strigat în vânt, deoarece

aşa-numita presă liberă din aşa-numita lume liberă a încetat de mult să existe. Cu aproape trei

decenii în urmă, domnul Păunescu a salvat viaţa tatălui meu de la comunişti, intervenind în

numele lui atunci când el se afla în închisoare ca prizonier politic. Astăzi, domnul Păunescu mi-

a salvat demnitatea dându-mi posibilitatea de a informa publicul atunci când presa capitalistă mi-

a refuzat accesul. Acest lucru este cu atât mai extraordinar din cauza istoriei familiei mele,

pentru că atunci când părinţii mei au părăsit România în anii 1980, tatăl meu a putut să vorbească

liber si public pentru prima oară la BBC, unde a fost crainic pentru o perioadă de timp, şi la

Radio Free Europe în Marea Britanie. Astăzi, eu a trebuit să părăsesc Canada şi Marea Britanie

pentru a putea vorbi liber şi public în România la ziarul Flacăra lui Adrian Paunescu. Nimic nu

ilustrează mai bine decăderea democraţie si presei Angliei şi a Vest-ului decât acestă frântură de

istorie personală.

În numele securităţii, un regim de opresiune la nivel mondial este în curs de forjare. Acest regim

nu are respect pentru drepturile omului şi libertăţile civile şi a pervertit instituţiile naţionale şi

internaţionale însărcinate cu protejarea drepturilor şi libertăţilor noastre într-o asemenea măsură

încât constituţiile individuale ale naţiunilor sunt numai cuvinte pe hârtie. Acet regim, de

asemenea, a anihilat protecţiile anterior oferite de cetăţenie, atât de mult încât contractele sociale

presupuse de naţionalitate sunt invalidate. Acest lucru are loc deoarece ideologia avariţiei

(capitalismul anglo-saxon) este într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu ideologia urei

(fundamentalismul musulman wahhabi), şi pentru că Occidentul îşi dă seama că Islamul este

singura forţă rămasa care este sufficient de puternică să ameninţe noua ordine mondială şi să

20 EHRC a refuzat să investigheze cazul meu şi şi-a transferat responsabilităţile la OIA cu toate că OIA nu are jurisdicţie asupra

drepturilor omului.

21 In mai 2010 am înceract să-mi reînnoiesc paşaportul meu românesc la ambasada Română din Ottawa unde mi sa spus că nu

este posibil şi că probabil că nici nu mai sunt cetăţean Român deaorece paşaportul meu a expirat acum 8 ani.

27

refuze să adopteze principiile capitalismului. Aceia dintre noi care nu se abonează nici la

MacWorld si nici la ideologia Jihad sunt victime de două ori. Fundamentaliştii islamici ne-au

furat sentimentul nostru de siguranţă în timp ce cenzorii capitalismului ne-au furat drepturile

noastre fundamentale. Se poate argumenta că aceştia din urmă au făcut pagube mai mari

societăţii noastre. În orice caz, cei care ne jefuiesc de drepturile noastre în numele securităţii nu

sunt mai buni decât cei care ne jefuiesc de securitatea noastră în numele religiei. Ambi trăiesc

printre noi sub pretexte false şi caută distrugerea valorilor noastre nobile. De aceea trebuie să-i

numim şi să-i ruşinăm atât pe terorişti cât şi pe cenzori şi să-i vânăm cu aceeaşi determinare.

Din moment ce eu nu mă subscriu nici la modelul Vest-ului capitalist de "profit peste oameni"

cât şi nici la modelul islamului fundamentalist de "Dumnezeu asupra omenirii", îmi rezerv

dreptul de ai critica pe ambii cum cred eu de cuviinţă. Refuz să regurgitez propaganda şi

jumătăţile de adevăruri ale ambelor facţiuni sau să le permit ca opiniile şi convingerile mele să

fie controlate de către agenţii serviciilor secrete sau de hogii islamici. Libertatea de exprimare,

gândire şi de conştiinţă nu sunt de negociat cu Guvernul Marei Britanii şi nici nu sunt domeniul

lui Dumnezeu cum vor islamiştii. Aceste drepturi pot supravieţui şi prospera numai într-un

mediu care este liber de intruziune şi control.

