55112 Ghid Final

Ghid de orientare șiconsiliere profesională

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013: Investeşte în oameni!

Contract nr. POSDRU / 80 / 2.3 / S / 55112Titlul proiectului: „Creșterea nivelului de calificare a persoanelor angajate pe piața

muncii - alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială”

3

GHID DE ORIENTARE ŞI CONSILIERE PROFESIONALĂ

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

2007-2013 “Investește în oameni!”

Creșterea nivelului de califi care a persoanelor angajate pe piața muncii

-alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială-

3

CUPRINS

1. Argument ......................................................................................................... pag. 42. Orientarea carierei ............................................................................................ pag. 53. Autocunoaştere şi dezvoltare personală........................................................... pag. 124. Marketing-ul personal ...................................................................................... pag. 275. Networking (rețeaua de contact)....................................................................... pag. 386. Managementul şi accesul la informaţi ............................................................. pag. 397. Antreprenoriat ................................................................................................... pag. 438. Anexe - Chestionare ........................................................................................ pag. 489. Bibliografie......................................................................................................... pag. 54

4 5

1. Argument Ce știi să faci cel mai bine și ce-ți place să faci? Răspunsurile te vor ajută să identifici calitățile de care dispui.

Omul trebuie să-și identifice aspirațiile și abilitățile sau capacitățile, iar prin evaluare și consiliere să înțeleagă care sunt eforturile necesare sau cerințele de pregătire și dezvoltare.

Utilizând Ghidul de Orientare şi Consiliere în carieră poți obține o schimbare în viața profesională și poți dobândi informaţii utile despre evoluția în carieră.

Un program de consiliere și orientare profesională are următoarele beneficii:

• pe baza aptitudinilor și abilităților pe care le dețineți, vă oferă alternative viabile pentru alegerea carierei, pentru o schimbare în carieră sau în profesie;

• vă oferă suport în perioada în care sunteți în căutarea unui nou statut la locul de muncă, în pro-cesul de calificare și recalificare profesională.

Ghidul te va ajuta să atingi succesul în carieră, pregătindu-te să faci o schimbare în activitatea profesională pentru a atinge un nivel înalt de performanță.

5

2. Orientarea carierei

Omul este propriul său manager, el trebuie să-şi evalueze resursele cu realism, să-şi stabilească obiectivele şi să elaboreze proiecte existenţiale pe termen lung, mediu şi scurt, să se folosească de oportunităţi pentru a atinge scopurile de etapă. Identificarea unor scopuri de succes va determina persoana să acţioneze în consecinţă.

Orientarea în carieră este expresia unor talente personale sau aptitudini dominante. Pe măsură ce ele se intersectează cu interesele, motivaţiile şi valorile personale ale individului şi ale mediului extern, social şi economic, se poate ajunge la modelarea unui traseu profesional optim.

Orientarea profesională este o activitate bazată pe un sistem de principii, metode şi procedee de îndrumare a persoanei către o profesie sau un grup de profesii, în conformitate cu aptitudinile, înclinaţiile şi interesele sale şi, pe de altă parte, în funcţie de perspectivele pieţei forţei de muncă şi dinamica sferei ocupaţionale.

Prin orientare profesională se urmăreşte găsirea pentru fiecare individ a ocupaţiei potrivite, respectiv asigurarea unui dublu acord între posibilităţile individuale şi exigenţele profesiilor şi între aspiraţiile individului şi nevoile societăţii (Butnaru, 1999).

Să obţii un loc de muncă este important, dar este de asemenea important să înţelegi că fiecare activitate profesională practicată face parte din cariera ta, după cum tot din carieră fac parte şi activităţile de învăţare, modalităţile de petrecere a timpului liber şi activităţile de voluntariat. Tot ceea ce faci acum, primele joburi sau următoarele - reprezintă paşi în carieră.

Alegerea unei cariere profesionale porneşte, pentru fiecare individ, de la un set de premise (Păuş, 2000):

• Abilităţi intelectuale şi practice;• Competenţele obţinute prin şcolarizare• Capacitatea de a transpune într-un domeniu de activitate achiziţiile obţinute în şcoală; • Aptitudini speciale de care individul devine conştient pe parcursul educaţiei;• Interese şi motivaţii personale;• Modelul oferit de familie (reproducerea experienţei profesionale a familiei);• Atitudinea comunităţii faţă de individ (eventuate prejudecăţi ale societăţii ce influenţează negativ

percepţia individului în societate şi propria imagine de sine); • Oferta profesională a societăţii. • Termenul de consiliere privind cariera este din ce în ce mai des utilizat pentru a desemna activitatea de orientare profesională a tânărului sau adultului, într un proces continuu. Literatura de specialitate tinde să substituie denumirea clasică de orientare şcolară şi profesională cu cea de consilierea carierei tânărului sau adultului.

6 7

Termenului de orientare şcolară şi profesională trebuie să i se dea înţelesul actual, mult lărgit faţă de vechea sa accepţiune, de asistare permanentă a individului în demersurile pe care acesta le întreprinde pentru a şi asigura o evoluţie pozitivă a carierei (FIMAN, 1998).

Dezvoltarea carierei - este un proces de învăţare şi adaptare la diferite roluri exercitate de către o persoană pe parcursul vieţii, include diferite stadii, aflate în succesiune cronologică şi presupune medierea între factorii de personalitate şi cerinţele sociale, în beneficiul individului. Acest proces cuprinde totalitatea factorilor psihologici, sociologici, educaţionali, fizici, economici care combinaţi influenţează natura şi importanţa muncii pe parcursul întregii vieţi a unei persoane.

Modelele sociale dominante „cer” adultului să aibă maturitate, capacitate de anticipare a actelor sale, eficienţă şi responsabilitate prin asumarea consecinţelor deciziilor personale. (Jigău, 2003)

Principalele alternative la care adulţii trebuie să facă faţă, prin luarea de decizii raţionale şi maximal profitabile sunt cele legate de:• locul de muncă şi învăţarea şi formarea continuă;• ascensiune socială şi profesională;• familie (soţ / soţie, copii);• locuinţă, bunuri de consum de folosinţă îndelungată;• viaţă socială (prieteni, statut şi rol în comunitate);• timp liber, vacanţe, proiecte personale etc.

Orientarea profesională presupune o gamă de activități cum ar fi: consilierea, informarea, evalua-rea și îndrumarea, cu scopul de a ajuta persoanele interesate să opteze în ceea ce privește for-marea profesională inițială și continuă și oferta de locuri de muncă.

Cariera reprezinta totalitatea profesiilor, meseriilor, ocupațiilor, rolurilor sociale, familiale, funcțiilor, experiențelor de muncă, timpul liber, hobby-urile - este viața însăsi. Toate evenimentele care ni se întâmpla, de la naștere și pâna la sfârșitul vieții, ne afectează viața/cariera.

Cariera este definită de Butnaru (1999) ca o succesiune de profesii, îndeletniciri şi poziţii pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viaţă, inclusiv funcţiile pre-vocaţionale (cum sunt cele de elevi şi studenţi, care se pregătesc pentru viaţa activă) şi post-vocaţionale (pensionarii care pot avea rol de colaboratori, mentori). Mulţi autori fac o distincţie clară între cariera obiectivă şi cea subiectivă:• Cariera obiectivă este o succesiune de poziţii în structurile ierarhice organizaţionale, împreună

cu funcţiile asociate.• Cariera subiectivă este cadrul dinamic în care un individ îşi percepe căile de orientare şi dezvol-

tare personală, bazându-se pe calităţi, competenţe şi experienţe personale. Cariera individuală se dezvoltă prin interacţiunea dintre aptitudinile, abilităţile, nevoile şi aspiraţiile individului şi experienţa profesională pe care i-o furnizează organizaţia/ compania. Din această perspectivă, cariera poate fi privită ca o succesiune de experienţe separate sau care se corelează între ele.

7

Întreaga existenţă a unui om îşi pune amprenta asupra carierei sale, de aceea se şi stabileşte frecvent o prioritate între cele două componente majore ale vieţii individului: familia şi profesia.

O persoană poate avea o carieră de scurtă durată sau mai lungă, dar şi una sau mai multe cariere, în acelaşi timp sau separate, succesive în timp. Este un proces dinamic şi care are loc pe parcursul întregii vieţi. Parcurgerea unei etape conduce inevitabil la atingerea unui nivel superior de înţelegere şi de (re)orientare ulterioară a traseului carierei.

Cariera profesională reprezintă evoluţia profesională a unui individ pe parcursul întregii sale vieţi. În cadrul aceleiaşi profesii, în cariera unei persoane se pot înscrie specializări, perfecţionări sau promovări profesionale. Cariera poate fi privită şi sub aspect economic, sociologic sau psihologic:• Sub aspect economic, cariera constă într-o succesiune de poziţii profesionale ocupate de o

persoană, ca urmare a pregătirii şi meritelor sale profesionale;• Sub aspect sociologic, reprezintă o succesiune de roluri jucate de o persoană, fiecare dintre ele

stând la baza celui ce urmează;• Sub aspect psihologic, alegerea de roluri şi succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile,

interesele, valorile, trebuinţele, experienţa anterioară şi aspiraţiile persoanei în cauză (Fiman, 1998).

Managementul numeroaselor situaţii şi roluri din viaţă care se concretizează în carieră, adică suma experienţelor de muncă plătite şi neplătite exprimă procesul de dezvoltare a carierei; poate include experienţe de viaţă ca: activităţi de timp liber, relaţii sociale, călătorii, etc. (Balica, M. & Horga, I., 2000)

Orientarea şcolară şi profesională urmăreşte, aşadar, îmbinarea armonioasă a intereselor individu-ale şi sociale (Mitrofan, 1991). Re orientarea profesională are loc în momentul în care, din diferite motive (insatisfacţie profesională, imposibilitatea găsirii unui loc de muncă, dorinţa de câştig mate-rial), o persoană decide să şi abandoneze profesia şi să se pregătească pentru alta, să se recalifice profesional.

Evoluţia în carieră depinde nu numai de:

• resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, de oportunităţi

• de modul în care individul are definite obiective de carieră clare şi este capabil să se folosească

de aceste oportunităţi pentru a le atinge Definim succesul profesional o adaptare performantă la cerinţele muncii. Succesul în carieră sau succesul profesional înseamnă modul în care te adaptezi schimbărilor permanente de pe piaţa muncii, şi mai ales, să manifeşti responsabililitate. Se ştie că schimbarea locului de muncă nu este o dramă, ci o situaţie normală pentru piaţa muncii. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respectate.

8 9

Organizația, la rândul său, trebuie să-și identifice nevoile și oportunitățile, să-și planifice personalul și să asigure angajaților săi informațiile nece¬sare și pregătirea corespunzătoare dezvoltării cari-erei, ceea ce înseamnă că nevoile organizaționale nu pot fi satisfăcute dacă nevoile individuale sunt neglijate.

Se ştie că deciziile adulţilor cu privire la urmarea anumitor filiere de educaţie şi formare profesională au consecinţe aproape lineare asupra celor profesionale şi domeniului de muncă în care vor ac-tiva. Ezitările, incongruenţa sau lipsa de justificare a alegerilor în planul aspiraţiilor, intereselor, capacităţilor şi aptitudinilor personale vor avea aceleaşi tipuri de rezonanţă în planul dezvoltării carierei. (Jigău, 2003)

Traiectoria în carieră depinde nu numai de resursele acţionale ale persoanei la începutul carierei şi pe parcursul ei, ci şi de oportunităţile şi, mai ales, de modul în care individul are definite obiective de carieră clare şi este capabil să se folosească de aceste oportunităţi pentru a le atinge.

De-a lungul vieţii, oamenii pot avea multiple cariere, în consecinţă aceste competenţe sunt vitale. Locurile de muncă tradiţionale s-au schimbat de la puternic centralizate la descentralizate din punct de vedere al controlului şi nevoilor oamenilor. Avansarea este bazată pe cunoştinţe şi abilităţi, pe competenţe şi experienţa în domeniu.

Pregătirea pentru carieră se face obligatoriu pe căi formale (formare continuă), dar şi informale (studiu individual, experienţă de muncă în alt domeniu sau pe altă poziţie ierarhică). Conceptul cu semnificaţie pentru zona profesională trebuie delimitat de cel peiorativ din expresia “a face carieră”.

Profesia reprezintă specialitatea (calificarea) pe care o persoană o dobândeşte prin studii. Profesia poate constitui: sursă de venituri, modalitate de a obţine satisfacţii, realizări, prestigiu so-cial, formă de valorificare a pregătirii profesionale, cadru de socializare şi de identificare a unor modele de viaţă.

Calificarea este acţiunea de a (se) califica şi rezultatul ei.

Acţiunea de calificare reprezintă pregătirea/formarea profesională care conduce la dobândirea unui ansamblu de competenţe profesionale ce permit unei persoane să desfăşoare activităţi specifice uneia sau mai multor ocupaţii.

Ocupaţia este activitatea pe care o desfăşoară efectiv o persoană, într-o unitate economico-socială şi care reprezintă pentru aceasta sursa de existenţă.

Rezultatul calificării îl reprezintă recunoaşterea formală a pregătirii într-un anumit domeniu de activi-tate, exprimată printr-un certificat, diplomă sau alt act oficial.

Profilul reprezintă o categorie de activităţi profesionale ce grupează o serie de ocupaţii profesionale/specialităţi/funcţii a căror exercitare presupun calificări/competenţe profesionale înrudite.

9

O specialitate poate da dreptul exercitării uneia sau mai multor ocupaţii profesionale înrudite.

Specialitatea reprezintă un ansamblu de activităţi care necesită o anumită calificare aprofundată a specializării sau profilului prin programe de formare profesională iniţială sau formare profesională continuă.

Mulţi adulţi leagă, adesea, angajabilitatea şi competitivitatea lor pe piaţa forţei de muncă de nivelul de studii iniţiale atins la începutul carierei şi ignoră experienţa şi noile competenţe şi deprinderi de activitatea performantă în diferite locuri de muncă achiziţionate prin practica muncii.

Specializarea reprezintă o subramură, respectiv o aprofundare a domeniului de studiu, ce oferă o gamă largă de competenţe profesionale, care dau dreptul exercitării unei/unor profesii/ocupaţii înru-dite, aceasta putând cuprinde mai multe profile de studiu şi specialităţi.

Cariera apare ca un compromis între ceea ce poate oferi organizaţia şi ceea ce doreşte angajatul; reprezintă un fenomen economic şi social ce trebuie observat şi analizat în dinamica sa.

Ansamblul activităţilor ce definesc o carieră se caracterizează printr o permanentă evoluţie şi sunt însoţite de acumulări individuale impuse de posturile şi funcţiile deţinute.

Competenţa profesională este capacitatea unei persoane de a interpreta un fenomen, de a soluţiona o problemă, de a lua o decizie sau de a îndeplini o sarcină, rezultantă a cunoştinţelor, de-prinderilor, priceperilor, aptitudinilor şi trăsăturilor temperamental-caracteriologice de care dispune.

Planificarea Carierei este o activitate care are efectele scontate numai dacă este făcută în mod regulat, mai ales datorită faptului că, după cum s-a demonstrat, un angajat îşi schimbă cariera (nu numai joburile) de mai multe ori de-a lungul vieţii. Şi nu este niciodată prea devreme sau prea târziu să începi să-ţi planifici cariera.

Dezvoltarea unei cariere de succes nu este un lucru simplu, se construieşte de-a lungul întregii vieţi. Lumea de azi cere să fii o persoană flexibilă şi adaptabilă.

Succesul la școală, în cariera profesională şi în viaţă depinde de modul în care te implici în activităţile de învăţare, de abilităţile pe care le dezvolţi, de ceea ce îţi place să faci, de relaţiile pozitive cu ceilalţi, de nivelul de încredere în sine şi modul în care este aplicat pe piaţa muncii potenţialul personal.

