Istoria secreta a "disparitiei" mayasilor: acestia s-au ascuns in Centrul Pamantului (Agartha), refugiindu-se prin tunelele piramidelor lor ! Fratia Alba Mayasa ii reprezinta pe acestia la suprafata !Scris de Dragos Anunnakipe duminică, 16 august 2015Publicat în: Istoria adevarata a lumii

0inShare

Civilizația maiașă este o civilizație mesoamericană care și-a atins apogeul în perioada 300–900. Culturile Maya târzii, scindate în regiuni, precum și poporul aztec și incaș construiesc în secolul al XV-lea mari imperii, bine administrate, în America Centrală și de Sud. Cultura Maya târzie este împărțită într-un număr de state separate. Sunt slăbite în sec. XV de conflicte politice și cucerite în secolul al XVI-lea de spanioli.

Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea. Civilizația Maya a excelat în agricultură, ceramică, scriere, sistemul calendaristic și matematică și a lăsat în urmă o uimitoare valoare arhitecturală impresionantă și opere de artă simbolică. Cele mai multe dintre acestea se situează în orașele de piatră, abandonate în anii 900. Oamenii de știință din secolul XIX au dezbătut cauza acestui declin dramatic.

Calatorie spre Centrul Pamantului cu Jan Van Helsing!

„In octombrie 1992, ma aflam impreuna cu prietena mea, un medium extrem de spiritual din SUA, intr-o expeditie in America Centrala, in cautarea unor cai de acces in posibile sisteme de tunele care sa duca la orasele subterane sau chiar in centrul pamantului (asa-numitul univers cav).

Intrucat prietena mea poate lesne citi aura unui om, facultatea aceasta a ei combinandu-se perfect cu medialitatea si capacitatea mea de a atrage informatiile, am verificat impreuna campurile magnetice ale diferitilor indivizi intalniti, urmarind sa aflam daca stiau sau nu ceva despre ce ne interesa pe noi.

Atunci cand stii cum s-o faci, te poti adresa cu o intrebare direct campului magnetic al unui om, si primesti informatii exacte fara stirea celui chestionat. In special gradele inalte ale masonilor mexicani detin informatii despre orasele subterane (ca doar mai stau fratii lor reptilienii Anunnaki), ei invata insa sa-si blocheze campul energetic, pentru ca nici o persoana cu aptitudini de descifrare a aurelor sa nu-i poata „citi”.

Spera cel putin sa poata face asta. Caci pana acum, noi doi am reusit de fiecare data sa „citim” toate aurele unor masoni, ale fratilor „rozicrucieni”, ale unor practicanti ai magiei negre, chiar daca ei insisi erau convinsi ca au putut sigila pe cale magica.

La Chichen Itza in Yucatan, Mexic, prietena mea si cu mine ne gaseam la un moment dat in varful unei piramide de acolo si incercam sa aflam pe cale mediala, incotro ar putea duce tunelul de sub piramida, cand deodata atentia mi-a fost atrasa de catre un barbat de varsta mijlocie, cu o infatisare foarte placuta. Dupa o scurta privire schimbata cu el, am atins-o usor cu cotul pe prietena mea si i-am soptit: „Ia verifica-l”.

Mi-a raspuns: „Am si facut-o – foarte interesant”. Barbatul cu pricina a venit dintr-o data spre mine si a inceput sa-mi explice, in limba spaniola, hieroglifele de pe pereti. Nu

cunosteam indeajuns limba spaniola pentru a-l putea intelege, asa ca am apelat la un traducator.

Ca sa nu lungesc povestea prea mult: dupa cum a rezultat mai apoi, barbatul era un Mare Preot al Fratiei Albe a mayasilor, si nu noi eram cei care-i studiam aura, ci el ne-o citise pe a noastra, drept pentru care ne-a si abordat. Impreuna cu alti membri ai fratiei, am fost invitati la o festivitate si asa am fost timp de doua zile oaspetii lor.”[1]

Mayasii nu au fost nimiciti toti de catre Conquistadori ci o parte s-au refugiat in Centrul Pamantului prin tunelele piramidelor lor, traind alaturi de nazisti!

„Miguel Angel, Marele Preot, era unul dintre cei 20 de oameni din intreaga lume care stiu sa citeasca perfect hieroglifele mayasilor, si de la el am aflat o poveste foarte interesanta, pe care probabil nu o cunoaste niciun arheolog din Mexic.

El ne-a spus de pilda ca triburile maya NU ar fi fost nimicite de spanioli, asa cum se spune cel putin despre mare parte din ele, ci ca acestea s-ar fi refugiat prin tunelele piramidelor in niste orase subterane , in care mai traiesc inca si astazi. Fratia Alba s-ar afla in contact permanent cu ei.

Prin intermediul lui Miguel si al prietenului sau, un extraterestru, am ajuns si noi in tunelele secrete ale piramidelor din Uxmal si Palenque si am fost initiati in fel de fel de taine. Toate acestea, pentru ca Marele Preot Miguel „citise” in aurele noastre cine eram si aflase ca eram deja asteptati.”[1]

Nazistii si mayasii traiesc, astazi, impreuna, in Centrul Pamantului alaturi de uriasii atlanti!

„Extraterestrul reptilian, Chose, fusese adus pe pamant inca de la varsta de 5 ani cu o farfurie zburatoare, de catre parintii sai, si lasat in grija Fratiei. Aici, el are de indeplinit o anumita misiune. Conduce un restaurant vegetarian intr-un mare oras din Yucatan – aceasta drept camuflaj – pentru a se putea intalni acolo cu niste persoane „deosebite”.

Chose are de fapt o infatisare foarte „normala”, cu exceptia buzelor aproape liniare, ca de sarpe. La o privire mai atenta, observi de indata pupilele alungite vertical ca la pisica. Campul sau energetic se deosebeste insa radical de cel al unui om obisnuit. Intreaga lui constitutie interna este altfel.

Acesta insa nu este un lucru neobisnuit. Extraterestrii clandestini ca Chose umbla cu milioanele pe pamant, fara ca pamantenii sa sesizeze acest lucru.

De ce va spun toata aceasta poveste? Ei bine, pentru ca Miguel imi destainuise un lucru deosebit de interesant:

Catre sfarsitul secolului XVI-lea, in masivul Mato Grosso din Brazilia ajunsesera cativa emigranti germani ce aveau intentia de a se stabili acolo. Avand insa probleme cu triburile indienilor aborigeni, ei au fost nevoiti sa fuga.

S-au ascuns mai intai intr-o pestera si au descoperit in fundul ei niste galerii foarte lungi ce pareau realizate de mana omului. Tot inaintand prin tunelele acelea, au ajuns intr-un imens oras subteran. Dat fiind ca orasul nu mai era locuit, germanii s-au instalat in el.

Vreo optezeci de ani mai tarziu, cativa dintre acei germani au inceput sa exploreze alte galerii, care ducea din orasul lor subteran si mai adanc inspre Centrul Pamantul, ajungand astfel intr-un al doilea oras, ce era de data aceasta unul locuit.

Locuitorii, care dupa toate probabilitatile trebuiau sa fie mayasi s-au aratat extrem de politicosi si le-au spus germanilor ca-i urmareau de multe vreme. Constatand ca sunt oameni pasnici, mayasii le-au propus sa-i conduca in „universul cav”, o cavitate imensa in centrul pamantului, populata cu reprezentanti ai diferitelor civilizatii foarte dezvoltate.

Rasa suverana, respectiv rasa cea mai dezvoltata o constituiau arienii foarte inalti provenind din stravechea Atlantida si care, la scufundarea continentului, de fapt o parte din el in ocean, s-au refugiat si ei in centrul pamantului, alaturi de alte rase extraterestre care ajung acolo prin deschizaturile de la poli.

Germanilor li s-a oferit un spatiu situat in inferioritatea Polului Nord, un mic teritoriu nelocuit, despre care Chose spune ca ar purta astazi denumirea de „Neu-Berlin” (Noul Berlin). Dupa spusele lui Miguel, din cand in cand germanii ies la suprafata in Mexic pentru a participa la intrunirile Fratiei.

El mai sustine totodata ca multi dintre copiii nascuti la „Neu-Berlin” au fost trimisi, cu identitati de camuflaj, la studii la Heidelberg sau alte universitati prestigioase, urmand ca dupa absolvirea lor sa se intoarca in teritoriul lor subpamantean.

V-am relatat aceasta poveste doar ca pe un mic exemplu. As putea istorisi nenumarate asemenea intamplari din viata mea, doar ca lucrarea mea trebuie sa trateze de fapt tema Iluminatilor. Daca povestea lui Miguel este sau nu adevarata n-as putea-o dovedi, sistemele de galerii insa exista cu certitudine.”[1]

Tunelul catre Centrul Pamantului (Agartha) dintr-o pestera din Masivul Mato Grosso !

„Tradiţiile cele mai fantastice, cum ar fi de exemplu cele pornite de la lucruri scrise în cutare sau cutare roman mai vechi, pot să suscite de multe ori discuţii şi interpretări de tot felul.

După profesorul Henrique Jose de Souza, preşedintele Societăţii de Teozofie din Sao Lourenco (Brazilia), există posibilitatea ca Fawcett şi cei care îl însoţeau în expediţie să fi căzut prizonieri în mâinile unei populaţii subpământene din Mato Grosso.

Asta ar însemna că exploratorii din 1925 au parcurs un lung coridor care se pierde în măruntaiele pământului şi au pătruns în miezul unei civilizaţii înfloritoare ce se află sub scoarţa terestră a întregii Americi de Sud. Profesorul de Souza, după această explicaţie, adaugă: “Locuitorii acestui regat aparţin probabil rasei antediluviene care trăia altădată în Lemuria şi în Atlantida, continente astăzi înghiţite de apele oceanelor”.

Să adăugăm că toate acestea concordă cu afirmaţiile autorului tradiţionalist Ferdinand Ossendowski, care certifica autenticitatea unor asemenea populaţii scriind: “L-am auzit pe un învăţat lama chinez spunând că toate cavernele subterane ale Americii sunt locuite de vechea rasă a oamenilor care trăiau acolo mai înainte şi care au dispărut sub pământ. Toate aceste populaţii şi întregul stat subpământean sunt guvernate de căpetenii care se supun autorităţii Regelui Lumii.

Acolo trăiesc şi atlanţii şi vechii locuitori ai ţării Mu care au reuşit să scape de potopul care le-a înghiţit vechile lor pământuri. Toţi aceştia locuiesc în caverne luminate în aşa fel încât acolo poate creşte vegetaţia de pe urma căreia reuşesc să subziste. Bineînţeles că oamenii de acolo trăiesc la nesfârşit şi nu sunt atacaţi de niciun fel de boli.”

Nebulosul regat Agartha !

Cercetând mai îndeaproape afirmaţiile lui Ossendowski, s-ar zice că mai toate civilizaţiile străvechi, înainte de a se hotărî să piară, au delegat într-un fel sau altul câte un grup de iniţiaţi pe lângă Regele Lumii, misteriosul personaj ce domneşte peste un popor subpământean care “a atins gradul cel mai desăvârşit al cunoaşterii”. Iar aceste lucruri, de neînţeles la prima vedere, se leagă cu ce se ştie despre nebulosul regat Agartha, aflat, după legendă, în adâncurile pământului, sub munţii Himalaya.

Cu aproape şase mii de ani în urmă, un bătrân considerat de toată lumea sfânt a pierit în adâncurile pământului împreună cu toată familia sa. Exact la fel s-a întâmplat şi cu cele două triburi ale lui Israel pomenite în Biblie («triburile pierdute»). Legenda spune că intrarea în Agartha s-ar afla fie în Afganistan, fie în Tibet, undeva între Chigatze şi Shamballah.

Oamenii subpământeni cu două limbi !

Prinţul Şultun Beyli i-a făcut lui Ossendowski o descriere precisă a mirificului regat Agartha, aşa cum a rămas cunoscută în credinţele ce dăinuie în acest colţ de lume, iar Ossendowski a transcris totul fără să se mire de ceva. Numai că dacă el putea considera fireşti toate cele auzite, nouă ne vine greu să nu fim suspicioşi cel puţin în legătură cu unele.

Bunăoară, iată cazul bătrânului brahman din Nepal care, după spusele prinţului Şultun Beyli, a întâlnit în Siam un pescar în tovărăşia căruia a pornit să facă o călătorie pe mare. În a treia zi de călătorie pe ape, ei au ajuns la o insulă unde au dat peste un neam de oameni care aveau câte două limbi, putând vorbi cu fiecare din ele câte un grai aparte.

Oamenii aceştia i-au arătat brahmanului şi nişte animale nemaivăzute, nişte şerpi uriaşi cu o carne neînchipuit de gustoasă, păsări cu dinţi care pescuiau cu spor în apele mării şi aduceau peştele stăpânilor lor şi câte şi mai câte. Locuitorii acestei insule i-au spus brahmanului că ei vin dintr-o altă lume, care se află sub pământ, şi chiar i-au spus multe lucruri despre credinţa şi despre rugăciunile lor…”[2]

Primii colonisti germani descopera o intrare catre Centrul Pamantului intr-o pestera din Muntii Matto Grosso, din Brazilia !

SURSE

1. Jan Van Helsing – „Cine conduce planeta vol. 2″

2. http://www.lovendal.ro/wp52/populatia-subpamanteana-din-mato-grosso-si-nebulosul-regat-agartha/

Rabinul Eli Caufman despre evreii sionisti: "acestia doresc antisemitism pentru ca antisemitismul asta le aduce bani!" Eli Caufman vorbeste si despre curentul antiromanesc promovat de sionisti ! Eli Caufman este unul dintre cei mai critici evrei la adresa sionistilor lui Rothschild !Scris de Dragos Anunnakipe miercuri, 19 august 2015Publicat în: Conspiratii impotriva Romaniei

0inShare

Unul dintre cei mai cinstiti evrei din Romania, care merita tot respectul nostru, este nimeni altul decat rabinul Eli Caufman. Un cu o cunoastere imensa, un fel de Benjamin Freedman al Romaniei, spune adevarul intr-o emisiune televizata despre evreii sionisti, adevar pe care l-am spus si noi si am fost etichetati, cum altfel, decat „antisemiti”.

http://www.departamentul-zero.ro/wp-content/uploads/2015/08/eli-caufman.jpg

Benjamin Freedman, un evreu care îi cunoştea pe sioniştii de rang înalt (sionist provine de la „cel care practică cultul soarelui”) din anii 30-40, a afirmat că expresia „anti-semitism” ar trebui eliminată din limba engleză. Iată ce a spus el:

„La ora actuală, antisemitismul nu serveşte decât unui singur scop: el este folosit ca o sperietoare. Atunci când evreii simt că cineva se opune adevăratelor lor obiective, ei îşi discreditează victimele numindu-le antisemite pe toate canalele pe care le au la dispoziţie şi care se află sub controlul lor”.

