Ilustratia copertei : Simona Runcan virginla woolf spre far ROMAN TRADUCERE DE ANTOANETA RALIAN PREFATA Sl TABEL CRONOLOGIC DE VERA CALIN BIBLIOTECA PENTRU TOTI 1972 EDITURA MINERVA BUCURESTI Pentru versiunea romneasca toate drepturile rezervate Editurii Minerva (B.P.T.). Vi r gi n i a WO o If TO THK LIGHTHOUSK Pinguin Books, 1964 PHEFATA Tn anul 1027. cnd publica Sfa^rf&MzIMffyP^'^ Woolf" era autoarea etorva romane elo giate, respins3, n orice caz cu aprindere discutate. Noapte si zi (1919), dar, mai ales, Odaia liti Iacob (1922) si Doamna Dalloway (1925) impusesera o formula romanesca, recomandasera o scriitoare a carei viziune " (este cuvntul ei preferat) nedumerea, ntr-un peisaj literar care dc-abia atunci se libera de traditia mult pr elungita a spiritului victorian. (In 1922 aparea Ulysse al lui Joyce.) S-au cautat atunci si de atunci mereu influentele : Bergson si filozofia duratei interioare ; Proust si al sau epos al memoriei ; Jo yce si tehnica monologului interior. Plonjonul n acel slream of consciousness", misterios flux subteran n care romancier ul si personajele sale se scufunda, frngnd linia timpului obiectiv, descoperind regiuni nca virgine ale vieti i psihologice. Despre contactul cu filozofia bcrgsoniana nu exista nici un indiciu n jurnalul Vi rginiei Woolf sau n numei'ousele ei articole de critica si eseuri. Impregnarea trebuie ba se fi produs pe cale os motica, bcrgsonismul intrnd V desigur n sfera de preocupari a cercurilor intelectuale frecventate de romanciera . Descoperirea lui Proust, destul de tardiva, n 1925, dupa cum atesta Jurnalul de scriitor, e ulterioara romanelor care afirma originalitatea Virginiei Woolf. Dar exista numeroase paralelisme de acest gen n istoria literara. Spiritul receptiv al Virginiei Woolf si descopera numaidect afinitatea cu autorul Timpului pierdut. Banuiesc ca ma va influenta, dar totodata ma va face sa ma nfurii pentru fiecare dintre frazele mele." Memoria involuntara teoretizata de Proust acea memorie pe care o declanseaza un nensemnat si banal fapt senzorial, se desfa soara amplu n romanele wooliene, aducnd n lumina constiintei nu lungi cortegii de amintiri care se organiz eaza arborescent, asa cum se ntmpla la Proust, ci scaparari ce se ridica din adncurile timpului si lumineaza o clipa pentru a se stinge numaidect. Pe Joyce l-a respins. ..Dupa parerea mea (Ul.\ sse) e o carie inculta si grosier a..." Si, n alt loc din Jurnal, tot n 1922 : Desigur, geniu, dar nu dintre, acelea cu apele cele mai limpezi. Cartea es

te mprastiata si miloasa ; pretentioasa si vulgara..." S-a mai vorbit despre influenta lui Steme. Poate ca, pasionata cititoare a romancierilor din secolul al XVIII-Ica, Virginia Woolf sa fi desprins de la autorul lui Trist ram Shandy lehni a dezintegrarii prozei, prin desfiintarea cronologiei, procedee care ar fi putui s-o tenteze ini tial ca antidot fata de conventia victoriana. Dar toate aceste consideratii nu ne duc prea departe. Si, -zabovind prea mult asupra faptelor literare ale epocii, cu posibil ecou n opera VirVI giniei Woolf, riscam sa ne asemanam cu tnarul Tan-slcy din romanul care urmeaza, cu cercetatorul pedant obsedat de influenta a ceva asupra cuiva". Tot ceea ee este procedeu tehnic n proza woolfiana se subsumeaza unei viziuni poe tice, se asociaza cu ncercarea de a patrunde misterul relatiilor omenesti ti, n momentele de culminatie atinse d e romanciera, de a descoperi zonele unei autenticitati necontaminate drf conventionalism. Maniera de a lumina o individualitate din unghiuri diferite, scufundarile n fluxu l interior, suprapunerile temporale, discontinuitatea cronologica (..Mi-au trebuit ani de tatonari ca sa d escopar ceea ce numesc eu procedeul meu de sapator, care mi ngaduie sa povestesc trecutul fragmentar, atunci cnd am nev oie"), toate acestea tind spre o alia realitate", adevarata realitate", cum o numeste scriitoarea, atun ci cnd se ntreaba daca, n ciuda forajului adnc, o va putea exprima vreodata (Jurnal de scriitor, iunie 1923 ). Grotele pe care vrea sa ]e sape Virginia Woo]f n spatele fiecaruia dintre persona je, comunicatia pe care do-i'este s-o stabileasca ntre tuneluri, acea penetrabilitate ntre constiintele umane, ce se petrece, n conceptia ei, la nivelul zonelor profunde, snt, n prima si ultima instanta, ncercari de cuprindere a misterului fiintei umane si de extindere a realilatii interioare. Aceste inovatii artistice se afla incorporate toate n 'manul Spre Far. Recitindu-l cu un minim de asociatii VII livresti', esti surprins de calitatea poetica a cartii, dc-exaltarea lirica clin care banuiesti cu s-ar fi nascut. Mereu,

de acum nainte, eulminnd cu acel poem n proza intitulat Valurile, absorbtia realita tii exterioare n textura personajelor se face prin mijlocirea emotiei. Marturisirile autoarei indica unel e surse autobiografice ale romanului Spre Far, amintii i care, se teme ea, ar putea sa imprime cartii o nota pi ea sen timentala". Domnul Ramsay c^te imaginea tatalui Virginiei. Leslie Stephen. Doamna Ramsay, figura centrala, retine cteva din trasaturile mamei pierdute n copi larie. Doamna Ramsay e o femeie matura, frumoasa, mama a opt copii : este o prezenta tulburatoare si misterioasa, care domina romanul si destinele celorlalte personaje, chiar si dupa moartea ei. Enigma acestei feme i calme si calmante, c>, aparenta aproape vegetativa, fiinta tacuta. ..care stie fura sa fi nvatat", tine de inefabilul etern feminin* Feminitatea doamnei Ramsay, emotivitatea ci retinula (",,!e de alta parte, daruitii, inspir atii, cei care, n chip calea geniului. El nu ave miraculos, absorb toate literele dintr-o strafulgerare a geniu ; nici nu pretindea asa ceva ; dar avea, sau ar fi putut sa aiba, forta de a repeta fie care litera a alfabetului, de la A la Z, n ordine si cu acuratete. Si totusi, ntepenise la Q. nai nte deci, spre R !

Simtaminte demne de un conducator de expeditie care, acum ca zapada ncepuse sa ca da si crestetul muntelui se nfasurase n ceata, stie ca va trebui sa se astearna la pamnt si sa moara nainte de revarsatul zorilor, i se furisara n suflet, facnd sa-i paleasca culoarea ochilor, si dndu-i chiar, n spatiul celor doua minute ct tinu rondul sau pe terasa, nfatisarea d ecolorata a batrnetii vestede. Si totusi n-o sa moara culcat la pamnt; o sa afle un colt de stnca unde, cu ochii pironiti asupra furtunii, trudindu-se pna la capat sa-etra-punga bezna, va muri n picioare. N-o sa ajunga niciodata pna la R .' Ramase ca mpietrit lnga urna din care se re-Ararsau muscatele. Dar la urma urmelor , continua el sa se ntrebe, cti oameni, dintr-o mie de milioane, ajungeau pna la lite ra Z ? Desigur, conducatorul unei coloane de sperante pierdute putea sa-si puna aceasta ntrebare si sa-si raspunda, fara a trada expeditia ce-l urma : Poate ca unul'1. Unul 52 dintr-o generatie. Si atunci, poate fi el nvinuit ca nu-i acel unul ? Din moment ce s-a straduit onest, din moment ce a daruit ce era mai bun ntr-insul, pna nu-i mai ramasese nimi c de daruit ? Si faima acelui unul, cit dureaza ? Dar este oare ngaduit, chiar unui er ou pe moarte, sa-si puna ntrebarea, nainte de a nchide ochii, n ce fel va vorbi omenirea despre el mai trziu ? Faima va dura poate doua mii de ani. Si ce nseamna doua mii de ani? (ntreba domnul Ramsay, ironic, eu ochii tinta la gardul viu). ntr-adevar, ce nseamna, contemplate de pe crestetul unui munte, ntinsele pustietati ale secolelor ? Pna si piatra pe care o rostogolesti cu vrful ghetei va dura mai mult dect Shakespeare. Iar mica lui luminita va arde, far a prea multa stralucire, un an sau doi, dupa care va fi absorbita de o lumina mai puter nica, si aceasta, la rndul ei, de o alta si mai vie (scruta atunericul prin nclceala crengil or). Cine, dar, L-ar putea nvinui pe conducatorul acelei coloane a sperantelor pierdute care, la urma urmei, se cata-rase destul de sus pentru a putea deslusi zadarnicia anilor si stingerea stelelor, cine l-ar nvinui >entru ca, nainte ca moartea sa-i fi ncremenit madularele n nemiscare, si-a na ltat la tmpla, cu Secare solemnitate, degetele amortite si si-a n-rePtat umerii, astfel nct expeditia de salvare, cnd 1 sosi, sa-*l gaseasca mort la datorie, n postura de 53 brav ostas ? Domnul Ramsay si ndrepta umerii si ramase teapan linga urna. Cine-l va nvinui daca, stnd astfel, nemiscat, o clipa, gndul i rataceste la faima, l a expeditia de salvare, la tumuli naltati peste osemintele lui de catre discipoli recunoscato

ri ? Si cine, n sfrsit, l va nviiiui pe conducatorul coloanei sortita piei-rii, pentru faptul ca, d upa ce se aventurase spre limitele extreme, secndu-si si ultimul strop de vlaga, si se lasa se furat de somn fara sa-i pese daca se va mai destepta ori ba, simte acum furnicaturi n dege tele mari de la picioare, care-i dau a ntelege ca traieste, si ca, n general, n-are nimic mpotri va sa traiasca, dar ca i-ar fi necesare putina simpatie, si putin whisky si cineva caruia sa-i p ovesteasca de ndata istoria suferintelor sale ? Cine l-ar nvinui ? Cine nu se va bucura n taina, dnd va vedea eroul depunndu-si armura si oprin-du-se la fereastra, pentru a-si contempla sotia si fiul, care la nceput i apar la mare departare, apoi se apropie din ce n ce, pna cnd buzele, cart ea, capetele lor i se detaseaza clar n fata ochilor, desi nca fermecatoare si stranii din pricina intensitatii izolarii sale, a pustietatii secolelor si a stingerii stelelor si, n cele din urma, vrndu-si pipa n buzunar si nclinndu-si magnifica frunte n fata femeii cine oare l-a nvinui ca aduce omagiu frumusetii lumii ? 54 Dar fiul sau l ura. l ura pentru ca venise catre ei, ca se oprise, ca-i privea ; l ura pentru ca-i ntrerupsese ; l ura pentru exaltarea si sublimul gesturilor sale ; pentru capul sa u magnific ; pentru exigenta si egoismul sau (iata-l aici, impu-nndu-le sa ia aminte la el) ; dar, cel mai mult, ura zbrniala si zumzaiala prin care se exprimau emotiile tatalui sau si care , vibrnd n juru-le, tulburau perfecta simplitate si bunul simt al relatiilor cu mama lui. P rin faptul ca-si tinea privirea tintuita pe pagina, spera sa-l faca pe taica-su sa se departeze ; iar prin faptul ca arata cu degetul la un anumit cuvnt, spera sa recheme atentia maica-si, care, sti a el cu iritare,