Având în vedere contradicţiile şi paradoxurile pe care le-am conturat mai sus, care este cea mai

logică concluzie pe care o putem trage: că SAC a fost iniţiat pentru a prinde câţiva

fundamentalişti musulmani sau că a fost menit să fabrice consimtământ şi să controleze

duşmanul intern, poporul, în conformitate cu interesele clasei privilegiate din Marea Britanie?

Care terorişti merg la universitate ca să anunţe în forumuri de discuţii că mâine vor arunca în aer

Big Ben, sau pentru ai convinge pe colegii lor să-l arunce în aer pe Big Ben? Însăşi noţiunea că

terorismul poate fi prevenit şi persoanele vulnerabile protejate prin cenzurarea discursul

academic este ridicolă. Asta elimină posibilitatea că SAC a fost creat pentru a preveni

extremismul violent. SAC a fost menit de la bun început pentru a stinge punctele de vedere

alternative politice, vocile disidente, interesele minoritare, şi omul de rând prin prevenirea

acestora să schimbe idei şi să se organizeze în scopul de a atrage atenţia publică, de a obţine

reprezentare politică, şi de a influenţa formarea societăţii in care trăiesc.

Prin controlul opiniei publice şi cenzurarea discursului academic stăpânii Angliei au descoperit o

modalitate de a dicta sub acoperire rezultatul deliberărilor democratice şi, astfel, de a se asigura

că numai politicile sancţionate de ei pot să aibe o justificare şi să fie auzite. SAC permite

englezilor să reguleze şi să controleze gîndirea în beneficiul elitelor şi în timp ce continuă să

pretindă că Marea Britanie este o societate liberă.

Existenţa lui SAC şi proliferarea lui la nivelul UE demonstrează, de asemenea, că stabilimentul

securitist-militar-industrial a devenit prea mare, prea puternic şi prea interconectat la nivel

internaţional post 9/11 să poată fi conţinut de către autorităţile civile naţionale sau chiar şi

internaţionale. Fără control civil şi în absenţa unei societăţi civice care funcţioneaza, continua

28

militarizare şi securitizare a societăţii este inevitabilă, şi consecinţele aceastei dezvoltări, dacă nu

reversate, vor fi deosebit de grave.

Ce este de făcut?

Dacă SAC este lăsat să se răspândească dincolo de Marea Britanie, singura modalitate de a

rămâne fidel convingerilor personale, ideilor şi idealurilor va fi să ne închinam în secret, să ne

rezervam gândurile la un cerc de familia şi prietenii în care avem încredere, şi să ne retragem

participarea în societatea civilă şi procesul politic, care va fi pervertit ireversibil. Exact asta este

situaţia grea a musulmanilor din Marea Britanie şi din ce în ce mai mult a imigranţilor şi a

populaţiei băştinaşe nemulţumiţe.

Singura caracteristică definitorie a democraţiilor noastre va fi ipocrizia iar copiii noştri vor fi

cetăţeni de categoria a doua în permanenţă şi complet la discreţia unei fraternităţi globale de

oameni puternici şi bogaţi care sunt legaţi prin auto-interes şi putere autocratică mai degrabă

decât binele comun şi participare democratică. Căci dacă vom tolera acest lucru se va înlocui

doar "fă ce ci se spune sau altfel o să putrezeşti în închisoare" lume a comunismului dictatorial

cu "fă ce ci se spune sau altfel o să mori de foame" lume a capitalismului totalitar.

Dacă vom permite acest lucru, Europa va scădea într-o nouă fază de fascism. În timp ce în anii

„30 evreii au fost ţinta principală a fasciştilor şi naziştilor, iar socialiştii, comuniştii, pacifiştii,

homosexualii şi ţiganii au fost ţinte secundare, în noua lume a secolului 21, musulmanii au

devenit ţinta principală, iar imigranţii, comuniştii, libertarienii civili şi ţiganii, din nou,

obiectivele secundare. De data asta sursa urii şi prejudecăţii nu este Germania ci Anglia şi

Gestapo-ul de astăzi este OSCT-ul Marei Britanii, Biroul de Securitate şi Combatere a

Terorismului (Office of Security and Counter Terrorism, OSCT). Naţional Socialismul a fost

ideologia persecutorilor de apoi, şi obiectivul lor un al treliea Reich pentru 1000 de ani.