McDowell şi Hostetler (2001), preocupaţi de momentul - variabil - când identitatea se „împlineşte” prin profesie, menţionează o serie de factori care pot interveni în procesul alegerii şi dezvoltării carierei:• presiunea familiei - situaţie în care persoanele apropiate se simt îndreptăţite să impună propriul

model de urmat• presiunea societăţii - defineşte şi impune în colectivităţi largi tipare profesionale• circumstanţe (situaţia financiară, rolul de părinte, statutul marital) - pe de o parte, există situaţia

când aceste coordonate sunt favorizante carierei, în sensul că susţin sau predispun individul la

10 11

o compatibilitate înaltă cu domeniul profesional vizat; pe de altă parte, este cazul în care aceste date împiedică o evoluţie normală a carierei în raport cu personalitatea individului, cel puţin în absenţa unor eforturi evidente de compatibilizare;

• performanţe din trecut - individul poartă cu sine istoria personală în ceea ce priveşte aspiraţiile, încercările, regrupările, satisfacţiile legate de profesie sau orizontul profesional; acestea pot fi factori de disonanţă în condiţiile în care s au asociat cu eşecuri, dezamăgiri, atingeri ale ego ului profund etc.;

• personalitate - există trăsături de personalitate pe care anumite sfere ocupaţionale le pun în valoare, iar altele le inhibă;

• preocupări şi atitudine - cazul fericit când preocupările formale coincid sau sunt completate prin interese personale de cunoaştere sau explorare are ca revers situaţia în care atitudinea explicită faţă de munca propriu zisă este subminată, la un moment dat, de interese personale opuse. Conflictul interior poate genera destructurarea relaţiilor cu persoanele semnificative din mediul de muncă ori neglijarea unor motive puternice care nu corespund căii profesionale alease;

• sistem personal de valori - este analizat prin prisma a trei tipuri de valori disjuncte:• ajutorarea oamenilor - orientarea spre relaţiile cu colegii, căutarea recompenselor de tipul priet-

eniei, colaborării;• câştigul material - aprecierea situaţiilor de muncă şi a relaţiilor profesionale după aportul măsurabil

pe care îl pot avea la bunăstarea personală;• oportunitatea de a fi creativ - libertatea de a aduce îmbunătăţiri spaţiului de muncă este pentru

unii oameni o răsplată în sine, drept pentru care îşi exprimă creativitatea în diferite forme şi mo-mente; această valoare este cheia progresului organizaţional şi individual;

• credinţa - întemeierea alegerii profesionale pe convingerea că există o singură cale valabilă către desăvârşirea fiecăruia; aceasta implică asumarea unor riscuri legate de alterarea motivelor iniţiale, dezvoltări ulterioare în profesie sau la nivelul personalităţii, tentaţia explorării unor teritorii necunoscute. Orice alegere este perfectibilă şi nu trebuie să plătească tribut unei convenţii rigide auto asumate; credinţa trebuie investită în ideea că omul trece prin experienţe (inclusiv profe-sionale) care îl fac mai bun, îi revelează capacităţile şi îi arată mai clar calea de urmat în viitor.

Pentru a asigura succesul în carieră la diferite categorii de vârstă e recomandat să:• Formulezi conştient scopuri, obiective de viitor;• Stimulezi motivația (crește interesul pentru cunoaştere, pasiunea pentru muncă, meserie);• Autoevaluează-te; evaluarea prin cunoaşterea rezultatelor în muncă sunt etape necesare; asi-

gurarea feedback-ului stimulează performanţele;• Prelucrează şi sistematizează, regândeşte din mai multe perspective prezentul și ceea ce

dorești să se întâmple;• Dezvoltă un stil de muncă și de viață echilibrat, creativ;• Elaborează un plan, un program de formare profesională;• Asigură-ţi o atmosferă confortabilă şi o atitudine pozitivă, optimistă care să te stimuleze şi să te

susţină; evită trăirea unor stări afective negative, stresante;• Stimulează dorinţa de cunoaştere, afirmare şi autorealizare;• Autosugestionează-te pozitiv, dezvoltă-ţi încrederea, nu te descuraja în faţa obstacolelor;• Învaţă din succesele şi eşecurile personale şi nu numai!

11

Toate evenimentele care ni se întâmplă, de la naştere şi până la sfârşitul vieţii sunt importante, deoarece acestea ne afectează viaţa/cariera. Când ne trezim dimineaţa pentru a merge la serviciu, nu părăsim „viaţa”, munca este o parte a vieţii/carierei. „Joburile” nu există izolat de viaţa noastră. Perioada de timp în care se lua o importantă şi unică decizie în alegerea şi dezvoltarea carierei a trecut. Adecvarea caracteristicilor personale celor specifice unui anumit domeniu profesional nu se mai practică. Planificarea carierei include aspecte ce ţin strict de locul de muncă, dar şi activităţile de timp liber, viaţă personală etc. În vederea realizării unei planificări a carierei este necesară o privire în perspectivă, care să puncteze aspecte precum: scopul în viaţă, imaginea de sine, tipul de muncă dorit, relaţiile cu ceilalţi, tipul de locuinţă dorită, realizările globale de pe parcursul vieţii. Oamenii au nevoie de un plan de acţiune, o hartă a carierei pentru a găsi drumul spre succes şi pentru a avea cele mai mari şanse să obţină ce şi-au propus. Stabilirea planurilor pentru viitor este o sarcină dificilă în societatea actuală. Pentru conturarea realistă a unui plan de carieră şi pentru a fi capabil să îl dezvolte permanent, este necesară confruntarea a trei aspecte:• cunoaşterea de sine,• cunoaşterea sistemelor de formare (cursuri de specializare, utilitatea consilierii şi orientării)• universul profesional (informaţii asupra profesiilor, repere economice). Pregătirea pentru reuşita în carieră include parcurgerea următoarelor etape, în conformitate cu modelul lui Gerard Egan în 3 paşi (Proiectul Informare şi Consilierea Carierei, Banca Mondială, Danemarca, 2001)1. Abordarea problemei • Care este situaţia prezentă?

• Unde mă aflu acum?2. Configurarea situaţiei ideale • Ce îmi doresc?

• Ce am nevoie?• Unde vreau să ajung?

3. Elaborarea strategiilor de acţiune • Cum obţin ceea ce îmi doresc?• De ce am nevoie? • Ce resurse sunt necesare?• Pentru ce anume mă simt motivat(ă)?• Care sunt paşii pe care trebuie să-i urmez?

Pentru a avea succes în carieră (a face alegeri adecvate şi eficiente pe piaţa muncii, a obţine un loc de muncă preferat, a practica profesia dorită) sunt necesare anumite calităţi, prin care să atingeţi obiectivele stabilite: să te cunoşti, să fii motivat, să ştii să te exprimi corect, să comunici asertiv, să respecţi angajamenele, să fii pregătit pentru schimbare, să manifeşti seriozitate, curaj, îndrăzneală, să ai obiective clare, strategii de acţiune, să ştii când să renunţi, să fii persuasiv. Individul este constructorul propriului viitor, cea mai importantă variabilă în ecuaţia ce trebuie rezolvată, de aceea e necesar să se analizeze fiecare element care poate influenţa cariera, pentru a putea decide apoi cu maximă libertate.

Omul de „succes” înţelege situaţia, ştie ce are de făcut, se adaptează, găseşte soluţii, nu spune că nu poate rezolva.

(planul de acţiune)

12 13

3. Autocunoaştere şi dezvoltare personală

Nimeni nu este în egală măsură bun la toate. Alegerea profesiei şi dezvoltarea carierei reprezintă un moment important în viaţa fiecăruia. Implică factori de natură personală, educaţională, economică, contextuală. Cu toţii avem oportunităţi profesionale şi, chiar dacă nu mai ai succesul scontat într-un anumit domeniu, dacă ai calităţi excelente şi ştii cum să te „vinzi”, îţi vei găsi, cu siguranţă, un job potrivit.

Planul personal de carieră este un plan de viaţă care trebuie să poarte amprentele flexibilităţii, iniţiativei şi independenţei, în condiţiile în care schimbarea locului de muncă a devenit ceva „aproape stabil”.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este autocunoașterea și imaginea de sine. Autocunoașterea presupune existenta capacității de autoanaliza, realism, intuiție, luciditate.

Lumea de azi cere să fii flexibil și adaptabil. Succesul la școală, în carieră ș în viață depinde de modul în care ai învățat managementul schimbării, de ceea îti place să faci, de abilitățile pe care le ai, încrederea în sine, în potențialul personal și relațiile pozitive cu ceilalți.

Parcurgerea unor module de orientare şi consiliere profesională, a unor ateliere de lucru este de dorit să includă activităţi şi exerciţii legate de următoarele domenii de competenţă:• cunoaşterea de sine: stima de sine, încrederea în sine• rolul abilităţilor de comunicare eficientă• rezolvarea de probleme şi negocierea conflictelor• lucrul în echipă • luarea deciziei în alegerea şi decizia carierei• instrumente de marketing personal• informaţii despre piaţa muncii şi profesii• pregătirea teoretică şi practică de specialitate

Consilierul de carieră te ajută să-ți raportezi aptitudinile la informațiile despre carieră. Îți explică procedurile, scopurile și strategiile implicate în consiliere, înainte de a stabili o relație cu tine. Nu-ți dă sfaturi și nici nu te judecă. El este un prieten care te ajută să-ți găsești răspunsurile. Pentru el tu ești persoana importantă. Tu ai ocazia să-ți clarifici atitudinea față de o problemă la care cauți o soluție.

Trebuie avut în vedere faptul că: alegerea profesiunii nu mai este pentru toată durata vieţii și criteriile de selecţie sunt tot mai severe.

Sarcina consilierului de orientare profesională este complexă. El trebuie să descopere cât mai multe aptitudini şi abilităţi posibile pentru a ajunge la judecăţi în legătură cu cea mai potrivită arie de posibilităţi de activitate dintre cele mai promiţătoare pentru viitorul celui consiliat.

13

Pedagogul italian G. Callo considera: „a orienta înseamnă a educa”. Nu poți să educi, spune Callo, dacă nu educi atitudini, interese, trăsături de caracter şi nu poţi să instruieşti dacă nu orientezi pe fiecare om în direcţia semnalată de trăsătura specifică a personalităţii sale.

În traseul decizional privind cariera, orientarea carierei cuprinde următoarele etape: • Fixarea scopului (ați fost influențat de anumite evenimente, de rezultate dezirabile);• Programarea unor obiectivele de scurtă durată (ceea ce persoana doreşte să realizeze);• Alegerea strategiilor de acțiune (modalitatea practică de a îndeplini obiectivele). În demersul consilierii de carieră, un loc important îl are activitatea: cunoaşterea de sine; presupune identificarea şi analizarea aspectelor ce ţin de propria personalitate şi care influenţează alegerea şi succesul în carieră. Acestea reprezintă variabilele subiective, adică ţin de individ şi pot fi într-o măsură importantă modificate prin proprie voinţă şi autoeducaţie. Pregătirea individuală este un element esențial în dezvoltarea atitudinilor, aptitudinilor și înclinațiilor.

Împreună cu Consilierul de Carieră este nevoie să:• definești foarte clar scopul și direcția, ce post dorești, ce decizie în carieră vrei să iei;• te evaluezi și autoevaluezi;• încerci să afli totul despre cerințele postului, despre noi locuri de muncă, firmele, poziția la care

ai dori să lucrezi;• să elaborezi un CV și o scrisoare de intenție.

Succesul în atingerea unui obiectiv trebuie menţinut. Lucruri neaşteptate se pot întâmpla în orice etapă. Pentru a preveni insuccesul e necesară consilierea de carieră potrivit etapelor următoare:

1. Explorarea• Să cauți răspunsul la întrebarea: “Ce meserie voi practica peste 5 ani?” şi e importantă și reve-

derea visurilor legate de carieră. 2. Evaluare personală• Să se facă o listă de opţiuni în legătură cu viaţa şi cariera fiecăruia.

Ne autoevaluăm şi ne analizăm: atuurile, trăsăturile de personalitate, abilităţile, interesele, stilul de învăţare, stilul de muncă, domeniul preferat pentru muncă, valorile personale şi interpersonale. 3. Analiza• Să se analizeze informaţiile obţinute în stadiul 2, a obiectivelor de carieră. 4. Luarea deciziei• Obiectivele definite anterior sunt acum revăzute şi devin subiectul deciziei personale;• Dacă nu am fost realişti, ne vom simţi frustraţi, dezamăgiţi mai târziu, iar descurajarea ne va

determina să renunţăm la orice efort pe viitor.

14 15

5. Planificarea• Să se elaboreze un plan de management personal detaliat. Fiecare obiectiv devine un proiect

de carieră. • Se vor identifica sarcinile pe care le avem pentru atingerea fiecărui obiectiv, timpul alocat, or-

dinea în care ne vom realiza sarcinile, oamenii care pot avea o contribuţie în realizarea fiecărei sarcini, data limită, rezultatele aşteptate, autoevaluare.

6. Implementarea şi / sau dezvoltarea • Punrea în practică a planului realizat mai devreme. 7. Managementul viaţă-muncă Pentru a ajunge la conştientizarea acestor dimensiuni, pot fi utilizate diverse metode de autocunoaştere, cum ar fi: • încurajarea autoreflexiei;• discuţiile cu psihologul/consilierul în carieră despre modul în care structurile Eului le influenţează

emoţiile, comportamentul; • observarea propriilor gânduri; • informaţii verbale şi nonverbale primite de la alte persoane; • identificarea resurselor; • analiza aspiraţiilor şi a scopurilor; • analiza valorilor personale; • identificarea priorităţilor.

Unul dintre elementele importante pentru managementul carierei este cunoaşterea de sine. Succesul profesional, în orice tip de piaţă de muncă, este deseori bazat pe perseverenţă, pregătire şi sincronizare, la fel de mult cât este bazat şi pe talent şi pasiune.

Să-ţi păstrezi mintea deschisă cu privire la calea pe care alegi să o urmezi pentru a-ţi atinge obiec-tivele profesionale pe termen lung, este una dintre cele mai bune modalități de a te asigura că eşti perceput ca fiind un om de valoare, din punct de vedere profesional. Acest lucru va îndemna organizaţiile – chiar şi pe cele provocate astăzi de condiţiile economice – să vadă avantajul imens pe care l-ar câstiga dacă te-ar angaja. O carieră de succes este influenţată şi de cunoştinţele de specialitate. Trebuie să fii profesionist în ceea ce faci.

• Teoria opţiunii şi dezvoltării profesionale (Ginzberg, 1951, 1984) consideră următoarele aserţiuni:• Opţiunea profesională este un proces de dezvoltare care durează de obicei peste 10 ani• Procesul este în mare măsură ireversibil• Procesul opţiunii profesionale are ca rezultat un compromis între interese, capacităţi, valori şi

oportunităţi• Există trei etape ale opţiunii profesionale: opţiunea bazată pe fantezie, opţiunea bazată pe încer-

care, opţiunea realistă• Porneşte de la următoarele elemente: diferenţe individuale, multipotenţialitatea, tiparurile abilităţii

profesionale, identificarea şi rolul modelelor, continuitatea ajustării, etapele vieţii, tiparurile carierei,

15

dezvoltarea poate fi îndrumată, dezvoltarea rezultatului interacţiunii, dinamica tiparurilor carierei, satisfacţia profesională: diferenţele individuale, statut şi rol, munca este un mod de viaţă.

Cercetările nu au confirmat relaţia directă dintre anumite caracteristici de personalitate şi ocupaţii. Există mii şi mii de ocupaţii, de tipuri de locuri de muncă. Acestea au fost grupate pe domenii de ac-tivitate, fiecare domeniu incluzând o gamă largă de activităţi, cuprinzând toate nivelurile de pregătire profesională.

Cei interesaţi de o profesie sunt nevoiţi să îşi supună unui scrutin scrupulos de identificare atât in-teresele cât şi nevoile proprii.