o lua razna de ndata ce tata se oprea. Dar nu ! Nimic nu-l putea face pe domnul R amsay sa se ndeparteze. Acolo statea, reclamnd simpatie. Doamna Ramsay, care sedea ntr-o atitudine relaxata, cuprinzndu-si copilul cu bratu l, si ndrepta spinarea si, ntorcndu-se pe jumatate, paru Sa se nalte cu efort si, pe data, sa lan seze n vazduh, vertical, o ploaie, o coloana de energie vapo-pizata, aratnd n acelasi tim p nsufletita si vioaie, e parca toate sursele ei de vitalitate se contopisera ntr-o forta uni ca ce ardea si ilumina (desi sedea lniStita si-si reluase mpletitura la ciorap); si n asta minunata fecunditate, n aceasta fntna, 55 n tsnirea de viata, se afunda fatala sterilitate a masculului, ca un plisc de alam a, sterp si golas, Avea nevoie de ntelegere. Era un ratat, i spuse. Andrelele doamnei Ramsay s caparara. Domnul' Ramsay repeta, fara sa-si desprinda ochii de la fata nevesti-si, ca e un ratat. Doamna Ramsay l racorea, suflndu-i briza cuvintelor ei. Charles Tansley... spune...'1 Dar el avea nevoie de mai mult de-atta. Avea nevoie de simpatie, avea nevoie, n primul rnd, sa fie ncredintat de geniul lui, si apoi sa fie cuprins din nou n ciclul vietii, rencalzit si consolat, sa i se redea uzul simturilor, sa-si simta sterilitatea fertilizata, si toate ncaper ile casei sa se reanimeze ; salonul, ndaratul salonului bucataria, peste bucatarie, dormitoarele ; si dupa acestea, odaile copiilor; trebuiau mobilate, trebuiau sa fie pline de viata. Charles Tansley l considera cel mai mare metafizician contemporan", i spunea ea. Da r el avea nevoie de mai mult. Avea nevoie de simpatie. Avea nevoie sa fie ncredintat c a si el traieste n inima vietii, ca e util, nu numai aici, ci n lumea ntreaga. Scaparndu-si andrelele, doamna Ramsay, plina de ncredere, tinndu-se dreapta, i crea salonul si bucataria, l e umplea cu o calda iluminatie.' l ndemna sa se simta acolo la largul lui, sa intre si sa i asa, sa guste bucuria. Rdea, tricota. Stnd JI picioare ntre genunchii ei, foarte teapan, Jsmes, si mtea forta mamei lui urend ca o vapaie, pentru a fi sorbita sijstinsa de pliscul acela de al ama, de palosul dur al masculului, care izbea fura mila, Iar si iar, cersind simpatie. E un ratat", repeta ntr-una. Ei, cum asa, priveste numai, convinge-le/- Scaparndu-si andrelele, rotindu-si privirea n jur, pe fereastra, n camera, la James, l ncredinta, fara nici o umbra de ndoiala, prin rsul ei, prin echilibrul ei, prin competenta ei (asa cum o dadaca, traversnd cu o luminare n mna o camera ntunecata, potoleste spaimele unui copil nerv os), ca totul era real; casa era plina ; gradina fremata n vnt. Daca-si sadea n ea ncrede rea fireasca, nimic nu-l putea atinge; orict de adnc s-ar ngropa sau orict de sus s-ar c atara, nu sar

afla o clipa lipsit de tovarasia ei. Si, mpaunndu-se astfel cu putinta ei de a nval ui si de a ocroti, nu-i mai ramase nici o cochilie din ea nsasi pentru a se putea regasi si pe sine; totul era daruit tu risipa ' cheltuit ; iar James, asa cum sta teapan ntre genunchii ei , o simti ca se nalta si se raspndeste ca un pom ncarcat de roade, de flori trandafirii si ramuri u nduioase, printre care pliscul de alama, palosul dur al tatalui sau, omul egoist, se afund a si izbea, cersind simpatie. Umplut de cuvintele sotiei sale ca un copilas care adoarme cu burta plina, si ar uncndu-i o privire e umila recunostinta, spuse n cele din urma, restabilit, remprospatat, ca se duce sa faca un tur : sa-i vada pe copii jucnd cricket. Si se duse. 57 ndata dupa aceea, doamna Ramsay paru sa se rempatureasca n ea nsasi, petala cu petal a nchiznduse si strngndu-se una n cealalta, ntreaga structura caznd turtita sub propria-i greut ate, stoarsa de vlaga, asa nct nu-i mai ramase putere dect sa-si plimbe degetul, ntr-un d elicios abandon al epuizarii, pe pagina basmului de Fratii Grimm, n timp ce betia creatie i mplinite pulsa ritmic n ea, ca vibratia unui arc total destins, care acum, ncetisor , reintra n nemiscare. Pe masura ce sotul ei se ndeparta, parea ca fiecare bataie a acestui puls i cuprin dea laolalta pe ea si pe dnsul, dndu-le acea armonie pe care doua note muzicale, una nalta si al ta joasa,

cntate simultan, par sa si-o comunice una celeilalte n timp ce se mbina. Si totusi, pe cnd ecoul se stingea, iar doamna Ramsay se ntorcea spre basmul cu zne, se simti epuiza ta nu numai trupeste (mai trziu avea sa se simta mereu asa, dar la vremea aceea nca nu); istovirea fizica era nsa strabatuta de o alta senzatie, vag neplacuta, si care avea alta su rsa. Citind cu glas tare povestea Nevestei pescarului, nu s-ar fi putut spune ca-si dadea seama exact de unde venea senzatia ; si nici nu-si topi nemultumirea n cuvinte cnd, ntorcnd o pagina si oprinduse o clipa din citit, auzi, surd si amenintator, un val pravalindu-se si-si dadu se ama de unde venea totul: nu-i placea, nici macar pentru o secunda, sa se simta mai buna dect sotul ei; si, n plus, nu putea ndura faptul de a nu fi 58 sigura, atunci cnd i vorbea, de adevarul spuselor i. Ca universitatile si oamenii aveau nevoie de el i ca prelegerile si cartile sale erau de cea mai mare importanta, de asta nu se ndoia nici o clipa ; dar ceea ce o deruta erau relatiile dintre ei, felul cum venea la ea, fa tis, n vazul tuturor, astfel nct oamenii spuneau ca i este necesara, cndr de fapt, ar trebui sa stie ca di ntre ei doi el era infinit mai important, si ca ceea ce dadea ea omenirii, n comparatie cu ce ea ce dadea dnsul, era cu totul neglijabil; si mai era ceva : faptul ca nu se simtea n stare s a-i spuna adevarul, de pilda, ca era igrijorata din pricina acoperisului de la sera si de cheltuiala pe care ar reprezenta-o reparatia, cincizeci de lire, probabil; si-apoi n legatura cu car tile sale, se temea ca &r putea ghici, ceea ce ea cam banuia, anume ca ultima lui carte nu era -loc. si cea mai buna (ntelesese acest lucru de la Illiam Bankes) ; apoi faptul ca-i ascundea micile mplari zilnice, lucru de care copiii si dadeau tfna, ceea ce nsemna o povara pe umerii lo r >ate acestea stirbeau bucuria completa, bucuria lI"a a celor doua note cntate simultan , si, n ure-lea ei, sunetul murea acum ntr-o lamentabila disonanta. te pagina cartii se asternu o umbra ; ridica ochii. tocmai acum, n chiar momentul cnd era fos sa ti se aminteasca de neconcordanta relatiilor umane, de faptul ca si cele mai desavrsite 59 dintre ele au o fisura si nu suporta examinarea lucida la care le supunea dnsa, d in dragoste pen-tru sotul ei si din instinctiva nevoie de adevar-n momentul acesta, cnd era du reros pentru ea sa se simta vrednica de dispret si mpiedicata n mplinirea functiunilor ce-i reve neau de drept de catre aceste falsitati, de catre aceste exagerari tocmai n acest moment cnd era

prada unor framntari nedemne, izvorte pe urmele exaltarii ei, si gasise domnul Carm ichael sa-si trseasca picioarele n papucii lui galbeni, si nu stiu ce demon din ea o facu sa-i strige n timp ce trecea: Intri n casa, domnule Carmicbael ? Au raspunse nimic. Lua opium. Copiii spuneau ca d n pnana asta i se ngalbenise ba rba. Poate ca da Limpede pentru ea era doar faptul ca bietul cTut nd'n ^ neferkit' * venea la ei in fiece an cautind parca un soi de evadare ; si totusi n fiecare an i dadea aceeasi impresie /nu aveaTcre nZr T Damna Ramsay ji sPulwa : >.Ma duc tl mt nGVie Sa"tl i3U timbrGhrtie ' ' tutun ? ^1 simtea oarecum ferindu-se. Nu avea ncredere S ^ Pera Stiei 1UL Doamn* R^say si oribil n care l tratase aceasta sotie GO i care o facuse pe ea sa simta ca se preface n stana de piatra, acolo, n odaita sor dida din St. John's Wood, cnd o vazuse eu ochii ei pe femeia aceea ngrozitoare dndu-l afara din casa. Parul lui era n dezordine ; lasa ntotdeauna sa-i pice mncare pe haine ; era plictic os ca batrnii care n-au nimic ce face n lumea asta ; si nevasta-sa l gonise din casa. i sp usese n felul ei odios : Uite ce-i, doamna Ramsay si cu mine avem ceva de discutat mpreuna '', si

doamna Ramsay putuse ntrezari, de parca i s-ar fi perindat clar prin fata ochilor , nenumaratele mizerii din viata domnului Carmichael. Oare avea destui bani ca sasi cumpere tutun ? Sa fi fost oare nevoit sa-i ceara nevesti-si -nd dorea sa-si cumpere ? O jumatate de coroana ? Optsprezece pence ? Oh, nici nu se putea gndi la micile umilinte la care-l supune a nevasta-sa. Si acum, ntr-una (din ce pricina nu-si putea da seama, dect ca acest lucru se dato ra probabil, intr-un fel, sotiei lui), se ferea de ea. Nu-i povestea niciodata nimic. Ce-ar f i putut sa mai faca

* plus pentru el ? i rezerva o camera nsorita. -Piii se purtau frumos cu dnsul. Nici odata nu-l isase sa nteleaga, prin vreun semn, ca prezenta i ar fi nedorita. Se ntrecea pe si ne n a-i vadi 'etenie. Doresti timbre, domnule Carmichael, ai 'ie de tutun ?", Uite o carte care cred ca o ~ft placal- si asa mai departe... Si de fapt de lPt (aici, involuntar, si ndrepta tinuta, sentimen-ropriei ei frumuseti facndu-se s imtit, lucru 61 care i se ntmpla att de rai-), de fapt, nu ntm. I pina, n general, nici o dificultate a se face I ndragita de oameni ; de pilda George Manning > sau domnul Wallace ; orict erau e i de celebri, I veneau s-o caute, seara, pentru a sta linistiti la I taclale cu ea, l a gura sobei. Purta n permanenta, I si nu se putea mpiedica sa nu fie constienta, I faclia frumusetii; o tinea drept n sus, n orice n-caperc unde intra ; si, n fond, orict ar fi voalat-o, I si orict ar i ncercat sa se sustraga de la mono- j tonia atitudinii pe care i-o impunea, frumusetea ei I iesea la iveala. Fusese admirata. Fusese iubita. In- j trase n ncaperi cu oameni ndurerati. Lacrimi cursesera n fata ei. Barbati si chiar femei, uitnd de complexitatea lucrurilor, si-au ngaduit , alaturi de ea, mngierea simplitatii. O jignea faptul ca domnul Carmichael se retragea. O dure a faptul acesta. Si-apoi n-o facea deschis, leal. Aceasta O1" supara, venind mai ales acu m sa ncununeze nemultumirea pricinuita de sotul ei; senzatia pe care o ncercase cnd domn ul Carmichael si trsise pasii pe lnga ea, n papucii galbeni, limitndu-se sa-i raspunda l a ntrebare printr-o nclinare a capului si tinnd o carte sub brat, era aceea ca o susp ecta ; si ca toata aceasta dorinta a ei de a darui( de a ajuta, nu era dect o vanitate. Oare p entru a-si satisface amorul propriu simtea instinctiv nevoia sa sara n ajutor, sa daruiasca ? Pentru ca oamenii sa poata spune despre ea : O, doamna Ramsay! Scumpa doamna Ramsay... Fireste< 62 doamna Ramsay !", pentru ca sa aiba nevoie de ea, ;_o cheme, s-o admire ? Oare n

sinea ei asta cauta, si deci, cnd domnul Carmichael se ferea de dnsa, ca n acest moment, ret ragnduse ntr-un coltisor unde statea si alcatuia acrostihuri, doamna Ramsay nu se simtea n umai dispretuita n ce priveste dorinta ei instinctiva, ci si avertizata asupra laturii de meschinarie din firea ei, si asupra relatiilor umane, care, n cel mai bun caz, erau impure, v rednice de dispret, ntemeiate pe interese personale ? Asa cum arata acum, sleampata si istov ita si, de buna seama (obrajii i se scolcisera, parul i albise), departe de a mai oferi o priv eliste care sati umple ochii de bucurie, ar face mai bine sa-si concentreze gndurile pe povestea p escarului si a nevestei sale si n felul acesta sa potoleasca acel pachet de nervi (cel mai sensibil dintre toti copiii), care era fiul ei James. Omul simtea o greutate pe inima, citi ea cu las tare, si nu voia sa plece la drum. si spunea * sinea lui : Nu fac bine, si totusi pleca. Si cnd ajunse la malul marii, apa era sngerie si sinilie, nusie si vscoasa ; nu mai era verde si aurie ca Jinte, dar arata nca linistita. Ramase la mal si * * Doamna Ramsay ar fi dorit ca sotul ei sa ~i fi ales tocmai acest moment pentru a se opri ga ea. De ce nu s-a dus sa-i priveasca pe copii