Menechem Begin , fost prim ministru Israel :

„Rasa noastra este Master Race. Noi suntem zei divini pe aceasta planeta. Noi suntem atat de diferiti de rasele inferioare, precum sunt ele de insecte. De fapt, comparativ rasa noastra, alte rase sunt bestii si animale.

Alte rase pot fi considerate a fii excremente umane. Destinul nostru este de a conduce rasele inferioare. Regatul nostru pamantesc va fi stapanit de liderii nostri cu un sceptru de otel. Masele ne vor linge picioarele si ne vor servi ca sclavi.„

Ariel Sharon, fost prim ministru Israel:

„Vreau sa va spun ceva foarte clar : Nu va faceti griji de presiunilor americane asupra Israelului. Noi, poporul evreu, controlam America si americanii o stiu.„

Dr. Nahum Goldman , (1894-1982) , presedinte al World Zionist Organization, avertiza in 1958 la „World Jewish Conference” in Geneva :

„Un declin al puternicului curent anti-semitism sincer , ar putea constiutui un nou pericol pentru supravietuirea evreiasca . Disparitia anti-semitismului va avea efecte foarte negative asupra activitatii noastre.„

Eli Caufman, stie si a vorbit despre originea khazara a evreilor veniti din sudul Rusiei (Caucaz) in anul 740 e.n., fiind unul dintre putinii evrei care au curaj sa afirme asta. El nu poate fi acuzat de antisemitism, caci este evreu, in schimb i se poate spune ca, „este rautacios”, asa cum i se spune lui Norman Finkelstein.

De pe Nasul TV aflam mai multe:

„Eli Caufman, rabin şi istoric de origine română, emigrat în Israel în anii ’60, a făcut declaraţii foarte dure şi extrem de interesante la adresa liderilor comunităţii evreieşti de la noi, în emisiunea „În arenă”, realizată de Codruţ Burdujan la Litoral TV din Constanţa.

„Pentru noi, evreii religioşi, comunismul este mai extremist decât nazismul. Iar liderii comunităţii evreieşti din România sunt oamenii Anei Pauker, foşti comunişti.

[…] Astfel de oameni sînt cei mai extremişti, foarte cinici, nu le pasă de viaţa omului… Un om care poate spune că viaţa unui copil evreu valorează mai mult decît viaţa altui copil este un nazist şi un fascist.

[…] Evreii din România nu prea au ce face în cultură şi religie, pentru că sunt asimilaţi şi atunci fac activism, iar activismul lor este holocaustul – ei primesc bani peste bani pentru asta. În Ungaria, lui Wiesel îi e frică să facă ce face în România. Nici statistica nu e adevărată: în România nu au murit aşa de mulţi la holocaust, pentru că o parte din România era sub Ungaria şi acolo ungurii i-au omorît pe evrei. Mulţi evrei au fost salvaţi de români.

Unde sunt poveştile despre aceste fapte? Să vă mai spun ceva: un domn istoric din Iaşi, Cioflîncă, a făcut mare poveste pe un progrom în Iaşi, dar era o poveste antiromânească, făcută pe bani primiţi de la organizaţii din America… Ăştia aduc ură între români şi evrei.

Eu de şapte ani vin în România, merg îmbrăcat ca evreu, nu am văzut niciodată antisemitism în România. Doar comunitatea evreiască spune că e antisemitism, pentru că vrea să fie antisemitism, pentru că antisemitismul ăsta le aduce bani.”[1]

Bejamin Freedman – unul dintre putinii evrei care a spus adevarul !

BENJAMIN HARRISON FREEDMAN a fost una dintre cele mai uimitoare, dar şi contradictorii personalităţi ale secolului trecut. Născut în 1890, acesta a fost un om de afaceri evreu de succes în New York City, fiind principalul acţionar al companiei Woodbury Soap. După cel de-al doilea război mondial, a întrerupt contactul cu organizaţiile evreieşti şi şi-a petrecut restul vieţii cheltuind o mare parte din averea sa evaluată la cel puţin 2,5 milioane dolari, pentru a prezenta opiniei publice structurile de putere ale evreilor care dominau Statele Unite. De aceea mărturiile sale sunt extrem de valoroase, deoarece provin chiar din interiorul celor mai înalte nivele ale organizaţiilor evreieşti şi maşinaţiunilor acestora puse la cale pentru a-şi câştiga şi menţine puterea asupra naţiunii americane. Freedman a lucrat alături de Bernard Baruch, Samuel Untermeyer, Woodrow Wilson, Franklin Roosevelt, Joseph Kennedy, John F. Kennedy şi multe alte personalităţi de vază ale societăţii americane.

Discursul de mai jos a fost ţinut în 1961, la Hotelul Willard din Washington DC  şi publicat la acea vreme de Commori Sense :

Aici, în Statele Unite, sioniştii şi coreligionarii lor deţin un control total asupra guvernului nostru. Din foarte multe motive (prea multe şi prea complexe pentru a le analiza acum), sioniştii şi coreligionarii lor conduc aceste State Unite, precum nişte monarhi absoluţi ai acestei ţări. Veţi putea, evident, considera că este o afirmaţie foarte vagă, dar permiteţi-mi să vă descriu ce s-a petrecut in timp ce noi dormeam.

Ce s-a petrecut? Întâi s-a petrecut primul război mondial, care a izbucnit în 1914. Mai sunt puţini oameni de vârsta mea care-şi amintesc lucrul acesta. Acest război a fost purtat într-o tabără de către Marea Britanie, Franţa şi Rusia, şi, în cealaltă tabără, de către Germania, Austro-Ungaria şi Turcia. În doar doi ani, Germania practic câştigase acel război: nu doar „de iure”, ci chiar „de facto”. Submarinele germane, care au fost o surpriză pentru întreaga lume, nimiciseră toate convoaiele din Atlantic. Marea Britanie rămăsese fără muniţii pentru soldaţii ei, cu alimente doar pentru o săptămână, după care a urmat foametea.

În aceeaşi perioadă, armata franceză era zguduită de rebeliuni. Francezii pierduseră 600 000 de tineri pe Somme, în timpul defensivei de la Verdun. Armata rusească înregistra dezertări masive, oamenii îşi luau jucăriile şi plecau acasă; ruşii nu-1 iubeau pe Ţar. Armata italiană era şi ea pe cale de a se prăbuşi. Nu se trăsese un singur foc pe teritoriul Germaniei. Niciun singur soldat inamic nu trecuse frontiera în Germania. Şi, cu toate acestea, Germania era cea care oferea Angliei condiţiile păcii. Germania oferea Angliei o pace negociabilă pe care juriştii o numesc „status quo ante basis”. Aceasta înseamnă „să dăm războiul deoparte şi să considerăm totul aşa cum a fost înainte ca războiul să înceapă”. Deci Anglia, în vara lui 1916, începuse să analizeze aceste propuneri şi încă în mod serios. Nici nu prea avea de ales. Era una din două: să accepte o pace negociabilă, pe care Germania o oferea cu generozitate, sau să continue un război inutil până la nimicirea totală.

În timp ce aceste evenimente aveau loc, sioniştii din Germania (care-i reprezentau de fapt pe sioniştii din estul Europei) au mers la Ministerul de război britanic şi – aici voi fi

foarte laconic pentru că povestea este lungă, dar am toate documentele care dovedesc afirmaţiile mele – au spus:

– “Uitaţi cum stau lucrurile: încă mai puteţi câştiga acest război. Nu trebuie să vă predaţi. Veţi putea câştiga acest război, dacă Statele Unite ar deveni aliaţii voştri”.La vremea respectivă Statele Unite nu erau implicate în război. Eram proaspeţi, eram tineri, eram bogaţi, eram puternici. Sioniştii au spus Angliei:– “Vă garantăm că vom aduce Statele Unite în acest război ca aliat al vostru, să lupte de partea voastră, cu condiţia să ne promiteţi Palestina pentru după victorie”.

Cu alte cuvinte, ei făcuseră următorul târg:

– “Vom aduce SUA în război ca aliat al vostru. Preţul pe care trebuie să-l plătiţi este Palestina, după ce anihilaţi Germania, Austro-Ungaria şi Turcia”.

Anglia avea tot atâta drept să promită cuiva Palestina, aşa cum SUA ar fi avut dreptul să promită, de exemplu, Japonia Irlandei, pentru vreun motiv oarecare. Este absolut absurd ca Marea Britanie, care nu a avut niciodată vreo legătură sau vreun interes sau vreun drept asupra a ceea ce se numea Palestina, să folosească această ţară precum moneda de schimb oferită sioniştilor pentru serviciul lor de a aduce SUA în război. Cu toate acestea Marea Britanie a făcut această promisiune sioniştilor, în octombrie 1916.

Şi, la puţin timp după acest moment – şi nu ştiu câţi dintre dumneavoastră îşi mai amintesc – Statele Unite, care erau în cvasi-totalitate pro-germane, au intrat în război împotriva Germaniei, de partea Marii Britanii. Am afirmat că SUA erau în cvasi-totalitate pro-germane, deoarece ziarele americane erau controlate de evrei, bancherii americani erau evrei şi, în general, mass-media americană aparţinea evreilor; iar ei, aceşti evrei, erau pro-germani. Erau pro-germani, deoarece foarte mulţi dintre ei proveneau din Germania şi doreau să vadă o Germanie care-1 va distruge pe Ţar. Evreii nu-1 iubeau pe Ţar şi nu doreau să vadă Rusia câştigând războiul.

Aceşti bancheri evrei-germani, precum Kuhn Loeb şi alte bănci celebre americane refuzaseră să finanţeze Anglia sau Franţa, chiar şi cu un dolar. Ei au stat deoparte spunând: „Câtă vreme vedem Franţa şi Anglia aliate cu Rusia – nici un cent!” În schimb, aceşti bancheri au pompat bani în Germania, luptând în acest mod alături de Germania, în speranţa de a vedea Rusia îngenunchiată şi Ţarul anihilat. Acum, aceiaşi evrei, când au văzut nesperata posibilitate de a obţine Palestina, au mers în Anglia şi au făcut acest târg. Şi, la vremea respectivă, aceasta a dus o schimbare totală de atitudine, exact ca un semafor care trece de pe roşu pe verde.După ce toate ziarele americane fuseseră pro-germane, explicând despre dificultăţile întâmpinate de către Germania în războiul dus împotriva Angliei, deodată, pentru aceleaşi ziare, germanii nu mai erau buni. Germanii erau ticăloşi. Germanii erau numiţi “huni”. Germanii executau surori ale Crucii Roşii. Germanii tăiau mâinile bebeluşilor. La puţin timp după acest moment, Woodrow Wilson a declarat război Germaniei. Sioniştii din Londra au telegrafiat în SUA judecătorului Louis Bradeis (de la Curtea Supremă de Justiţie), spunându-i:

– “Du-te acum şi fă presiuni asupra preşedintelui Wilson. Noi obţinem de la Anglia ce dorim. Acum e rândul tău să faci presiuni asupra preşedintelui Wilson să aducă în război Statele Unite”.

Iată cum au intrat în război Statele Unite ale Americii. America nu avea niciun interes în acel război. America avea la fel de mult interes în acel război ca cineva care ar trebui să fie pe lună în această seară, în loc să fie în patul lui. Pentru contextul Primului Război Mondial, nu a existat niciun sens ca America să fie implicată în acel război. După ce noi, americanii, am intrat în război, sioniştii au mers în Marea Britanie şi au spus: “Ei bine, no ne-am îndeplinit obligaţiile din acord. Hai acum să vedem ceva scris care să ne arate că veţi respecta târgul şi că ne veţi da Palestina după război”.

Ei atunci nu ştiau dacă războiul va mai dura un an sau zece ani. Aşa că s-au gândit să conceapă „o chitanţă”. Iar „chitanţa” a luat forma unei scrisori, care a fost însă redactată într-un limbaj foarte criptic, astfel încât lumea să nu-şi poată da seama despre ce e vorba. Această scrisoare a fost denumită Declaraţia Balfour.

Declaraţia Balfour nu era deci decât promisiunea Marii Britanii de a plăti sioniştilor preţul efortului lor de a aduce SUA în război. Deci această celebră Declaraţie Balfour, despre care tot auzim vorbindu-se, este la fel de falsă ca o bancnotă de trei dolari. Şi nu cred că aş fi putut demonstra acest lucru mai mult decât am facut-o. De aici au început necazurile. Statele Unite au intrat în război. Statele Unite au strivit Germania. Când războiul a luat sfârşit şi germanii au mers la Paris pentru Conferinţa de Pace, acolo se aflau 117 evrei: era delegaţia condusă de către Bernard Baruch. Eu am fost acolo: e normal deci că ştiu. Ce s-a întâmplat apoi? Evreii, în cadrul Conferinţei de Pace, în timp ce tăiau în felii Germania şi împărţeau bucăţi Europa naţiunilor care aveau şi ele pretenţii, au spus: „Ce-ar fi să ni se dea nouă Palestina?” După care au scos în public, în faţa germanilor (care nu ştiau nimic), Declaraţia Balfour. Şi, în acea clipă, germanii au înţeles că fuseseră învinşi şi obligaţi să plătească înspăimântătoarele reparaţii de război, numai din cauza faptului că sioniştii doriseră Palestina şi fuseseră decişi să o obţină, prin orice mijloace.