Interesele reprezintă preferinţele cristalizate ale unei persoane pentru anumite domenii de cunoştinţe sau de activitate. Acestea reprezintă factori motivaţionali esenţiali în alegerea carierei, de aceea este foarte importantă investigarea lor în trasarea planului individual de carieră. Pentru investigarea unor tipuri de interese se utilizează Inventarul de Interese Profesionale Holland. Acesta are la bază teoria conform căreia trebuie să existe o congruenţă între interesele proprii şi cerinţele unei ocupaţii pentru ca persoana să fie mulţumită şi motivată în activitatea pe care o desfăşoară.

Teoria personalităţii vocaţionale (John L. Holland) porneşte de la stabilirea unei corelaţii corespondente între tipul de personalitate (în număr de 6) şi mediul profesional corespunzător. Autorul acestei teorii consideră că echilibrul/dezechilibrul personalităţii unui individ este influenţat de exercitarea unei profesii care favorizează sau împiedică această exprimare.

Tipologia lui Holland a fost concepută pentru a ajuta individul în luarea unor decizii legate de carieră şi permite corelarea opţiunilor cu interesele şi abilităţile fiecărei persoane. Ideea de bază a teoriei lui Holland este că oamenii cu interese similare în anumite domenii vor avea succes în ocupaţii care se potrivesc unui anumit tip de personalitate. Aceasta l-a dus la formularea a 6 categorii de bază în ceea ce priveşte tipologia persoană – mediu. Diferite personalităţi preferă diferite medii.

Cele 6 tipuri de personalitate descrise de Holland sunt:• Social: are abilităţi de a stabili relaţii interpersonale, de a se implica în activităţi de ajutorare, de

susţinere, este preocupat de starea celorlalţi, este responsabil, comunică bine cu oamenii, îşi exprimă sentimentele, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să fie lider, doreşte relaţii de prietenie cu ceilalţi, rezolvă problemele prin discuţii;

• Realist: persoana care are abilităţi sportive sau mecanice, care preferă să lucreze cu obiecte, maşini, instrumente, plante sau animale, în special în medii deschise;

• Investigativ: persoana căreia îi place să observe, să evalueze sau să înveţe, să analizeze, eval-ueze sau să rezolve probleme;

• Artistic: persoana cu abilităţi artistice, de inovare, intuitive; îi place să lucreze în situaţii nestruc-turate, folosindu-şi imaginaţia şi creativitatea;

• Întreprinzător: persoana căreia îi place să lucreze cu oamenii, să influenţeze, să convingă, să conducă şi să organizeze activităţi pentru atingerea unor scopuri economice;

16 17

• Convenţional: persoana care preferă să lucreze cu date, are abilităţi matematice, se ocupă de sarcini în detaliu, preferă să fie coordonată în activităţile pe care le desfăşoară.

Un individ poate întruni mai multe caracteristici ale diferitelor tipuri de personalitate, un anumit tip fiind cel dominant) de personalitate şi ocupaţiile corespunzătoare. Informaţii extrem de utile în orientarea/reorientarea carierei pot fi obţinute din stabilirea corelaţiei dintre diferitele tipuri de personalitate: Nr. Tip de personalitate Caracteristici Posibile profesii1 Realist Tipul practic, îi plac activităţile în aer

liber, are dificultăţi în comunicarea sentimentelor, respinge ideile radi-cale, îi place să construiască şi să repare, îi place să muncească folosind mâinile.

Mecanic, arheolog, inginer meca-nic, tâmplar, constructor, tehnician dentar, electrician, fermier, pompi-er, bijutier, optician, poliţist, instala-tor etc.

2 Convenţional Este stabil, are respect faţă de lege, autorităţi, îi displac muncile fizice, preferă activităţile bine defi-nite, structurate, are autocontrol puternic, nu caută roluri de lider, vrea să ştie ce se aşteaptă de la el.

Asistent administrativ, contabil, casier, operator calculator, analist financiar, secretară, bibliotecar, operator telefonie etc.

3 Social Abilităţi de a stabili relaţii interper-sonale, de a se implica în activităţi de ajutorare a altora, este preocu-pat de starea celorlalţi, responsa-bil, comunică bine cu oamenii, este sociabil, îi place să i se dea atenţie, este popular, îi place să fie lider.

Antrenor, profesor, psiholog, asis-tent medical, medic, poliţist, coafor, asistent social, logoped etc.

4 Investigativ Îi plac activităţile intelectuale, rezolvări de probleme, nu îi plac regulile, are înclinaţii spre ştiinţă, nu e interesat de munca în colabo-rare, este original şi creativ, este independent, raţional, curios, pasionat de probleme teoretice.

Antropolog, biolog, chimist, fizician, informatician, inginer de sistem, economist, geograf, geolog, consultant management, farmacist, psiholog etc.

5 Întreprinzător Îi place să domine, are dorinţă de putere şi statut social, se pri-cepe să vorbească, are energie, este entuziast, încrezător în sine, convingător.

Manager, publicitate, vânzător de automobile, agent de asigurări, jurnalist, avocat, procuror, agent de turism, relaţii cu publicul etc

6 Artistic Sensibil, preferă să lucreze singur, nu îi plac mediile structu-rate, neconvenţional, are nevoie de exprimare şi comunicare individuală, original

Designer în publicitate, de modă, de interioare, actor, arhitect, profe-sor de teatru, dans, jurnalist, foto-graf, grafician, editor etc.

17

Pornind de la teoria lui Holland s-au conturat câteva idei: - gradul de concordanţă/neconcordanţă dintre tipurile de personalitate şi tipurile de ocupaţie influenţează cursul carierei; - indivizii îşi aleg, de obicei, ocupaţii în acele domenii în care pot face dovada abilităţilor şi a capacităţilor de care dispun; - membrii acelorași domenii de activitate au personalităţi asemănătoare, chiar identice şi pot răspunde similar în multe situaţii sau la diferite probleme; - satisfacţia vocaţională, stabilitatea şi realizarea în profesie depind de corelaţia dintre propria per-sonalitate şi caracteristicile mediului în care lucrează - elementele comportamentale specifice unui individ sunt date de modul particular de interacţiune dintre trăsăturile sale de personalitate şi caracteristicile mediului în care trăieşte şi îşi desfăşoară activitatea.

Angajatorii doresc angajați cu deprinderi de tip „lifelong learning skills” sau așa numitele abilități transferabile. De-a lungul vieții, oamenii pot avea multiple cariere, în consecință aceste deprinderi sunt vitale. Locurile de muncă tradiționale s-au schimbat de la puternic centralizate la descentrali-zate din punct de vedere al controlului și nevoilor oamenilor, care pot gândi, lua decizii și învăța noi deprinderi. Avansarea este bazată pe cunoștințe și abilități și nu pe vechimea în muncă. (Clark, 1999). Educația carierei este importantă deopotrivă pentru angajați și angajatori. De exemplu, în America, cei care nu au o diplomă de liceu, în 40 de ani de carieră câștigă aproximativ 852.000 USD, care este cu 672.000 USD mai puțin decât cei cu diplomă. O facultate absolvită crește veniturile salariale cu mai mult de 1,9 milioane USD, iar un doctorat sau o specializare- 2,8 milioane USD. (Dolin, 2001)

Mediile educaţionale sau de muncă acceptă o diversitate de tipuri de personalitate; persoane cu caracteristici de personalitate similare pot obţine performanţe bune în ocupaţii diferite, aşa cum per-soane cu caracteristici diferite pot să prefere aceeaşi ocupaţie sau ocupaţii similare.

Alegerile cu privire la carieră implică individul profund şi sub multiple aspecte, identitatea şi person-alitatea sa în ansamblu (în plan psiho afectiv, atitudinal, volitiv şi motivaţional).

Pentru o deplină înţelegere a fenomenului, trebuie amintit că orice individ, privit din diferite unghiuri, are „diferite identităţi”: unele ţin de gen, grup etnic, iar altele de mediul social, familial, comunitar sau profesional. În acelaşi timp, identitatea unui individ este o rezultantă a experienţei, învăţării, modele-lor şi influenţelor sociale şi nu un „dat”.

În acest fel, a alege, a formula o decizie cu privire la (viitoarea) carieră înseamnă re formularea identităţii în termenii celei spre care se tinde. Ori, acest proces presupune o decizie extrem de importantă, serioasă şi implică o angajare globală a personalităţii individului.ell managementului

Pentru reuşita în cariera profesională este important să ne dezvoltăm în mod intenţionat acele calităţi care au o mai mare importanţă în activitatea pe care dorim să o desfăşurăm. Există unele abilităţi, calităţi care sunt apreciate şi valorizate de mulţi angajatori:

18 19

• abilităţile de comunicare: înţelegerea mesajelor verbale şi nonverbale, exprimare clară; • abilităţi interpersonale: cooperare; adaptabilitate în munca de echipă; respect faţă de colegi;

diplomaţie; discreţie; empatie; toleranţă; • abilităţi de investigare şi manipulare de date: capacitate de analiză, explorarea surselor de

informaţii şi utilizarea eficientă a informaţiilor;• abilităţi de planificare şi rezolvare de probleme: capacitatea de a-şi planifica singur munca,

iniţiativă în realizarea diverselor sarcini şi acţiuni, capacitatea de a dobândi cu uşurinţă noi de-prinderi;

• abilitatea de a lua decizii; conştiinciozitate;• asumarea responsabilităţii pentru munca realizată;• abilităţi de utilizare a tehnologiilor informatice;• adaptare la schimbare;• orientare spre progres şi autodezvoltare;• stabilitate emoţională; bună dispoziţie; entuziasm în muncă;• loialitate; sinceritate; onestitate; spirit de observaţie; imaginaţie;• perspicacitate; fermitate în apărarea principiilor; • abilităţi fizice.

Este esenţial să ai spirit practic şi să fii pregătit să faci faţă etapelor şi situaţiilor dificile care se vor ivi. Niciunul dintre cei care au succes în afaceri nu s-a născut cu abilităţile necesare pentru că a deveni antreprenor, este un proces de învăţare.

Studiile arată că angajatorii preferă personal cu abilităţi de comunicare, responsabili, flexibili, implicaţi, punctuali, cu încredere în sine, cu dorinţa de a învăţa, capacitatea de a lua decizii în situaţii problemă, care lucrează în echipă, cu inteligenţă emoţională, cu mentalitate de învingători, îndrăzneţi, ambiţioşi etc.

Viitorul profesional este şi o „consecinţă” a prezentului, în termeni de investiţie în educaţie, for-mare, dezvoltarea abilităţilor şi aptitudinilor personale, maturizarea generală sau structurarea unei personalităţi orientate spre activitate.

Este important pentru oamenii de afaceri să fie capabili să recunoască o idee bună şi să acţioneze imediat pentru aplicarea ei. Antreprenorii au succes nu doar pentru că ei îşi doresc să se întâmple ceva. Ei chiar fac să se întâmple!

Din punctul de vedere al individului, o carieră este alcătuită din câteva unităţi semnificative, durata asociată fiecărei etape variind enorm, în funcţie de ocupaţie şi de individ. (Jigău, M., 2003)• Dezvoltare, fantezie şi explorare. Când o ocupaţie este doar un gând, iar termenul de „carieră”

are o slabă semnificaţie;• Educaţie şi instruire. În funcţie de ocupaţie, acest proces poate fi foarte elaborat sau, dimpotrivă,

minim, durând între câteva luni şi 20 de ani;• Intrarea în universul muncii. Reprezintă momentul unei adaptări majore, în condiţiile în care

puţini oameni sunt pregătiţi în procesul educaţional pentru a se confrunta cu aspectele politice şi iraţionale ale vieţii organizaţionale sau cu faptul că ocupaţiile implică nu doar logică şi acţiune, ci şi lucrul cu oamenii şi cu sentimentele lor;

19

• Instruirea şi socializarea de bază. Este o etapă a cărei lungime depinde de ocupaţie, organizaţie, complexitatea muncii, supoziţiile organizaţionale despre necesitatea însuşirii de către noii mem-bri a elementelor culturii organizaţionale, precum şi de gradul de responsabilitate pe care îl conferă societatea ocupaţiei respective;

• Câştigarea calităţii de membru. Într-un moment anume, individul recunoaşte, cu ajutorul ritu-alurilor formale sau al tipurilor de sarcini primite, că a depăşit stadiul instruirii şi a fost acceptat ca membru al echipei cu drepturi depline;

• Câştigarea dreptului şi a calităţii de membru. Decizia pe care o iau în această direcţie unele organizaţii este în mod formal sau simbolic garantată cu clauza ce specifică faptul că deţinerea funcţiei este asigurată doar atâta vreme cât există postul;

• Crize şi reevaluări la mijlocul carierei. Majoritatea oamenilor trec prin anumite forme de auto-evaluare, punându-şi întrebări cu privire la alegerile iniţiale, la nivelul de realizare, la viitorul lor. O astfel de autoevaluare poate fi traumatizantă, pentru că deseori conduce la o redescoperire şi reafirmare a scopurilor ce au fost prezente, dar nu dominante;

• Menţinerea, recâştigarea sau echilibrarea elanului. Constatările făcute în urma reevaluării conduc la decizii privind calea de urmat;

• Eliberarea (dezangajarea). Persoana încetineşte ritmul, devine mai puţin implicată, începe să se gândească la pensionare şi se pregăteşte pentru această etapă.

• Pensionarea. Indiferent dacă persoana s-a pregătit sau nu pentru această etapă, în mod in-evitabil organizaţia sau ocupaţia nu-i mai acordă un rol semnificativ, şi individul trebuie să se adapteze.

Planificarea carierei individuale porneşte de la identificarea potenţialului angajatului, a calificărilor şi aspiraţiilor salariaţilor. În mod concret, unul dintre specialiştii departamentului de resurse umane, în calitate de manager de carieră, analizează împreună cu angajatul şi cu şeful acestuia nevoile individuale de pregătire şi de dezvoltare profesională. Salariatul încearcă să identifice, cu mijloace proprii, care îi sunt obiectivele pe termen scurt şi pe termen lung, care îi sunt punctele slabe şi care îi sunt atuurile, care îi sunt motivele de satisfacţie şi de insatisfacţie pe care le are, care sunt aspiraţiile profesionale, sociale, culturale, ambientale etc. Planificarea carierei este şi pentru angajaţi şi pentru organizaţie. Procedurile de planificare a carierei se bazează totdeauna pe necesităţile organizaţiei, trebuie precizat însă că necesităţile organizaţiei nu pot fi satisfăcute dacă cele individuale sunt neglijate. Astfel, planificarea carierei trebuie să ţină seama şi de managementul diversităţii.

Autocunoaşterea implică achiziţionarea unor informaţii despre sine (dar şi despre sine în relaţie cu alţii), care să permită clientului o evaluare corectă şi care să i ofere posibilităţi de realizare conform nevoilor sale.

Explorarea educaţională şi ocupaţională are ca scop căutarea şi interpretarea informaţiilor priv-ind traseele educaţionale şi piaţa muncii.

Planificarea carierei se bazează pe punerea în relaţie dinamică a primelor două etape.

20 21

Schema luării deciziei profesionale în consilierea privind cariera (Oancea, 2005).aptitudiniinterese

valoripersonalitate

ACESTA/ ACEASTASUNT EU !

• autocunoaştere• testare psiho-aptitudinală

idealuriaspiraţiidorinţe

ACEASTA AŞ VREA EU !

• identificarea scopurilor, modelelor de viaţa, aspiraţiilor personale şi profe-sionale, prin consilierea carierei

cunoştinte acumulateperformanţe educative

rezultate

ACESTEA SUNT REZULTATELE MELE !

• analiza performanţelor şi a rezul-tatelor şcolare

informaţii ACEASTA SE CERE !ACEASTA ÎMI TREBUIE !

• piaţa muncii• reţeaua de formare continuă

influenţe ACEASTA CRED CEILALŢICĂ MI SE POTRIVEŞTE !