Capitalismul de piaţă liberă este ideologia persecutorilor de acum şi o incontestabilă nouă ordine

mondială pe întreaga lume şi etern este scopul lor. Cei care nu împărtăşesc această ideologie şi

stau în calea obiectivului, atunci ca şi acum, vor fi seceraţi. Naziştii şi-au băgat victimele lor în

lagăre de concentrare şi de exterminare în timp ce imperialiştii britanici îşi înconjură şi izolează

victimele electronic şi prin discriminare şi intimidare îi fac social şi politic irelevanţi.

Ca întotdeauna în crime comise la acest nivel şi scară, câţiva oameni au cea mai mare

responsabilitate. Asta este însă un act de acuzare cu privire la întreaga naţiune, deoarece astfel

29

de infracţiuni necesită o participare largă. Ancheta mea a identificat pe următorii indivizi cu

raspundere principala22

:

Conspiratorii politici

Hamad bin Khalifa al-Thani Gordon Brown – fostul Prim-Ministru al Marii

Emir din Qatar Britanii (2007-2010)

Supraveghetorii

Sheikha Mozah bint Nasser Al Missned23

Alex Allan – şeful spionilor Englezi

A doua soţia a emirul Qatarului & Preşedintele Joint Intelligence Committee

Preşedintele Fundaţiei Qatar & Şeful de Intelligence Assessment (2007-prezent)

22

Vice-Mareşalul de Aviatie Andrew Vallance, omul responsabil de stingerea mass-mediei britanice, m-a sfătuit pe 2 septembrie

împotriva dezvăluirii numelor spionilor. Citez: "În ceea ce referă dacă ar fi bine să numiţi agenţii presupus secreţi încorporaţi

în universităţile britanice, sfatul meu neechivoc este să nu faceţi acest lucru." Mă duc împotriva sfatului lui, deoarece paguba pe

care aceşti spioni o fac la drepturile omului şi la libertăţile civile prin continuarea activităţii lor ca spioni şi cenzori este mult mai

mare decât ameninţarea cu care se confruntă ei de la potenţiali duşmani.

23 În 2007, acelaşi an când Sheikha Mozah a fost de acord să coopereze cu guvernul britanic la infiinţarea unui centru de spionaj

la Fundaţia ei din Qatar, ea a fost recompensată cu Premiul Chatham House, pentru îmbunătăţirea relaţiilor internaţionale.

Chatham House a spus că ea a fost distinsă cu acest premiu din cauza angajamentului ei la educaţie progresivă şi la susţinerea ei puternică de relaţii mai strânse între ţările islamice şi occidentale.

30

Facilitatorii

Paul Head Dr. John Hood Dr. Andrew Hamilton24 Dr. Elizabeth Murphy25

Preşedintele Principals fostul Vice-Cancelar al curentul Vice-Cancelar al Pro-Vice-Cancelara

Champions Group Universităţii Oxford (2004-2009) Universităţii Oxford Universităţii Leicester

Intimidatorii

Phillip Whiteley Brendan O'Dowda Kathy Williams

Superintendent la Operaţiuni Şef Superintendent Registratoarea

Poliţia din Leicester Poliţia din Oxford Universităţii Leicester

24 Când Dr. Hamilton a preluat vice-cancelaria universităţii Oxford de la Dr. Hood a şi moştenit SAC de la predecesorul său, care

este în primul rând responsabil pentru implicarea Oxford-ului în programul de spionaj si cenzură, i-am scris pe 16 februarie 2010

şi l-am întrebat: "Din moment ce sunteti cetăţean american si nu sunteţi legat de legile secrete britanice, vă îndemn să spuneţi

lumii despre starea jalnică a democraţiei Marii Britanii şi de infiltrarea intruzivă, ilegală şi secretă a mediului academic de

guvernul Marii Britanii. Vă reamintesc, de asemenea, de sarcina solemnă pe care o aveti ca să prezervaţi respectul pentru

sanctitatea mediului academic". Mi-am conclus scrisoarea mea cu următoarele cuvinte: "Sper că spre deosebire de predecesorul

dumneavoastră să faceţi ceea ce este just". El nu mi-a răspuns, nu s-a scuzat în public la studenţi, nu a condamnat programul