Evenimentele acestea ne conduc la un alt punct interesant al istoriei. Când germanii au realizat ce se petrece, au fost evident indignaţi. Trebuie precizat că, până în acel moment, în nicio ţară a lumii, evreii nu erau mai confortabil instalaţi decât în Germania. Era acolo domnul Rathenau – un personaj la fel de important în finanţele şi industria Germaniei cum era Bernard Baruch la noi. Era domnul Balin, care deţinea două mari linii maritime – North German Lloyd’s şi Hamburg-American Lines. Era domnul Bleichroder, bancherul familiei Hohenzollern. În Hamburg era familia de evrei Warburg, deţinători ai celor mai mari bănci comerciale ale lumii. Evreii trăiau foarte bine în Germania, fără îndoială. Deci germanii au avut tot dreptul să gândească: –  “Iată, într-adevăr, trădare!”.

A fost o trădare care poate fi comparată cu următoarea situaţie ipotetică. Să presupunem că SUA ar fi în război cu URSS. Şi că no învingem. Şi că le spunem ruşilor: – “Ştiţi ceva, hai să uităm toată tărăşenia. Vă oferim o pace negociabilă”. Şi deodată China comunistă ar intra în război, ca aliată a URSS. Iar implicarea Chinei ar duce la înfrângerea noastră.

O înfrângere dureroasă, cu un cortegiu de reparaţii pe care imaginaţia unui om nu le poate concepe. Apoi imaginaţi-vă că, după înfrângerea noastră, am afla că tocmai chinezii de la no ne-au trădat. Că e vorba de propriii noştri chinezi. Că ei ne-au trădat şi că, prin ei, China comunistă a fost ademenită în război împotriva noastră. Care ar fi atunci atitudinea noastră, a americanilor faţă de cetăţenii noştri de origine chineză? Probabil niciun chinez nu şi-ar mai arăta faţa pe străzile Americii. Şi nu ar fi destui stâlpi de iluminat şi copaci, pentru a ne ocupa de ei. Imaginaţi-vă deci, cum v-aţi simţi…

Ei bine, asta au simţit germanii faţă de evrei. Fuseseră aşa de drăguţi cu ei: din 1905 încoace, după ce prima revoluţie comunistă eşuase în Rusia şi evreii trebuiseră să fugă de acolo, toţi luaseră calea Germaniei. Iar germanii le oferiseră azil. Germanii i-au tratat cu respect. Şi acum evreii vânduseră Germania, doar pentru motivul că doreau Palestina, pentru a crea acolo “un stat evreu”.

Nahum Sokolov, precum şi toate marile personalităţi de care ştiţi că sunt legate azi de sionism, în 1919, 1920, 1921, 1922 şi 1923, au scris în toate articolele lor (şi presa era plină de afirmaţiile lor) că sentimentul antievreiesc din Germania a apărut numai după ce poporul german a aflat de intervenţiile evreieşti în scopul aducerii în război a Statelor Unite, înşişi evreii au recunoscut acest lucru. Antievreismul german nu a apărut din cauză că germanii, în 1919, au descoperit că un pahar cu sânge de evreu e mai gustos decât Coca-Cola sau berea müncheneză. Nu era, în plus, nici vorbă de un resentiment religios. Era ceva totalmente politic. Era ceva totalmente economic. Orice, dar nu religios.

Nimănui nu-i păsa, în Germania de atunci, de faptul că evreul merge acasă, trage storurile şi spune “Shema’Israel” în loc de “Tatăl Nostru”. Resentimentele evreieşti mereu crescânde în Germania interbelică nu s-au datorat decât unui lucru: germanii îi considerau pe evrei răspunzători de înspăimântătoarea lor înfrângere militară. Iar primul război mondial a fost pornit împotriva Germaniei fără niciun motiv de care Germania să fie responsabilă. Germanii nu aveau nicio vină decât una: vina de a avea succes. Germanii creaseră o flotă puternică, germanii creaseră comerţul mondial.

Nu trebuie să uităm că, pe vremea Revoluţiei Franceze, Germania era constituită din 300 de oraşe-stat, principate, ducate şi aşa mai departe. 300 de entităţi politice separate. Iar aceste entităţi, pe timpul lui Napoleon şi Bismarck, au fost reunite într-un stat unic. Pentru ca, în următorii 50 de ani, Germania să devină una dintre marile puteri ale lumii. Marina germană rivaliza cu cea a Marii Britanii; comerţul şi afacerile germane erau de talie mondială; Germania surclasa pe oricine; Germania producea produsele cele mai bune. Şi care a fost rezultatul acestor lucruri? O conspiraţie între Anglia, Franţa şi Rusia, pentru a o demola.Nu există un singur istoric pe lumea aceasta care să găsească motivul plauzibil pentru care aceste trei state au decis să şteargă Germania de pe hartă, din punct de vedere politic.

Să revenim la situaţia de după primul război mondial. După ce descoperiseră că evreii purtau vina înfrângerii ţării lor, resentimente puternice s-au dezvoltat în germani. Dar niciun fir de păr de pe capul vreunui evreu nu a fost atins. Profesorul Tansill de la Universitatea Georgetown (care a avut acces la multe documente de la Departamentul de

Stat) citează un raport semnat Hugo Schonfedt, un evreu trimis de către Cordell Huli, în 1933, în Germania, ca să inspecteze aşa-zisele lagăre de deţinuţi în perfectă stare de sănătate şi pline de comunişti. E drept, mulţi dintre ei erau evrei, dar aceasta pentru că, întâmplător, la vremea respectivă, circa 98% din comuniştii Europei erau evrei. Tot în acele lagăre se mai aflau şi preoţi, şi miniştri, şi masoni, toţi bănuiţi de afiliaţii internaţionale.

Acum, nişte rapeluri istorice necesare: în 1918-1919, comuniştii au preluat puterea în Bavaria, pentru câteva zile. Rosa Luxemburg şi Karl Liebknecht şi alţi evrei au reuşit să preia puterea guvernamentală pentru trei zile. De fapt Kaiserul, când a încheiat războiul, a fugit în Olanda, deoarece bănuia că cei ce vor prelua puterea în Germania vor fi comuniştii şi că el va fi executat, aşa cum păţise Ţarul. Aşa că şi-a căutat refugiu în Olanda.

Apoi însă, după ce ameninţarea comunistă în Germania a fost anihilată, evreii au încercat să reintre în vechile posturi, iar germanii au început să lupte împotriva lor în toate modurile, dar fără să se atingă de vreun fir de păr al vreunui evreu german. Lupta de atunci a germanilor împotriva evreilor era similară cu lupta noastră împotriva delincvenţilor de pe vremea Prohibiţiei. Nu era deci o luptă cu pistoale. Şi, nu uitaţi, la acea vreme existau între 80 şi 90 milioane de germani contra a numai 460 000 evrei. Numai 0,5% din populaţia Germaniei era evreiască. Şi, cu toate acestea, evreii erau cei care controlau presa, precum şi cea mai mare parte a economiei germane (acţionaseră în momentul prăbuşirii mărcii şi practic cumpăraseră tot ce se putea cumpăra).

Evreii au încercat să ascundă acest lucru: trădarea poporului german şi adevărata cauză a resentimentelor germanilor. Germanii au demarat acţiuni împotriva evreilor, organizând o discriminare globală. Practic evreii au fost îndepărtaţi din structurile nivelurilor sociale, aşa cum no americanii i-am îndepărta, de îndată, pe chinezi sau negri sau catolici sau pe oricine care s-ar afla în ţară şi care ne-ar fi trădat inamicului nostru, aducându-ne în faţa unei înfrângeri umilitoare.

După o vreme, evreii lumii au organizat o conferinţă la Amsterdam. În iulie 1933, evrei din toate colţurile lumii s-au reunit în acest oraş. Şi acei evrei au spus Germaniei:

– “Îl concediaţi pe Hitler şi instalaţi fiecare evreu în postul pe care-l deţinea, fie el comunist sau nu. Nu ne puteţi trata aşa. No, evreii lumii, lansăm aici acest ultimatum împotriva voastră!”

Vă puteţi imagina ce au răspuns germanii… de foame. Ce au făcut în această situaţie evreii? După ce Germania refuzase să se predea ultimatumului evreimii mondiale, lucrările Conferinţei de la Amsterdam au fost întrerupte şi Samuel Untermeyer, şeful delegaţiei americane şi preşedinte al conferinţei, a revenit în SUA! Aici el a mers de pe vapor direct la studiourile de radio CBS, de unde a rostit următoarele cuvinte:

“Evreii lumii declară azi război sfânt împotriva Germaniei. Ne aflăm din această clipă angajaţi într-un conflict sacru împotriva germanilor. Şi îi vom înfometa până

se vor preda. Vom organiza un boicot mondial împotriva lor. Şi aceasta îi va distruge, deoarece ei depind de comerţul mondial în cadrul afacerilor de export”.

Mai multe despre istoria secreta a khazarilor, deveniti „evrei semiti”, cititi aici ->

Printul Nicholas de Vere: "noi suntem urmasii dragonilor Anunnaki, alesi de acestia sa conducem lumea in numele lor !" Printul Nicholas de Vere von Drakenberg a fost Mare Maestru al Curtii Regale din Londra !Scris de Dragos Anunnakipe joi, 20 august 2015Publicat în: Reptilienii Anunnaki si Istoria Familiilor Regale - nucleul conspiratiei globale

0inShare

“În cazul în care se știe dincolo de orice îndoială că unul este din sânge Dragon, apoi ușile i se vor deschide larg. Planeta are nevoie de elfi și zâne, asa se spune. Ea are nevoie de oameni pentru care scopul și empatia vin instinctiv și a cărui dragoste a lumii naturale vine înainte de toate și apare spontan din adâncul sufletului lor veșnic. Mai presus de toate planeta are nevoie de Dragonii (n. red. Reptilienii Anunnaki) sai.” — Nicholas de Vere

“Împărăția Mea nu este din lumea aceasta!” — ASR Nicolae de Vere

„In spatele tronului exista ceva mai grozav decat insasi regele” Sir William Pitt, Camera Lorzilor, 1777

In acest articol veti vedea cum un membru important al Iluminatilor, Printul Nicholas de Vere von Drakenberg, Principe Draconis, recunoaste ca ei sunt urmasii Anunnaki, dar ofera si alte informatii despre istoria lor. Acesta ii denumeste pe Anunnaki drept „Dragoni”, omitand sa le spuna ceea ce sunt: reptilieni !

Biografia Printului Nicholas de Vere von Drake !

Nicholas de Vere (1957 – 2013) s-a nascut in zona rurala Hertfordshire, apoi s-a mutat alaturi de familia sa intr-o localitate numita Kemsing. Parintii sai regali au incercat sa-l protejeze de mediocritatea oamenilor, de banalitatea societatii, aratandu-i astfel o alta cale mai „selecta” de a evolua „spiritual”.

Tatal sau avea legaturi genetice cu marile familii regale scotiene si s-a oferit sa-l initieze si pe fiul sau in cadrul acestor mistere doar de ei cunoscute. De la tatal sau a invatat despre „traditia Dragon” explicandu-i-se cine sunt ei in realitate, originea lor si Agenda Globalista a Noii Ordini Mondiale pe care trebuie sa o implementeze cat mai repede spre a controla toti oamenii de pe Pamant.

El de la varste fragede si-a aratat interesul fata de istorie, mitologie dar si de legende. Tata lui Nicholas era un mare admirator al matematicianului, poetului, filosofului si astronomului persan Omar Khayyam, invatand ulterior pe fiul sau Nicholas direct din filozofia lui Omar.

La varsta de 12 ani s-a dedicat „traditiei dragon” fiind astfel sprijinit de familia sa. La varsta de 13 ani a intrat in societatea secreta masonica „Starfire” (Focul Stelar). Focul stelar ca o mica paranteza reprezinta ritualul la care iau parte membrii caselor regale pamantene in perioadele lunare, in special cand este luna plina cand se fac sacrificii umane sau druidice, pentru a consuma sange uman, dar Starfire face referire mai mult la sangele menstrual care este foarte important pentru ei asa cum declara si Printesa Diana, confidentei ei Christine Fitzgerald inainte cu cateva zile sa fie asasinata.

La varsta de 15 ani, Nicholas intra in ritul masonic regal al „sfantului Graal”. Sfantul Graal am mai explicat, ca nu este vorba despre celebra cupa in care s-ar fi scurs sangele lui Yeshua (Iisus Hristos) caci Iisus si toate personajele biblice nu au existat in realitate,

pentru ca toata aceasta poveste a lui Iisus este o copiere a mai multor zeitati, copiere ce a fost facuta compilandu-se Noul Testament, imediat dupa anul 325 e.n. de catre cei patru istorici romani: Pliniu cel Tanar, Suetoniu, Tacitus si Josephus, care s-au dat drept cei patru apostoli, dar care se contrazic intre ei in evanghelii.

Incepand cu 1980, Printul Nicholas deja s-a familiarizat cu toate ritualurile oculte ale familiei sale regale. Acesta chiar recunoscand ca este membru al Ordinului Pietrei Cubice a lui Baphomet. Piatra fiind un alt sistem de transmitere a informatiei in cadrul scolilor misterelor. Baphomet fiind celebra fiinta reptiliana care este adorata de cavalerii templieri si care intotdeauna cerea sacrificii umane.

In 1985 primeste decoratia regala ca Venerabil Maestru Templier, revelandu-i-se originea sa regala si legatura care o avea cu cavalerii templieri. In 1991 i s-a acordat celebra distinctie in cadrul Ordinului Jartierei. In anii `90 el creat o serie de asociatii din care faceau parte lectori universitari dar si cercetatori. Ca urmare a schimburilor academice de informatii dintre el si cercetatori, acestia l-au convins sa puna bazele unui concept ce avea sa se numeasca „Dragon Legacy” (Mostenirea Dragonului). Organizatia „Mostenirea Dragonului” imediat dupa ce bazele ei au fost puse, guvernul britanic, respectiv monarhia britanica au salutat cu mare placere aparitia acestei organizatii care in realitate tot ei contribuise la crearea ei.