• consilierea carierei• influenţa celorlalţi• piaţa muncii

decizia potrivită ACEASTA VOI FACE ! DECIZIA E PERSONALĂ !!!

Planificarea carierei poate începe cu stabilirea obiectivelor profesionale pe termen scurt (anul curent), mediu (anul următor) şi lung. O altă componentă a planificării carierei o formează revizuirea şi ajustarea obiectivelor, pe parcursul evoluţiei sau modificării planurilor şi dezvoltarea noilor obiec-tive, pe măsura îndeplinirii celor anterioare.

Fiecare consiliat își va stabili un traseu pentru succesul profesional. Indiferent de poziția actuală, de avantajele sau dezavantajele postului, putem avea succes într-un domeniu pornind de la stabilirea obiectivelor.

Perioada de timp în care se lua o importanta si unica decizie a trecut. Adecvarea caracteristicilor personale celor specifice unui anumit domeniu profesional nu se mai practica. Orientarea este di-namica.

În prezent, consilierea carierei/consilierea vocationala/orientarea profesionala prin activitatile pro-puse îi ajuta pe beneficiari să constientizeze propriile calificari si resurse personale, sa-si dezvolte abilitati de a lua decizii, de a face alegeri privind cariera în orice moment pe parcursul vietii. Opti-unile personale trebuie să fie adecvate cerințelor pietei muncii (loc de întâlnire a cererii cu oferta de munca), care evolueaza în permanenta.

21

Informaţia este cheia succesului şi a puterii. Nu trece niciodată pe lângă şansa de a învăţa şi a te dezvolta personal sau profesional! O parte a planificării carierei este căutarea noilor modalităţi de dezvoltare şi studii, în permanenţă.

Un inventar personal îţi poate reliefa propriile abilităţi, interese şi atitudini şi îţi va defini punctele “tari”, dar și pe cele slabe. • Care sunt principalele oportunităţi şi temeri în domeniul pe care te-ai axat? • Care sunt părţile tale tari şi cum poţi maximiza rezultatele obţinute pe baza lor?• Care sunt părţile tale slabe şi cum poţi minimiza riscul ca acestea să te împiedice în carieră?• Cum ne elaborăm propria strategie de căutare a unui loc de muncă?• Cum să obţin informaţii despre posibile locuri de muncă? Dincolo de autoreflecție, cunoașterea mediului și a celorlalți, atunci când vorbești de planificarea carierei, te referi în special la capacitatea de a lua decizii, de a face față schimbărilor. Unul din primele lucruri pe care trebuie să le stabilești de fiecare dată când te ocupi de planificarea carierei este acela de a contura traseul pe care l-ai urmat de la ultima planificare. Deși nu ar trebui să te concentrezi neapărat asupra trecutului, reflectarea asupra lui și revizuirea pașilor pe care i-ai urmat te vor ajuta să îți planifici viitorul.

Reflectă asupra direcției tale și notează toate aspectele legate de aceasta. • Ești multumit de această direcție? • Ai fi putut să faci unele lucruri mai bine? • Ce ai fi putut face altfel ? • Ce poți schimba în viitor ? Ceva ce ne plăcea în urmă cu doi ani este posibil să ne displacă acum în totalitate. Intotdeauna acordă-ți timp pentru a reflecta asupra lucrurilor din viața ta care îți plac cel mai mult – nu numai din punct de vedere profesional.

Fă o listă cu două coloane cu ceea ce îți place și ceea ce îți displace. Apoi, folosește această listă pentru a-ți examina actualul job și direcția carierei. Dacă jobul și cariera ta includ multe dintre aspectele din cadrul coloanei cu ceea ce îți place, atunci ești în continuare pe drumul cel bun; totuși, dacă activitățile tale de la locul de muncă includ aspecte dintre cele menționate în coloana cu ceea ce nu îți place, acesta este momentul pentru a începe să iei în considerare fie un nou job, fie o nouă carieră.

La final, acordă-ți timp pentru a te gândi la ce anume îți dorești sau ai nevoie de la locul de muncă.

• Vrei să faci o schimbare importantă în această lume ? • Vrei să devii faimos ? Să devii independent din punct de vedere financiar ? Acordă-ți timp pentru

a te gândi la motivele care îți conduc fericirea și succesul.

22 23

Când ne alegem traseul profesional, este bine să analizăm cu maximum de atenție raportul dintre cerințele noastre personale (ce ne place și ce nu ne place, ce dorim, ce urmărim) și cele sociale (care se regăsesc la nivel social). • Între cele două tipuri de cerințe se află alternativele, ce aleg și cum decid. Cel mai eficient mod de planificare a carierei este prin intermediul planurilor pe termen scurt, adaugând la capătul acestora următorul pas din carieră, ținând cont de condițiile de pe piața muncii și de schimbările care au loc în viața fiecăruia. Procesul de planificare a carierei este compus din patru pași. Primul se poate referi la dezvoltarea profesională care ajută la facilitarea călătoriei în acest proces. Fie că alegi sau nu să lucrezi cu un profesionst sau să lucrezi într-un proces propriu este mai puțin important decât cantitatea de gân-duri și energie pe care o pui în alegerea carierei.

Adună informații despre tine însuți:- interese- valori- roluri- aptitudini- mediul înconjurator- nevoi- realitatea ta

Conturează câteva opțiuni:- caută domeniile în care ți-ar plăcea să lucrezi- urmărește posturile de care ești interesat- caută ofertele pe piața muncii- află ce îți dorești: job part-time, internship-uri sau voluntariat, sau job full-time- citește materiale scrise- analizează interviuri orientative.

În timpul procesului, vei:- identifica posibilele joburi vacante- evalua aceste joburi- creea alternativele- alege atât o opțiune de termen scurt, cât și una de termen lung

Vei dezvolta acești pași astfel:- Investigând sursele educației și trainingului, dacă este necesar- Dezvoltând o strategie de căutare a unui job- Redactând o scrisoare de intenție- Adunând informații despre companie- Pregătindu-te pentru interviu

23

Planul personal de carieră este un plan de viață care trebuie să poarte amprentele flexibilității, inițiativei și independenței, în condițiile în care schimbarea locului de muncă a devenit ceva „aproape stabil.”

În procesul de orientare profesională trebuie să pregătim următoarele domenii de competență:• cunoașterea de sine: stima de sine, încrederea în sine• rolul abilităților de comunicare eficientă• rezolvarea de probleme și negocierea conflictelor• lucrul în echipa• luarea deciziei• instrumente de marketing personal• informații despre piața muncii și profesii

Studiile de managementul carierei sintetizează aspectele relevante în alegerea carierei, astfel încât persoanele consiliate să fie ajutate „să-și cunoască bine resursele, să planifice, să acționeze, să ia decizii care să-i determine să meargă înainte în propria lor viață.” (R. Vance Peavy, 1999, Băban, 2001)

Ce ne trebuie pentru a avea succes?

Ambiţie – cu toţii ne dorim să avem succes însă nu într-atât încât să facem mereu câte ceva pen-tru a înainta cu un pas spre ceea ce ne dorim şi, mai ales, pentru a nu renunţa atunci când situaţia devine dificilă.

Informare – cunoaşterea înseamnă putere, aşa că trebuie să fiţi la curent cu toate noutăţile din domeniul vostru.

Răbdare – ocaziile şi rezultatele apar până la urmă, asta dacă nu aţi renunţat între timp! Promptitudine – dacă vi se oferă un post pentru care credeţi că nu sunteţi pregătit, nu pierdeți oca-zia! Pregătirea se poate face şi pe parcurs.

Brand personal - felul în care arătaţi, vă îmbrăcaţi, vorbiţi, gesturile, fac parte din imaginea dvs. Şi imaginea este ceea ce se vinde ! Aşa că îmbrăcaţi-vă şi purtaţi-vă pe măsura succesului pe care vi-l doriţi.

Curajul - este necesar să-ți asumi riscuri.

Relaţii - este bine să aveţi contacte în toate locurile care vă interesează.

Umorul - să faceţi o glumă bună la momentul potrivit înseamnă să vă cunoaşteţi bine colegii.

Încrederea în sine – identificarea şi înţelegerea emoţiilor, conştientizarea unei emoţii care se schimbă, înţelegerea consecinţelor unor comportamente în termeni de emoţii.

24 25

Autocontrolul - controlul impulsurilor, managementul furiei, mâniei, dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea, disciplina.

Motivaţia - stabilirea şi îndeplinirea obiectivelor, optimism şi speranţă în faţa obstacolelor şi eşecurilor, iniţiativă, dorinţa de a reuşi, perseverenţă, dăruire.

Empatia - disponibilitatea de a te pune „în pantofii diferitelor persoane cu care relaţionezi”, cognitiv şi afectiv, de a manifesta grijă, atenţie şi respect, înţelegerea nevoilor şi perspectivelor celorlalţi, înţelegerea diversităţii;

Trăim într-o lume în care companiile, mediul de afaceri și cerințele de pe piața muncii sunt într-o continuă schimbare. Planificarea pe termen lung a carierei (adică cu mai mult de 5 ani în avans) se face în perspective largi, concentrându-se mai mult pe aptitudini și competențe transferabile, cum ar fi abilitățile de comunicare verbală și în scris, abilitatea de a planifica și organiza sau abilitățile de a conduce proiecte, de a lua decizii și de a rezolva probleme.

Dezvoltarea personală şi profesională presupune cunoaşterea şi analiza nevoilor, abilităţilor, resurselor, motivaţiilor, valorilor şi trăsăturilor de personalitate care îl pot sprijini în desfăşurarea unei activităţi profesionale eficiente.Ca principale categorii de nevoi profesionale, menţionăm: nevoia de securitate, de statut şi rol, de informare, de asociere, inter comunicare şi relaţionare, de acces la informaţie asistată de calculator, de optimizare a activităţii, de formare / perfecţionare.

Autocunoaşterea implică achiziţionarea unor informaţii despre sine (dar şi despre sine în relaţie cu alţii), care să permită clientului o evaluare corectă şi care să i ofere posibilităţi de realizare conform nevoilor sale.

Egan vede individul ca pe un interpret activ în lume, care acordă semnificaţii gesturilor şi evenimen-telor, dezvoltă strategii de rezolvarea problemelor, omul caută oportunităţi şi îşi stabileşte scopuri, propune:• stabilirea unei relaţii de parteneriat (acceptare, colaborare);• asistarea clientului în elaborarea planului propriu de acţiune;• activarea resurselor interne ale clientului şi acceptarea responsabilităţii de a deveni mai eficient;• sprijinirea transferului de abilităţi şi cunoştinţe recent achiziţionate spre situaţii de viaţă noi. Modelul lui Egan prevede trei etape de realizare a procesului de consiliere a carierei, dar care nu sunt urmărite în mod strict:• înţelegerea situaţiei prezente - identificarea şi clarificarea problemelor, explorarea oportunităţilor,

stabilirea priorităţilor, confruntarea elementelor negative (îndoieli, distorsiuni, percepţii negative ale clientului);

• formularea de scopuri şi obiective - evaluarea nevoilor reale, considerarea unor noi perspective, facilitarea procesului decizional, stabilirea planului de acţiune;

• elaborarea strategiilor - tranziţia de la situaţia prezentă la cea dezirabilă se face conform unei planificări realiste, prin mobilizarea resurselor interne ale clientului şi sprijinul social al reţelelor de auto ajutorare.

25

Adultul este „consecinţa” deciziilor din tinereţe (proprii sau influenţate de părinţi, prieteni, ambianţa socială; este capabil de învăţare, schimbare, adaptare, re-orientare.

Aproape orice individ poate identifica în viaţa sa profesională cel puţin câteva situaţii de alegeri greşite sau opţiuni fericite datorate întâmplării sau inspiraţiei. Unii acceptă această istorie personală, catalogând o ca lipsă de şansă, soartă, noroc etc., iar alţii luptă pentru a corecta erorile decizionale din trecut. • Peter Plant (2001) identifică 15 categorii de activităţi / funcţii ce contribuie la sporirea angajabilităţii

solicitanţilor : • informare;• consiliere / sfătuire;• evaluare ;• învăţare / formare;• abilitate;• susţinere, sprijinire;• lucrul în reţea;• feedback, confirmare;• conducere, pilotare, îndrumare;• inovare şi modificarea / schimbarea sistemului;• semnalarea traseului, paşilor, traiectoriei de urmat;• mentorat;• furnizarea de experienţe de muncă;• consiliere pentru învăţare;• urmărirea efectelor consilierii (follow-up).

Consilierea carierei semnifică procesul de compatibilizare maximă între resursele, cerinţele, aspiraţiile, valorile şi interesele unui individ şi oferta reală din domeniul educaţiei, formării şi integrării socio-profesionale. Consilierea carierei este un serviciu social care iniţiază o abordare globală a individului, sub toate as-pectele semnificative ale vieţii şi rolurilor asumate în şcoală, profesie, viaţă socială sau comunitară, familie, timp liber şi se materializează prin toate categoriile de servicii de informare, consiliere şi orientare oferite solicitanţilor de către consilieri. Principalele priorităţi ale politicilor aplicate în aria consilierii carierei adulţilor pot viza categorii de obiective precum: • egalitatea şanselor de acces la oferta de educaţie şi formare (iniţială şi continuă); • acces nediscriminatoriu pe piaţa forţei de muncă;• echitate şi pace socială;• gestionarea raţională a resurselor umane;• participare la viaţa comunitară şi educaţie civică;• reducerea sau înlăturarea inegalităţilor ce ţin de: gen, vârstă, statut marital, etnie.

26 27

Din perspectiva politicilor pieţei muncii consilierea carierei adulţilor contribuie la: • sporirea calităţii resurselor umane şi, implicit, a eficienţei şi eficacităţii acestora pe piaţa muncii; • facilitarea demersurilor indivizilor pentru a se implica profesional într-o mai mare măsură în

acord cu interesele, aptitudinile sau calităţile personale; • încurajarea mobilităţii profesionale şi teritoriale a forţei de muncă; • sprijinirea indivizilor în planificarea dezvoltării profesionale în funcţie de evoluţia pieţei muncii în

anumite domenii.

Conform Declaraţiei Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională (AIOSP) de la Stockholm (1995), consilierea şi orientarea sunt servicii care au menirea să ajute tinerii şi adulţii:• „să se înţeleagă şi să se evalueze;• să comunice eficient cu alţii;• să elaboreze planuri cu privire la propria carieră şi la formarea adecvată necesară;• să aibă în vedere cariere alternative;• să facă faţă cu succes diferitelor obstacole pentru a şi câştiga locul în societate şi pe piaţa mun-

cii” (Jigău, 2001). Studiile efectuate despre tipologia comportamentul profesional (Nireşteanu şi Ardelean, 2001), utile în analiza eficienţei corporatiste:• Pasionatul este supraimplicat în profesie, pare inepuizabil, interesat de performanţe, absorbit

de ceea ce face.• Avangardistul stimulează, coalizează, dă direcţie acţiunilor celor din jur în vederea îndeplinirii

unor scopuri care nu par imediat realizabile.• Eruditul tezaurizează cunoştinţe şi informaţii profesionale şi din alte domenii, dar este preocu-

pat de detalii în care riscă să se piardă.• Constructorul poate modela, îmbogăţi şi finaliza proiectele incomplete dintr un domeniu de

activitate.• Estetul este înclinat spre soluţii elegante şi uneori formale, încearcă să extindă atribute estetice

asupra tuturor segmentelor activităţii profesionale în care este implicat.• Diagnosticianul acţionează rapid şi exact, mai ales în etapa de început a activităţii, decelând

avantajele şi dezavantajele proiectelor în lucru.• Analistul elaborează critici asupra fazelor activităţii la care ia parte, referindu se la cât mai multe

repere specifice domeniului.• Nonconformistul este curios, mobil, interesat de nou, dar prin căutările sale permanente nu

depune efort constant şi îndelungat, eschivându se de la obligaţiile muncii în comun.• Conceptualul caută să găsească soluţii la problemele profesionale prin descifrarea legilor şi

normelor aferente domeniului în care este angajat.