SAC sau a oferit compensaţie. Dacă SAC continuă, şi nu există nici un motiv să credem altfel, atunci Dr. Hood este complicit cu

naţiuni străine la spionarea concetăţenilor americani, care este trădare. Singurul semn vizibil de măsuri corective este că el la luat

pe Dr. Giovanni de Grandis, lectorul care a predat cursul de Filosofie Politică unde am descoperit existenţa programului SAC, de

pe pozitia de predare şi l-a retrogradat la o poziţie de birou, unde el nu are nici un contact cu studenţii.

25

Dr. Murphy, spre deosebire de colegii ei de la Oxford care au ştiut suficient să tacă, a minţit în scris despre adevărata identitate

a spioanei Carla Liuzzo. Până în prezent, singura acţiune corectivă luată de Universitatea Leicester pare să fie pensionarea

prematură a lui Kathy Williams, registratoarea universitatii, care ar fi jugat un rol esenţial în falsificarea înregistrărilor în scopul

de a face pe spionii/cenzorii din cursurile lor să pară a fi studenţi comuni.

31

Muşamalizatorii de la nivelul Angliei

Robert Behrens Fiona Draper Felicity Mitchell

OIA Şef OIA Judecătoare Manager OIA Judecătoare Adjunctă

Muşamalizatorii de la nivelul UE

Martin Schieffer Androulla Vassiliou

Cap Hotărâtor, Directoratul A.1 EU Comisara pentru Învăţământ

Combaterea Terorismului si Gestionarea Crizelor

Direcţia Generală Afaceri Interne

Spionii/cenzorii

Ivor Middleton, spion la Oxford Gloria Portella, spioană în formare la Oxford Carla Liuzzo, spioană la Leicester

Ivor Middleton (cetăţean britanic, născut 1960), Director la Concepte de Securitate Complete (CSC), o firmă de securitate

britanică. CSC este o filială a CES, care gestionează evenimente pentru familia regală şi alţi clienţi de prestigiu. Ivor Middleton

a lucrat în industria de securitate, atât la nivel naţional şi internaţional de peste 20 de ani, 5 din care el a lucrat pentru o familie

proeminentă din Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, profilul pe care el la postat la Oxford spune: "Eu am 44 de ai. Locuiesc la

32

aproximativ 15 mile la sud de Oxford, în apropiere de Râul Tamisa. M-am născut în Africa de Sud, dar trăiesc în Marea

Britanie de aproximativ 30 de ani. Lucrez ca director de finanţare pentru întreprinderi mari spre mici."

Gloria Maria Portella (cetăţeană braziliană) avocată şi fiica lui Antonio de Padua Ribeiro, Judecător pensionat la Curtea

Supremă, şi ofiţer de rang înalt şi mult decorat în cadrul forţelor armate. Ea locuieşte în Brasilia, capitala Braziliei. Când am

descoperit-o la Oxford ea acţiona ca spionă /cenzoară-in-formare sub tutela lui Ivor Middleton. Numele ei complet este Glória

Maria Lopes Guimarães de Padova Ribeiro Portella.

Carla Liuzzo (cetăţeană australiană) contribuitoare frecventă la Lowy Interpreter, publicarea Institutul Lowy pentru Politici

Internationale, unde ea se descrie ca fiind o consultantă independentă. Este căsătorită cu Dan Nolan (se arată în imagine), care

este un corespondent pentru Al Jazeera în limba engleză. Ei trăiesc în Doha, Qatar. Ea a fost anterior consultantă senioară pentru

Parker & Partners, o firmă australiană de consultanţă în afaceri publice. În profilul pe care ea la postat la Universitatea Leicester

a declarat să fie angajaţă de către Fundaţia Qatar pe probleme de securitate alimentară. Când am descoperit-o spionând şi

cenzurând studenţii de la Universitatea Leicester numărul ei de telefon la Fundaţia Qatar era +1-974-686-6379, ceea ce confirmă

locul ei de muncă acolo.