;md cricket, asa cum spusese ; se uita spre ea si 2 James ; dadu din cap ; i aproba ; si relua Aarea, trecu mai departe, vaznd n fata lui 63 gardul viu care de attea ori constituise fundalul necesar pentru a ntregi sensul u nei pauze n vorbire, sau a da semnificatie unei concluzii; vazn-du-si sotia si copilul, vaznd urnele din care se valureau trenele de muscate rosii decorul obisnuit al attor meditatii si care purtau printre, frunze mesaje scrise parca pe petece de hrtie, ca acelea pe care mzgalesti n graba notite n timpul lecturii nregistrnd toate acestea, luneca mai departe, lin, t ransportat de reflectiile pe care i le sugera un articol aparut n The Times, n legatura cu nu marul americanilor care viziteaza anual casa lui Shakespeare. Oare daca Shakespcare nar fi existat niciodata, se ntreba el, fata lumii ar fi fost mult schimbata ? Progresul civiliz atiei depinde oare de marile personalitati ? Soarta omului mediu poate fi considerata oare mbun atatita acum, fata de cea din vremea faraonilor ? Dar soarta omului mediu poate constitu i criteriul de apreciere si unitatea de masura a civilizatiei ? continua sa se ntrebe. Poate ca nu. Poate ca pentru a asigura binele suprem al umanitatii este nevoie de o clasa de sclavi. O mul care conduce liftul n statia de metrou reprezinta o necesitate eterna-Gndul acesta i era foarte neplacut. Scutura di# cap. Pentru a-l alunga, va trebui sa gaseasca un mijloc de a respinge ideea preponderentei artei. Va demonstra ca lumea a fost faurita pentru omul med iu ; ca arta nu e dect un ornament suprapus pe fatada vietii ; si ca n-o exprima. Si ca 64 Shakespeare nu constituie o necesitate. Fara sa stie precis de ce anume dorea sa -l discrediteze pe Shakespeare si sa vina n ajutorul omului etern care sta n usa liftului de la me trou, smulse cu furie o frunza din gardul viu. Toate acestea vor trebui preparate si servite pe tava, luna viitoare, tinerilor de la Cardiff, si spuse ; aici, pe terasa, nu facea dect sa st rhga nutret si sa ciuguleasca (zvrli brusc frunza pe care o rupsese cu atta necaz), asemenea unui ca laret ce se apleaca din goana calului pentru a culege un manunchi de roze, sal care-si ndeasa buzunarele cu alune, n timp ce strabate la trap cararile si plaiurile unui tinut pe care-l c unoaste din copilarie. Totul i era familiar : cotitura de aici, prleazul de colo, scurtatura c are aie peste cmp. Ceasuri ntregi si le petrecea n felul asta, seara, tragnd din pipa, batatorind cararile gndului n sus si-n jos, strabatnd n lung Si-n lat potecile si ograzile bine cunoscut e, toate mbibate de istorie : o batalie aici, viata unui om 6 stat dincolo, poeme, anecdo

te, si chiar figuri n gnditor, un ostas ; totul foarte net si limpede ; dar. Pna la urma, drumeagul, cmpul, ograda, alunul ncarcat de rod si gardul viu, n floare, l ceau tot mai departe, pna la acel cot al drumului nc*e ntotdeauna descaleca, si lega calul de un Pac Si-si continua naintarea pe jos. Ajungea ftiuchea pajistii si privea la golful ce se casca edesubt. 65 Era destinul lui, particularitatea lui, fie ca o ' voia sau nu, sa nimereasca pe un pinten de pamnt devorat ncetul cu ncetul de mare, si sa ramn acolo, n picioare, parasit, ca o p sare marina soli- [ tara. Era forta lui, darul lui de a se despovara deodata de tot c e-i superfluu, de a se strnge n sine j si a se micsora asa nct sa para mai dezgolit si I mai mputinat, ch iar si fizic, dar fara sa piarda nici o farma din intensitatea spiritului si sa ra-mna as tfel, n picioare, pe muche, nfruntnd tene-: brele ignorantei umane si faptul ca ramnem ne- . stiutori n timp ce marea devoreaza solul n carfr-ne-am nfipt picioarele acesta era destinul lui, d arul lui. Dar, desi n clipa cnd descalecase se descotorosise de toate gesticulatiile si zorz oanele, de toate trofeele alcatuite din alune si din roze, i si se comprimase pna-ntr-att nct si uitase

nta numai renumele ci pna si numele, si pastra totusii chiar si n aceasta dezolare, o luciditate care nu cruta nici o naluca si nu-i ngaduia luxul nici unei viziuni ; aceasta era postura n care le inspira lui William Bankes (intermitent), lui Charles Tansley ( slugarnic) si sotiei sale acum, cnd ridicndu-si ochii l vazuse stnd la marginea peluzei profunda reverenta, mila si gratitudine, asa cum un stlp mplntat n matca unui canal, un stlp baWJ de valuri si escaladat de pescarusi, inspira veselilor pasageri ai unui vap oras un simtamnt de recunostinta pentru faptul ca si-a asumat misiunea 66 de a indica, el singur, prezenta canalului, acolo, n viitoarea apelor. Dar parintele a opt copii nu are de ales..." Bolborosind aproape cu voce tare, si curma gndurile, se ntoarse, ofta, si nalta ochii, cauta din priviri silueta sotiei sale citind pove sti baietasului; si umplu pipa. Se desprinse din contemplarea privelistii ignorantei umane, si a conditiei umane, si a apelor marii ce nghit treptat pamntul pe care stam, privelis te care l-ar fi putut ndruma catre ceva interesant, daca ar fi avut taria s-o scruteze n continuar e, fara sa clinteasca ; si gasi consolare n fleacuri att de inconsistente n comparatie cu tema augusta'care-l preocupase pna mai adineauri, tnct se simtea ispitit sa treaca sub tacere aceasta reconfortare, sa o minimalizeze, ca si cum, pentru un om onest, faptul d e a fi surprins gustnd o slipa de fericire ntr-o lume de mizerie, nseamna :ea mai abominabila dintr e crime. Era adevarat ; a cea mai mare parte se simtea fericit ; o avea Pe sotia lui ; av ea copiii ; promisese ca peste sase Ptamni sa conferentieze n fata tinerilor de la Cardiff, nis te aiureli'1 despre Locke, Hume, Ber-^ey si cauzele Revolutiei Franceze. Dar toate ^stea, si placerea pe care i-o pricinuiau, placerea a construi fraze, placerea pe care i-o dadeau fttu ziasrnul tineretului, frumusetea sotiei sale, tri-tele de admiratie care-i veneau de la S wansea, lrdiff, Exeter, Southampton, Kidderminster, Ox-rd, Cambridge toate trebuiau sa fie minim ali 67 zate si camuflate ndaratul expresiei a vorbi despre niste aiureli", pentru ca, de fapt, el nu realizase nca lucrul pe care ar fi trebuit sa-l realizeze. Expresia era o simpla deghizare ; era refugiul unui om nspaimntat sa-si marturiseasca propriile sentimente, un om care n u putea spune : Iata ce-mi place iata cine snt" ; un om vrednic de mila si antipatie n ochii

lui William Bankes si ai lui Lily Briscoe, care se ntrebau de ce erau necesare as emenea disimulari; de ce simtea mereu nevoia sa fie elogiat; de ce un om att de curajos n gndire era att de timid n viata ; si n ce chip straniu izbutea sa fie n acelasi timp att de vene rabil si de rizibil. A preda si a predica snt lucruri ce depasesc puterile omenesti, banuia Lily (tocm ai si strngea uneltele de pictura). Cei naltati n slavi trebuie, ntr-un fel, sa se prabuseasca la pamnt. Doamna Ramsay i daruia cu prea multa usurinta tot ce-i cerea. Si apoi, probabil, l tulbura contrastele dintre preocupari, spunea Lily. Vine din lumea cartilor lui si da pe ste noi, care jucam tot felul de jocuri si discutam tot felul de prostii. Gndeste-te numai ce c ontrast izbitor fata de problemele asupra carora mediteaza el", mai spunea Lily. Acum se ndrepta spre ei. Dar iata-l ca se opreste ca mpietrit si se uita n tacere la mare. Se ntoarce si se n departeaza din nou. 68 Da, rosti domnul Bankes, privindu-l cum se ndeparta. Pacat, de o mie de ori pacat. (Lily spusese ceva, cum ca domnul Ramsay o sperie trecea att de abrupt de la o stare la alta.) Da, rosti domnul Bankes, pacat, de o mie de ori pacat ca Ramsay nu putea sa se c omporte, n mai mare masura, la fel ca toti oamenii. (i placea Lily Briscoe ; cu ea putea dis cuta deschis despre Ramsay.) Iata de ce, spunea el, tnara generatie nu-l citeste pe Carlyle l. Un babalc mofluz si artagos, care-si iese din fire ca porridge-\\\2 s-a racit, ce drept ar e el sa ne dea noua lectii ?" Asa gndea domnul Bankes ca se exprima tinerii din ziua de azi. Si era d e o mie de ori pacat, cnd te gndesti "- asa cum gndea el ca totusi Carlyle a fost unul din cei mai mari dascali ai tineretului.

Lily se rusina sa marturiseasca adevarul, ca nu-l ^ai citise pe Carlyle de pe ba ncile scolii. Dar, dupa Parerea ei, faptul ca domnul Ramsay, cnd l durea degetul mie, si nchipuia ca vi ne slrsitul lumii, nu te putea face dect sa-l ndragesti si mai mult. a asta o supara pe ea. Caci cine s-ar fi putut lasa nselat ? ti cerea fatis sa-l f latezi, sa-l admiri, * micile lui tertipuri nu amageau pe nimeni. Ceea 1 Thomas Carlyle (J735 1881) istoric si filozof englez, s aParator al cultului eroilor". Fiertura de ovaz, care se consuma mult n Anglia. 69 ce-i displacea ei era ngustimea lui, orbirea lui spuse Lily urmarindu-l din privi ri. Putintel cam ipocrit ? sugera domnul Bankes privind si el spatele domnului Ramsa y, caci tocmai n clipa aceasta se gndea la prietenia lui, si la refuzul lui Cam de a-i oferi o flo are, si la toti baietii si fetele acelea, si la propria lui casa, foarte confortabila, dar cam prea linisti ta acum, de cnd i murise sotia. Da, desigur, avea munca lui.,. Totusi, tare ar fi vrut ca Lily sa fie de acord cu el ca Ramsay era, asa cum se exprimase, putintel cam ipocrit". Lily Briscoe continua sa-si adune ustensilele, ba ridicndu-si, ba plecndu-si privi rile. Cnd le ridica, l vedea pe domnul Ramsay venind spre ei, le-ganndu-se, indiferent, distrat, ndeparta t. Putintel cam ipocrit? repeta ea. O, nu cel mai sincer dintre oameni, cel mai autentic (iata-l lnga ei), cel mai bun'; dar cnd si pleca privirile, gndea : E absorbit de el nsusi, e tiranic, e nedrept" : i-si tinea privirile n pamnt, dinadins, pentru ca numai asa izbutea sa-si pastreze mintea cla ra cnd se afla cu familia Ramsay. De ndata ce ridica ochii si-i vedea, avea senzatia ca erau scalda ti n ceea ce numea dnsa aureola iubirii-. Deveneau parte din acel univers ireal, dar patrunzator si t ulburator, care este lumea vazuta cu ochii iubirii-Cerul se lipea de ei ; pasarile cntau prin ei. Si ce ea ce era nca mai ametitor, simtea Lily n timp ' ce-l vedea pe domnul Ramsay reducndu-se si re~ 70 tragndu-se, si pe cu &i. . j.tomsay sezmd n fereastra cu James, si norul plutind, si arborele ncli-nndu-se, era faptul ca viata, desi nchegata din mici incidente distincte, pe c are le traiesti separat, unul cte unul, se ntregea ntr-un singur tot si se arcuia ca un val ce te s alta o data cu el si te pravaleste o data cu el, zvrlindu-te violent jos pe plaja. Domnul Bankes o astepta sa-i raspunda. Pe punctul de a face o remarca critica la adresa doamnei Ramsay, anume ca si dnsa era ntr-un fel alarmanta, fiind prea arbitrara, s au ceva n genul asta, Lily si dadu seama ca raspunsul ei devenise inutil datorita extazului n care cazuse

domnul Bankes. Caci numai extaz l puteai numi, tinnd seama s vrsta lui trecuta de s aizeci de ani, de asepsia ii impersonalitatea persoanei lui, de albeata hala-ului de la borator care parea sa-l nfasoare n permanenta. Pentru el, a privi asa cum l vazu Lily 'rivind-o pe doa mna Ramsay, nsemna un extaz 'chivalent, simtea Lily, cu pasiunea unei duzini de tiner i ( si poate ca doamna Ramsay nu strnise Niciodata pasiunea unei duzini de tineri). Era iu- gndi ea, prefacndu-se ca-si strnge pnza, distilata si filtrata ; iubire care nu nazuia sa-si atinga obiectul; da, asemenea iu-li Pe care matematicienii o nutresc pentru simturi, sa u pogtjj pentru imaginile lor, si senti-ntul acesta era destinat sa se rasfrnga asupra 71 lumii si sa devina parte a bunurilor cucerite de umanitate. Asa si era. Lumea ar fi avut de cstigat daca domnul Banjces ar fi spus de ce-i placea att de mult aceasta femeie ; de ce privelistea pe care o oferea, citind un basm fiului ei, avea asupra-i acelasi ef ect ca si solutionarea unei probleme stiintifice ; astfel nct ramase n contemplatie si ncerca acelasi sentiment ca n clipa cnd aducea o dovada absoluta n legatura cil sistemul digestiv al plantelor ,- anume, ncerca sentimentul ca barbaria fusese domesticita si domnia h aosului nfrnta. caci altfel cum l-ai fi putut numi ? o facu pe Lily Briscoe s -Un asemenea exta^ a uite cu totul ceea ce fusese pe punctul sa spuna. Era ceva lipsit de importanta ; ceva n legatura cu doamna Ramsay. Ceva ce palise alaturi de acest extaz*', de aceasta contemplare mu ta, care-i insufla o arzatoare gratitudine ; caci nimic n-o linistea mai-mult, nimic n-o el ibera de perplexitatile vietii si n-o usura n chip att de miraculos de poverile existentei, ca aceasta