Printul Nicholas de Vere a fost suveran conducator al Ordinului Dragonului al casei de Vere. Acest Ordin al Dragonului al familiei de Vere, este de fapt o actualizare a celebrului Ordin al Dragonului din Transilvania in care cancelar principal a fost printul Vlad al III-lea al Valahiei si Transilvaniei. Tatal Printului avea numele de Dracul, adica Draco.

Potrivit lui Sir Laurence Gardner numele de „Dracula” se traduce prin „fiul lui Dracul”, fiind inspirat de Printul Vlad al III-lea, care primise Ordinul Dragonului drept mostenire de familie de la tatal sau Vlad al II-lea Dracul. Ordinul in realitate a fost creat de sangerosul „sfant” imparat roman Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, cu pretextul de a se apara de invadatorii otomani in numele crestinismului.

Viata sa amoroasa a fost una simplista, el a trait alaturi de logodnica sa Lila si de fiul sau intr-un sat linistit de la tara. In afara de preocuparile sale magice ca orice venerabil reptilian, acesta era interesat de problemele ecologice dar si de protectia animalelor. Acesta mai era preocupat de muzica, poezie si filozofie. Nicholas nu a suportat persoanele care au ca scop in viata banul si din aceste motive conform biografiei sale a dorit sa se retraga cat mai singur departe de agitatia lumii.

Casa Regala de Vere

Casa Regala de Vere are ca punct comun ca toate celelalte case regale europene linia genealogica de sange merovingiana, cea din timpul invaziilor reptiliene asupra continentului European care au avut loc acum 6000 de ani o data cu Fenicienii care erau adoratori ai soarelui si s-au stabilit in Britania de azi.

Fenicienii au avut doua zeitati reptiliene, Barati partea feminina si Barat, care au devenit Britania sau „Britania cea Curajoasa” cum este mentionata in Cartea Edda Britanica.

Printul Nicholas de Vere pe langa titlul oficial de „print” mai detinea inca un titlu si anume „Principe Draconis” = Draco => Constelatia Draco. El a reusit sa enerveze pe Iluminati, adica pe membrii casei regale britanice Windsor cand a inceput sa spuna ca „nu-l intereseaza titlurile regale si ca vrea sa se simta o persoana simpla si normala”. Nicholas ba chiar i-a acuzat pe acestia in mod public ca „singurul interes al lor este acela de a acapara putere cat mai mult in detrimentul oamenilor”, lucru perfect adevarat.

Istoria casei regale de Vere are ca punct de plecare 740 i.e.n. Potrivit analizei genealogiei acestei case regale de Vere aceasta a avut o linie neintrerupta si nealterata timp de 13 secole timp in care au reusit sa-si implimenteze agenda globalista care astazi este foarte aproape, prin urmare aceasta dinastie regala de Vere, este una dintre cele mai vechi dinastii regale din Europa.

Casele Regale de Vere si de Weir au cerut sa se faca teste asupra genealogiei lor pentru a se vedea cu adevarat ce alti descendenti mai fac parte din aceste case regale. Testele au dat un verdict care spunea ca Nicholas are legatura genetica nealterata ca si cealalta casa de Weir asta multumindu-i pe deplin.

Cea mai buna organizatie care a aratat cum toti cei care ne conduc azi in functiile inalte desi oficial nu au titluri regale si sint cunoscuti ca „oameni din popor alesi democratic intr-o republica democrata” au in realitate gene regale.

Organizatia despre care vorbesc se numeste Burkes Peerage si a demonstrat ca 35 de presedinti americani din cei 42+1 care e cel actual, au legatura cu casa regala de Windsor care este de fapt Saxa-Coburg-Gotha, ea doar schimbandu-si numele pentru a nu se vedea faptul ca a finantat prin sistemul bancar intreaga organizatie al celui de-al treilea Reich, din timpul celui de-al doilea razboi mondial.

Mostenirea de Vere

„Înființată în Angiers în 740 e.n.  Scit Vere are originile înrădăcinate în antichitate. Casa de Vere este înregistrată într-un singur nume și într-o linie neîntreruptă de peste

1300 ani, și, prin urmare, este una dintre cele mai vechi dinastii regale care au supraviețuit în Europa.” — Dragon Ede, Nicholas de Vere

Broasca – celebrul simbol al genealogiei reptiliene ca si dragonul. „Printul cel care s-a transformat in broasca” din basmele pentru copii vedem ca este cat se poate de real.

Principatul de Vere

Titlul cu care se mandresc casele regale Europene am explicat este acela de descendeti ai merovingienilor. Un personaj important devenit faimos peste noapte cu ajutor din spate, este Dan Brown, care in cartea sa „Codul lui DaVinci”, ne prezinta el cum Isus Hristos a reusit sa scape de crucificare si el alaturi de Maria au fugit in sudul Frantei de astazi unde au avut copii, iar familiile regale sint culmea urmasii lui Isus. Deci ipocrizia acestor indivizi atinge cote penibile caci in realitate nu a existat niciun Isus si nici o Marie este vorba de o poveste simbolica creata in anul 325 e.n. de catre Constantin cel Mare ca si o inchisoare mentala ce functioneaza bine si astazi.

Interviul care urmeaza a fost realizat de catre autoarea Tracy R. Twyman, celebra conspirationista, si este preluat aici de pe site-ul whale.to[1]. Pentru a intelege bine interviul, s-a notat cu „T” numele persoane Tracy R. Twyman, iar cu „N” numele Printului Nicholas.

T: Acum cat timp ati scris despre „Mostenirea Dragonului”?

N: Acum 6 ani. „Mostenirea Dragonului” a inceput sa fie cunoscuta pe internet a carei provenienta este din Transilvania pana in Tunbridge Wells din Anglia, acest lucru fiind un rezumat al multor ani de cercetare in acest sens. Unele cercetari au fost expuse de Sir Laurence Gardner in cartea sa „Geneza” care au legatura cu „Sfantul Graal”.

T: Care au fost principalele surse de informatii ale dumneavoastra atunci cand ati compilat cartea?

N: A fost asa-numita „cale” ereditara a Dragonului. Prin aceasta cale se poate afla tot felul de informatii in interesul cunoasterii.

T: Cum ati inceput cercetarea istoriei familiei dvs.? In ce moment din viata ati devenit constient de „Mostenirea Dragonului”?

N: De la varsta de 7 ani. Tatal meu mi-a spus despre stramosii nostri, o origine cufundata in sange regal dar cel mai important dintre toate mi-a vorbit despre vrajitoria regala a familiei, care in realitate este un vechi ordin druidic care are o traditie foarte veche in cadrul familiei de Vere.

Tatal meu m-a invatat despre originile noastre deosebite in cadrul familiei regale Blackwood si nobiliare din Lanark, Scotia. Aceasta dinastie a avut ca persoana importanta pe Thomas Weir de Vere din Edinburgh care este al 11-lea strabunic al meu.

Ca un lord al vrajitoriei si ocultist ce era, Thomas Weir, a fost initiat in ritualurile antice ale zeitei Epona considerata „zeita fertilitatii”. Eu am primit traditia de la tatal meu, el a primit-o de la tatal sau si asa mai departe.

T: Titlul dvs. regal este „Printul Nicholas de Vere”. Ce inseamna acest titlu?

N: Mi-am cercetat linia genealogica de sange si este o linie neintrerupta care ajunge pana la Printul Imperial Milo de Vere, conte de Anjou, care a trait in anul 740 e.n., era fiu al Printesei Milouziana a scitilor. Ea a fost consemnata in Franta ca „Printesa Dragon” de catre Pictii Scotieni. Nepotul ei, Milo al II-lea, provine dintr-o alianta a tatalui cu casa regala Chalene.

Mai tarziu am analizat si alte linii genealogice care au legatura cu linia Merovingiana si am vazut cum casa de Vere este o reflectie a regalitatii Merovingiene atat aici cat si in Irlanda.

In ceea ce priveste familia mea materna: mama se trage din Printesa Milouziana a Scitilor. Seful general al Casei de Vere, de astazi este Printul Mhaior care a fost ales de papa dar a contribuit la aceasta investire in functie si mostenirea provenita de la casa regala O`Brien ca descendenti ai regelui Brian Boru al Tarei, din Irlanda.

Seful casei de Vere mi se adreseaza in mod oficial ca „Print Dragon al Casei de Vere”

T: Cine sunt „dragonii” despre care ati scris in cartea dvs.?

N: Pe scurt, linia „Dragon”, incepe cu Anunnaki (n. red. reptilienii Anunnaki), coboara prin proto-sciti, egipteni, fenicieni si ajunge la sumerieni.

T: Au fost „dragonii” o specie diferita de ceea ce numim noi „om”?

N: Dovezile istorice si genetice spun ca da. „Dragonii” si „Elfii” sunt doar specii distincte din punct de vedere fizic. Oamenii de stiinta acum afirma ca in urma cu 30.000 de ani a avut loc o interventie asupra ADN-ului uman, adica un proces de hibridizare, iar motivul principal al hibridizarii a fost crearea caselor regale si respectiv a descendentilor regali, a printilor, printeselor, regilor, reginelor etc.

T: Sunt acesti dragoni la fel ca „uriasii” din Biblie sau „observatorii” din Cartea lui Enoh?

N: Uriasii si observatorii sint din rasa dragonilor.

T: Acesti dragoni au devenit zeitatile din culturile antice (Grecia, India, Sumer etc.) ?

N: Aceste zeitati sunt aceleasi doar numele difera, deci raspunsul este DA.

T: Ce fel de civilizatie a facut sa asigure „domnia Dragonilor” peste tot? Vreti sa spuneti ca a fost la fel ca si Atlantida?

N: Teoria lui Platon despre Atlantida este precedata de o traditie mult mai veche referitoare la „Ogdoad”. „Ogdoad” a fost unul dintre cei 8 mari zei. Mare potop biblic a avut loc in Marea Neagra. Legenda potopului este prezenta in multe culturi antice.

Ogdoad apare in miturile chinezesti, in textele religioase Egiptene ca si conducator al „Vechiului Regat” din timpul anilor 2686 – 2134 i.e.n. Acesta apare si in legendele Vikingilor.

Ogdoad a fost primul „rege dragon”, iar o data cu el a inceput liniile succesoriale genealogice ale familiilor regale. El a fost primul „regele dragon” al Proto-Scitilor de langa Marea Neagra.

Dupa potopul din Marea Neagra, copiii Anunnaki-lor au stabilit civilizatii incredibile ca si dezvoltare, asta dupa ce prima „Epoca de Aur” a fost distrusa in timpul potopului. Deci, in opinia mea se poate spune ca cultura sumeriana (a carei limba este proto-sumeriana) isi are originea direct din Transilvania.

Atat colonizatorii Nordului Europei cat si vechii egipteni isi au originea in Transilvania. Chiar si oamenii de stiinta au declarat ca potopul biblic a avut loc in Marea Neagra. Aceasta regiune fiind un loc al uriasilor, al titanilor.

T: Este „sangele de dragon” o sursa de drept divin sursa regalitatii si dominatiei regale din opinia dvs.?

N: „Sangele de Dragon” sau „Sangele Zeilor” este adevarata sursa a regalitatii de drept divin. „Dragonii” sunt conducatorii guvernelor de pe aceasta Planeta.

T: Atunci cand spuneti „Dragon” la ce anume va referiti?

N: „Dragon” este un termen pe care eu il folosesc pentru a desemna sangele si genele noastre. Este o conducta prin care se transmite fluxul de amintiri dar si intelepciunea.

Cuvantul „Dragon” este un derivat din grecescul „edrakon”, care este un aorist gramatical al cuvantului „derkesthai”, care inseamna „a vede clar”. „Dragon” este un arhetip prin care care curg informatiile rasiale, dar care se refera si la constiinta transcedenta.

T: Ce procent din populatia lumii ar avea acest „sange de dragon”? Este predominant gasit in anumite tipuri de oameni? Cum pot sa va spun ca sunteti un dragon ca si unii oameni?

N: Aproximativ 10% din Europeni au sange de dragon si provin din familii a caror mostenire genetica depaseste 100.000 de ani. Aceasta cifra de 10% a fost calculata de Universitatea Oxford prin cercetarea arborilor genealogici.

T: Cum a luat nastere rasa Dragonilor si cum a devenit o rasa separata de restul oamenilor?

N: Ei nu provin din spatiul cosmic. Originea genomului lor este prezenta in padurile din Europa Centrala (Transilvania). Ei s-au combinat cu alte specii si s-au dezvoltat ca o rasa distincta. Anunnaki au fost apoi hibridizati si au format Elfii si Dragonii dar si regii, si reginele si toate descendentele regale.

T: Dragonii poseda puteri magice? Daca este asa, descendentii lor le poseda si ei?

N: Depinde ce vrei sa spui prin „magic”. Cea mai mare magie dintre toate este modul in care mintea ta le observa si le interpreteaza. Aceste abilitati sint ereditare.

T: Fostul dvs. co-autor, Laurence Gardner scrie foarte mult despre „Focul Stelar” (Star Fire) si puterea de secretie a glandei pineale facand analogie cu Elixirul Vietii sau Piatra Filosofala, acestea crescand capacitatea creierului, capacitatea magica si-i asigura o viata prelungita celui ce consuma.

Acestea sint elementele pe care el le-a luat din cercetarile dvs. In scris, dumneavoastra, sustineti ca oamenii cu „sange de dragon” sint singurele fiinte bio-chimic echipate pentru a produce aceste substante in corpul lor la un nivel suficient de ridicat pentru a da rezultate.

Dar Gardner a scris mult despre asa-numitul „aur monoatomic” si pare ca acesta este un substitut sintetic pentru „Focul Stelar”  pe care oamenii il pot consuma pentru a devenii „dragoni” ei insisi.

Stii ceva despre aceasta substanta? Care este comentariul pentru teoriile lui Gardner?

N: In primul rand elementele hormonale ale „Focului Stelar” sunt doar o parte din poveste si in cartea mea am aratat ca intregul proces contine o serie de elemente psiho-somatice.