____________________________________________________________________________

Dacă doriţi ca drepturile omului să fie inalienabile, atunci acesta este momentul să vă ridicaţi şi

să le apăraţi. Ameninţarea drepturilor şi libertăţilor noastre nu a fost niciodată mai mare. Pentru

prima dată în istorie, forţele de autoritarism şi-au dat mâinile în întreaga lume şi lucrează în

tandem pentru a ne ţine slabi şi fără putere prin uzurparea drepturilor noastre, să ne facă

ignoranţi şi derutaţi lipsindu-ne de adevăr, şi să ne facă suspect unul de altul şi izolaţi prin

pierderea de încredere în om. Naţionalitatea în acest mediu, este doar o închisoare care ne

conţine şi paşapoartele sunt nu mai mult decât documente de sclavie. Ca să nu-i lăsăm să ne

stăpânească, noi, oamenii de rând, trebuie să ne unim în întreaga lume şi să facem puterea

oamenilor vehiculul libertăţii.

Acesta este momentul să spunem:

Peste cadavrul meu conspiraţia internaţională împotriva libertăţii care provine din Marea Britanie

va distruge speranţele, idealurile, sinceritatea şi inocenţa fiicelor si fiiilor noştri!

Peste cadavrul meu procesele democratice care garantează drepturile şi libertăţile noastre o să fie

înlocuite de propaganda de stat şi decretele guvernamentale scornite de o elită mondială compusă

din trădători, profitori, propagandişti şi ideologi puşi pe înfiinţarea unei lumi autocratice mai

degrabă decât o ordine mondială democratică.

Peste cadavrul meu va fi împărţită omenirea în insideri şi outsideri, împuterniciţi şi

neîmputerniciţi, cetăţeni cu drepturi depline şi cetăţeni de clasa a doua, supraveghetori şi

supravegheaţi.

Asta nu este lumea în care vreau să-mi cresc copiii si nu o să mă îndoi până când lumea liberă nu

este liberă din nou, şi până când drepturile şi libertăţile pentru care înaintaşii noştri au luptat şi au

murit nu sunt complet restaurate pentru noi şi pentru copiii noştri.

33

Pentru a restaura lumea occidentală principiilor şi proceselor democratice şi la statul de drept va

trebuii o revoluţie. Şi este o revoluţie de conştiinţă şi de rezistenţă pasivă pe care încerc so

aprind.

A venit timpul să ne ridicăm şi să spunem basta. Oricare ar fi şansele de succes, indiferent de

consecinţe, nu le putem permite profanarea drepturilor noastre cele mai sfinte. Pentru că aceste

drepturi ne fac oameni şi societatea noastră umană, şi aceste protecţii ne dau demnitate şi ne fac

viaţa în societăţile libere demnă.

Eu, unul, am dat înapoi ambele mele paşapoarte, cel românesc Preşedintelui României, Traian

Băsescu, şi cel Canadian Primului-Ministru al Canadei, Stephen Harper, şi voi rămâne apatrid

până când drepturile şi libertăţile constituţiilor noastre sunt respectate şi apărate de către

guvernele ţărilor noastre.

Pentru ai ruşina şi pedepsii pe cei care ne jefuiesc drepturile, eu o să dau în judecată guvernele

Angliei şi a Qatarului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi la Naţiunile Unite. Sper că

aceste instituţii să fie încă nepătate şi încă neîndatorite intereselor şi forţelor autocratice.

În cazul în care aceste instituţii internaţionale de ultimă instanţă se dovedesc a fi la fel de corupte

ca şi cele din Marea Britanie, sau la fel de indiferente ca şi cele din ţările noastre, atunci voi

dedica eforturile mele pentru a crea Forţa Protecţiei Omului, o autoritate a poporului, de către

popor şi pentru popor, care va proteja oamenii a căror drepturi şi libertăţi civile au fost călcate în

picioare de către guvernele lor în orice ţară şi, indiferent de naţionalitatea victimei, rasă, religie,

gen sau orientare sexuală. Pentru că omul căruia nu-i este permis să gândească cu voce tare şi să

acţioneze în mod liber este doar un sclav şi sclavia nu are loc în secolul 21.

O să vă ţin la curent.