putere sublima, acest dar ceresc, pe care n-ai dori sa-l tulburi atta timp cit da inuie, nu mai mult dcct ai dori sa destrami fsia de soare asternuta pe podea. Faptul ca oamenii pot iubi astfel, ca domnul Bankes era n stare sa poarte asemene a sentimente doamnei Ramsay (51 privi ngndurata), era reconfortant, era naltator. si s terse pensulele, una dupa alta, freendu-le cu o bucata de crpa veche* cu- voita smerenie . Se adapostea ndaratul reverentei care se revarsa asupra tuturor femeilor ; se simtea ea nsasi omagiata. N-are dect sa. se uite la pn7.a ei; o sa furiseze si ea a privire la tablou. li venea sa plnga. Tabloul era slab, slab, infinit de slab ! Fireste ca l-ar fi p utut picta altfel; culorile puteau fi subtiate si estompate ; formele eterizate ; asa l-ar fi vazut Pauneefo rte. Dar ea nu vedea lucrurile n felul asta. Ea vedea culoarea arznd be o armatura de otel : v edea lumina unei aripi de fluture las.ndu-se pe> arcadele unei catedrale. Din toate acestea r rammeau doar eteva tuse de penel, aruncate pe pjn/.a la ntmplare. Dar pictura ei nu va fi niciod ata privita : si nici sXxx-nata vreodata pe'perete ; si iata ca exista domnul Tansley care-i m urmura la' ureche : ,,Femeile nu pot picta, femeile nu pot scrie".". ' v ' . Acum nsa si aduc ea aminte ce voise sa spuna m legatura cu doamna Rarnsay, Nu stia n ce chip si7ar fi exprimat gndul, dar ar i\ fost ol critka. O socase cu o seara nainte atitudinea ei i cam arbitra:-a. Urmarind nsa privirea in care o nvaluia domnul Bankes, Lily si spuse ca nici oj n-ar putea vene ra 6 alta femeie n. felul; care adora el ; nu le rmnea decit sa se adapos-" a, amndoua, la umbra cu care le o crotea *9mrrul Ijankes. Urmarindu-i vapaia privirii, i auga si ea o raza^ dar distincta, gndind ca ; . canina Ramsay ^ra, fara ndoiala, cea mai ferme-' ^re dintre fiinte (asa cum sta aplecata deasupra ; u)', poate ca si cea mai buna; dar, n'acelasi*' -i 73 timp, era diferita de forma perfecta care li se nfatisa acolo. Dar de ce diferita si In ce fel diferita ? se ntreba, razuind de pe paleta toate gramajoarele de albastru si verde care ac um i se pareau niste bulgari de materie moarta, dar carora, si fagaduia solemn, o sa le i nsufle viata, o sa le imprime miscare, fluenta, silindu-i sa i se supuna..., mine. In ce fel era diferita ? Ce spirit anume- era n ea, ce element esential, datorita caruia, cnd gaseai o manusa uitata ntr-un colt de canapea, stiai fara gres, numai din felul cum i erau rasucite degetele, c a i apartinea

doamnei Ramsay ? Era ca o pasare n ce priveste iuteala ; ca o sageata n ce privest e precizia. Era voluntara ; si impunea vointa (desigur, se corecta Lily, ma gndesc la relatiil e ei cu celelalte femei, si eu snt mult mai tnara, si snt o persoana insignifianta, si locu iesc lnga Brompton Road). Deschidea ntotdeauna ferestrele dormitoarelor. nchidea usile. (Lil y ncerca n felul acesta sa-si declanseze m minte refrenul doamnei Ramsay.) Te trezeai cu e a n toiul noptii, dupa o usoara bataie n usa dormitorului, nfasurata ntr-o blana veche (caci asa si ncadra de obicei frumusetea cu ceva apucat n graba dar care i se potrivea de minun e), si se amuza sa-ti reproduca o scena oarecare Charles Tansley care nu-si putea gasi umb rela ; sau domnul Carmichael pufnind si sforaind ; ori domnul Ban-kes declarnd : sarurile x^e getae se pierd". Mii*13 toate acestea cu multa dibacie ; ba chiar cu c 74 nuanta rautacioasa ; si apoi, ndreptndu-se spre fereastra, sub pretextul ca trebui e sa plece se minase de zi, se vedea soarele rasarind pe jumatate ntoarsa cu spatele si cu tonu l cel mai itim, dar pastrndu-si nota de veselie, ncepea sa-ti spuna ca trebuie, si Minta trebuie, si e le toate trebuie sa se marite, caci oricti lauri i s-ar conferi ei, Iui Lily (dar doamna Ramsay nu se si nchisea nici ct negru sub unghie de pictura ei) sau oricte cucerir ar face Minta (de buna seama ca doamn a Ramsay avusese partea ei din acestea din urma), si ajunsa aici se ntrista, se ntuneca, si se asez a lin nou pe scaun, nu era cu putinta, nicaieri n lume, sa nu fii de acord cu xin anumit lucru : o femei e care nu s-a maritat (i lua cu gingasie, pen-o clipa, mna n mna ei), o femeie care nu maritat, a pierdut pa rtea cea mai buna a

vietii, ^a parea plina de copii adormiti si de doamna isay veghind ; de lumini v oalate si de rasuflari linistite. Vai ! raspundea Lily, dar trebuia sa tina seama tatal ei ; de casa ei ; de dar nu cuteza sa aceasta de pictura ei. Dar toate pareau

- marunte, att de virginale n fata arguttelor doamnei Ramsay. Totusi, pe masura ce >tea se mistuia si o lumina alburie despica ele^e, ba chiar, din cnd n cnd, un ciripit 'sare rasuna n gradina, Lily prindea curajul *rii si cerea o derogare de la legea univer* Si pleda cauza ; i placea singuratatea ; i placea sa fie ea nsasi; nu era facuta pentru cusj. I torie ; si atunci se vedea n evoita sa ntmpine privirea grava a unor ochi de o neasemuita adncime I si sa nfrunte ferma certitudine a doam nei Ramsay I (se simtea redevenind copil) ca draga ei Lily, mi-l cuta ei Brisk, era o proas ta. Dupa care, si amin-l tea Lily, si culcase capul n poala doamnei Ram-l say si ncepuse sa rda, sa rda, sa rd aproape is-l teric la gndul ca femeia aceasta guverna cu un I calm imuabil asupra unor destine pe care nu le pu-tea ntelege. Sedea acolo, simpla, serioasa. Lily re-simtise iar senzatia speciala pe care i-o inspira -l sa fi fost acel spirit n care erau rasucite degetele manusii ? Dar n ce sanctuar patrund eai ? Lily Briscoe naltase n cele din urma ochii si o vazuse n fata ei pe doamna Ramsay, cu totul nest iutoare de ce anume putuse sa-i provoace rsul, continund sa guverneze destinele, dar acum total lipsita de voluntarismul ei, n locul acestuia avnd ceva limpede si straveziu ca. peticul de f irmament can1 , n sfrsit se iveste de dupa nori micul colt " cer care doarme ndaratul lunii. Sa fi fost ntelepciune ? Sa fi fost cunoasteri Sa fi fost, o data mai mult, amagi rea frumuse.1 care-ti prinde si-ti nclceste n firele-i de aur ta perceptiile,'ajunse doar la jumatate de d rurn ^ ..adevar ? Sau purta zavorita n ea acea taina P . ~cre'i ghdea Lily, trebuie s-o cunoasca toti oam e ttentri ca lumea sa poata merge nainte ? ('lni pot sa traiasca asa, brambura, de la 76 on-la gura, cum traia ea. Dar daca stiau taina, iteau oare mpartasi ceea ce stiau ? Asezata pe cu bratele ncolacite n jurul genunchilor )amnei Ramsay, lipindu-se mai strns de ea si zm-ind la gndul ca doamna Ramsay nu va cunoaste iciodata ratiunea acestei mbratisari, Lily si ima-a cum n firidele creierului si inimii femeii a carei atingere fizica o simtea, erau depo zitate, asemenea tezaurelor din mormintele vechilor regi, table cu inscriptii sacre, care, daca le-ai fi put ut descifra, ti-ar fi dezvaluit toate nvatamintele lumii, dar care nu vor fi nicicnd date n vileag, nfatis ate public. Ce truc, cunoscut doar iubirii sau vicleniei, fi existnd pentru a putea patrunde n ac ele inice firide ? Prin ce proces puteai, asemenea :hidelor turnate n acelasi vas, sa te contopesti, tr-o inextricabila fuziune,

devenind unul si ace-cu obiectul adoratiei tale ? Putea oare trupul > nfaptuiasca , ori spiritul prin infiltrarile-i e n labirintul creierului ? Sau poate inima ? 11 Putut iubirea, ca ci asa o numeau oamenii, sa ^topeasca, pe ea si pe doamna Ramsay, n-aPtura unica ? Caci nu cunoastere dorea e a ndeasca, ci unitate, nu inscriptii pe table si di ce ar fi putut sta scris ntr-un grai cu mului, ci intimitatea n sine, care este erea, gndca Lily rezemndu-si capul pe j^nch ii doamnei Ramsay. u se petrecuse. Nimic ! Nimic !. n timp rezemase capul de genunchii ei.. Si totus i, ?i 77 stia ca ntelepciunea si cunoasterea erau sediment tate n inima doamnei Ramsay. Cum e posibil atunci, se ntrebase Lily, sa cunosti una sau alta despre cineva, din moment ce oamenii snt att de zavoriti ? Doar asa, ca o albina atrasa de o dulceata sau o prospetime n aer, inaccesibile atingerii sali g ustului, poti da trcoale stupului cu adncimi de dom ; strabati de unul singur ntinderile de vazduh care planeaza asupra tarilor ce alcatuiesc lumea si apoi dai trcoale stupilor vibrnd de murmur si miscare ; stupilor care snt oamenii. Doamna Ramsay se ridicase. Lily se ridicase 4 ea. Doamna Ramsay plecase. Zile ntr egi plutise i' jurul ei ca dupa un vis, cnd ti se pare ca ntrezaresti o subtila schimbare n persoana pe care a i visat-o un murmur mai deslusit dect orice vorba ros:ea si, n timp ce sedea n jiltul de rachita de lnga fer eastra salonului, prindea, n

ochii 1 Lily, un contur august : conturul unui dom. Raza privirii lui Lily, si raza paralela a domnului Bankes, se ndreptara tinta sp re doamn? Ramsay, seznd n fereastra si citindu-i ^ul James, lipit de genunchiul ei. Dar acum, dllfl! n tim p ce se uita, domnul Bankes se racise. S pusese ochelarii. Se daduse un pas ndarat. Bictl case o mna. si mijise usor ochii de un albas * tiansparent si cnd Lily, desteptndu-se din t0 poare, si dadu seama ce era pe cale sa tresari ca un dine n fata mnii ri.licate ca faca 78

loveasca. Ar fi vrut sa smulga pnza de pe -se-t, dar si spuse n sinea ei : Trebuie ! ' , si oncentra toata energia ca sa poata rezista teri-iiei ncercari de a vedea pe cineva examinnd u-i ;abloul. Trebuie !' si repeta n gnd. Trebuie !'; Si daca tot trebuia ca cineva sa-l priveasca, domnul iankes era mai putin alarmant dect un altul. Dar dul ca ochi straini vor vedea reziduuril e celor treizeci si trei de ani de existenta a ei, sedimentele fiecarei zile de viata, amestecate nsa cu c eva mai secret dect putuse ea exprima n tot ecursul acestor ani, era un supliciu. Si n acelasi timp er a extrem de excitant. Nimic nsa n-at fi putut sa fie mai rece sau ii calm. Scotnd un briceag d in buzunar, domBankes ciocani pnza cu minerul de os. Ce a sa reprezinte forma asta triunghiulara si pur-Purie de aici ?" ntreba. Doamna Ramsay citindu-i lui James, ras-Punse ea. cunostea dinainte obiectia ca nimeni n-ar fi t lua forma aceea drept o fiinta omeneasca. ea nu ncerca sa obtina asemanari, replica. -i ce ratiune avea sa-i introduca n tablou ? o Da, ntr-adevar, ce ratiune avea ? Nici* o afara de faptul ca daca acolo, n coltul Us> cadea o lumina, aici, n coltul acesta simlevoia unei pete ntunecate. Asa simplu, > banal cum era acest lucru, pe domnul Paru sa-l intereseze. Deci, mama si copi79 Iul aceste obiecte de veneratie universala, si n cazul de fata mama fiind vestita pentru frumusetea ei pot fi reduse, reflecta el, la o umbra purpurie, si aceasta fara a dovedi o l ipsa de respect. Dar nu era vorba de un portret al lor, obiecta Lily. Sau, cel putin, nu n sensul n care ntelegea el. Mai existau si alte mijloace prin care puteai sa-ti manifesti veneratia fata de ei. Printr-o umbra strecurata aici, de pilda, si o lumina dincoace. Tributul adus de ea lua a ceasta forma, daca, asa cum presupunea vag, un tablou trebuie sa fie un tribut. O mama si un c opil pot fi redusi la o umbra, si aceasta fara ireverenta. O lumina plasata n acest loc cerea o pata de nt uneric dincoace. El i dolari cuvintele. Era interesant. Privea totul sub un unghi stiintific, cu p