In ceea ce priveste posibilitatea de a lua o pastila si a deveni dragon este o afirmatie ridicola. Acest tip de liberalism patetic, nascut ca o reactie la mentalitatea de victima ar trebui sa fie detestata de toate fiinte rationale si asta e atitudinea mea fata de conceptul de „aur monoatomic”

Cu toate astea nu face niciun fel de ban, ci doar vrea sa vanda prostii la persoanele care nu cunosc. Dupa cum stiti eu nu scriu pentru bani, asa ca nu-mi pasa pe cine am jignit cu adevarul. Pot sa iau o pastila pentru a ma transforma intr-un negru african? Nu!

Este vreo pulbere sa o iau pentru a ma schimba in femeie? Nu! Nu vad nevoia de aur monoatomic. In orice caz fie esti genetic dragon, fie nu esti si nici o cantitate de aur monoatomic nu va schimba structura genetica facand-o sa para alta.

T: Care a fost sensul original si scopul vampirismului?

N: Vampir provine de la „vber” sau „uber” si inseamna „vrajitoare”. Ea provine din Anatolia, locul celor 7 adunari druide . „Vrajitor” in galeza este „Druidhe” sau „druid”. In termeni practici a fost sugerat prin termenul „Uber”, care se refera la un scid druidic, iar druidul provine de la vampir, iar vampirul provine de la Dragon.

Scopul vampirismului depinde de tipul de vampirism practicat. „Focul Stelar” a fost scopul „regal” sau „druidic” al familiilor regale vechi Scite, care beau sangele fratilor cazuti in lupta spre a le prelua esenta si curajul lor. Sangele dusmanilor a fost de asemeni baut. In ambele cazuri acest lucru a avut avantajul ca in acel sange se afla secretata adrenalina dar si testosteron, datorita emotiilor de frica.

Istoria vampirilor in Europa provine direct de la Sciti/Dragoni.

T: Este linia genealogica a dragonilor o linie satanista sau luciferiana?

N: Da, acesta este raspunsul cinstit si simplu.

T: Daca o persoana crede ca are gena de dragon si doreste sa-si dezvolte competentele inerente din sange, ce cale i-ai sugera sa aleaga?

N: Dezvoltarea competentelor doar de dragul lor, nu este magie, ci doar lacomie, iar lacomia si ambitia distrug constiinta transcendenta a unui hibrid dragon. Puterea va curge natural pentru cei care au o viziune si perceptie clara si vor folosi aceste puteri cu intelepciune. Isus a spus: „Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua.”

Cu alte cuvinte la dragoni magia este simpla si se bazeaza pe descoperirea de simplitate si linistea de sine. Daca cititorul considera ca provine din sange de dragon (Anunnaki) si doresc sa exploreze conceptul de constiinta transcedenta, in loc de o explicatie de lunga durata pentru care nu exista spatiu in limitele acestui interviu, as recomanda o carticica intitulata „Prima si ultima libertate” de Jiddu Krishnamurti.

T: Care este istoria Curtii Dragonului si de ce esti sef Suveran? Ai mostenit acest titlu si daca da, de la cine?

N: Curtea Regala si Imperiala apare in mod repetat in intreaga istorie a familiei mele. Este manifestarea fizica, culturala a spiritului de Dragon in sangele familiei de Vere fiind cu mult mai veche decat Hristos.

Pe scurt, pentru a da cateva exemple, in vremuri mai recente a fost la Curtea Regala si Imperiala Printesa Milouziana, iar mai tarziu a fost Alberic de Vere. Imediat dupa Alberic de Vere, Curtea a fost condusa de fiul sau Robert de Vere, conte de Huntingdon, care a fost istoricul druid Robin Hood, „Elful – rege al vrajitoarelor”. Mai tarziu Curtea Dragonului a fost condusa de Mid-Lothian si de Lady Somerville, vrajitoarea-mama a lui Toma din Edinburgh. Toma a fost nepotul lui Sir William Vere a Stonebyres si Elvin, dar si preot-dragon.

Sir William a fost fiul lui Iacov al VII-lea, Baron Blackwood. Blazonul, insigna familiei Lady Jane Somerville este un dragon. In special, in familia noastra, Curtea Dragonului, este de asemenea derivat de la Curtea Regilor Pendragon a caror descendenta noi o mostenim prin aliantele matrimoniale cu rudele noastre apropiate, ducii de Hamilton care detin proprietati in Lanarkshire. Cei din Hamilton a fost mostenitorii la tronul Scotiei…

Al XI-lea conte din familia mea a intrat in Ordinul Dragonului, dar si in Ordinul Jartierei alaturi de imparatul Sigismund de Luxemburg, la Capela Sfanta George de la Castelul Windsor. Investirea lui Richard in Ordinul Dragonului denota prezenta sangelui pur atat pe linie masculina cat si feminina. Asta reflecta prezenta Ordinului Dragonului in cadrul familiei mele din timpul Printesei Milouziana a Scitilor.

Curtea Dragonului contemporana este ceea ce Aleister Crowley ar putea numi mai multe „curente”, din care unul extern care a fost acordat prin pactul Black Country a Ordinului Baphometic al Pietrei Cubice in care isi au originea Cavalerii Templieri. Alte curente externe sint Cavaleri al Plantagenet, Casa de Vere si lateral Dr. John Dee „Scoala Noptii” in care Edward de Vere, conte al XVII-lea din Oxford a fost membru proeminent.

T: Cum se poate deveni membru al Curtii Dragonului si o data un membru ce poate sa faca?

N: Astazi, Curtea Dragonului este formata din membri regali cu sange de dragon. Una dintre functiile „exterioare” ale Curtii este ca si custode al traditiei Dragon in cadrul familiei de Vere, care include studiul continuu al istoriei si genealogia diferitelor sale ramuri.

Calitatea de membru al Curtii Dragonului este data foarte rar. Noi nu suntem un club de aderare, nici nu functioneaza pentru castig monetar. In viitor am putea extinde Curtea Dragonului si am putea primii noi membri.

Cu toate acestea, pentru cei care sint interesati in aderare, am creat Societatea Dragonului, un grup auxiliar, care este deschis pentru solicitanti calificati si necesita un angajament. Acest ordin auxiliar este disponibil pentru cei care vor sa studieze istoria dragonilor. Vizitati www.thedragonsociety.com pentru a afla mai multe despre ea

T: Multi v-au atribuit o agenda politica radicala si spun ca incercati genealogia ca un fel de rampa de lansare pentru a ocupa tronul Angliei. Care este raspunsul dvs. la astfel de afirmatii?

N: Eu nu pot lua astfel de afirmatii in serios. Cititorul educat va sti ca, Casa de Vere are o linie neintrerupta de peste 561 de ani de istorie britanica. Casa de Vere a fost acreditata pentru a fi linia genealogica senior a Angliei, atat de contemporanii sai cat si de istorici. Este evidenta influenta familiei noastre in societatea engleza dar si in monarhia britanica. Nu vad niciun motiv pentru a schimba opinia ca m-as injosii sa fac o oferta pentru tron caci este un nonsens total.

In orice caz, sistemul Monarhic in Marea Britanie in mare parte este impotent. Nu avem nevoie de tronuri sau coroane pentru a ne aminti cine suntem.

T: Esti monarhist?

N: Prin definitie si Stalin a fost monarhist, asa cum au fost toti presedintii Statelor Unite. Eu sunt doar un regalist, caci nu toti cei care au ocupat tronuri si au primit titluri regale au si avut sange regal.

T: Ce parere ai despre actuala monarhie britanica?

N: Nu am sentimente despre ea. Nu am ce sa declar despre ei, doar mi se par inofensivi uneori.

T: Exista o multime de teorii vehiculate pe internet cu privire la Ordinea de zi a Curtii Dragonului cum ar fi despre Noua Ordine Mondiala, care ar fi parte a unei conspiratii Iluminatilor ce implica satanist si nazism. Aceasta ar parea sa proclame nimic mai mult decat un descendent al Diavolului. David Icke si Arizona Wilder (dar si Christin Fitzgerald confindeta printesei Diana) sustin ca autorul Sir Laurence Gardner, s-ar fi transformat in reptilian, sacrificand copii intr-o baza militala subterana la Montauk, New York.

Cat de aproape sunt aceste afirmatii de adevar? Ce activitati sinistre ascunzi, domnule Nichols de Vere?

N: Oamenii cred ca un antichrist va iesii din aceasta Curte a Dragonului? Cum au intuit asta? Opiniile mele cu privire la nazism sunt bine cunoscute. Nazismul a fost o miscare taraneasca, cat despre filosofia si aspiratia folosita de ei in cuvantul „arian” este o gluma, aceasta aruncat numai praf in ochii multimii credule. Nu se poate crea arieni din punct de vedere genetic dintr-un neam genetic de tarani.

In ceea ce priveste „satanismul”, daca ne referim la aderarea la „satana” ca zeitate, separata de „sange de dragon” si de devotamentul religios, aceasta este un nonsens ilogic. Biblic vorbind, Satan nu este un personaj care i s-a opus lui Dumnezeu, ci un fel de procuror care testa credintele oamenilor in Iehova. Ar fi bine ca oamenii sa studieze aceste aspecte, si-ar mai economisii din energie.

David Icke, oh vai, David a anuntat o data pe site-ul sau www.davidicke.com ca, Laurence Gardner si acolitii sai au efectual ritualuri de sacrificii umane. Daca ar fi facut aceste lucruri imediat s-ar fi aflat.

David Icke inventeaza toate aceste lucruri cinice din imaginatie. Ce activitati sinistre am ascuns? Activitatile interne ale Curtii Dragonului sunt confidentiale.

T: Care sunt convingerile tale cu privire la Dumnezeu, Spiritualitate si religie?

N: „Convingerile” mele cu privire la Dumnezeu si spiritualitate inseamna sa se creeze religii adica diviziunea si teama. Religia este o carja pentru puterea de conducere, pentru o minte slaba si neregenerata. Religiile apar atunci cand oamenii nu inteleg mesajul si pe mesager si incep sa se inchine in loc sa se foloseasca de gnoza primita.

T: Crezi ca Iehova (Yahwe) a fost Dumnezeul Iudeo-Crestinilor? Credeti ca exista vreun temei istoric in spatele conflictelor simbolice dintre Iehova si Satan?

N: Evreii au religia lor mostenita de la Babilonieni in timpul exodului. Prin urmare se poate spune ca Dumnezeul Iehova este un compozit, atributele sale principale pot fi urmarite inapoi la Dumnezeul Enlil, caci a fost Enlil care a inceput un razboi cu fratele sau Enki privind rangul ce ar trebui sa-l ocupe in dinastia Anunnaki. Deci in termeni generali, putem spune ca conflictul dintre Dumnezeu si Satan isi are originea intr-o cearta de familie.

T: Care este opinia despre Hristos si lucrarea sa?

N: O opinie destul de buna

T: Ce parere aveti despre Wicca si miscarile New Age?

N: Din nou opiniile mele despre Wicca si New Age sint bine cunoscute. Wicca, asa-numita „religie veche” nu are mai mult de 60 de ani, iar New Age nu este mai mult decat un nefondat truc de marketing orientat spre extragerea de bani de la creduli.

T: Ce credeti despre cresterea interesului oamenilor fata de cartea „Graal – linia genealogica”, ca urmare a publicarii „Codului lui DaVincii”, celebra carte a lui Dan Brown? Credeti ca popularizarea ideii este periculoasa?

N: Unii oameni, aflati in minoritate vor avea interesul sa studieze in continuare subiectul, timp ce mare parte din cititori vor trata cartea ca pe o experienta noua in ale cititului si vor trece la alte subiecte. Acest lucru se intampla cu fiecare noua publicatie. Singurul pericol ar fi subiectul in sine si aparitia unor persoane care vor deschide ateliere de genul: „Cum sa devii un membru al Sfantului Graal?” S-ar ajunge apoi la promovarea unor tot feluri de „stiluri de viata”. O data ce astfel de lucruri vor avea loc, va creste si dispretul publicului fata de ele.

T: Care este cel mai important lucru pe care doriti sa ia oamenii dupa ce a citit cartea „Mostenirea Dragonului”?

N: In primul rand una dintre temele centrale ale cartii este Constiinta Transcedenta. Mi-ar place ca cititorul sa simta un interes fata de acest concept de lectura si va urmarii in continuare subiectul.

In al doilea rand, familiile Dragon au fost cu noi de mii de ani, in decursul timpului, destinul lor innascut si de drept ii va face sa creasca din nou.

Pentru mai multe informații, sau pentru a comanda Legacy Dragon, vizitați www.nicholasdevere.com.

Dragonul este forma metaorica a unui reptilian, iar absolut toate dovezile si prezentarile antichitatii demonstreaza asta. Faptul ca acesti indivizi isi pun statui de reptile inaripate la blazoanele lor, denumindu-le mistic „dragoni”, asta-i chiar amuzant, desi anticii sunt se exprima si mai concis cu privire la reptilieni.

Acesta mai spune ca, Curtea Dragonului „nu ascunde nimic”, dar apoi intr-o forma absurd de contradictorie spune ca „activitatile Curtii Dragonului sint confidentiale”. Pai „confidential” inseamna „secret”, deci s-a contrazis cand a spus ca „nu au nimic de ascuns”, exact ca si lojile masonice, de fapt tot acelasi lucru reprezinta si Ordinul Dragonului.

Se pare ca Printul Nicholas de Vere Von Drake (Draco) a incercat sa ne convinga ca Anunnaki sunt pamanteni, desi textele sumeriene si cele hinduse, si nu numai ii prezinta ca „veniti din stele”.

Apoi cat despre „Focul Stelar”, acesta are legatura cu sangele rezultat din sacrificii umane, desi el a fost foarte aproape sa sustina asta, desi a sustinut la un moment dat ca „aceste linii genealogice sunt sataniste”.

Istoria secreta a reptilienilor Anunnaki si a Caselor Regale Pamantene !