27

4. Marketing-ul personal

Ştim cu toţii că angajatorii vor cea mai potrivită persoană pentru un post. Pentru a reuşi pe piaţa muncii sunt necesare anumite calităţi, pe care trebuie să ştii să le „comercia-lizezi” ca să atingi obiectivele stabilite. Acest concept se numeşte marketing personal şi înseamnă pur şi simplu să-ţi asiguri vizibilitatea, să ştii cine eşti, să crezi că eşti cineva.

Consilierea profesională este un tip de intervenţie exercitată în scopul dezvoltării carierei adulţilor angajaţi; aceasta poate lua forme diferite în funcţie de gradul de compatibilitate a profilului personal cu cerinţele profesionale.

În situaţia în care se remarcă o discrepanţă majoră între cele două profiluri, se încearcă dezvoltarea aptitudinilor profesionale în paralel cu efortul de a găsi, în timp, o slujbă care să corespundă, în mai mare măsură aşteptărilor personale ale angajatului.

În caz contrar, pe termen lung, pot apărea insatisfacţii din motive profesionale şi eşecul în profesie. În situaţia în care se remarcă o anumită compatibilitate între profilul personal şi cerinţele profesiei, în scopul dezvoltării aptitudinilor profesionale se va pune accent pe factorii motivaţionali, volitivi şi cei caracteriali cu rol important în asigurarea succesului. S a remarcat că în cazul profesiilor care presupun activitate de rutină, după un timp, apar insatisfacţiile în muncă. De aceea, se recomandă ca acestea să fie alternate sau să existe alte stimulente care să compenseze stările de insatisfacţie profesională.

Ce este piaţa muncii? Locul unde se intersectează cererea şi oferta de muncă. Piaţa muncii continuă să fie instabilă, ca o consecinţă directă a perioadei economice dificile. Analizând piaţa muncii descoperim două zone distincte:• piaţa de muncă „vizibilă”, pe care o vezi prin anunţuri (reprezintă aproximativ 20% din totalul pieţei);• piaţa de muncă „ascunsă”, pe care n-o vezi (aproximativ 80% din piaţă). Caracteristicile pieţei muncii: • este multidimensională, fiind influenţată de factori de natură economică, socială, culturală,

demografică, educaţională, politică etc.; • este reglementată prin legi, regulamente, acorduri etc. (legislaţia muncii, acorduri între partenerii

sociali, acorduri internaţionale ş.a.);• este structurată/segmentată după diferite criterii: demografice (sex, vârstă, zonă geografică),

economice (sectoare de activitate economică), privind forma de proprietate (sectorul public sau privat), gradul de organizare/sindicalizare a forţei de muncă, domeniile ocupaţionale, nivelul educaţional-profesional etc.

28 29

Pe piaţa muncii se petrec, în mod continuu, o serie detransformări: • Piaţa muncii este un mediu dinamic, supus schimbărilor; • Schimbările se referă la conţinutul muncii, organizarea muncii, relaţiile de • muncă; • Ritmul schimbărilor este din ce în ce mai rapid; • O parte din schimbări sunt în favoarea, altele în defavoarea deţinătorilor de forţă de muncă. Dacă ai un job actual, la care vrei să renunţi, este esenţial pentru tine să îţi dezvolţi mai multe scenarii ale posibilelor cariere, pentru a vedea care din ele este mai aproape de realitatea pe care ţi-o doreşti. Caută în cadrul domeniului în care lucrezi satisfacţia în muncă sau oportunităţi în alte domenii. Abilităţile specifice marketing-ului personal sunt necesare atunci când angajaţii:se înscriu la un examen important pentru traseul lor profesional;• participă la un concurs pentru o avansare;• sunt interesaţi de un program de formare continuă/perfecţionare (în diferite instituţii/companii,

potenţiali angajatori);• doresc să devină voluntari într-o organizaţie non-guvernamentală din domeniul sanitar;• intenţionează să schimbe locul de muncă sau să obţină un nou loc de muncă;• participă la un târg de joburi. Majoritatea oamenilor nu păstrează o evidență a realizărilor profesionale și de fiecare dată când își caută un nou loc de muncă se confruntă cu dificultatea de a-și crea CV-ul. Analiza realizărilor ante-rioare – păstrarea unei evidențe a acestora – nu este utilă numai conceperii unui CV, ci și planificării carierei. Uneori, revizuirea realizărilor anterioare va scoate la iveală succese uitate, unul sau mai multe, care îți pot da punctul de pornire al cercetării și planificării unei schimbări de carieră, astfel încât să obții un job care să-ți permită să realizezi lucrurile care te fac cel mai fericit și mândru.

Harta carierei este un plan pentru o viaţă. Astăzi schimbarea locului de muncă a devenit ceva normal. Fiecare dintre noi este liber să muncească acolo unde valorile sale personale sunt respec-tate. Deşi pare dificil, demersul angajării sau obţinerii unui loc de muncă satisfăcător depinde de hotărârea şi de munca depusă în acest scop.

Informarea, cunoaşterea specificului domeniului de interes şi a strategiilor de căutare a unui loc de muncă sunt câteva aspecte esenţiale de care trebuie să ţinem seama.

Cauzele eşecului în carieră pot fi :• necunoaşterea potenţialului personal şi a competenţelor în vederea abordării unui anumit traseu în

carieră;• lipsa unei forme de asistenţă individualizată sau de grup în orientarea profesională;• lipsa unei motivații;• un nivel redus de informaţii privind sursele de dezvoltare profesională;• o slabă putere de decizie în planificarea viitorului.

29

Cum să obţinem informaţii despre posibile locuri de muncă? Sursele sunt:• Reviste de orientare profesională;• Presă: ziare, reviste cu oferte de angajare;• Agenţii private de recrutare şi de plasament a resurselor umane;• Agenţii de ocupare şi formare profesională (centre de consiliere privind cariera pentru şomeri);• Internet;• Târguri de locuri de muncă.

Individul se manifestă printr-o multitudine de abilităţi, interese, valori. Niciuna nu va exploata întregul potenţial, dar bineînţeles că vor exista unele mai potrivite decât altele. Important este să fiţi con-vins că aţi decis în cunoştinţă de cauză şi că interesele, abilităţile şi valorile alese se încadrează în cerinţele ocupaţiei. Plecând de la ceea ce sunteţi ca persoană şi de la lucrurile la care vă pricepeţi mai bine, puteţi să vă daţi seama în ce direcţii vreţi să vă dezvoltaţi, şi în funcţie de aceste variabile, să alegeţi noua destinaţie în cariera dvs.

Autoevaluarea, din punct de vedere al reușitei în carieră, presupune parcurgerea următorilor paşi: 1. Ştiu/cunosc posibilităţile mele reale de a ajunge să fac ceea ce-mi place, obţinând maximum de

avantaje materiale. 2. Pot vorbi cel puţin 10 minute despre ceea ce ştiu să fac, despre experienţa de lucru sau cea de

voluntariat (dacă există), despre caracteristicile personale în raport cu locul de muncă pe care îl doresc.

3. Pot explica de ce mă interesează locul de muncă pentru care m-am prezentat la interviu. 4. Sunt gata, întotdeauna, să discut despre ceea ce am realizat până acum cu persoanele care

m-ar putea angaja.

Pe de altă parte, evaluarea, de orice fel, are următoarele beneficii esenţiale: 1. cunoaşterea punctelor tari şi a limitelor; 2. recunoaşterea vulnerabilităţilor; 3. identificarea scalei de valori personale; 4. discutarea rolului pe care-l au valorile după care ne conducem viaţa; 5. identificarea intereselor (de exemplu, prin utilizarea Chestionarului de interese Holland); 6. identificarea potenţialului de dezvoltare; 7. oferirea posibilităţii descoperirii aptitudinilor native, dincolo de profesia aleasă. Este recomandat să fixați nişte termene limită, şi nişte puncte intermediare pentru a putea evalua parcursul. De asemenea, este bine să rămâneţi flexibil şi să fiţi pregătit să vă redefiniţi (în sensul de şlefuire) permanent modalitatea de parcurgere a traseului sau termenele limită. Ţineţi seama unde vreţi să ajungeţi - cu alte cuvinte, nu vă plângeţi de rezultate, de faptul că nu găsiţi nimic care să vi se potrivească, atâta timp cât nu ştiţi unde vreţi să ajungeţi. În momentul în care v-aţi punctat o destinaţie realistă, vă puteţi construi şi traseul pe care vreţi să-l parcurgeţi pentru a ajunge acolo unde vă doriţi.

30 31

Oamenii sunt ceea ce fac, nu ceea ce declară. Dacă vreţi să vă schimbaţi cariera, faceţi ceva în direcţia asta. Nu doar vă plângeţi familiei şi cunoscuţilor. Degeaba spuneţi că o să vă schimbaţi cariera, dacă dvs. nu faceţi nimic în direcţia asta. Este recomandat să fiţi proactiv, să căutaţi şi să veniţi în întâmpinarea companiilor care se potrivesc cu ceea ce vă doriţi dvs. Nu aşteptaţi să fiţi căutat, pentru că nimeni nu poate ghici că dvs. vreţi să vă schimbaţi locul de muncă. Cele mai valoroase avantaje la început de carieră sunt: energia, entuziasmul şi deschiderea spre nou. Cum puteţi valorifica aceste atuuri pentru a începe a avea o cariera de succes? Iată câteva sugestii: • cele mai importante lecţii de carieră sunt cele pe care le învăţaţi la job, prin deciziile pe care le

luaţi zilnic; • ieşiţi din rutina activităţilor zilnice, căutând noi oportunităţi în fiecare sarcină pe care o realizaţi; • întreabaţi! Chiar dacă nu veţi avea parte de prea multe răspunsuri, nu renunţaţi până nu gasiţi

persoana potrivită; • păstraţi-vă identitatea printr-o analiză obiectivă a diferenţelor dintre dvs. şi colegi, până ajungeţi

să vă conturaţi o imagine a ceea ce valoraţi şi a felului în care cariera dvs. creşte randamentul companiei;

• nu vă complaceţi într-un job comod, dar care nu vă permite să vă dezvoltaţi cariera!

Strategii de căutare a unui loc de muncă: • Când vrei să te angajezi, este util sa ai un dosar sau o mapă de prezentare, portofoliul personal,

care de cele mai multe ori este specific cerinţelor angajatorilor:• actele de identitate personală (copii);• documentele privind studiile (evoluţia şcolară, copii legalizate);• documentele privind specializările profesionale (evoluţia în carieră, copii);• referinţele (directori, şefi de departamente, prieteni, colegi, beneficiari ai unor programe în care

ai fost implicat(ă));• scrisorile de recomandare (originale);• scrisoarea de intenţie;• curriculumul vitae (CV european sau un format specific instituţiei).

În încercarea de a găsi un loc de muncă adecvat calificării, studiilor, competenţelor, aptitudinilor şi intereselor , este nevoie de elaborarea unei strategii de abordare a pieţei muncii, de instrumente de acces pe piaţă (CV, scrisori, recomandări etc.) şi, nu în ultimul rand, este nevoie de informaţie. Participanţii pot completa portofoliul personal pe tot parcursul carierei cu: diplome, adeverinţe de participare, certificate de competenţă (lingvistice, de calculator, etc.), fotografii relevante (de la con-cursuri sau din diferite activităţi de voluntariat, de exemplu).Pentru a găsi un loc potrivit de muncă apelăm la căile tradiţionale: oficiile de şomaj, reviste, ziare, prieteni sau direct la firmele pe care le considerăm interesate de serviciile noastre, ori apelăm la INTERNET.

31

Reţeaua de pagini web ne oferă servicii din ce în ce mai diversificate: oferte de locuri de muncă, şcoli on-line de planificare a carierei sau de pregătire managerială, precum şi oferte comerciale sau de asociere în afaceri. O alta metodă este să-ţi faci un CV profesionist și să te duci direct la managerii care au puterea de a te angaja (necesită o informare riguroasă). Adesea, când o persoană caută un loc de muncă, se întâlneşte cu termenul de „Curriculum Vitae” (CV). Dacă facem traducerea celor două cuvinte latineşti, putem spune că, CV = o alergare scurtă prin viaţă, urmărire a cursului vieţii.

CURRICULUM VITAE - este un instrument absolut necesar pentru marketing-ul personal. Dar acesta nu este o simplă înşiruire de ani, slujbe, şcoli urmate, deoarece, cu ajutorul lui, punem în evidenţă cele mai importante realizări ale noastre. Citind un CV, angajatorul trebuie să fie convins că individul care a aplicat pentru locul de muncă respectiv este PERSOANA cea mai potrivită pe care o caută, cea de care are nevoie. CV-ul nu serveşte la povestirea vieţii de la A la Z, ci este un document care trebuie foarte bine con-ceput. Se poate spune că CV–ul este o înregistrare a datelor personale, a nivelului de pregătire şi a experienţei profesionale. Solicitantul locului de muncă trebuie să-şi completeze CV-ul, să contacteze angajatorii sau să lase coordonatele personale pentru a fi găsit de aceştia. • Prezintă-te și oferă soluții la problemele pe care le au. Mai mult ca sigur că vei începe o perioadă

de probă. Îți pot propune o colaborare.• Daca distanța nu-ți permite deplasarea, poți să folosești telefonul pentru a stabili o întâlnire.

Scrisoarea de intentie și CV-ul pot fi instrumente foarte bune pentru găsirea unui loc de muncă sau relansarea carierei. Trimite-le direct persoanei care te poate angaja.

CV-ul trebuie să prezinte credibilitate şi să fie interesant. El reprezintă o modalitate de reclamă personală prin intermediul căreia, (dar nu numai), persoana convinge angajatorul că este un candi-dat important şi care va contribui la atingerea intereselor organizaţiei. Date fiind unele tangenţe cu un alt instrument de promovare personală şi anume rezumatul (caracterizarea), vom sublinia în cele ce urmează câteva aspecte diferenţiatoare:

► CV-ul prezintă realizările academice şi profesionale mai detaliat decât rezumatul, în timp ce acesta se focalizează asupra unei direcţii particulare a carierei;

► CV-ul include informaţii despre lucrări, publicaţii, premii care nu apar în rezumat; ► CV-ul poate ilustra datele referitoare la studii şi experienţa profesională atât în ordine

cronologică, cât şi inversă, rezumatul însă prezintă datele în ordine cronologică inversă; ► CV-ul ajută candidatul să obţină interviuri, iar pentru angajatori este un instrument de screen-

ing - pentru a identifica, cei mai indicaţi candidaţi pentru un anumit job.

32 33

Atunci când ne propunem să realizăm CV-ul trebuie să ne definim principalele obiective în carieră, să avem în vedere deprinderile şi experienţele profesionale pe care dorim să le accentuăm când vizăm un anume loc de muncă.

Ce conţine un CV?Numele şi prenumeleAdresa şi telefonul la care poţi fi contactatData naşteriiObiectivulStudiileExperienţa profesionalăAbilităţile şi deprinderileLimbi străine cunoscute şi nivelul de cunoaştereCunoştinţele de utilizare a calculatorului (dacă este cazul)Premii speciale şi realizări profesionale Hobby-uriRecomandări

Recomandări generale de alcătuire, redactare a unui CV:• Prezentaţi-vă calificările, aptitudinile şi competenţele în mod clar şi logic, astfel încât atributele

personale să fie puse în valoare. • Acordaţi atenţie sporită fiecărui detaliu relevant, atât ca fond, cât şi ca formă! • Un CV bun depinde nu numai de ceea ce scrii; cum prezinţi ceea ce spui este la fel de important.