erfecta buna credinta. Adevarul era ca toate prejudecatile lui nclinau balanta de partea reala lta. Tabloul cel mai vast din salonul sau, V care ii apreciasera multi pictori .sl 1 evaluase^ la u n pret si mai mare dect cel pe care-l platise n realitate, reprezenta ciresi n floare pe maiu rului Ken net si petrecuse luna de miere P^ malurile Kennetului, explica el. Lily va trebui SB vina odata s a vada acest tablou, adauga. ^ acum... se ntoarse, naltndu-si ochelarii V frunte, la analiza sti intifica a tabloului ei. Cu problema se reducea la raportul dintre volu lumini si umbre, lu cru la care, ca sa fie sl11 ' nu reflectase niciodata pna atunci, dorea sa i se ofere explicatii ce anume urmar ea ea sa scoata din asta ? Si indica scena care li se nfatisa ochilor. Lily privi. Nu-i pu tea arata CP anume urmarea sa scoata, nici macar ea singura nu putea sa vada pna nu tinea un p enel n mna. si relua pozitia de pictor, cu privirea pierduta si gesturile distrate, subordonndusi impresiile de femeie unei idei mult mai generale ; dovedind sub puterea acelei viziuni pe care n-o ntrezarise limpede dect o singura data, si dupa care dibuia acum orbeste printre garduri vii , si case, si mame si copii devenind nsasi pictura ei. Problema era, si aminti Lily, cum sa realizeze legatura ntre volumele din dreapta si cele din stinga. Ar putea-o realiza facnd ca linia aceste i "engi sa treaca dea curmezisul tabloului ; sau uwplnd golul din primul plan cu un obiect .James poa te), uite asa. Dar exista pericolul ca, pocednd n felul acesta, sa rupa unitatea 'samblului. si cu rma explicatiile ; nu voia sa-l tiseasea ; desprinse usor pnza de pe sevalet. Uar pic tura fusese vazuta; i fusese rapita, ^ul acesta mpartasise cu ea un simtamnt und intim. Si multumind n gnd

pentru asta domnului Ramsay, si multumind doamnei lsay, si ceasului aceluia si l ocului aceluia, Ulnd lumii o putere pe care nu i-o banu-ariume de a o putea face sa coboare n ntu-asa g alerie nu singura ca pna acum, ci brat la brat cu cineva cel mai straniu simtaml din lume, dar si cel mai nviorator pOc n chizatoarea cutiei de vopsele cu mai mul energie dect era necesar, iar pocnitura paru : descr ie un cerc care cuprinse pe vecie cutia i vopsele, pajistea, pe domnul Bankes si pe pac toasa si salbatica de Cam, care o zbughi pe lnj ci. / io Cam trecu razant pe linga sevalet ; nu s-oprit ea pentru domnul Bankes si Lily B r; desi domnul Bankes, care ar fi dorit sa aiba o fetita a lui, i ntinsese mna ; nu s-ar fi opn' n ici pentru taica-su, pe care de asemene* aproape ca-l atinsese din mers ; nici pent'u maica-sa, care i striga : Cam ! am nevoie u moment de tine !" cnd trecu n zbor pe linga e< Disparu ca o pasare , ca un glonte, ca o sagea ' minata de care dorinta, lansata de cine, catre cine ar fi p utut spune? Ce o fi, ce o fil ntreba doamna Ramsay, urmarind-o cu privl Poate ca o viziune viziunea unei sco ici, a roabe, a unei mparatii de zne, dincolo de Sal^r viu ; sau poate ca era betia vitezei ; nime ni fi putut spune. Dar cind doamna Ramsay s ' a doua oara Cam !", proiectilul se opri la jumatatea traiectoriei, si Cam veni la maica-sa, trn-du-si pasii si rupnd din mers o frunza. Oare la ce viseaza ?" se ntreba doamna Ram-iay, vaznd-o cum sta acolo, absorbita de gndu-rile ei, asa nct fu nevoita sa-i repete de doua ori mesajul pe care i-l ncredinta : ntreab-o p e Mildred daca s-au ntors Andrew, domnisoara Doyle si domnul Rayley ?" Vorbele ei pareau sa pice ntr-o fntna ale carei ape, desi limpezi, distorsionau cumplit orice imagine, astfel nct, pe ma sura ce cadeau, le vedeai ncolacindu-se titru a forma Dumnezeu stie ce imagine pe podeaua acestei minti de copil. Ce mesaj va ismite Cam bucataresei ?" se ntreba doamne msay. Si, nt radevar, numai dapa ce dadu lovada de rabdare, si dupa ce afla ca la bucatarie fia o batrn a cu obrajii foarte rosii, care bea a dintr-un castronas, reusi doamna Ramsaj relanse ze n fiica-sa acel instinct de papagal nregistrase cu exactitate cuvintele lui ?d si care, acum, dac a i lasai timp, le putee 'duce ntr-un recitativ incolor : Nu, nu s-au ntors si i-am spus lui Ellen sa *nga serviciul de ceai. 1 Minta Doyle si Paul Rayley nu se ntorcea. Asta nu putea sa nsemne dect ur iucru, si spuse doamna Ramsay. Trebui* 1 acepte, sau sa-l respinga. Plimbarea asta e Pornisera d upa prnz, cu toate ca era si care

Andrew cu ei ce putea sa nsemne ? Nimic altceva dect ca luase hotarrea nteleapta, s punea doamna Ramsay (si tinea mult, foarte mult la Minta), de a acepta propunerea acel ui barbat bun, care poate ca nu era prea stralucit, si continua ea gndul constienta ca James tragea de ea ca s-o faca sa-i citeasca mai departe despre Pescar si nevasta lui: dar n adncul inimii ei, doamna Ramsay i prefera de o mie de ori pe tinerii simpluti celor inteligenti care scriau dizertatii; ca de pilda Charles Tansley. n orice caz, pna la ora aceasta, hotarrea, ntr-un fel sau altul, fusese luata.'1 Dar citi ; A doua zi, de dimineata, nevasta se scula cea dinti; abia se- crapase d e ziua si din pat putea vedea frumosul tinut care se desfasura n fata ochilor ei. Barbatul si dezmortea ma dularele..." Dar cum ar mai fi putut acum Minta sa spuna ca nu-l accepta ? N-ar fi fost cu put inta dupa ce primise sa hoinareasca prin mprejurimi, dupa-a-mieze ntregi, singura cu el pentru ca Andre * precis ca s-a dus dupa crabii lui dar poate ca era si Nancy cu ei." ncerca sa reconstituie imag inC lor, asa cum aratasera dupa prnz, cnd i vazuse v usa holului. Stateau acolo, examinnd cerul sa-si dea seama ce vreme o sa fie, iar ea, Pe o parte ca sa le mascheze sfiiciunea, S de alta ca sa-i ncurajeze sa plece (pentru ca s patiza cu Paul), le spusese : Cale de-o posta nu se vede un nor pe cer ; la care l simtise pe micutul Charles T ansley, aflat n spatele lor, ricannd. Dar dinadins le vorbise asa. Daca fusese nsa i Nancy acolo cu ei sau nu, nu era s igura, acum cnd i privea cu ochii mintii, cnd pe unul, cnd pe altul. Citi mai departe : Vai, nevasta, grai omul, de ce sa fim noi regi ? Nu vreau sa f iu rege." Bine, raspunse nevasta, daca tu nu vrei sa fii rege, atunci voi fi eu ; du-te la Plati ca, pentru ca eu voi fi rege.1' Cam, sau intri nauntru, sau iesi afara, o soma, stiind ca fetita nu era atrasa de ct de cu-vntul Platica" si ca ntr-un minut avea sa n

eaPa, ca de obicei, vnzoleala si hrjoanele cu James. , Cam o zbughi afara. Doamna Ramsay continua Ura, usurata, pentru ca ea si James a veau leasi gusturi si se simteau foarte bine mpreuna. cnd ajunse la mare, apele erau plumburii, saltau din adncuri si aveau iz de putrez i-lne> Atunci se apropie de mal si rosti : Platica din valuri marine Vin, te rog, aici la mine, Caci Ilsabil, nevasta mea, Nu voieste-a m-asculta. > Ma rog, si ce voieste ea ? ntreba Platica." Si pe unde s-or fi aflnd acum ?" se ntre ba doamna Ramsay citind si gndind n acelasi timp, cu multa usurinta ; caci povestea Pescarul ui si a nevestei lui era asemenea basului care acompaniaza lin un cntec, dar care, din cnd n cnd, irupe b rusc n melodie. Si cnd o sa i se spuna si ei ? Daca nu s-a ntmplat nimic, va trebui sa stea de vorba serios cu Minta. Caci nu se cuvenea sa cutreiere ntreg tinutul, chiar daca era si Nancy cu ei (ncerca din nou, dar fara succes, sa-i vada din spate cnd coborsera cararea, si ssa-i numere). Era raspunzatoare fata de parintii Mintei Bufnita si Vatraiul. Poreclele acestea, pe care le nascocise ea, i rasarira n minte pe cnd citea. Bufnita si Vatraiul da, ar fi suparati daca ar afla si mai mult ca sig ur ca or ea afle ca Minta, n timpul vizitei ei la familia Ramsay, a fost vazuta, etcetera, etceter a.-' Dnsul purta peruca la Camera Comunelor, iar dnsa asista cu pricepere n capul scarii", si repeta in gnd, pescuind personajele din strafundurue mintii, cu ajutorul unei fraze pe care o fabricase odata, la ntoarcerea de la o receptie, pentr a-si amuza sotul. Vai, vai, si spunea doarnn Ramsay, cum de-au p utut sa produca o fiica a de discordanta ? Pe baietoasa asta de Minta, o gaura n ciorap ? Cum de pu tea ea sa traias , n atmosfera ncarcata a acelei case unde nica aduna tot timpul ntr-un faras firele isip mprastiate de papagal si unde conversatia era redusa aproape exclusiv la isp ravile poate ca interesante, dar la urma urmei limitate ale acestei pasari ? Fireste, o invitase ra la prnz, la ceai, la cina, ba, n cele din urma, chiar si sa stea un timp cu ei la Finlay, ceea ce a du s la o frictiune cu Bufnita, mama Mintei si la alte vizite, si alte conversatii, si alt nisip, si, s incer, pna la urma debitase attea minciuni despre papagali, cit sa-i ajunga pe o viata ntreaga (asa-i spusese sotului ei n noaptea aceea, cnd se ntorsese de la receptie). Oricum, Minta venise... Da, venis e4*, si spuse doamna Ramsay, banuind Jrezenta unui ghimpe, undeva, n nclceala ndurilor ei ; si, desclcindu-le, descoperi ca rimpele era urmatorul : o femeie o acuzase ndva de a-i fi nstrainat afectiunea fiicei ei' ceva din spusele doamnei Doyle o facu sa-si tinte asca de aceasta acuzatie. Dorea sa mine, dorea sa se amestece n treburile altora, determine pe oam

eni sa faca ceea ce voia insa" ^ suna acuzatia care i se adusese si pe o socotea total nedre apta. Ce vina avea ca *ta asa cum arata ? Nimeni n-ar fi putut-o Uza ca-si dadea osteneala sa faca imp resie. Ba multe ori se rusina singura de ct era de ^Pata. Sj nici nu era dominatoare sau uca. ]Vl ai adevarat era ceea ce se spunea n Ura cu mania ei pentru spitale si canalizare lel e de lapte. Da,, lucrurile astea o pasio 87 nau si, daca ar fi avut prilejul, i-ar fi placut sa-i apuce pe oameni de ceafa s i sa-i zgltie, ca sa-i faca sa vada. Pe toata insula nu se gasea un spital. Era o rusine. Iar laptele pe care t i-l lasau la usa, acasa, la Londra, era literalmente cafeniu din pricina murdariei. Lucrurile astea ar trebu i pedepsite prin lege. O ferma model, un spital, acolo, pe insula astea doua lucruri i-ar fi placut ei sa realizeze prin forte proprii. Da, dar cum ? Cu attia copii ! Cnd or sa creasca mai mari, atunci poate c a o sa aiba timp ; cnd or sa fie cu totii la scoala. O, dar pe James n-ar fi vrut su-l vada nici cu o zi mai mare ; nici pe Cam de al tfel. Pe acestia doi ar fi vrut sa-i pastreze mereu asa cum erau acum, diavoli de obraznicie, ngeri de draga lasenie, si sa nu-i vada niciodata prefacndu-se n monstri cu picioare nesfrsite. Nimic n-ar fi putut-o despagubi de asemenea pierdere. Chiar n clipa cnd i citea lui James : si treceau soldati fara num ar, cu tobe si trmbite", iar ochii lul se ntunecau, doamna Ramsay se ntreba de ce era nevoie sa cr easca mari si sa piarda toa*e acestea ? James era cel mai talentat, cel mal sensibil djntre copii i ei. Dar cu totii, si spune8f toti erau promitatori. Prue avea o desavrsire "f nger n ce privea purtarea fata de oameni S uneori, seara mai ales, era de o frumusete care taia rasuflarea. Andrew, pna si sotul ei recunoS' tea ca era extraordinar de dotat pentru matern^' 88