Atunci cand aveti drum prin Londra, puteti sa vizitati si centrul administrativ al Londrei, aici aflandu-se centrul financiar al lumii, iar marea atractie este Banca Angliei, fiind o mare atractie turistica. Aceasta banca este cea care trage sforile la nivel mondial, iar America nu a ramas decat o colonie britanica, caci Razboiul de Independenta este decat o minciuna.

Ce puteti sa vedeti in deosebi aici este si aceasta statuie uriasa in care este reprezentata o fiinta reptiliana. De altfel, daca faceti turul City of London si o sa va uitati la casele

aristocratice, regale sau nobiliare, veti observa ca ele sint decorate cu astfel de fiinte. De ce? Pentru simplul fapt ca acestia sint stramosii lor. Avem in antichitate zeii-sarpe, zeii-dragon sau regii-sarpe, regii-dragon, care au fondat civilizatia.

Regii-dragon – descendenta hibrida reptiliana pe linie masculina pe aceasta planeta !

Lumea antică abundă în legende despre şerpi sau rasa dragonilor, despre regi, regine şi împăraţi care pretind domnia de drept divin ca descendenţi ai zeilor-şerpi. Relatări sumeriene povestesc despre şerpi zburători şi dragoni care scuipă foc (simboluri ale aparatelor lor zburătoare?) şi cum regii din Sumer de dinainte de potop, din jurul anului 240.000 î.Ch., erau „schimbaţi” în urma unirii zeilor cu oamenii. Sargon cel Mare, renumitul domnitor al Imperiului Sumerian, pretindea că această origine genetică şi chiar existenţa „regalităţii” este clar un dar al acestor zei.

La fel de clară este şi originea lor reptiliană: „reptilele care coborau”. în plus, există multe referinţe ale sumerienilor la zeii lor ca şerpi de foc înaripaţi. Termenul U-SHUM-GAL, folosit deseori pentru a face referire la Enki, se traduce ca „şarpe de foc înaripat”, imagine care ar descrie perfect un reptilian într-un aparat zburător care scoate flăcări. De fapt, cuvântul SHUM se poate înrudi cu termenul de „vehicul celest”.

Mai poate exista şi o altă origine a acestui simbolism „de foc”. Zeul Anun-naki Ninurta era numit MUSH-SHA-TUR-GAL-GAL – „şarpele zburător cu privirea de foc”, ceea ce se potriveşte perfect cu descrierile şamanului zulu Credo Mutwa despre reptilienii din legendele africane antice şi contemporane. El spune că reptilienii au un al treilea ochi între cei doi, care se deschide dintr-o parte în alta, faţă de ceilalţi doi, care se deschid de sus în jos -„ochiul roşu de foc” din tradiţia africană. Din acest ochi ei emit o rază roşie de lumină asemănătoare laserului, spune el, care poate paraliza oamenii. Aceasta este originea verbului „a deochia” pe cineva.

In China se spunea despre Lung Wang („regii-dragon”) că aveau o „perlă magică” pe frunte, un „ochi divin” care reprezenta o sursă mistică de putere. Poveştile franţuzeşti din zona Alpilor vorbesc despre un dragon cu un „ochi” roşu-rubiniu în centrul frunţii, care era atât de strălucitor, încât creatura părea că proiectează foc. Uneori acest ochi este numit „dracontia”4 şi ne putem aminti aici de ochiul pe care îl aveau în centrul frunţii fiinţele mitice numite Ciclopi.

Credo Mutwa, ca şi multe dintre persoanele răpite, descriu că reptilienii „regali” şi cei din ierarhiile superioare, cum este Draco, au coarne. Unii arată ca Darth Maul din filmul Războiul Stelelor, având ex-crescenţe sau „coarne” pe cap.

Filmele de la Hollywood conţin adeseori foarte mult adevăr, atât prin cei care încearcă să facă publice poveştile reale, cât şi prin cei mai mulţi care pregătesc omenirea pentru apariţia publică a acestor fiinţe în anii care urmează. După părerea mea, regizorul George Lucas face parte din cea de-a doua categorie. Sumerienii îi descriau pe „zeii” lor ca purtând coifuri sau alte accesorii cu coarne, care au fost folosite mai târziu de descendenţii hibrizi pentru a simboliza regalitatea; tot de aici provine şi simbolul

coroanei regale. Personajul Darth Maul ne poate oferi o idee despre originea simbolului coroanei.

In prima parte a producţiei „The Reptilian Agenda”, Credo Mutwa spune că este uimit de Darth Maul din cauza asemănării sale cu reptilienii din legendele vechi şi moderne africane. Capul de berbec sau ţap, folosit pe scară largă ca simbol al sata-nismului, este de asemenea un simbol al „regalităţii” încornorate.

Ram este un cuvânt sau o silabă care simbolizează focul şi se referă la zeul atlant al focului, Votan. De aici provin piramida, pentagrama, dar şi numele Semiramida, Ramses, Rama, Ramtha şi poate chiar cuvântul „program”, foarte preţuit de Iluminaţi în strategia lor.

Regii-dragon !

Regii succesori ai descendenţilor reptilieni erau cunoscuţi ca „dragoni”. Când mai multe regate se aliau într-o luptă, era desemnat un rege al regilor, cunoscut ca Mare Dragon sau… Draco. Titlul celtic de Pendragon, ca în Uther Pendragon, tatăl „regelui Arthur” din poveştile Graalului, era o versiune a numelui Draco.

In legende, simbolicul Arthur era un descendent al dragonilor, iar pe coiful său (lb. engl. helmet) (sau El-met, numit după zeiţa reptiliană El) era desenat un dragon. Simbolul dragonului roşu al Ţării Galilor provine de la Merlin, „magicianul” lui Arthur, care susţine că dragonul roşu simboliza poporul britanic. Merlin era descris ca fiind numai pe jumătate uman, deoarece se născuse din împreunarea unei fiinţe subterane cu o femeie umană.

Poveştile arthuriene cuprind toate elementele clasice, inclusiv crearea de descendenţi regali prin încrucişarea dintre oameni şi entităţi ne-uma-ne, schimbarea de formă, folosirea imaginilor holografice pentru a ascunde adevărata formă a unei fiinţe şi lupta dintre dragorii. Geoffrey de Monmouth, istoricul secolului XII, afirma că numele anterior al lui Merlin fusese Ambrosius, făcând referire la termenul grec pentru sânge menstrual, ambrozie, atât de îndrăgit de reptilieni.

Tot aici mai este întâlnită şi tema „Doamnei Lacului”, care ne duce cu gândul la poveştile despre popoarele adoratoare a zeiţei-şarpe, precum Naga-şii din centrele subterane sau ţinuturile aflate sub lacuri. Ca şi folclorul celtic, cultura greacă veche s-a inspirat din cea sumeriană, atlanta şi lemuriană, fiind bazată în întregime pe legendele şi miturile acestora, însă sub alte nume. Pretutindeni pe glob se regăsesc aceleaşi poveşti despre zeii-şerpi; sumerienii venerau zeii-şerpi şi, aşa după cum scria reverendul John Bathhurst Deane în cartea sa, „The Worship Of Vie Serpent” (n.tr. Adorarea Şarpelui):

„Unul dintre cei cinci constructori ai Tebei (în Egipt) era numit după zeul-şarpe al fenicienilor, Ofhion… Primul altar ridicat Ciclopilor la Atena îi era dedicat lui Ops, zeitatea şarpe… Adorarea sim-bolică a şarpelui era atât de comună în Grecia, încât Justin Martyr îi acuză pe greci că au introdus-o în misterele tuturor zeilor lor.”

Reginele-dragon – descendenta hibrida reptiliana pe linie feminina de pe aceasta planeta !

La suprafaţă, agenda Iluminaţilor pare a fi una predominant masculină, dar în realitate, marea preoteasă este la fel de importantă în ritualurile lor ca şi marele preot, iar în inima simbolismului Iluminaţilor se află de fapt adorarea zeiţei-şarpe. Mişcarea New Age doreşte o întoarcere a „zeiţei”, deoarece ea este văzută ca energie feminină eliberatoare a femeilor de sub opresiune. La acest nivel şi eu sunt de acord. Este însă vital ca mişcarea New Age, dar nu numai, să înţeleagă că Iluminaţii şi acoliţii lor nu vorbesc despre acest simbolism al „zeiţei”, ci doar vor să lase această impresie.

David Icke spune:

„Zeiţa-şarpe este cunoscută sub numeroase nume: Diana, Artemis, Atena, Semiramida, Baraţi, Britannia, Hecate, Rhea, Persefona („Primul şarpe”) şi aşa mai departe. Aceste nume au fost folosite pentru a simboliza concepte ezoterice atribuite diferitelor faze ale Lunii, precum şi energia feminină în ansamblul ei. La bază însă, această adorare a zeiţei de către Iluminaţi pare să fie în legătură cu ADN-ul transmis prin femeie, ADN ce îşi are probabil originea în constelaţia Orion. Mi s-a spus că această sursă de ADN reprezintă simbolul, în diferite culturi, pentru reginele-dragon, regina/reginele Orionului sau „Mama Şerpilor”.

Din surse interne şi din mărturiile cercetătorilor avizaţi, o societate reptiliană matură are propria sa versiune despre matcă, ce produce ouă din care provin descendenţii şi progeniturile lor. Artemis, o zeiţă importantă a Iluminaţilor, este descrisă ca având ouă pe piept şi este asociată cu albinele. Unul dintre primele simboluri ale liniei merovingiene, de asemenea legat de adorarea lui Artemis/Diana, este albina sau stupul. Acelaşi simbolism este întâlnit la francmasoni.”

Reptilienii şi cenuşiii au fost descrişi adeseori de către cei răpiţi ca având un fel de mentalitate de roi sau de stup, asemănătoare albinelor, ei încercând să implementeze această mentalitate şi rasei umane. Cercetătorul Frans Kamp a abordat această temă a reginei din Orion:

„Matca are un roi. Amintirile sunt transferate roiului de către femelă/regină. Pentru aceasta este necesară o substanţă chimică/hormon, un „fero-mon”, întocmai cum melatonina este indispensabilă intuiţiei profunde (conexiunii interdimen-sionale). Amintirile sunt reguli tipice pentru comportamentul de turmă. Un animal este pur subconştient, el trăieşte bazându-se pe instinct, un fenomen pe care oamenii tind să-1 numească paranormal. Specia umană îşi foloseşte creierul, despre care credem că face aproape totul, restul fiind instinct. Instinctul ţine desubconştient. ADN-ul nostru cunoaşte totul, el (subconştientul) fiind cel care ne menţine în viaţă, şi nu creierul. Cum fiinţele de pe Orion sunt încă mamifere în cea de-a patra dimensiune, fiecare dintre ele este legată de regină prin subconştientul colectiv. Fiecare roi are regina sa. Ea are descendenţa pură… ADN-ul mito-condrial este transferat numai de femei şi este cel mai puternic ADN existent.”

S-a spus de multe ori că ADN-ul femeii este foarte important pentru descendenţii reptilieni, iar simbolismul „zeiţei” şi cel al „şarpelui” au o legătură strânsă cu acesta încă din timpuri străvechi.

Sir Laurence Gardner (cel care ii face fraieri pe cei care cred in existenta reptilienilor, desi el scrie despre ei) este purtătorul de cuvânt al „Imperial Royal Dragon Court and Order” (n.tr. Curtea şi Ordinul Dragonului Regal şi Imperial), care reprezintă interesele„descendenţilor-dragon” însămânţaţi cu ADN-ul „reginelor-dragon”. El spune că acest simbolism şi tema reginelor-dragon fac referire la „mama fondatoare” a Anunnaki-lor, numita Tiamat, dragonul mării din relatările mesopotamiene.

Aceste regine, sugerează el, erau de obicei reprezentate ca sirene, numite adesea Doamnele Lacului. Pretutindeni în regiunile locuite de popoarele atlant-lemuriene se regăseşte adorarea zeiţei-şarpe şi a fiului ei şarpe, care este deseori simbolizat şi ca un taur.

James Churchward afirmă că vechile tăbliţe sumeriene arată că lemurienii adorau zeiţa numită „regina Moo” şi că Lemuria/Mu era numită „Patria Mamă”. De jur împrejurul Mării Mediterane, regii-preoţi erau cunoscuţi drept „copiii zeiţei-şarpe”.

în aceeaşi regiune s-au creat temple şi Şcoli de Mistere în numele ei, mai ales Templul lui Artemis/Diana din Efes (Turcia), una dintre cele şapte minuni ale lumii. Turcia (fosta Asia Mică), Grecia şi insulele din Samotracia, Cipru şi Creta erau principalele centre ale cultului zeiţei. Samotracia, „insula sacră”, pare să fi fost cel mai important centru din regiunea medite-raneană/egeeană. Aici aveau loc ritualurile „Comunităţii Fiicelor” zeiţei Hecate, cea descrisă ca având picioare de şarpe, iar în loc de păr, şerpi.

Câinele, animalul sacru pentru Hecate, era sacrificat în cursul acestor ritualuri, în perioada de lună nouă. Această importanţă a câinelui în mitul lui Hecate se poate lega simbolic de „Steaua câinelui Sirius, ca bază a reptilienilor. în Colchis, vechea aşezare egipteană de la poalele munţilor Caucaz, exista un cimitir sacru închinat zeiţei Hecate. Legendele argonaute ale lui lason povestesc că acesta a oferit zeiţei un sacrificiu la Colchis. (Colches-ter este cel mai vechi oraş englezesc atestat documentar şi prima capitală romană pe teritoriul actualei Anglii).

Reţeaua satanică a Iluminaţilor continuă să practice ritualuri sacrificiale aduse zeiţei Hecate, iar aceasta are legătură cu simbolismul ce învăluie crima rituală a prinţesei Diana, după cum am explicat în Secretul Suprem. într-adevăr, Diana ar fi putut la fel de bine să fie un sacrificiu adus zeiţei Hecate, cea cu trei capete, simbolizând Sirius, Sirius B şi Sirius C. Numele de Hecate înseamnă literal „o sută”. Sirius B şi Sirius C au nevoie de 50 de ani pentru a înconjura Sirius A, iar simbolismul sutei, orbita dublă a „gemenilor”, era deseori folosit drept cod pentru sistemul Sirius, conform lui Robert Temple în „The Sirius Mystery” (n.tr. Misterul lui Sirius).