CV-ul ar fi bine: • să se întindă pe aproximativ 2-3 pagini; • să nu conţină greşeli gramaticale sau de exprimare; • să conţină un text clar şi uşor de urmărit, cu un un aspect general plăcut şi atractiv. • fontul ales să fie sobru (nu vă sfătuim să alegeţi unul cursiv, utilizat, îndeobşte, în felicitări) şi nici

prea mic (greu de citit), dar nici prea mare (agresează ochiul).• paragrafele să nu fie prea lungi (greu de urmărit); • titlurile importante să fie marcate în bold, iar informaţia să fie aşezată într-o ordine logică, ur-

mând un criteriu cronologic, funcţional sau orientat;• să includă neapărat datele generale, de tip: nume, adresă, telefonul şi adresa de e-mail, preci-

zate încă de la început; • să conţină cuvinte-cheie adecvate pentru postul vizat (de pildă, cuvinte ce implică dinamism sau

termeni tehnici); • să nu conţină repetiţii deranjante, ar fi de dorit să fie folosite verbe care indică acţiunea, precum

„a dezvolta”, „a conduce” sau „a destina” pentru a sublinia realizările tale şi nu propoziţii declara-tive precum „am participat”, „am asistat la”, iar pe cât se poate, să fie evitate construcţiile pasive, precum „eram responsabil cu …”

ERORI în redactarea unui CV:• Absenţa unor date esenţiale: adresa şi telefonul la care poţi fi contactat• Scrisul de mână: să redactezi CV-ul pe computer.

33

• Prezenţa unor date inutile: nu specifica aspecte care nu au legătură cu serviciul (nu-şi au locul orientarea politică sau religioasă; culoarea ochilor sau a părului);

• Nu trimite fotografia decât dacă se cere;• Datarea inexactă a anilor privind anumite activităţi; erorile de cronologie arată că nu ai abilităţi

de a lucra cu detaliile sau că eşti neatent;• Nu folosi adjective la superlativ la adresa ta sau despre activităţile pe care le-ai îndeplinit.

În continuare este prezentat modelul de CV european, recomandat în Statele Membre ale Uniunii Europene. (Puteţi descărca un CV European de pe site-urile www.europass.cedefop.europa.eu, www.europass-ro.ro, www.cveuropean.ro)

34 35

La angajare, dosarul personal trebuie să conţină, alături de CV şi referinţe, (pe o foaie separată), o SCRISOARE DE INTENŢIE prin care să îi comunicaţi angajatorului cine sunteţi şi de ce îi trimiteţi CV-ul. Trebuie să vă decideţi cu privire la: • scopul scrisorii, • forma de prezentare a informaţiilor; • informaţiile propriu-zise.

Scrisoarea de intenţie – este un instrument de promovare personală în care candidatul îşi argumentează interesul şi îşi justifică candidatura pentru un post/ funcţie. • Primulparagraf–menţioneazăpentrucepostaplicişideceeşticelmaibuncandidatpentru

postulrespectiv.• Aldoileaparagraf–oferădetaliidesprecumpoţicontribuituîncadrulcompanieişicaresunt

35

calităţile tale care te fac potrivit pentru postul respectiv. • Al treilea paragraf – scrie despre scopurile tale, legându-le de domeniul companiei şi de postul

pentru care aplici. Scrisoarea de intenţie nu are o formă fixă, ea este personalizată şi trebuie să răspundă cerinţelor firmei la care vrei să lucrezi. De asemenea, trebuie să fie scurtă, concisă şi atragătoare:

► nu trebuie să depăşească o pagină; ► să conţină paragrafe scurte şi concise; ► să fie tehnoredactată pe computer, cu font uşor de citit; ► evită hârtia colorată; ► nu trimite fotografie, decât dacă se cere; ► nu trebuie să contrazică informaţiile din CV, dar nici nu trebuie să conţină lucrurile din CV. Ea

este un liant între tine şi firma respectivă.

Model de SCRISOARE DE INTENȚIE:Stimate Domnule/Doamnă, Vă adresez această scrisoare de intenție ca răspuns la anunțul dumneavoastră pentru postul de baby sitter publicat în ziar. Am absolvit Liceul Pedagogic și consider că am acumulat multe cunostințe despre psihologia copilului. Astept cu nerabdare să pun în practică aceste cunoștințe, combinate cu abilități utile domeniului și, implicit, job-ului oferit de dvs. Sunt o persoană responsabilă, comunicativă, veselă și prietenoasă. Imi doresc să am șansa de a lucra în familia dumneavoastră, unde aș putea să-mi pun în evidență priceperea și experiența acumulată (conform CV anexat) pentru a îndeplini cerințele postului de baby sitter. Dacă veți considera că motivația și calificarea mea sunt oportune, sunt disponibilă în orice moment pentru a fi contactată în vederea discutării detaliilor unei posibile colaborări.

Vă multumesc,Prenume Nume...

Dacă CV-ul este un instrument necesar pentru a-i stârni interesul celui care vă angajează, scrisoarea de intenţie este „ambalajul”. Dacă în baza scrisorii de intenţie şi a CV-ului aţi fost selectat la interviu trebuie să vă pregătiţi pentru acest pas.

Interviul de angajare este o conversaţie pe care o porţi cu diverşi oameni care conduc o fimă sau o instituţie, despre abilităţile tale personale, despre motivaţia de a lucra la fima respectivă, despre pretenţiile salariale.

36 37

Scopul tău este să-l convingi pe cel care te intervievează că tu eşti persoana cea mai potrivită pen-tru postul respectiv. Interviul de angajare presupune o relaţionare faţă în faţă între candidat şi persoana din cadrul firmei. Rostul interviului este de a reliza o cunoaştere şi o informare reciprocă.

Probleme abordate în interviu: • perioada de pregătire şcolară şi profesională;• experienţa profesională;• abilităţi extraprofesionale;• alte date personale, negocierea salariului. Interviul, ca orice examen, este adesea o metoda de auto/evaluare. Pentru a te prezenta într-o lumină favorabilă, ţine cont de următoarele:

► pregătirea pentru interviu, detectând nevoile angajatorului; ► modul de a te prezenta, de a te comporta; ► întrebările caracteristice interviului; ► o posibilă negociere; ► depăşirea insuccesului, învăţămintele.

Posibile întrebări la un interviu: Ѵ Ce nivel de studii şi ce experienţă aveţi ? Ѵ De cât timp lucraţi în această profesie ? Ѵ De ce doriţi această slujbă ? Ѵ Care sunt punctele dumneavoastra tari ? Ѵ Care sunt punctele dumneavoastra slabe ? Ѵ Ce ştiți despre instituţia noastră ? Ѵ Ce v-a determinat să vă schimbați locul de muncă ? Ѵ Cum va vedeți peste 5 ani ? Ѵ Ce așteptări salariale aveți ? Ѵ Cum puteți aduce un plus de valoare companiei ? Ѵ Dacă n-ar trebui să munciți, ce ați face ? Ѵ Ce întrebări vreți să ne adresați ?

La un interviu trebuie să ştii să comunici, să eviţi capcanele sau întrebările încuietoare, să arăţi că eşti persoana potrivită pentru postul respectiv. Dacă vei demonstra că eşti bun în ceea ce faci şi eşti de folos la locul de muncă, şansele de a fi angajat/ promovat sunt foarte mari. În mod concret, în procesul întocmirii unui bilanţ al competenţelor unei persoane se parcurg următoarele etape (Jigău, 2001): • informarea detaliată a beneficiarilor - persoane sau întreprinderi despre conţinutul şi justificarea

acestui demers; • informarea comisiei de evaluare asupra contextului şi condiţiilor de muncă ale clientului; • evaluarea aptitudinilor, deprinderilor, abilităţilor, competenţelor generale şi specifice, experienţei

clientului;

37

• analiza sistemului personal de interese, atitudini şi motivaţii;• determinarea potenţialelor căi de evoluţie profesională;• identificarea posibilităţii de creionare a unui nou proiect de dezvoltare a carierei • clientului, eventual, de demarare de noi stagii de formare; • stabilirea etapelor de punere în practică a proiectelor cu privire la carieră” Dobândirea unei bune pregătiri profesionale este corelată cu nivelul aptitudinlor și cu trăsăturile de caracter. Aceştia contribuie la sporirea eficienţei activităţii, succes şi competenţă profesională, recunoaştere socială.

Succesul pe termen lung în profesie presupune şi formarea unei conştiinţe şi culturi profesionale adecvate. Cristalizarea acestora este posibilă atunci când angajatul îşi cunoaşte drepturile şi înda-toririle şi dispune de priceperile şi deprinderile pe care le presupune exercitarea cu succes a pro-fesiei respective. Ajustarea la dinamica profesiilor presupune disponibilitatea adulţilor de a dobândi cunoştinţe, deprinderi şi atitudini noi.

38 39

5. Networking - rețeaua de contact

Folosiţi-vă fără nici o reţinere de orice relaţie pe care o aveţi pentru a descoperi un loc de muncă vacant. Apelaţi la familie, rude, colegi, cunoştinţe, asociaţii profesionale sau specialişti care lucrează în domeniul în care intenţionaţi să vă angajaţi. Veţi fi surprinşi de câte punţi de legătură veţi găsi.

Cheia succesului lucrului în reţea este ajutorul reciproc. Abilitatea de a contacta oameni, de a le oferi informaţii și idei de afaceri, presupune identificarea şi construirea relaţiilor personale şi profesionale cu scopul împărtăşirii experienţelor, oportunităţilor şi resurselor materiale şi umane.

Networking-ul este perceput la scară largă drept o unealtă de business - unii oameni de afaceri îl asociază mai degrabă cu un timp investit în afacere. Majoritatea evenimentelor de business networking se desfășoară pe plan local, având participanți din diverse industrii, deși se desfășoară și evenimente reprezentând o singură industrie. Având posibilitatea de a participa la întâlniri regulate, poți oferi și obține informații în mod frecvent, poți monitoriza evoluția afacerilor și planurilor de viitor din întreaga regiune și cunoscând toate aceste lucruri înainte de a deveni oficiale, networking-ul poate constitui un avantaj foarte important în diferite circumstanțe. Prin sistemul de relații creat poți de asemenea construi parteneriate, afaceri, precum și prietenii autentice. Acest lucru de obicei constituie coloana vertebrală a unui număr foarte mare de relații comerciale în viitor.

Contactele regionale facilitează de asemenea desfășurarea mai multor întâlniri informale, în afara evenimentelor de networking, precum și construirea unor rețele mai mici ce pot servi anumitor scop-uri într-un anumit domeniu sau industrie, spre exemplu job hunting sau head hunting. În aceste situații rețeaua de networking inițială poate juca pur și simplu rolul de context.

39

6. Managementul și accesul la informații

Informarea reprezintă o cerinţă esenţială a societăţii moderne. Un individ puternic, adaptat cerinţelor sociale şi economice - este un individ bine informat. De aceea, pe lângă cunoaşterea abilităţilor şi intereselor personale, serviciile de consilierea carierei adulţilor trebuie să faciliteze accesul la informaţii actuale şi veridice asupra cererii şi ofertei de pe piaţa muncii locală / naţională, situaţia celor mai căutate meserii sau a celor uzate moral, să permită familiarizarea cu aspecte practice ale diverselor profesii, să ofere sugestii asupra celor mai utile modalităţi de căutare a unui loc de muncă. Explorarea educaţională şi ocupaţională are ca scop căutarea şi interpretarea informaţiilor privind traseele educaţionale şi piaţa muncii. Planificarea carierei se bazează pe punerea în relaţie dinamică a primelor două etape.

Activitatea de informare referitoare la oportunităţile de dezvoltarea carierei trebuie să se realizeze de a lungul întregii vieţi a individului: în stadiul iniţial al alegerii şcolare şi profesionale, cât şi pe par-curs, după ce individul a finalizat un stagiu de formare profesională şi caută să se angajeze sau în timpul vieţii active pentru schimbarea slujbei.

Informarea trebuie să se facă pe baza datelor din Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), cu precizarea sintetică a factorilor implicaţi, ordin fizic sau psihic, gradul de pregătire pe care îl solicită fiecare profesie sau conţinutul activităţii desfăşurate. Prin consultarea COR se identifică profesiile potrivite şi se pot cunoaşte ramurile economiei naţionale şi nivelurile de pregătire cerute.

Informaţiile pot fi asimilate şi interpretate în moduri diferite de persoane cu diferite niveluri de educaţie, de o anumită vârstă, gen, mediu socio economic şi cultural de provenienţă sau apartenenţă familială. Normele de grup sau stereotipurile vehiculate şi acceptate de anumite categorii de persoane (din mediul rural, grupuri minoritare) sunt hotărâtoare în utilizarea ofertei de informaţii colectate. Spre exemplu, unele dintre stereotipurile comune cu privire la muncă sunt cele legate de:• munca „la negru” în străinătate sau în ţară este avantajoasă • un loc de muncă bun se ocupă prin „pile” şi nu contează prea mult calităţile personale şi pregătirea

şcolară;• din muncă cinstită nu se face avere;• doar persoanele bune de gură şi cu tupeu reuşesc şi nimeni nu mai apreciază astăzi modestia,

tenacitatea şi conştiinciozitatea.

Cunoaşterea noutăţilor în domeniu, a modalităţilor de colaborare cu alte instituţii, elaborarea unor programe de consiliere şi de dezvoltare personală a adulţilor, derularea unor proiecte de cerc-etare şi publicarea rezultatelor în reviste de specialitate sunt condiţii esenţiale pentru optimizarea activităţii de consiliere.

O problemă importantă este cea legată de asigurarea accesului la informaţii a persoanelor adulte care au nevoie de aceste date, în termeni de adecvare, calitate relevantă, încredere, consistenţă, completitudine, aplicabilitate, actualitate etc. ale acestora în raport cu nevoile dinamice ale utiliza-torilor. (Jigău, 2003)

40 41

Utilizarea informaţiilor în luarea deciziei (de exemplu) presupune o succesiune de procese care vizează: receptarea, decodarea, interpretarea, aprecierea consistenţei, utilităţii şi importanţei pentru sine a acestor date.

Atât pentru tineri, cât şi pentru adulţi, oferta simplă de informaţii este insuficientă pentru a se con-tura o decizie cu privire la educaţie şi formare iniţială şi continuă, a găsi un loc de muncă sau a se proiecta o rută de dezvoltarea carierei adecvată exigenţelor personale. Această observaţie este valabilă şi în alte situaţii de natură economică, politică, culturală sau socială. Accesarea de informaţii nu înseamnă şi rezolvarea problemelor, ci presupune şi o atitudine activă a indivizilor în a întreprinde ceva pentru ei înşişi: căutare, formare, educaţie, practică etc.; acest pro-ces se derulează în timp. Este de presupus că în acest interval adultul are:• nevoi, interese şi preferinţe (manifeste sau latente) stabile;• informaţii suficient de variate care se pot constitui în alternative reale în procesul conturării de-

ciziei cu privire la carieră;• disponibilitatea clientului în plan intelectual, al voinţei şi motivaţiei de a se angaja în acest proces;• imagine clară despre viitorul său în planul dezvoltării carierei (inclusiv proiectată în succesiuni

temporale);• posibilitatea personală de a acţiona, de a se implica activ în propria inserţie socio profesională,

utilizând toate resursele de care dispune.

Cea mai eficientă strategie în managementul informaţiilor este centrarea pe nevoile personale și nu focalizarea pe resursele de informare.

Cantitatea de informaţii reale şi direct utilizabile despre anumite alternative posibil a fi alese drept căi de dezvoltare a carierei sau, altfel spus, de acceptare a unei anumite slujbe, are importanţă decisivă în luarea deciziei de angajare sau promovare profesională.

Informaţiile bazate pe Internet devin tot mai semnificative pentru orientarea carierei. Acestea pot fi subdivizate în web site-uri, de regulă gratuite, care pot conţine trimiteri utile la programe de au-toevaluare, programe pentru mobilităţi profesionale, servicii de informaţii pentru carieră, informaţii oferite de universităţi cu privire la filierele de studiu, serviciile unor instituţii educaţionale, oferte de locuri de muncă, ajutor cu privire la deciziile în alegerea carierei sau re-orientare.