-. tici. Nancy si Roger erau acum doua salbaticiuni, care ct era ziua de lunga cutre ierau cmpiile. Ct despre Rose, adevarat ca avea gura prea mare, n schimb era foarte ndemnatica. Cnd ju cau sarade, Rose confectiona costumele ; ea facea totul; cel mai mult i placea sa aranjeze ma sa, florile, orice. Cu ce nu se mpaca doamna !*lamsay, era faptul ca Jasper tragea n pasari; dar era numa i o etapa ; toti trecusera prin diferite etape. De ce, se ntreba, rezemndu-si barbia pe crestetul lu i James, de ce trebuiau sa creasca att de repede ? De ce trebuiau sa mearga la scoala ? ' I-ar fi placut sa aiba mereu cile un bebelus. Traia ele mai fericite clipe cnd purta cte unul n rate. N-aveau de ct sa spuna oamenii ca e tira-'ca, dominatoare, despotica ; n momentele ace-Jfcu-i pasa. Si, atingnd parul copilului, gndi :a James nu va mai fi niciodata la fel de fericit !a acum, dar si curma gndul, amintindusi cum\ enerva pe sotul ei cnd vorbea astfel. Si, totusi, 1 un adevar. Erau mai feri citi acum dect vor 1 fi vreodata. Un serviciu de ceai de zece e o facea pe Cam sa fie fericita zile ntreg i, md se trezea dimineata, i auzea tropaind si 'canind deasupra capului ei. Se napusteau pe Or- A poi dadeau buzna pe usa, proaspeti ca dafini. Drivinri m ochi aceasta lor lucr privind cu ochi mari, ca si cum-sosire n sufragerie, dupa micul dejun 11 po carel facusera zi de ?i, toata viata era pentru ei un veritabil eveniment : si 89 asa, ba cu una, ba cu alta, si treceau ziua. cnd urca la ei sa le spuna noapte bun a, si-j gasea cuibariti n patucuri ca niste pasarele printre cirese si zmeurisuri, dar plasmuind nca povest i despre cine stie ce nimicuri ceva ce auzisera, ceva ce gasisera prin gradina. Cu totii aveau micile lor comori... Si apoi cobora si-i spunea sotului ei : De ce trebuie sa creasca si sa piarda tot ? Nicio data nu vor mai cunoaste atta fericire". Iar el se supara. De ce-si faurea o viziune att de mohorta asupra vietii ? i spunea. E lipsit de ratiu ne !:i Caci, lucru straniu, dar pe care ea l stia adevarat, domnul Ramsay, cu toata melancolia si di sperarea lui, era n ansamblu mai fericit, mai plin de sperante dect dnsa. Mai putin expus framntarilor lumesti poate asta sa fi fost pricina. Avea oricnd refugiul muncii lui. Nu ca ea ar fi fost o p esimista, cum o acuza dnsul. Dar se gndea la viata si o mica fSie de timp i se derula n fata ochilor, cei cincizeci de ani de viata ai ei. Iat-o n fata viata< Viata : se gndea dar nu-si ispravea gndu^ Arunc a o privire vietii, caci i simtea net Pre" zenta acolo, ceva real, ceva intim, ceva ce o mpartea nici cu copiii si nici cu sotul ei. ntre e doua se ncheiase un soi de tranzactie, n care e se afla de o parte

si viata de cealalta, iar ea * 90 straduia mereu sa obtina profitul mai mare de la viata, dupa cum si aceasta se s traduia sa-l obtina e la ea ; si uneori duceau tratative (cnd sedea e una singura) ; avusesera loc, si amin tea, si mari scene de mpacare ; dar, de cele mai multe ori, n chip bizar, trebuia sa admita ca simtea lu crul asta pe care-l numea viata ca pe ceva teribil, ostil, gata sa se napusteasca asupra-ti da-ca-i dadeai vreun prilej. Siapoi erau eternele probleme : suferinta ; moartea ; saracii. Mereu, chiar si aici, ex ista cile o femeie care murea de cancer. Si totusi le spunea copiilor : Trebuie sa razbiti prin toate !" ''ata de opt persoane, deci, repetase ntr-una t lucru (si factura pentru sera o sa se ridice cincizeci de lire). Din aceasta pricina, pentru tia bine ce-i asteapta dragoste, ambitii, e consumata n singuratate, prin locuri orie din aceasta pricina mereu acel simtamnt. ce trebuiau sa creasca si sa piarda tot ? Si ^i si raspundea singura, agitndu-si sabia n a& vietii : Absurditati ! Or sa fie foarte feriSi poftim, reflecta mai departe, simtind din lzul cam sinistru al vietii, iat-o straduin1 s-o faca pe Minta sa se marite cu Paul ey > caci indiferent de cum se soldase protranzactie, fiindca ea trecuse prin ncercari

are nu-i nsa obligatoriu sa treaca si altii ra sa nu le spuna pe nume nici fata d e ca *' Se simtea ndemnata, imperios, stia bine, de parca acest lucru ar fi nsemnat si pentru ea un mijloc de evadare, sa afirme c a oamenii trebuie sa se casatoreasca ; oamenii trebuie sa aiba copii. ,,Oare gresea ? ' se ntreba revazndu-si n ghid purtarea din ultima saptamna sau ultime le doua saptamni, sl ntrebndu-se daca exercitase ntr-adevar vreo presiune asupra Mintei, car e avea doar douazeci si patru de ani, pentru a o determina sa ia o hotarre. Minta se simtea s tingherita. Si n-o luase ea n rs ? Oare nu uitase din nou ce influenta puternica avea asupra oamenilor ? Ca satoria implica ma rog - tot felul de calitati (da, factura pentru sera o sa se ridice la cincize ci de lire); una dintre ele

n-avea nevoie sa o numeasca dar asta era cea esentiala ; cea care exista ntre ea si sotul ei. Oare o posedau si cei doi ? Apoi si trase pantalonii si ncepu sa alerge ca iesit din minti, citi ea mai departe . Dar afara se strnise o napraznica furtuna, care vuia si zg"" tia cu atta furie, net abia se mai putea tin epe^ picioare ; casele si arborii se prabuseau, muntii s cutremurau, stncile se rostogoleau n mare. ce er a negru ca smoala, tunetele bubuiau si rele spintecau vazduhul, iar marea clocotea S1 repezea n tala zuri de pucioasa nalte ct W^ bisericii si ct muntii, cu creasta de spuma a ntoarse pagina ; mai ramasesera doar rnduri, asa net o sa citeasca povestea ia sfrsit, desi trecuse de vremea culcarii. Se facuse trziu. I-o spunea coloritul lum inii ce mbaia gradina ; si paloarea florilor si ceva fumuriu care se degaja din frunze conspirau laolalt a ca sa-i trezeasca n suflet un sentiment de anxietate. Despre ce era vorba nu-si putu da seama la ncep ut. Apoi si aduse aminte : Paul, Minta si Andrew nca nu se ntorsesera. Reconstitui din nou n minte mi cul grup, pe terasa, scrutnd cerul, n fata usii de la intrare ; Andrew si luase plasa de pescuit si cosul. Asta nsemna ca se ducea sa prinda crabi si altele. Si mai nsemna ca o sa se catare .pe stnci ; si ca o sa fie izolat de ceilalti. Sau, la ntoarcere, cobornd n sir indian pe una ti cararuile de pe faleza stncoasa, s-ar putea a unul dintre ei sa alunece. S-ar r ostogoli de-a rbeleacul si si-ar zdrobi oasele. ntunericul se r nu ngadui ngrijorarii sa-i altereze ctusi Iwtin vocea n timp ce ispravea de citit poSi nchidea cartea, privind n ochii lui Les Si rostind ultimele cuvinte de parca i 4ineau ei r Si daca n-au murit, mai traiesc Si cu asta s-a terminat, spuse doamna Ram--l vazu n ochii lui James ca, pe masura ce -Sul suscitat de poveste se stingea, altceva Ocul; o expresie de uimire, pala, c a ras_* unei lumini, care-l facu pe data sa pri-' a ^xi minunndu-se. ntorcndu-se, se uita spre golf si acolo, da ntr-adevar, proiectnd peste valuri nti do

a raze scurte si apoi un fascicol lung, ferm, venea lumina Farului. Fusese aprinsa. nca o clipa si avea s-o ntrebe : Mergem la Far ?" Iar dnsa va trebui sa-i raspunda : Nu, mine nu ; tatal tau spune ca nu". Din fericire, Mildred veni sa adune copiii si agitatia l e distrase atentia. Dar, n timp ce i ducea n casa, James privea ndarat, peste umar, iar maica-sa l simtea cum gn deste : N-o sa mergem mine la Far". Si stiu ca o sa-si aminteasca de acest lucru toata viata. Nu, continua ea sa-si spuna strngnd dintre pozele pe care le decupase copilul : un citor, o cositoare, un domn n haine de seara piii nu uita niciodata.-' Din aceasta pricina buia sa fie foarte atenta la tot ce spunea si la _ __ ce facea, si se simtea usurata cnd i vedea du d u-se la culcare. Caci acum nu mai trebui^ ^ tina seama de nimeni. Putea fi ea nsasi & ea nsasi. Si aceast a era o nevoie pe care o ; adeseori n ultima vreme : sa gndeasca ; nu, i macar sa gndeasca. Sa taca ; sa fie singura. Toata existenta si activitatea, expansive, scapa-Itoare, volubile, se evaporau ; si te comprimai, u un sentiment solemn, reducndu-te la tine nsati, un smbure de ntuneric n forma de pana, c eva invizibil pentru ochii celorlalti. Desi continua sa mpleteasca si se tinea foarte dreapta, asa se simtea a fi; si acest eu care se dezbracase de toate atasamentele, se afla liber pentru c ele mai stranii aventuri. Cnd viata nsasi ncetineste ritmul pentru o clipa, sfera experientelor se largeste l imitat. Si fiecare om poseda acest simt al re-irselor nelimitate, asa banuia ea ; fiecare n "te, dnsa, L ily, Augustus

Carmichael simteau, 'babil, ca aparentele sub care ne nfatisam, Osaturile prin ca re ne facem cunoscuti altora, nt dect infantilisme. Dedesubtul lor totul e unerie, totul se mpr astie, totul e de o adn-insondabila : dar, din cnd n cnd, tsnim Prafata si asta-i ceea ce vad altii din n oi. Priul ei orizont i se parea doamnei Ramsay arginit. Cuprindea toate locurile pe care nu l e e niciodata ; cmpiile Indiei ; se simtea dnd Parte draperia groasa, de piele, a unei bise-ln Roma. Smbur ele acela de ntuneric pu-erge oriunde pentru ca nimeni nu-l putea vi nimeni nu-l putea opri, gndea ea cu re- Aceasta era libertatea, aceasta era se ninatatea si, mai ales, lucru deosebit de pretios, aceasta era o concentrare n ti ne nsuti, un ragaz pe o platforma de stabilitate. Nu ca fiinte individuale aflam vreodata ragazul, din ct o nvatase experienta ei (aici executa o manevra foarte ndemn atica cu andrelele), ci ca pana de ntuneric . Pierzndu-ti individualitatea, pierzi si framn-tarea, graba, agitatia; o exclamatie de triumf asupra vietii i urca pe buze ori de cte ori toate din ea se mpreunau n aceasta pace, n acest-re-paos, n aceas ta vesnicie ; si, oprindu-si gndurile aici, nalta ochii sa ntlneasca raza de lumina a rarului, raza ce a lunga si ferma, ultima dintre cele trei fulgerari; aceasta era raza ei, caci, tot privind mereu, la acelasi ceas si n aceeasi stare (Sufleteasca, nu se putea sa nu te atasezi cu precadere de un lucru anume din toate cte le vedeai; si acest lucru, raza cea lunga si ferma, era raza ei. 'Adeseori se surprindea stn d si privind, slnd Si privind fara ncetare, cu mpletitura uitata m mna, pna cnd devenea nsusi lucrul pe car -privea lumina aceasta, de pilda. Si lumina nal.1 ' pe raza ei cte un crmpei sau altul dint re cele car6 i zacusera n minte, asa ca acum : Copiii nu ui a; copiii nu uita" pe care l repeta, adaugind^ apoi si altele : Se va sfrsi-', se va sfrsi'', acum. Va veni", va veni'', si iarasi pe n tate, adauga Sntem n minile Domnului". Dar pe loc se simti intrigata de propriile ei vinte. Cine le rostise ? Nu dnsa ; fusese 96 f.i sa spuna ceva ce nu gndea. si ridica privirile de perapletitui'a, ntlni cea de a trei a raza a Farului si i se paru ca ochii ei s-au ntlnit cu nsisi jchii ei, si ca i scormoneau s ufletul si mintea asa cum numai ea singura si le putea scormoni, purificndu-le si anihilnd ac ea minciuna, oricare ninciuna. Se slavea pe sine slavind lumina, fara desertaciune, pentru ca ea era sobra si scormonitoare si frumoasa ca acea lumina. E ciudat, si spunea, ca atu nci cnd esti singur simti o atractie spre obiecte, spre lucruri nensufletite: copaci, ruri , flori ; simti ca toate acestea te ex-ima ; simti ca se identifica cu tine nsuti; simti i