Este important de remarcat şi faptul că, după cum subliniază Temple, vechiul cuvânt şi hieroglifa egipteană pentru „zeiţă” înseamnă şi şarpe, iar hieroglifa pentru Sirius mai are

şi înţelesul de dinte. Astfel, naraţiunile despre „dintele şarpelui” pot fi citite ca poveşti despre „zeiţa Sirius”. Cuvântul egiptean pentru dinte mai poate fi tradus şi prin câine, mai precis zeu-câine, dar şi prin o sută.7 Civilizaţia minoică din Creta, parte a Imperiului Sumerian, este o altă cultură a şarpelui-taur.

Ea îşi are originea în ramura regilor arieni „minoici”, ca „regi-fii ai zeiţei-şarpe”, deoarece – subliniez încă o dată – linia ariană este cea mai pură dintre hibrizii reptilieni. Aceştia erau regii-şerpi care au domnit în Atlantida şi mai târziu în Imperiul Sumerian. Vechea Cretă, ca şi celelalte centre înrudite, era renumită pentru labirintul Sau, cuvânt care înseamnă „casa toporului dublu” sau „casa zeiţei-şarpe”.8 Cultura greacă este şi ea închinată zeiţei-şarpe, pe care grecii o numeau Atena, iar la Delphi, Oracolul (medium interdimensional) transmitea cuvintele zeiţei-şarpe, cunoscută acolo ca Delphinia. Oracolul intra într-o stare de transă în timp ce se uita în ochii unui şarpe. Ea mai folosea canabis şi mesteca frunze de laur, iarba sacră a zeiţei sau „pitoniţei”. Frunzele de laur sunt folosite de Iluminaţi ca unul din simbolurile francmasoneriei, dar şi în sigla Naţiunilor Unite, în care este încadrat Pământul fragmentat în 33 de părţi, cu o semnificaţie ezoterică precisă.

Faimosul erou şi matematician Pitagora a crescut în spiritul cultului zeiţei-şarpe şi chiar numele său înseamnă „Eu sunt Pitonul” sau „Eu sunt şarpele”.

ADN-ul reginelor-dragon !

Autorul Sir Laurence Gardner afirmă că vechea Curte şi Ordin al Dragonului Regal şi Imperial poate fi identificată mai întâi drept Curte a Dragonului din vechiul Egipt, aflată sub patronajul prinţului-preot Ankhfn-khonsu, în jurul anului 2170 î.Ch. Mai târziu, a devenit „instituţie faraonică”, graţie reginei Sobeknefru, şi a funcţionat ca un fel de „academie regală”, „adunare unică a ştiinţei şi erudiţiei”, cel puţin conform paginii oficiale de web a Ordinului (mediaquest.co.uk).

Curtea Dragonului a fost relansată în secolul al XV-lea sub numele de Curtea Ungară a Dragonului şi a avut legături strânse cu „Dracula”. Gardner însuşi se autointitulează „Cavaler de Saint Germain şi Ataşat la Marele Protectorat al Curţii şi Ordinului Imperial şi Regal al Dragonilor – Ordo Dragonis, Sarkany Rend, 1408″. El a scris numeroase cărţi, inclusiv „Bloodline Of The Holy Grail” (n.tr. Descendenţa Sfântului Grad, Element Books, Shaftesbury, Dorset, 1996), în care pretinde că merovingienii şi urmaşii lor, cum ar fi casa britanică Stuart, sunt descendenţii lui Iisus şi ai Măriei Magdaiena.

După părerea mea, Gardner ştie mai mult decât spune, iar dacă citeşti printre rânduri, lasă să se înţeleagă deja destul de multe. Revista australiană Nexus Magazine i-a acordat mult spaţiu, în care el „demască” modul în care lumea este manipulată.

Gardner afirmă că descendenţii („regii-dragon”) au fost special concepuţi de Anunnaki pentru a conduce în numele lor. El spune că aceştia beau sânge menstrual cunoscut ca Foc Stelar, dar nu menţionează că sângele provenea de fapt de la victimele sacrificiul

uman, care se realizează chiar şi în zilele noastre. Consumul de sânge menstrual ne poartă înapoi în zorile istoriei, când multe calendare erau bazate pe ciclul lunar-menstrual.

Grecii îl numeau „ambrozie” („vinul roşu supranatural” al zeiţei Hera), în timp ce în India era „soma” (hrana zeilor), iar în Persia, „haoma”. Ei considerau că sângele menstrual era sacru şi reprezenta esenţa vieţii, care putea aduce nemurirea. Sir Laurence Gardner îi numeşte pedescendenţii Anunnaki „descendenţii-dragon”, dar susţine că acest termen provine de la utilizarea grăsimii de crocodil în ceremoniile regale ale Egiptului antic. El respinge ideea că aceşti descendenţi sunt reptilieni care-şi pot schimba forma, deşi recunoaşte că în Antichitate au existat unele surse care afirmau acest fapt. într-un ‘ articol din revista „Nexus”, el suţine că îi este greu să creadă că asemenea poveşti mai pot fi crezute de cineva în epoca modernă. Consemnările sumeriene, spune Gardner, arată că Anunnaki aveau o „cameră de creaţie” pentru a produce aceşti descendenţi „regali” şi că linia descendenţilor era determinată de „ADN-ul mitocondrial al reginelor-dragon”.

Culmea ironiei sau de ce nu, a prostiei, este ca acest reptilian Gardner desi vorbeste foarte detaliat despre anunnaki, el spune ca ii e greu sa creada ca mai sint persoane ce vor crede astfel de povesti. Desi repet, el vorbeste detaliat de ei, daca nu exista, atunci de ce vorbesti detaliat de ceva? iar o alta problema este el la un moment dat recunoaste ca exista argumente care demonstreaza prin texte antice dar si contemporane prin relatari ca acestia exista, cu alte cuvinte se da de gol cu minciuna.

Gardner vorbeşte de „sângele regal” sau Sang Graal din „pântecul reginei-dragon”. Alte texte, franţuzeşti, îi numesc pe aceşti descendenţi „Le Serpent Rouge” – şarpele roşu sau sângele şarpelui. ADN-ul feminin sau ADN-ul „zeiţei” este în mod clar cheia problemei.

Rennes-le-Chateau

David Icke spune ca:

„Catarii sau albigenzii, măcelăriţi de Biserica Romană în secolul al XI-lea, erau susţinători ai „elfilor” sau ai descendenţilor-dragon, după cum afirmă Gardner. O femelă elfă era numită elba, spune el, şi aceasta a fost sursa de inspiraţie pentru toponimul Albi, principalul oraş al catarilor sau albi-genzilor, în fortăreaţa lor din regiunea Languedoc din sudul Franţei. Termenul de „Gens”, după cum am văzut mai devreme, face trimitere la catari şi este folosit până astăzi drept cod pentru descendenţi.

Catarii par să fie apropiaţi de Cavalerii Templieri, care au fost foarte prezenţi în aceeaşi zonă, în jurul misteriosului sat din vârful muntelui Rennes-le-Chateau. Să fie oare acest munte intrarea subterană spre o bază reptiliană? Pare cu siguranţă un portal interdimensional. Când am mers în acea zonă, am simţit o frecvenţă stranie. Măcelul oribil al catarilor de către armatele Papei Inocenţiu 111 şi ale Bisericii Romane s-a încheiat cu asediul fortăreţei din vârful muntelui de la Montsegur, în anul 1244.”

Argumentul lui Gardner este că Biserica Romană a distrus succesiunea „dragonilor” când i-a îndepărtat de la putere pe merovingieni în secolul al VIH-lea şi a început să numească propriii săi monarhi, inclusiv pe Charlemagne, în Franţa de mai târziu. Gardner menţionează că biserica a suprimat femininul şi adorarea „zeiţei” (regina-dragon), înlocuind-o cu religia în care predomină masculinul.

Mai multe informatii aici ->http://www.departamentul-zero.ro/reginele-dragon-descendenta-hibrida-reptiliana-pe-linie-feminina-de-pe-aceasta-planeta/

Intreaga cultură chineză se bazează pe rasa dragonului şi a şerpilor. Cu mii de ani în urmă, aici a existat o civilizaţie foarte dezvoltată care s-a inspirat din cea lemuriană şi, mai apoi, a fost influenţată de Imperiul Sumerian. Chiar şi astăzi limba şi scrierile lor sunt remarcabil de asemănătoare, la fel şi mitologia acestora. Marea epocă a culturii chineze îşi are originea în jurul anului 2800 î.Ch., la începutul declinului Imperiului Sumerian. Istoria chineză relatează că primii oameni au fost creaţi de zeiţa Nu Kua, care era jumătate om-jumătate dragon.

Yi King, o foarte veche carte chinezească, povesteşte că odinioară dragonii şi oamenii trăiau în pace, căsătorindu-se între ei. Primii împăraţi chinezi erau descrişi ca având „chip de dragon”. împăraţii japonezi pretind că sunt descendenţii acestor „zei”, iar vechile lor legende relatează că insulele Japoniei erau populate de fiinţe care susţineau că au venit din cer. James Churchward face din nou legătura între rasa japoneză şi Lemuria-Mu. Există nenumărate legende japoneze despre şerpi şi dragoni, despre căsătoriile cu oameni în urma cărora rezultau fiinţe reptiliene-umane. Fiinţele-şarpe îşi schimbau forma în bărbaţi şi femei chipeşe, atrăgând în uniuni sexuale războinici şi lideri umani.

Michael Mott, autor al cărţii Caverns, Cauldrons, And Concealed Creatures (n.tr. Peşteri, Creuzete şi Creaturi tainice), relatează o poveste despre o fecioară numită Mimoto, sedusă de un membru al rasei şerpilor:

„…Mimoto nu şi-a revăzut niciodată iubitul dragon, dar a dat naştere unui copil hibrid pe care 1-a numit Akagire Taro sau Fiul Crăpat, deoarece pielea sa era crăpată, încreţită şi cu solzi de reptilă. De aici faptele sunt relatate şi în istorie; se vorbeşte astfel despre un descendent direct al lui Akagire Yataro (numele sub care a fost cunoscut lamaturitate), numit Saburo Ogata, membru al clanului Genji, care se mândrea cu solzii de pe trupul său, ca şi strămoşii săi. Era nepotul lui Yataro al Cincilea. Din nou, se pare că o linie genealogică proeminentă a fost ţinta unui schimb genetic original, poate repetat. în timp ce în Orient influxul de „sânge de dragon” este privit cu mare mândrie, în Occident asemenea lucruri sunt considerate drept „poveşti de adormit copiii”. Occidentalii, cel puţin aparent, sunt împotriva unor asemenea legături, deseori din motive religioase dar nu numai, deoarece sub-pământenii au renumele cruzimii, egoismului şi răutăţii.”

Zodiacul chinezesc vechi de pe la 2500 î.Ch., este simbolizat de animale care încă există – mai puţin dragonul. Este oare posibil ca ei să fi ales ca semne fiinţe reale, vii, în afară de una dintre ele, care de altfel este şi cea mai importantă? întâlnim aici din nou tema

descendenţilor reptilieni din China. Vechii chinezi credeau că tatăl Primei Dinastii de împăraţi „divini” a fost un dragon, prin urmare împăraţii pretindeau dreptul la domnie, deoarece descindeau din zeii-şarpe. Pe tronul, corăbiile, dar şi pe obiectele lor de mobilier se afla desenat simbolul dragonului. Astăzi există mulţi descendenţi chinezi în rândurile Iluminaţilor, mai ales unii din linia genealogică a lui Li, după cum i-a identificat cercetătorul şi autorul Fritz Springmeier, în cartea sa Bloodlines Of The Illuminati (n.tr. Liniile genealogice ale Iluminaţilor) (Ambassador House, Colorado, USA, 1999).

Chiar în momentul tipăririi acestei cărţi, în martie 2001, Springmeier şi soţia sa au fost percheziţionaţi de agenţiile guvernamentale implicate în masacrul de la Waco, iar toate rezultatele cercetărilor lor au fost confiscate. James Churchward, care a studiat vreme îndelungată existenţa continentului Mu, susţinea că vechile tăbliţe pe care le-a examinat, găsite într-o mănăstire indiană, confirmă că hibrizii şerpi (Naga-şii) populaseră o parte semnificativă a Asiei, inclusiv China, Tibetul şi Imperiul Uigur. Munţii Pamir sau „acoperişul lumii” din Asia Centrală reprezintă zona specifică a locaţiei popoarelor din Lemuria/Mu menţionate de legende şi acolo se găseşte Lacul Naga-şilor sau Lacul Şerpilor. Se susţine că printre descendenţii acestora se numără arienii cu pielea deschisă, un indiciu al legăturii dintre reptilieni şi nordici. Fiind o „colonie de şerpi”, e de aşteptat să întâlnim piramide în China. Şi chiar au existat. Una dintre ele avea aproximativ 300 de metri -de două ori înălţimea Marii Piramide de la Gizeh.

Această structură gigantică era înconjurată de altele mai mici, dintre care unele mai pot fi văzute şi astăzi, inclusiv ruinele piramidei principale. Referinţe la acestea s-au găsit în texte chinezeşti vechi de peste 5000 de ani. Georges Ivanovitch Gurdjieff afirma că făcuse parte dintr-o expediţie eşuată de găsire a unui oraş pierdut din Imperiul Uigur, sub nisipurile deşertului Gobi. El mărturisea că a fost iniţiat în Frăţia Soarelui/Lunii din Asia Centrală şi i s-a spus că fondatorii acestei Frăţii veniseră în Antichitate de pe Marte.18 James Churchward susţine că Imperiul Uigur reprezintă de fapt continuarea fostei civilizaţii lemuriene. Mai târziu, un arheolog rus, prof. Kosloff, a descoperit vestigiile unui mormânt în aceeaşi zonă a deşertului Gobi. Au fost găsite aici portretul unui domnitor şi al reginei sale, pictură estimată la cel puţin 18.000 de ani vechime.19 Tot aici se afla şi o emblemă în care era desenat un cerc cu cruce, iar în centrul acesteia exista un simbol similar literei greceşti Mu. O expediţie a Muzeului American de Istorie Naturală din 1993 a găsit multe fosile de dinozaur în deşertul Gobi. Au fost descoperite aproximativ 40-50 de schelete de dinozaur în numai 3 ore, pe un perimetru nu mai mare decât un teren de baseball.