Adultul poate fi vulnerabil în faţa realităţilor sociale sau economice şi, la rândul său, are nevoie de orientare, de informaţii şi sprijin. Procesul consilierii carierei adulţilor apare astfel, ca o nevoie atât socială, cât şi individuală, necesitând specialişti care să dispună de cunoştinţe şi metode specifice de lucru.

Există o abundenţă de tehnologie media şi de sisteme informaţionale cu relevanţă pentru orientarea carierei: • Baze de date despre educaţie, formare, profesii, fişa postului;• Sisteme compatibile cu atributele individului (interese, abilităţi, etc.) şi profile ocupaţionale;• Programe de dezvoltarea abilităţilor de căutare a unui loc de muncă;• Programe de autoinstruire pentru a candida la diferite locuri de muncă;• este psihometrice de abilităţi, talente, interese, trăsături de personalitate.

41

Site-urile oferă posibilitatea căutării de cereri/oferte de muncă din diverse localităţi. Îţi poţi înregistra CV-ul online şi te poţi abona şi la un newsletter care ne oferă cele mai noi oferte. Solicitantul locului de muncă trebuie să-şi completeze CV-ul, să contacteze angajatorii sau să lase coordonatele per-sonale pentru a fi găsit de aceştia.

Altfel este receptată informaţia care provine de la părinţi sau prieteni, în comparaţie cu cea oferită de instituţii, persoane necunoscute sau furnizate prin web site uri pe Internet, broşuri şi ziare.Persoanele tinere şi adulte trebuie să conştientizeze că dinamica pieţei muncii, actuală şi de perspectivă, implică învăţare continuă, mobilitate ocupaţională, iniţiativă personală, comunicare, antreprenoriat, asumarea de roluri sociale în cadrul comunităţii.

Tehnologiile informatice şi de comunicare sunt utilizate pe scară largă în prestarea unor servicii de informare şi consiliere a carierei, cu o gamă largă de aplicaţii. Tehnologiile determină transfor-marea serviciilor de consiliere şi orientare, având rolul de instrument, de alternativă şi de agent al schimbării; oferă instrumente noi pentru carieră şi pentru găsirea unei slujbe, disponibile pe Internet, cum ar fi: baze de date cu locuri de muncă, servicii oferite de consilierii carierei sau informaţii despre ocupaţii, ca instrumente necesare pentru luarea deciziilor în carieră şi găsirea unui loc de muncă.

Ca principale avantaje ale utilizării programelor de orientare asistate de calculator se diferenţiază:• flexibilitatea modului de prezentare a informaţiilor, selectarea rapidă a acestora cu ajutorul crit-

eriilor multiple, cuvintelor cheie• personalizarea timpului de acces la informaţii şi sporirea gradului de autonomie a beneficiarilor

faţă de consilieri• creşterea posibilităţilor de stocare, regăsire, manipulare şi corelare a informaţiilor despre per-

soane, ocupaţii, instituţii pentru a răspunde nevoilor unui public numeros• ameliorarea raportului număr de clienţi/consilier şi scăderea costurilor sociale ale consilierii şi

orientării.

Opţiunea E Learning propune ca serviciile de orientare şi consiliere vocaţională să ofere acces uni-versal la formare, la piaţa muncii şi la oportunităţile privind cariera în domeniul deprinderilor speci-fice noilor tehnologii.

Comisia Europeană a propus crearea unui Forum de orientare (Watts, 1996) în vederea optimizării parteneriatului şi cooperării între autorităţile naţionale, partenerii sociali şi comisie în domeniul educaţiei permanente şi orientării profesionale.

Pe baza analizei de conţinut, informaţiile furnizate prin intermediul programelor de consilierea carierei prin TIC vizează următoarele aspecte:• studii, instituţii filiere, profile, specializări, programe, facilităţi oferite etc.,• formare, monografii, adrese ale instituţiilor de formare, tipuri de cursuri oferite,• meserii, ocupaţii, locuri de muncă: monografii profesionale, descrierea analitică a meseriilor,

profile ocupaţionale, cerinţe şi condiţii de lucru,• tehnici de căutare a unei slujbe, de recrutare, de (re)inserţie etc.,

42 43

Listele de discuţii sunt utilizate pentru oferire de informaţii, consultaţii, schimb de resurse şi ma-teriale pe suport electronic.

Motoarele de căutare şi bazele de date oferă informaţiile dorite ce sunt accesate pornind de la „date cheie”(meserie, job description, anunț angajare ..).

Prin explorarea pe cont propriu a bazelor de date şi paginilor web, se pot obţine informaţii despre piaţa muncii, angajare, programe de formare, tehnici de căutare a unui loc de muncă, autoevaluare şi altele de interes pentru carieră.Instrumentele de informare cu privire la profesii, includ caracteristicile de bază ale unor meserii, înda-toririle, nivelul de responsabilitate şi capacităţile, cunoştinţele şi cerinţele fizice necesare exercitării acelei profesii. Acestea trebuie să specifice şi mediul (sectorul public, sectorul privat), să ofere min-imul necesar de informaţii relevante (succintă descriere a ocupaţiei, activităţile de muncă implicate şi cerinţe pentru a profesa acea ocupaţie). Se recomandă ca pe lângă acestea să se detalieze şi in-strumentele de muncă utilizate, condiţiile de muncă, aspectele fizice, capacităţile si abilităţile cerute, practicile tipice de angajare, calificarea şi diplomele cerute, salarizare, oportunităţile de angajare şi sursele pentru obţinerea mai multor informaţii. Centrarea pe resursele existente, pe tipurile şi categoriile de informaţii găsite şi cu niveluri variabile de complexitate și actualitate, este un demers nu tocmai facil.

În multe ţări oferta de programe informatizate pentru consilierea carierei este extrem de mare. În România amintim:• SEMM (Serviciul electronic de mediere a muncii) – www.semm.ro• Estia http://estia.ise.ro• Eurostage,• InterOPTIONS• CNROP (www.cnrop.ise.ro)• Portalul PLOTEUS (Portal for Learning Opportunities throughout European Space) http://ploteus.net.

Evoluţia cerinţelor locurilor de muncă se referă la aspecte cum ar fi:• creşterea complexităţii sarcinilor care trebuie îndeplinite;• sporirea numărului şi complexităţii cunoştinţelor, deprinderilor şi abilităţilor necesare pentru pre-

starea unor profesii;• exercitarea unor presiuni crescute pentru a lua decizii în mod individual, rapid şi cu responsabili-

tate crescândă;• accentuarea rolului abilităţilor de comunicare eficientă;• dezvoltarea motivaţiei, iniţiativei şi flexibilităţii în îndeplinirea sarcinilor de muncă (Băban, 2001).

Aşa-zisele „deprinderi ale secolului al XXI-lea”, cum sunt cele de comunicare, de rezolvare a problemelor şi de raţionament, se referă la utilizarea tehnologiilor informatice şi de comunicare, la gestionarea timpului, informaţiilor şi resurselor materiale, umane, financiare, alcătuiesc nucleul „tare” al portofoliului fiecărui individ care intră competitiv pe piaţa forţei de muncă.Abilitatea de a institui un management personal profitabil al informaţiilor este una dintre cele mai căutate aptitudini, alături de cunoştinţele de specialitate, abilităţile de comunicare, utilizarea teh-nologiilor informatice şi de comunicare etc.

43

7. Antreprenoriat

De-a lungul timpului mai multe instituții naționale și internaționale având ca principalǎ activitate stud-ierea mediului și a comportamentului antreprenorial au definit antreprenorul astfel: „Un antreprenor este o persoanǎ care, pe baza unor clauze și condiții contractuale, se obligǎ sǎ presteze în favoarea altei persoane și organizații, diverse lucrǎri (industriale, de construcții, etc.), în schimbul unei recom-pense dinainte stabilite.” (http://ro.wikipedia.org/wiki/Antreprenoriat)

Chiar dacă adultul manifestă o satisfacţie reală în munca pe care o desfăşoară, pe termen lung motivaţia poate scădea în cazul în care nu intervine o promovare profesională. În unele cazuri, pro-cesul promovării se realizează automat, pe măsură ce adultul avansează în vârstă şi dobândeşte vechime în muncă. Este important însă ca angajaţii pe parcursul carierei să cunoască importanţa dezvoltării lor profesionale şi să aibă o motivaţie corespunzătoare şi un obiectiv clar şi realist pe termen definit.

Schimbarea slujbei poate interveni fie atunci când adultul a pierdut un loc de muncă, fie prin căutarea activă, în cazul în care se transferă la un nou loc de muncă unde consideră că sunt condiţii mai bune de activitate profesională.

În societatea actuală se valorizează spiritul de iniţiativă în dezvoltarea micilor afaceri. În acest sens, adulţii au nevoie de educaţie antreprenorială care să le stimuleze iniţiativa în a întreprinde acţiuni şi afaceri care să răspundă unor nevoi sociale şi personale.

Antreprenoriatul înseamnă să fii întreprinzător, să porneşti o afacere, independenţă şi uneori, chiar nesiguranţa locului de muncă. O altă posibilitate de angajare este să începi propria afacere. Îţi trebuie câteva lucruri: personalitate puternică, motivaţie, ştiinţă despre business și experienţă profesională. Folosiţi timpul liber pentru a vă îmbunătăţi abilităţile. Continuaţi-vă studiile, urmaţi cursuri pentru reîmprospătarea cunoştinţelor, specializându-vă pentru postul pe care-l doriţi cu adevărat.

Un antreprenor este un agent economic care adoptǎ un comportament activ și novator, care acceptǎ deliberat riscuri financiare pentru a dezvolta proiecte noi.

Caracteristici ale antreprenorilor:• Determinare și perseverențǎ: dedicarea totalǎ cǎtre succes , depǎșesc obstacolele• Dorința de a câștiga: văd șansele de câștig • Cǎutarea feedback-ului: au dorința puternicǎ de a ști cât de bine și sunt dispuși sǎ învețe din

greșeli • Rezolvarea problemelor persistente: nu sunt intimidați de situații dificile. Încrederea în sine și

optimismul general îl fac sǎ vadǎ imposibilul ca pe ceva ce doar necesitǎ mai mult timp pentru a fi rezolvat. Problemele simple îl plictisesc.

• Inițiativǎ și responsabilitate: Antreprenorii au fost întotdeauna considerați persoane independente,

44 45

ei cautǎ și preiau inițiativa, se pun în situații în care sunt personal rǎspunzǎtori pentru succesul sau eșecul întregii operațiuni.

• Orientare spre oportunitǎți: concentrarea spre oportunitate mai mult decât spre resurse, structurǎ sau strategie. Când se hotǎrǎsc sǎ întreprindǎ o acțiune o fac într-un mod calculat, încearcǎ sǎ facǎ totul pentru a obține cât mai multe șanse de câștig.

• Toleranțǎ pentru eșec: folosesc eșecul ca pe o experiențǎ din care pot învǎța ceva.• Încredere în sine și optimism: îi fac și pe ceilalți sǎ-și menținǎ propriul optimism.• Realizarea de viziuni: au o viziune sau concept despre ceea ce vor sǎ fie firma lor. (de exem-

plu, Steve Jobs de la Apple Computers dorește ca firma sa sǎ producǎ microcomputere ce pot fi folosite de oricine, de la copiii din școli pânǎ la oamenii de afaceri)

• Nivelul mare de energie: își dozeazǎ cantitatea de energie monitorizând cu grijǎ ce mǎnâncǎ, ce beau, fac exerciții fizice și știu când sǎ se retragǎ pentru relaxare.

• Creativitatea și spiritul de inovație• Independență • Lucrul în echipǎ • Abilitǎți manageriale

A fi antreprenor înseamnă a crede cu tărie într-o cauză, fapt ce-ți dă puterea de a te lupta pentru ea, chiar dacă nu știi de la început care va fi rezultatul final. A fi antreprenor înseamnă a-ți asuma riscuri mai mari decât un manager.

În paralel cu aceste avantaje există și riscuri pe care un antreprenor și le asumă când începe o afacere. Unul ar fi renunțarea la ideea unui loc de muncă stabil ca angajat pentru un loc de muncă nesigur (cel puțin în faza de început a afacerii); de asemenea, se poate ca în afacere să învestești bani din propriul tău buzunar, pe care, în caz de eșec, să nu îi mai poți recupera; mai mult, este posibil să te înglodezi în datorii pe care sa-ți fie greu să le restitui. S-ar putea ca pe sectorul de piață pe care ți l-ai ales concurența să fie prea puternică, sau să ai probleme cu găsirea și angajarea unor oameni cu adevărat competenți.

Toate aceste riscuri sunt reale și trebuie să fii conștient de ele pentru a putea valorifica partea pozitivă. Atunci când cineva riscă înseamnă că are ceva de câștigat, iar șansa ta de câștig există. Sunt necesare următoarele calități:1. Capacitatea de a munci mult și din ce în ce mai mult pe măsură ce afacerea se dezvoltă.2. Forța de a avea o atitudine pozitivă chiar și în momentele defavorabile, de criză; un antreprenor

trebuie să aibă tăria de a nu renunța la primul semn de dificultate.3. Puterea de a lua decizii dificile - tu vei lua majoritatea deciziilor asupra ta și a afacerii tale, însă

destul de puține vor fi ușor de luat.4. Capacitatea de a învăța din greșeli, de a nu le considera obstacole în calea reușitei tale, ci

oportunități prin care afli cum trebuie să faci, văzând cum nu trebuie să faci.

Dezvoltarea abilităţilor antreprenoriale presupune iniţierea în procesul de evaluare şi realizare a ideii de afaceri, accesarea şi gestionarea eficientă a resurselor, asimilirea unor noţiuni esenţiale despre piaţa muncii, caracteristicile pieţei ca element determinant al iniţierii şi derulării afacerii, modul de funcţionare şi managementul afacerii, etica şi responsabilitatea în afaceri, riscul şi reuşita în afaceri.

45

Proprietate a antreprenorului, societatea comercială (întreprinderea, firma) este o formă de or-ganizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată, în condiţiile legii, să facă acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit prin realizarea de bunuri materiale, respectiv prestarea de servicii, din vânzarea acestora pe piaţă, în condiţii de concurenţă.

Buna funcţionare a unei societăţi comerciale sau firme este determinată de asigurarea resurselor umane, financiare, materiale şi informaţionale necesare, de existenţa unei baze materiale (clădiri, spaţii de producţie, depozitare etc.), de echipamente (utilaje, instalaţii, aparatură), de active corpo-rale şi necorporale, în concordanţă cu profilul, natura şi amploarea obiectivelor sale propuse.

Cum pornești de la un hobby la o afacere?

O afacere porneşte întotdeauna de la o idee, menită să aducă profit odată cu punerea sa în aplicare, însă, de cele mai multe ori, drumul de la teorie la practică este anevoios şi presărat cu multe greutăţi şi obstacole. Sunt multe motive pentru care ar trebui să pregătiţi un plan de afaceri.

Primul pas în afacere, trebuie să înceapă cu planul afacerii. Dupa ce ți-ai ales pasiunea în jurul căreia iți vei construi afacerea, te apuci de întocmit planul afacerii. Iți stabilești scopurile, iei în calcul problemele care ar putea să apară și modul în care le vei rezolva, alcătuiești un buget pe care ești disponibil să-l cheltuiești, construiești strategia de promovare, etc.

Planul de afaceri se referă fie la promovarea unei firme noi, fie la lansarea unui proiect important într-o întreprindere existentă.

Planul de afaceri este un studiu complex care se elaborează în vederea începerii unei afaceri noi, în cazul în care întreprinderea solicită credite pentru investiţii şi restructurare, pentru constituirea unei societăţi mixte, în caz de fuziune, divizare, etc.