te cunosc, ca ntrun fel snt tu nsuti; si n "1 acesta simti pentru ele (se uita la raza cea unga si ferm a) o tandrete irationala, ca aceea pe ti-o porti ti-e nsuti. Si din tarna mintii se ica sj ea privea, privea ntr-una, cu andre-n aer din lacul care e fiinta ta se desple-o ceata, o mir easa n ntmpinarea iubitului. ^e-a determinat-o sa spuna : Sntem n mii- Domnului" ? se ntreb . Nesinceritatea care Filtreaza printre adevaruri o irita. Rencepu imPleteasca. Cum ar fi putut un Dumnezeu are sa creeze lumea aceasta ? Spiritul ei e ntotdeauna faptul ca nu e xista nici ratiuni ordine, nici dreptate ; ci numai suferinta, w, e> saracie. Nu exist a perfidie prea josnica u ca lumea sa n-o poata comite ; stia aceasta. Si nici o fericire nu poate dura; stia si aceasta. Continua sa tricoteze cu o ca lma stapnire de sine, tuguindu-si usor buzele si, fara sa-si dea scama, trasaturile fetei i mpietrira si capatara fermitatea acelei expresii de severitate care devenise la ea o deprindere, iar cnd sotul ei trecu pe acolo, desi chicotea la ghidul ca Hume, filozoful, era att de grasan nct ramasese mpotmolit ntr-o mlastina, nu se putu mpiedica sa nu remarce, n treacat, rigiditatea care se cuibarise n inima fr umusetii. Se ntrista si, simtindu-i ndepartarea, fu ndurerat ; si ntelese, n timp ce trecea prin fata ei, ca n-o putea ocroti ; asa nct, cnd ajunse la gardul viu, se simti mhnit. N-o putea ajuta cu nimic. Nu pute a dect sa stea n preajma ei si s-o observe. Ba chiar, infernal adevar, i facea viata si mai amara. Era irascibil era susceptibil. si iesise din fire pe chestia plimbarii ia Far. Scruta ncordat gardul vi* nclceala lui, ntunericul lui. ntotdeauna, gndea doamna Ramsay, te rupi solitudine n sila, cramponndu-te de cine st ie fleac, un sunet, sau ceva ce-ti cade sub oc Asculta, dar peste tot era liniste deplina ; j de cricket se terminase ; copiii si faceau nu se percepea dect soapta marii. Se opri tricotat ; 0 clipa le gana n mna ciorap! i cafeniu-roscat. Vazu din nou raza de lumina

i privire ntrebatoare, din care nu lipsea o unda ; ironie, caci, atunci cnd te tre zesti, relatiile tale cu lucrurile si modifica nfatisarea, se uita a lumina ferma, nemiloasa si lipsita de remus-cari, care era att de mult ea nsasi si totusi att de putin, care o tinea la cheremul ei ( se deste pta toiul noptii si-o vedea aplecndu-se peste patul lor si mngind podeaua) ; si cu toate acestea, continu a ea sa se gndeasca urmarind lumina ca fascinata, ca hipnotizata, de parca ar fi dezmierdat cu degetele-i de argint un sipet ferecat n creierul ci, a carui revarsare ar fi inundat-o n ielicii , cu toate acestea, gndi ea, cunoscuse feri-irea, fericirea sublima, fericirea intensa ; si lina arginta tot mai puternic valurile ravasite, masura ce ziua se stingea si albastrul se ster-2 pe mare ; lu mina se rostogolea n valuri ;ne ca lamia, care se bulbucau si se umflau teneau pe plaja ; si n ochii ei izbucni exta-l valuri de placere pura i napadira tarina mintii ilnU : De-ajuns ! De-ajuns !" nru-'l Rams ay se ntoarse si o vazu ! Ah ! 'rrnecatoare, parca mai fermecatoare decit l- gndi el. Dar nu-i putea vorbi. N-o Pute alta data, ea " ntrerupe. Simtea o nevoie imediata de a-i acum ca James plecase si ramasese n sfr^ ura. Dar hotar sa se abtina ; sa n-o ntree afla departe de el n clipele astea, nconde frumusetea ei, de tristetea ei. O s-o lase 99 asa; si trecu fara o vorba pe lnga ea, desi \\ durea s-o vada att de ndepartata, sa vada cu n-o poate ajunge, ca nu poate face nimic ca s-o ajute, Si ar fi trecut din nou prin fata e i, fara o vorba, daca doamna Ramsay, n chiar momentul acela, nu i-ar fi daruit de buna voie ceea ce sti a ca el nu i-ar fi cerut niciodata : l striga, desprinse salul verde de pe rama tabloului si se duse la dnsul. Pentru ca el dorea, stia bine, s-o ocroteasca. 12 si nfasura salul verde n jurul umerilor. U lua de brat. Era att de frumos, spuse ea, ncepe pe data sa-i vorbeasca despre Kennedy, gradinarul ; era att de extraordinar de frumo s incit revenea sa-l lase sa plece. De peretele serei sta e singurul lucru pe care se poate si el coment domnul Ramsay. domnul sa nu se ndragosteasca de Pruea, Pe doamna Ramsay. Voi Ar dezmosteni-o daca s-ar marita cu el, o asigura domnul Ramsay. Nu se uita la I larie pe care: le

examina sotia lui, ci la un punct care se afla cu vreo treizeci de centimetri ma i sus. Nu era baiat rau, adauga domnul Ramsay si fu pe punctul sa spuna ca, oricum, era singurul tnar din Anglia care-l aprecia... dar si nghiti vorba. N-o s-o mai bata la cap cu cartile lui. Florile as tea arata destul de bine, declara domnul Ramsay coborndu-si privirea si zarind ceva rosu si ceva cafeniu. D a, dar pe astea le plantase cu minili ei, l nstiinta doamna Ramsay. ntrebarea era ce se ntmpla daca trim te numai bulbii ; oare Kennedy o sa-i planteze ? E de o lene incurabila, adauga ea, mergnd mai departe. Numai daca se tine toata ziua de capul lui, fara sa lase nici ea lopata din mna, l deter mina sa mai lucreze un pic. Se ndreptara spre plantele rosii ca niste arzatoare cu jaratic. ti nveti fetele sa exagereze, observa domnul Ramsay cu dojana n glas. Matusa ei Camilla era si mai periculoasa o111 punctul asta de vedere, remarca do amna B.avaszy Dupa cte stiu eu, nimeni n-a vazut vreoda n matusa-ta Camilla un model de virtute. A fost cea mai frumoasa femeie care a e% tat vreodata, starui doamna Ramsay. Ba altcineva a fost asa, riposta Ramsay. 102 prue avea sa fie mult mai frumoasa dect fu-; dnsa, se apara doamna Ramsay. El nu v edea a urma de frumusete la Prue, i raspunse domnul Ramsay. Bine, atunci sa te uiti la ea n seara asta, i ceru doamna Ramsay. Se oprira. Domnul Ramsay si exprima dorinta ca Andrew sa se tina mai serios de ca rte. Daca n-o facea, nu exista nici o sansa sa obtina o bursa. Ei, ce importanta au bursele ! exclama ea. Domnul Ramsay gasi ca-i stupid sa te exprimi stfel n legatura cu un lucru serios ca bursele. ir fi foarte rnndru de Andrew daca ar obtine irsa. Ea va fi la fel de mndra de el si daca n-ar obtine-o, preciza doamna Ramsay. Niciodata e puteau pune de acord n aceasta chestiune, importanta. Ei i facea placere ca dn-l sa creada n burse si lui i facea placere s-o ndra de Andrew, indiferent de ce-ar re-za-Deodata, doamna Ramsay si aminti de Se de pe muchea falezei stncoase. Nu-i asa ca se facuse prea trziu ? l ntreba. "? >jci se acuse prea urziu : u inucud. nu se ntorsesera acasa. Domnul Ramsay e cu nepasare capacul ceasului de buzunar. nu era dect sapte si jumatate. si tinu o Cesul deschis, n vreme ce se hotara sa-i !asca ceea ce simtise pe terasa. Dar mai de toate, n-avea nici un sens sa-s i faca ll-Andrew putea sa-si poarte singur de 103 grija. n al doilea rnd, voia sa-i spuna ca, n timp ce se plimbase pe terasa, cu put in n urma ajuns aici se simti stingherit, de parca ar fi ncalcat acea singuratate, acea detasare, acea nstrainare a ei... Dar doamna Ramsay ncepu sa-l preseze. Ce voise sa-i spuna, l ntreba, gndind ca era v orba de plimbarea la Far si de regretele lui pentru exclamatia aceea : ,,Fir-ai sa fii!"

... Dar altceva era. Nu-i placea s-o vada att de trista, i spuse. Se lasase doar furata de gnduri, protesta e a, rosind usor. Amndoi se simteau stnjeniti de parca nu stiau daca sa mearga nainte sau sa se ntoarc a, li citise povesti lui James, continua doamna Ramsay. Nu, acea emotie a ei n-o puteau mpartasi amndoi, n-o puteau exprima n cuvinte. Ajunsesera la spartura dintre doua tufe de trl-loma incandescente si iata ca din nou se vedea Farul, dar nu-si ngadui sa-l priveasca. Daca ar fi stiut ca sotul ei o observa, si spuse doam iw Ramsay, nu si-ar fi ngaduit sa se abandoneze g" durilor. i displacea orice amanunt ce-i aducea aminte ca fusese vazuta n timp ce sedea acolo, meditnd. Asa net ntoarse capul si privi pestc umar, spr e oras. Luminile se valureau si alerg3 ca niste picaturi de argint lichid, tinnd piept vin tului. L a aceasta se redusesera toata saracia, toa suferinta", gndi doamna Ramsay. Luminile ora^ sului, si ale po rtului, si ale vapoarelor, pareau se teasa ntr-o retea fantoma, care plutea ac pentru a marca loc ul unde ceva se scufundase104 a ,Ei bine, daca nu putea sa mpartaseasca gndu -rile ei, si spuse domnul Ramsay, atun ci o sa si le

urmeze mai departe pe ale lui.*' Voia sa-si con-inue reflectiile, sa-si povestea sca istoria lui Hume care se mpotmolise ntr-o mocirla ; voia sa rda. Dar mai nainte de toate, era absurd sa-ti faci griji din pricina lui Andrew. Cnd ei era de vrsta lui Andrew, obisnuia sa cutreiere cmpurilc, din zori si pna-n noapte, doar cu un piscot n buzunar, si nimeni nu se ngrijora de soarta lui si nu gndea ca a cazut de pe o stnca. Spuse eu glas tare ca daca vremea o sa se mentina frumoasa, avea de gn d sa porneasca iar la o plimbare de o ntreaga. Se saturase de atta Bankes si Car-ichael. Simtea nevoi a de putina singuratate. >Da'', l aproba doamna Ramsay. l contrarie fap-l ca ea nu protesta. Do ar stia foarte bine ca n-o t Puna proiectul n aplicare. Era prea batrn Xrn ca sa colinde o zi ntreaga d oar cu un piscot buzunar. Dar ea se framna numai din pricina letilor, iar dintr-a lui, nu. Cu ani n urma, na-^e a se fi casatorit, gndi el, privind la golf tre tufele incandescente de iritoma, obisnuia drumurile toata ziua. Prnzea cu pine si ntr-o circiuma. Pe atunci lucra cte zece ntrerupere ; i purta de gr ja doar o ba--si baga din cnd n cnd capul pe usa ada de foc. Aici, tinutul acesta, i placea cel 1+; c u dunele de nisip din ce n ce mai bri 105 pierdute n ntuneric. Puteai rataci toata ziua fara sa ntlnesti tipenie de om. Straba teai mile n sir aproape fara sa dai de o casa, sau de vreun catun. Puteai sa-ti rumegi gndurile d e unul singur. Ici colo, erau mici plaje de nisip necalcate de picior de om de cnd luase nceput timpul. Foc ile ridicau capul si te priveau. Uneori i se parea ca acolo, singur, ntr-o casuta... si curma gndul ca u n oftat. Nu avea si atrase singur atentia. Si ar fi nsemnat sa fie o dreptul. Era tatal a opt copii bestie si un las daca ar fi dorit ca macar un singur factor al existentei sale de acum sa fi fost altf el. Andrew o sa ajunga un om mai de valoare dect a fost el. Prue o sa fie o frumusete, asa zicea maica-sa. Ei vor stavili o clipa puhoiul timpului. In ansamblu, constituiau o frumoasa realizare -cei opt copii a i lui. Prezenta lor vadea ca dnsul nu osndea n ntregime acest biet marunt uni vers, pentru ca, pe o seara ca a ceasta, gndi d nul Ramsay, privind pamntul dizolvndu-se n partari, mica insula arata patetic de fi rava jumatate devorata de mare. une0" Biet pamnt ! murmura el cu un suspin-Doamna Ramsay l auzi. Obisnuia e spuna lucrur i extrem de triste, dar ea remarC ca de ndata ce le rostea, arata mai voios ca ^ ob icei. Toata aceasta vorbarie nu era dect un ^ gndi ea, caci daca dnsa s-ar fi simtit n^ sa spuna macar j umatate din ceea ce exprinl demult si-ar fi zburat creierii.

S1 I 3 scia toata aceasta vorbarie, si i se adresa pe n ton prozaic, declarndu-i ca era o seara ncn-jtoare. bi de ce ma rog se vaita dnsul, l ntreba u voce pe jumatate vesela, pe jumatate plnga-; ata, pentru ca ghicea ce gnduri l macinau : ,ar fi putut sa scrie carti mult mai bune daca nu s-a r fi nsurat. Nu se plngea, o asigura domnul Ramsay. Ea stia ca nu se plnge. Stia ca nu avea de ce se plnge. Si domnul Ramsay i lua mna, o ridica la buze si i-o saruta cu o fervoare 3re o emotiona pna l a lacrimi ; apoi i-o lasa cu repeziciune n jos. ntoarsera dinspre privelistea golfului si pornira sa urce, brat la brat, cararea marginita de tntele ce sagetau ca niste suliti verzi-argintii. itul lui era aproape ca bratul unui tnar, si e doamna Ramsay, suplu si puternic, si se cu ncritare ct de viguros se pastra nca, trecuse de saizeci de ani, si ce nemblnzit si ffet era, si ct de straniu parea faptul ca, fi->nvins, asa cum era dnsu l, de tot soiul de lite tragedii, nu parea deloc deprimat ba, dim-'nva, chiar nveselit. Nu-i asa ca-i curi os ?" :ja ea. ntradevar, cteodata i facea impre-l e cu totul altfel dect ceilalti oameni, si a ca se nascuse orb, surd si mut fata de lu- obisnuite, si cu un ochi de vultur pentru e neobisnuite. Puterea lui de patrundere o adeseori. Dar florile, le vedea ? Nu. Prive-l vedea ? Nu. .Vedea vreodata frumus etea al l propriei lui fiice, sau si dadea seama vreodata' daca pe farfuria lui se afla o f elie de budinca ori de friptura ? Statea cu ei la masa, asemenea unui om n transa. Si obiceiul lui de asi vorbi cu glas lare, sau de a recita versuri n gura mare, punea din ce n ce mai mult stapnire pe el, din pacate, pentru ca uneori era foarte suparator. O, cea mai buna si cea mai frumoasa, ns -teste-ma !k' Biata Miss Giddings, cnd se auzise chemata eu acest strigat, fusese ct pe-aci sa-s i piarda firea Dar pe de alta parte, gndi doamna Ramsay lun-du-i spontan partea mpotriva tuturor stupi delor

de Giddings din univers si dndu-i a ntelege sotului ei, printr-o usoara apasare a bratului, ca urca panta prea repede pentru ea si ca trebuia sa se opreasca o clipa sa constat e daca musuroaiele acelea ae pe margine erau proaspat construite, pe de alta parte, si spuse ca aple cndu-se ca sa le inspecteze, un spirit mare ca al lui trebuie sa se deosebeasca n toate privintele de a nostru. Toti oamenii mari pe care-i cunoscuse vreodata, gndi ea ajungnd la concluzia ca, n gres it, un ispure trebuie sa se fi introdus acoli toti oamenii mari erau asatca el si tinerilor le e de mare folos (cu toate ca atmosfera salilor curs i se parea aproape insuportabil de mic si deprimanta) sa-l asculte, sau numai sal v Dar cum sa lupti mpotriva iepurilor fara sd n ei ? se ntreba. S-ar fi putut sa fi e un icpure 308 jar putea Ii o crtita. Oricum, un animal i dis-tgea primul ele de seara. Apoi, naltn du-si privirile, vazu deasupra crengilor subtiate primele zvcniri ale luceafarului n plin freamat si voi sa i-l arate si sotului ei ; caci privelistea o umplea de o placere patrunzatoare. Dar si nfrna do--rinta. El nu se uita niciodata la nimic. Daca s-ar i uitat, tot ce-ar fi gasit sa spuna ar fi fost : Bi et marunt univers !'* cuvinte nsotite de unul dintre suspinele sale. n momentul acela, domnul Ramsay exclama : Foarte frumos ! ca sa-i faca ei placere, si se prefcu a admira florile. Dar dnsa stia prea bine ca e admira si ca nici macar nu-si da seama ca t acolo. O facea doar de dragul ei... Ah, dar cei }i de acolo nu erau Lily Briscoe, hoinarind culiam Bankcs ? si concentra priviril e mioape, -nd sa recunoasca din spate o pereche care tragea. Da, ei erau. Oare asta nsemna ca or a se casatoreasca ? Ba da, cu siguranta ! Ce idee dida ! Trebuie sa se casatoreasca ! e la Amsterdam, povestea domnul Bankes 3 ce strabatea pajistea alaturi de Lily V azuse Rcmbrandturile. Fusese la Ma109 drid. Din nefericire, era Vinerea Mare si pra(j0 era nchis. Fusese la Roma. Domni soara Briscoe vizitase vreodata Roma ? O, ar trebui ar fi- o experienta minunata pentru ea Capela Sixti naMichelangelo ; si Padova, cu atta Giotto. Sotia lui fusese bolnava ani de zile, asa nct nu calat orisera prea mult. Lily fusese la Bruxelles ; fusese la Paris, dar numai n trecere, pentru a-si vizi ta o matusa bolnava. Fusese la Dresda ; existau munti de tablouri pe care nu le vazuse ; oricum nsa, r eflecta Lily Briscoe, poate ca era mai bine sa nu vezi tablouri: nu fac dect sa-ti strneasca o disperata nemultumire n ce priveste creatia ta. Domnul Bankes socotea ca era un punct de vedere exagerat. N

u putem fi cu totii Tizian si nu putem fi cu totii Dar-win, spuse el; n acelasi timp, se ndoia ca Tizi anu si Darwinii s-ar fi putut ivi fara existenta unor persoane umile ca noi". Lily ar fi dorit sa-i faca un compliment : Dumneavoastra nu snteti o pe1" soana umila, domnule Bankes", asa i-ar fi P1^ sa-i spuna. Dar lui nui placeau complimen , (desi cei mai multi barbati le agreaza, gndi ea; se rusina un pic de impulsul ei si tacu n timp dnsul observa ca, poate, afirmatiile sale n11 aplicau si la pictura. I n orice caz, replica Lily berndu-se de micul ei moment de nesinceri ea va continua mereu sa picteze, pe ntru ca teresa. Da, raspunse domnul Bankes, era cort* ^ ca va continua ; cnd ajunsera la capatul P J ' 110 i el o ntreba daca ntmpina dificultati la 1 dra n gasirea subiectelor, se ntoarsera s i UUULW :u ochii de sotii Ramsay. Iata, asta nseamna caloria, gndi Lily, un barbat si o femeie privind 3 o Ista care arunca o minge. Acest lucru ncerca sara doamna Ramsay sa-mi explice." Caci ea purta un s al verde, si amndoi stateau n picioare, anul linga celalalt, privindu-i pe Prue si pe Jasper ca re-si azvrieau mingile de cricket. Si deodata, acea semnificatie care coboara uneori, fara nici o itiun e, asupra oamenilor, poate cnd ies dintr-un metrou sau suna la o usa, conferindu-le brusc o valoare de simbol, de reprezentare, se lasa si asu-'a doamnei si domnului Ramsay, si-i prefacu, asa n stateau acolo mpresurati de umbrele serii, n iboluri ale casniciei, sotul si sotia.u Pe urma, a o clipa, conturul simbolic care transcenda pturile reale se evapora si, cnd se ntlnira fata 1 fata, c ei doi redevenira domnul "si doamna Ram-ay. uitndu-se la copiii care-si aruncau mingile. tusi, o frnt ura de

secunda, cu toate ca ^na Ramsay i saluta cu zmbetul ei obisnuit ' Precis si spune c a o sa ne casatorim", gndi rostind : Asta seara am biruit", ceea ce se ea la faptul ca, n sfrs it, o data, domnul Ban-cceptase sa ia cina cu ei n loc sa o stearga acasa, unde servitorul i prepara foarte gus-imele ; si totusi, timp de o frntura de se > n timp ce mingea se nalta n vazduh, o dia priviri, o pierdura, si zarira unica stea si ramurile drapate, pluii n ei o senzatie de risipire n vnt de nemarginire, d e uesponsabi-litate. n lumina scazuta, aratau cu totii decupau eterici, despartiti prin mari distante. Apoi, s arind ndarat peste vastele spatii (pentru ca orice soliditate parea sa se fi volatizat), Prue zbura jos drept n mij locul lor si prinse cu dibacie, n mina stinga, mingea din naltimi ; maica-sa ntreba : .,Nu s-au ntors nca ?" si vraja s e destrama. Domnul Ramsay se simti liber acum sa rda n gura mare de Hume, cel care se mpotmolise ntr-o bal toaca iar o batrna l salvase cu conditia sa spuna Tatal nostru" si, chicotind de unul singur, se ndrept a spre biroul lui. Doamna Ramsay, readucind-o pe Prue n alianta vietii de familie, din care evadase arunend mingi, ntreba : Nancy sa dus cu ei ? Desigur, Nancy se dusese cu ei, din momenl Minta Doyl i-o ceruse cu privirea ei m uta si ll tinzndu-i mna n momentul cnd Nancy, dup"

ca masa de prnz, se ndreptase catre mansarda^1 sa scape de ororile vietii de familie. si ^a i soama atunci ca trebuie sa-i nsoteasca. _\-avea c sa mearga. N-avea chef sa fie trasa n toata p0^ 112 tea asta. Pentru ca, n timp ce urcau cararea spre aleza, Minta i tinea ntr-una mna n mna ei. Ea si-o retragea. Si Alinta i-o lua din nou. Ce-o (i vrnd ?" se ntreba Nancy. Fara ndoiala, oamenii vor ceva ; pentru ca atunci cnd Minta i lua mna i i-o tinea, Nancy vedea, n sila, ntreg universu l isternndu-i-se la picioare ; si, ca atunci cnd dir tr-o data, ti-ar aparea din ceata Constantino poh si. orict n-ai avea chef sa-l admiri, totusi nu te poti mpiedica sa nu ntrebi : ,,Aceea-i Sfnt Sofia ? Acela-i Cornul de Aur ?'" ; tot asa si Nancj cnd Minta i lua mna, se ntreba : Ce-o fi vrnd ? 3are as a vrea ? Si ce era acest asta". Ici colo, sareau prin ceata (n timp ce Nancy privea n jos i panorama vietii desfasurata la picioarele ei), o urla, un dom ; obiecte proeminente si fara nume . Dar cnd Minta i lasa mna, asa cum se ntmplase 1 au alergat pe povrnis la vale, toete, domul turla, si tot ce se profila prin ceata, se cufundau din nou n ea si piereau. ^ Minta, remarcase Andrew, tinea bine la mers. mbraca mai rezonabil dcct majoritat

ea fe-lor. Purta fuste foarte scurte si pantaloni bu-lti, negri. Sarea drept n mijlocul unui ru si opintea prin apa. i placea impetuozitatea ei, r si dadea seama ca n-o sa dure/e mult n-3 buna zi o sa.si gaseasca moartea ntr-una din surclitatile astea. S-ar fi zis ca n-o sperie ni W n afara de tauri. Numai ct zarea un tai lInP Si-o lua la goana racnind, cu bratele ridi cate, adica facea exact ceea ce era menit sa in furie un taur. Dar trebuia sa re cunosti ca nu se codea' sasi marturiseasca frica. Stia ca n ceea ce pri.H este taurii, era teribil de lasa, as a zicea. Banuia ca probabil o atacase unul cnd era mica, n carucior. Parea sa nu acorde multa importa nta celor ce spunea sau facea. O vedeai deodata cocotndu-se pe o muche de stnca, asezndu-se si ncepnd sa cnte ceva cam asa : Sari-ti-ar ochii, sari-ti-ar ochii!" Si trebuiau sa-i tina cu totii isonul si sa cnte n j cor, strignd laolalta: , Sari-ti-ar ochii, sari-ti-ar ochii !" Dar pentru nimic n lume nu trebuia lasat ca fluxul sa le nece portiunile bune pent ru pescuit, nainte de a ajunge ei pe plaja. Pentru nimic n lume, ncuviinta Paul ridi-cndu-se cu o saritura si, n timp ce se lasa u sa alunece pe povrnis, nu contenea sa le citeze ce scria n ghid despre aceste insule pe drept ren umite pentru privelistile lor frumoase ca o gradina si pentru cantitatea si varietatea curioz itatilor r*12 rine". Dar ce rost aveau toate strigatele a^tca si t0 .,sari-ti-ar ochii", gndea Andrew, alegndu-si F~ teca de coborre de pe faleza ; ce rost aveau ghiontii pe care-i ncasa n spinare, faptul ca 114 iunea batrne" si toate celelalte ; n-aveau nici un chichirez. Asta era dezavantaju l cnd porneai la

drum cu o femeie. O data ajunsi pe plaja, se separara ; el se duse la Nasul Pape i, dupa ce si des-llta pantofii si-si vr n ei ciorapii facuti ghe-motoc, si-i lasa pe cei doi n plata Domnu lui; Nancy se balaci pna la stncile ei, si ncepu sa-si exploreze smrcurile, lasndu-i pe cei doi n p ata Domnului. Se cinchi pe calcie si atinse cu mna anemonele de mare, netede de parca erau din eau-i uc, lipite de marginea stncii ca niste bucati de jeleu. Visatoare, prefacu smrcul n mare, plevust ile n rechini si balene, arunca peste aceasta minuscula me umbra norilor negri, tinndu-si mna pavaz a ipotriva soarelui, aducnd astfel bezna si dezolare, Precum Dumnezeu nsusi, asupra milioanel or de eaturi nestiutoare si nevinovate, pentru ca apoi i retraga brusc mna lasnd soarele sa se re-?rse iarasi. Pe nisipul palid si hasurat, nainta Pasi gigantici un fantastic leviatan, cu franjur i manusi de armura (ea continua sa dilate profite baltii) care se facu nevazut n vastele grote Peret