Ce trebuie să știi când pornești o afacere: 1. Să strângi informații despre firma ta, clienții tăi, concurență, industrie, procesul de producție

și operațiuni, personal, precum și informații financiar-contabile;2. Să le analizezi din toate punctele de vedere pentru a vedea cauza situației actuale, oportunitățile

și amenințările din interior și din jurul firmei;3. Să le folosești în activitatea viitoare pentru a obține un profit confortabil, de durată. Planul de afaceri permite investitorilor de capital, băncilor, altor agenţi economici să cunoască star-ea actuală şi perspectivele întreprinderii în competiţie cu alţi parteneri. El trebuie să dea răspunsuri la câteva întrebări fundamentale:

► Cine sunteţi ? ► Ce faceţi ? ► De unde veniţi ? ► Unde vreţi să ajungeţi ?

46 47

În literatura clasică s-au identificat trei tipuri de întreprinzători:1. Întreprinzători conducători al căror obiectiv principal îl constituie siguranţa.2. Întreprinzători inovativi al căror obiectiv principal este dorinţa de a avea senzaţii.3. Întreprinzători controlori care urmăresc câştigarea şi menţinerea puterii.

Rolul antreprenorului în economia contemporană (Năstase, 2009):• Sunt cei care dezvoltă modele noi şi îndrăzneţe, vin cu soluţii absolut inovatoare• Sunt cei care îşi asumă o parte din riscurile asociate dezvoltării afacerii, au viziunea şi

încăpăţânarea de a reuşi şi de a găsi formula de succes• Antreprenorii sunt, fără îndoială, “purtătorii” cunoaşterii, cei care o diseminează în societate şi

găsesc formulele stabile în care eficienţa este maximizată

Afacerea are un punct de origine şi un moment final pe scala timpului iar dacă identificăm corect oportunitatea şi vom construi o afacere pe măsură, vom genera consecinţe economice pozitive ma-terializate prin eficienţă.

Dacă ideea de afacere adoptată este deja înregistrată pentru a o putea exploata, va trebui înregistrată în sistem de franciză. Există site-uri profesionale care promovează idei de afaceri şi care asigură o consiliere iniţială punând la dispoziţia doritorilor informaţii legate de atractivitatea şi conţinutul afacerii.

Pot fi consultate site-urile: www.manager.ro www.ideideafaceri.ro www.afacerilacheie.ro www.apce.com www.entrepreneur.com www.entrepreneurship.com

Fiecare idee promovată de aceste mijloace de informare trebuie analizată şi regândită prin pris-ma condiţiilor particulare în care vrem să o implementăm: zonă geografică, demografie specifică, resursele disponibile şi compatibilitatea afacere-antreprenor.

Pentru a realiza o afacerea este important de a avea o similitudine între propria personalitate şi afacerea pe care doriţi să o realizaţi. Este necesar de a realiza o autoanaliză pentru a evidenţia punctele forte pe care vă puteţi baza şi punctele slabe care vă vor împiedica în propriul demers. • Cărui tip îi corespunde personalitatea dvs (riguros / taciturn / extravertit / timid / autoritar) ? • Care este potenţialul dvs (în funcţie de starea psihică, fizică, rezistenţa la stres, capacitatea de

negociere, creativ, capabil de a relaţiona cu oamenii, comunicativ, etc.) ? • Care sunt motivaţiile demersului dvs ? • Care sunt obiectivele dvs personale ?• Care sunt competenţele dvs (diplome, calificări, practici profesionale, experienţă, etc.) ? • Care sunt constrângerile personale (sănătate, finanţe, capacitate de împrumut, disponibilitate

de timp) ?

47

Antreprenorii înşişi identifică şi o serie de piedici posibile în dezvoltarea afacerilor. • lipsa resurselor financiare • dinamica imprevizibilă a preţurilor • lipsa mijloacelor de comunicaţie de tip internet • precaritatea infrastructurii

48 49

8. Anexe

Căutarea unui loc de muncă Chestionar de verificare a cunoștințelor

Urmează un chestionar care va fi redactat în mod individual. Pentru fiecare întrebare există un sin-gur răspuns; bifaţi răspunsul pe care îl consideraţi potrivit.

1. Pentru a căuta şi găsi un loc de muncă, trebuie să:a. Încercaţi să înţelegeţi cum este formată piaţa de referinţă b. Evitaţi să găsiţi informaţii disponibile cu privire la organizaţiile care operează pe piaţa de referinţăc. Fiţi indiferent(ă) la toate anunţurile de mică publicitate

2. Pentru a căuta şi găsi un loc de muncă, trebuie să evitaţi să:a. Răspundeţi numai anunţurilor de mică publicitate ce solicită abilităţile pe care le deţineţi b. Fiţi indiferent(ă) la toate anunţurile de mică publicitatec. Încercaţi să înţelegeţi cum este compusă piaţa de referinţă

3. Care este primul lucru pe care trebuie să îl faceţi atunci când sunteţi în căutarea unui loc de muncă ?a. Să obţineţi informaţii utile despre firma/ compania care vă intereseazăb. Să înţelegeţi care este locul de muncă potrivit pentru dumneavoastrăc. Să trimiteţi curriculumul vitae la cât mai multe companii

4. Care dintre următoarele strategii poate fi considerată activă în găsirea unui loc de muncă ?a. Să răspundeţi anunţurilor de mică publicitateb. Să publicaţi anunţuri în ziarec. Să vă folosiţi contactele personale şi trimitere aplicaţiilor către companiile/ firmele de interes

5. În căutarea activă a unui loc de muncă, trebuie să:a. Foloseşti metode diverse, de la contactele personale la anunţuri de mică publicitate b. Postezi mii de curriculumuri vitaec. Te înregistrezi în toate bazele de date existente pentru căutarea unui loc de muncă

6. Pentru a cunoaşte piaţa muncii este necesar:a. Să vă informaţi despre tendinţele din domeniul de angajare oferite de instituţiile specializate în realizarea de sondajeb. Să citiţi anunţuri din ziarec. Să sunaţi managerii de personal ai companiilor

49

7. Curriculum vitae european este:a. O declaraţie auto-validatăb. O certificare a competenţelorc. Un afidavit

8. Curriculum vitae european furnizează informaţii despre:a. Competenţele lingvistice, experienţa de lucru, calificările şi nivelurile de educaţie şi formare, competenţelor lingvistice şi abilităţilor care nu sunt incluse în educaţia formală şi în traseul de for-mareb. Abilităţile şi competenţele obţinute în cadrul educaţiei formale şi experienţei şcolare în alte ţăric. Capacităţile lingvistice

9. Curriculum vitae trebuie neapărat să conţină:a. Nivelul educaţional absolvitb. Datac. Cunoştinţe lingvistice

10. Care sunt, dintre caracteristicile listate mai jos, cele obligatorii pentru un curriculum vitae bun?a. Sinteza şi buna schematizarea pentru a facilita lizibilitatea şi înţelegereab. Stilul formal de redactare şi detaliile despre dumneavoastrăc. Cât mai multe detalii şi referinţe

11. Care dintre următoarele propuneri ar trebui exclusă în redactarea unui curriculum vitae?a. Sinteza şi bună schematizarea pentru a facilita lizibilitatea şi înţelegereab. Informaţiile trebuie să aibă un sens logic şi trebuie ordonate cronologicc. Motivele demisiei de la fostul loc de muncă, mai ales dacă aceasta se datorează insatisfacţiei faţă de fostul angajator

12. Ce trebuie să fac în ziua interviului?a. Să ajung târziu şi gâfâindb. Să mă prezint într-o manieră ordonată şi să încerc să îmi adaptez „look-ul” la tipul de profesionist vizat pentru respectivul loc de muncăc. Să sun cu zece minute înainte pentru a confirma data şi ora interviului

13. Pentru a face faţă unui interviu trebuie să:a. Răspund evaziv şi să folosesc enunţuri scurteb. Să pregătesc câteva subiecte la care să fac referire pe durata interviului printr-o analiză detaliată a experienţelor, competenţelor şi trăsăturilor personalec. Să evit ascultarea cu atenţie a interlocutorului

14. Ce nu trebuie să fac în timpul interviului de selecţie:a. Să îmi controlez nervozitatea şi mesajele non-verbale încercând să arăt interesul şi motivaţiab. Să conduc activ interviul punând întrebări pertinente pentru a-mi clarifica dubiilec. Să îl consider pe examinator ca fiind un judecător şi nu o persoană cu valori, îndoieli şi nesiguranţă

50 51

15. Cum trebuie să mă comport pe durata interviurilor de grup?a. Să încerc să demonstrez că sunt o persoană independentă care vorbeşte continuu şi întrerupe discursul celorlalţib. Să fiu activ, fără însă a fi intruziv, consimţind asupra părerilor celorlalţic. Să analizez polemic subiectul, generând discuţii aprinse

16. Ce trebuie evitat în timpul interviurilor de grup?a. Să îmi concentrez atenţia şi să mă uit numai la un singur membru al grupuluib. Să solicit feedback vizual de la ceilalţi participanţi din grupc. Să obţin aprecierea celorlalţi, fiind înţelegător

51

STRATEGII DE CĂUTARE A UNUI LOC DE MUNCĂ

Totdeauna se va găsi, mai devreme sau mai târziu, un post bun pentru oricine. Trebuie răbdare şi acţionat cu perseverenţă pe baza unei strategii raţionale de căutare a unui loc de muncă.

Întrebări posibile Răspunsuri posibile

În ce domeniu de activitate doresc să lucrez? Servicii, comerţ, sistemul bancar, mass- media, construcţii, turism etc

Ce firme / companii / întreprinderidesfăşoară asemenea activităţi?

Fac pentru mine o listă de lucru cu astfel de date consultând cataloage de firme, pliante, reclame, cartea de telefon..

Care sunt cerinţele angajatorilor faţă de acest post?

Fac lista aptitudinilor, deprinderilor, abilităţilor, capacităţilor dumneavoastră pe care le cred / ştiu necesare şi interesante din punctul de vedere al angajatorului.

Care modalitate de abordare aangajatorului ar fi cea mai potrivită?

Depunerea personală a dosarului, telefonic, prezentarea mea de către cineva etc.

Ce argument l-ar convinge pe angajator că sunt persoana potrivită?

Experienţa, trăsăturile de personalitate, nivelul de educaţie, punctele mele forte, calităţile confirmate în realizări concrete, exemple de activităţi / responsabilităţi, recunoaşterea cinstită a punctelor slabe, entuziasmul.

Cam ce salariu aş putea cere? Apropiat de media salariului branşeivizate.

.

52 53

ANALIZA OCUPAŢIEI

Următoarele repere te vor ajuta să-ţi evaluezi opţiunea de carieră pe mai multe dimensiuni. Încearcă să aduci informaţii cât mai detaliate pentru ca evaluarea ta să fie cât mai corectă. • Ocupaţia ________________________ • Cerinţe educaţionale: ....................................................................................................................• Sarcini şi atribuţii de lucru: .............................................................................................................• Posibilităţi de dezvoltare: ............................................................................................................... • Există ceva care ar face această muncă dificilă sau imposibil de realizat pentru mine? • Am resursele necesare pentru a satisface cerinţele educaţionale necesare? • Îmi aduce resursele materiale de care am nevoie?• Îmi aduce statutul şi forţa socială pe care o doresc în muncă şi comunitate? • Îmi oferă securitatea de care am nevoie? • Îmi oferă stabilitatea de care am nevoie? • Îmi oferă independenţa de care am nevoie?• Voi putea lucra în zona geografică în care doresc?• Îmi aduce stilul de viaţă dorit?• Îmi oferă posibilitatea de dezvoltare pe care mi-o doresc? • Îmi oferă timp pentru familie şi alte activităţi desfăşurate în afara muncii? • Îmi oferă posibilitatea de a fi recunoscut şi valorizat ca individ? • Îmi oferă posibilitatea de a lucra cu oamenii cu care doresc? • Este munca suficient de antrenantă? • Îmi permite şi realizarea unor activităţi de teren? • Evaluarea globală a acestei ocupaţii: •îmi place •îmi place puţin •mi-e indiferentă •nu-mi place •nu-mi place deloc

B. Zece lucruri pentru a cunoaşte o profesie

CARE ESTE ACEASTA(denumirea) _____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

DOMENIUL(sectorul de producţie) Industrie Comerţ Artizanat Agricultură Servicii

FUNCŢIILE (funcţii, îndatoriri, sarcini)(descrieţi pe scurt profesia, sarcinile principale şi responsabilităţile profesionistului)__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

53

MIJLOACELE DE REALIZARE(instrumente)____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CU CINE LUCREAZĂ ?(alţi profesionişti cu care lucrează)_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CALIFICAREA(indicaţi calificarea profesională şi ierarhia în exercitarea profesiei, cerute de lege)__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

PREGĂTIREA PROFESIONALĂ (nivelul educaţional şi de formare)(descrieţi traseul educațional necesar în pregătirea pentru această profesie; în cazul în care nu există o singură experienţă educaţională, indicaţi-o pe cea mai relevantă sau uzuală)__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

CE ŞTIE ŞI CE ŞTIE SĂ FACĂ (ŞI KNOW-HOW-UL ÎN DOMENIU) (care sunt domeniile de formare în care, profesionistul dintr-un anumit domeniu, trebuie să fie com-petent şi care sunt aceste competenţe)__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Cunoştinţe___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Abilităţi_________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Caracteristici personale _______________________________________________________________________________________________________________________________________

Răspunsuri test grilă: 1. a) / 2. a) / 3. c) / 4. c) / 5. a) / 6. a) / 7. a) / 8. a) / 9. b) / 10. a) / 11. c) / 12. b) / 13. b) / 14. c) / 15. b) / 16. a)

54 55

8. Bibliografie

• Aslett, D., Ghidul Carierei de succes, Editura Alex 2000, 1999 • Băban, A. - Consiliere educațională, Ed. Ardealul, Cluj Napoca 2001• Bócșa, E., Munteanu, R. - Consiliere şi orientare în carieră• Eggert, M. - Interviul perfect, Ed. Național, București, 2000• Ghidul carierei mele, Centrul Educatia 2000+, 2003• Ghid metodologic, Orientarea Carierei, proiectul GIANT, ISE, 2010• Jigau, M. - Consilierea carierei, Ed. Sigma, Bucuresti, 2001• Jigău, M. - Consilierea carierei. Un model deschis și flexibil, Euroguidance, 2005• Parkinson Mark - Ghidul carierei, Ed. All Beck, Bucuresti 2002• Păuş, V - Managementul carierei, 2005• Schiopu Ursula - Dictionar de psihologie, Ed. Babel, Bucuresti, 1997• Salade, D. – Ce profesiune să-mi aleg, Idei noi în orientarea şcolară şi profesională, 1978• Tomșa, G. - Dicționar de orientare școlară și profesională, Ed. Afelin, Bucuresti, 1996• Ziarul: Un viitor pentru fiecare, nr. 1 - 8, Proiectul Informare și Consiliere privind Cariera, 1998-2002

http://www.career.fsu.eduhttp://www.career-dev-guidlines.orghttp://www.counseling.org/ethicsproc.htmhttp://www.icg-uk.orghttp://www.nbcc.org/depts/ethicsmain.htmhttp://www.orientation.qc.ca

Proiect implementat de C.N.S.L.R. FRĂȚIA în parteneriat cu Institutul de Educație și Studii Sindicale și Asociația

„Centrul Român de Inițiative”

55

Creșterea nivelului de calificare a persoanelor angajate pe piața muncii

-alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială-

Proiect implementat de C.N.S.L.R. FRĂȚIA în parteneriat cu Institutul de Educație și Studii Sindicale și Asociația

„Centrul Român de Inițiative”

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 „Investește în oameni!”

56Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială

a Uniunii Europene sau a Guvernului României

TITLUL PROGRAMULUIProgramul Operațional Sectorial pentru

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Investește în oameni!

TITLUL PROIECTULUICreșterea nivelului de califi care a persoanelor angajate pe piața muncii,

alternativă la șomajul determinat de criza economico-socială

EDITORUL MATERIALULUIC.N.S.L.R FRĂȚIA

DATA PUBLICĂRIIFebruarie 2010

55112 Ghid Final

Documents

Transcript of 55112 Ghid Final