Cercetătorul şi autorul Mark Amaru Pinkham scrie în The Return Of The Serpents Of Wisdotn (n.tr. întoarcerea şerpilor înţelepciunii) că o rasă de extraterestri numiţi Kumara au stabilit o Şcoală de Mistere în Lemuria, mutându-şi mai apoi sediul în Mongolia, partea chineză a deşertului Gobi, şi în Tibet. Tibetul este unul dintre cei mai importanţi deţinători ai înţelepciunii antice, iar legendele vorbesc despre oraşe subterane şi sisteme de tuneluri unde „supraoamenii” continuă să trăiască.

Agartha şi Shambala sunt cele mai renumite dintre ele. Invazia chineză şi ocuparea Tibetului sunt mai degrabă corelate cu aceste lucruri decât cu dominarea politică. Tibetul,

locul de care se leagă atât de multe secrete şi legende ale Iluminaţilor, este un alt leagăn al simbolului şarpelui, ca şi fosta cultură lemuriană a aborigenilor australieni, care include referinţa la Şarpele Curcubeu. Numele chinezesc pentru meridianele reţelei energetice a planetei Pământ este acela de „linii ale dragonului”. Lucru de înţeles, având în vedere că reptilienii exploatează energia acestei reţele şi construiesc temple şi structuri în punctele majore de vortex. O veche poveste chinezească despre regii-dragon face referire clară şi la schimbarea formei acestora. Cel mai uimitor aspect este modul în care reptilienii îşi pot schimba forma, mai exact cum pot oscila între înfăţişarea umană şi cea reptiliană şi invers.

Despre un personaj numit Liu Ye, care dorea să se căsătorească cu o prinţesă din „rasa dragonilor”, se spunea că a văzut palatul împăratului schimbându-se în faţa ochilor, iar curtenii s-au dizolvat pur şi simplu, după care şi-au reluat forma lor originală. El a văzut cozi, aripi deschise şi ochi de dragon. Legenda spune că Liu Ye şi-a schimbat forma sa pământeană, devenind asemănător celor din rasa dragonilor care locuiau în cer. Astfel, el a devenit nemuritor.

TItlul nobil „Sir” care este acordat ca o distinctie anumitor oameni influenti de afaceri (numai masoni) provine de la o zeita sumeriana, o zeita reptiliana Sir, care era sora zeitei Ninhursag, iubita lui Enki, care era de meserie medic genetician care s-a ocupat de crearea primului OM sau dupa Biblie primul Adam, cunoscut in tablitele Sumeriene ca LU.LU.

DAR SI ISTORICII ANTICI VORBESC DESPRE REPTILIENII ANUNNAKI (ANEDOTI/NOMO)

1. Istoricul Alexander Polyhistor (născut în anul 105 î.e.n.) scria că aceste fiinţe erau amfibii şi noaptea se întorceau în mare. Ele sunt descrise ca „semi-demoni” (jumătate umane, jumătate ne-umane) şi animale înzestrate cu judecată. Alte legende spun că erau supraumane în cunoaştere şi longevitate. Ele erau „nemuritoare” şi se întorceau „la zei” într-o navă spaţială, luând cu ei exemplare din fauna Pământului. Interesant este că dogonii numesc Sirius „pământul peştilor” şi „pământul pur”, iar ziua în care Nommo a ajuns pe Pământ este cunoscută ca „ziua peştilor”.

2. Istoricul grec Berossus in secolul III i.e.n. a scris o poveste detaliata despre zeul reptilian Oannes al Babilonienilor, „zeul cu doua fete” cum i se mai zice ca si zeului roman Ianus:

„Tot trupul aceste fiinte arata ca un peste; iar sub capul pestelui se afla un alt cap, dar si o pereche de picioare, asemanatoare cu cele ale omului, imbinate la coada sa… Atunci cand soarele apunea, era obiceiul acestei fiinte de a sarii in mare din nou si de a ramane toata noaptea in adancimile marii.”

Oannes iesea ziua din ape, pentru a-i invata pe oameni lectura, artele si diverse stiinte. „Oannes” este de fapt forma greceasca a numeluibabilonian „Uanna” (numele romanesc oana, ion, ioana au legatura cu acest nume).

Poveştile despre reptilieni şi alte rase nepământene care trăiesc pe Pământ în ceea ce numim astăzi „baze”, oraşe sau reţele de tuneluri, se regăsesc în mare parte descrise şi în consemnările vechi. Se spune despre Naga-şi, sau oamenii-şarpe din India, Asia şi Orientul îndepărtat, că au trăit în două mari centre subterane numite I’atala şi Bhogavati. De acolo, conform legendelor hinduse, ei s-au luptat pentru putere cu regatele subterane ale nordicilor din Agharta şi Shambala.

Hinduşii cred că se poate intra în Patala prin Fântâna Sheshna din Benares, în timp ce despre Bhogavati se crede că se află în Munţii Himalava. Poveşti similare despre peşteri şi sisteme de tuneluri subterane se regăsesc în Tibet şi China. In poveştile despre Ghilgameş din tăbliţele sumeriene ni se descriu vaste oraşe subterane. Ghilgameş era un „semi-zeu” (hibrid reptilian) care căuta nemurirea. Poveştile vorbesc despre KI-GAL sau „Marele Adânc”, unde domnea zeiţa Ereshkigal şi zeul Mergal. In KI-GAL existau paznici violenţi, numiţi „oameni-scorpion”, trupuri umane reanimate, spirite şi „înviaţi”, precum şi fiinţe robotice numite Galatur sau Gala, care răpeau oameni de la suprafaţă. Existau reptilieni cu „capete de vultur” despre care se spunea că aveau şi aripi. Relatările descriu o rasa numită Pazazu, „oameni” cu cap de câine, cu solzi reptilieni şi coadă, care sună remarcabil de asemănător cu scenele descrise în baza de la Dulce de astăzi. O veche legendă chinezească susţine că în Munţii Taishan se afla o lume subterană păzită de nişte demoni numiţi Men Shen. Acesta era „iadul chinezesc”, unde se spune că Lorzii Iadului interacţionau cu Regii-Dragon de la suprafaţă. In „iadul” japonez sau reţeaua subterană existau fiinţe asemănătoare, iar printre entităţile ne-umane se aflau Kappa, umfanoizi reptilieni semi-acvatici şi alte fiinţe care-şi schimbau forma, care locuiau în munţi, în subteran sau în mare. In legendele vikinge/nordice se povesteşte despre şerpi giganţi, Nidhoggr sau Jormungand, care trăiau în subteran şi erau asemănători cu şarpele gigant Apophis din mitul egiptean.

Scandinavii sau germanii îi aveau pe Huldre sau „poporul ascuns”, cunoscuţi şi ca elfi. Unul din numele de cod ale descendenţilor este „elf”, iar fiinţele din folclor ca troli, gnomi, zâne, elfi, troglodiţi ori Nefilimii, maroniii şi piticii din Irlanda sunt toate nume diforite ‘ pentru entităţile oraşelor subterane din relatările moderne ale „bazelor extraterestre”.

Michael Mott a realizat o excelentă colecţie de legende şi povestiri despre locuitori şi mituri subterane. Cartea sa „Caverns, Cauldrons, And Concealed Creatures” (n.tr. Peşteri, Cazane şi Creaturi Ascunse), este disponibilă prin paginea mea web. El scrie că Anglia, Scoţia, Ţara Galilor şi Irlanda au nenumărate tradiţii despre popoare subterane cu multe asemănări şi origini comune între ele. In opinia mea, Scoţia, Irlanda şi insulele britanice în general sunt centre importante ale descendenţilor Iluminaţi, deoarece există multe intrări spre lumea subterană în acea regiune. La fel se petrece în alte părţi ale lumii, ca Franţa, Germania şi Munţii Caucaz.

Ce se ascunde oare sub castelul Balmoral al familiei Windsor sau sub castelul Glamis din Scoţia, din acel ţinut-cheie al descendenţilor Iluminaţi? Este interesant de amintit că în castelul Glamis există o legendară „cameră secretă”. După spusele unui oaspete, scriitorul Sir Walter Scott, dar şi din relatările altora, este legea sau tradiţia familiei ca secretul să

fie cunoscut numai de trei persoane în acelaşi timp. Acestea depun un „jurământ teribil” de a nu dezvălui secretul. Un alt oaspete, lordul Halifax, relata că în 1875 un angajat al castelului a dat peste o uşă care ducea spre un pasaj. El a mers mai departe, dar ceea ce a văzut l-a făcut să o ia înapoi la fugă. Atunci când celui de-al 13-lea duce de Strathmore i s-a povestit ceea ce văzuse bărbatul respectiv, acesta i-a oferit o mare sumă de bani pentru a-l convinge să emigreze şi să-şi dea cuvântul că nu va dezvălui nimănui secretul.Oops, cred ca vazuse un reptilian pe acolo si trebuia pastrat secretul!

Lordul Halifax spunea că, după incident, ducele se schimbase, devenind tăcut şi plin de toane, având adesea un „chip agitat şi speriat”. Zânele şi spiriduşii de tot felul erau fie malefici, fie indiferenţi faţă de oameni, spune Michael Mott, şi trăiau aproape fără excepţie în subteran. Despre movile, dealuri, ruine şi foste dealuri fortificate, munţi sau stânci, vechi oraşe, se spune că erau locurile lor preferate.

Fiinţele descrise în relatările moderne ca Sasquatch (Big Foot) şi Yeti (Omul Zăpezii) se regăsesc şi ele în vechi poveşti despre creaturi subterane care vin la suprafaţă. Ca şi Naga-şii, oamenii-şarpe din Asia, folclorul european susţine deseori că aceste fiinţe mitice intrau în locuinţele lor subterane prin fundul unor lacuri.

Michael Mott continuă:

„Pentru a îndepărta orice îndoială în privinţa înrudirii cu fiinţele ascunse nordice şi Naga-şii indieni, aceste creaturi erau alungate cie lumina soarelui şi deseori păreau interesate de încrucişarea propriilor descendenţi cu fiinţe umane sau chiar de încrucişarea cu diferite animale, cum ar fi vite sau cai, cu speciile de la suprafaţă cu care erau cele mai compatibile. Piticul-spiriduş Rumplestiltskin, în dorinţa sa de a avea copii umani şi bogăţia lor genetică, este doar un exemplu din folclor. Elfii erau foarte interesaţi de evenimentele umane – nunţi, naşteri şi decese, belşugul recoltelor şi creşterea animalelor etc. – dar numai din perspectiva interesului lor egoist. Ei păreau să fie excesiv de preocupaţi de diversitatea genetică şi biologică, furând animafe, recolte şi gene umane atunci când considerau necesar. Elfii sunt în general descrişi ca având părul blond şi pielea deschisă la culoare.”

Exemplele din folclorul european amintite de Mott par a fi desprinse din relatările răpirilor moderne sau ale cercetărilor din bazele moderne subterane.

Aşa-numiţii cenuşii din legendele OZN moderne par asemănători fiinţelor cunoscute ca Galatur şi Ushabitu, care răpeau oameni din subteran în mitologia sumeriană şi egipteană, iar folclorul din insulele Shetland de pe coasta de nord a Scoţiei menţionează „piticii” care răpeau oameni, întocmai ca „vecinii cenuşii”. în America se regăsesc aceleaşi legende despre fiinţele din subteran. Acestea includ oameni, reptilieni, umanoizi reptilieni şi diverşi „monştri” şi „demoni”.

Descrierea lor se potriveşte cu cea din alte culturi ale lumii. Multe triburi băştinaşe indiene, de exemplu indienii Hopi, pretind că au trăit în aceste „oraşe” aflate în peşteri subterane înainte de a se stabili la suprafaţă. In epopeea mayaşă Popol Vnh, doi fraţi

„semi-divini” (hibrizi), Hunapuh şi Xbalanque, intră în teribila lume subterane numită Xibalba pentru a se lupta cu monstrul cu cap de crocodil şi, în urma victoriei, fraţii au pus capăt sacrificiului uman – predecesorii reptilienilor de astăzi. Aceste lumi subterane stau la originea credinţei că iadul se află în subteran. Poetul Dante (1265-1321) era un iniţiat al Cavalerilor Templieri. în faimoasa sa operă, „Infernul”, este purtat într-un tur al lumii subterane.

El spune că acesta constă în zece niveluri unde „păcătoşii” sunt închişi şi pedepsiţi de demoni încornoraţi şi reptilieni giganţi, asemănători păsărilor numite harpii. Condiţiile şi circumstanţele descrise de el ca „iad” se regăsesc în descrierile acestor lumi subterane şi ale peşterilor de pretutindeni. Relatările includ chiar ideea de încătuşare acolo în aşteptarea zilei judecăţii. în Irlanda şi Insula Man, două mari locaţii ale descendenţilor Iluminaţi, cea mai mare parte a culturii lor se bazează pe existenţa „piticilor” din subteran. Legende irlandeze povestesc despre relaţii sexuale între anticii milesieni şi Tuatha de Danaan, „zeii subterani” irlandezi care s-au refugiat sub pământ şi s-au stabilit acolo. Se spune că Sf. Patrick, care „a îndepărtat şerpii din Irlanda”, a văzut o „zână” ieşind din peştera Cruachan. Când Sf. Patrick a întrebat un milesian despre ea, răspunsul acestuia a fost:

„Ea face parte dintre Tuatha de Danaan care se trezesc… iar eu sunt dintre fiii lui Mii (irlandezi umani), care sunt muritori şi dispar cu încetul.”

Veşnica poveste a nemuririi şi a morţii. Din relatările lui Michael Mott, ale lui Daniel Bradley şi ale altora, geneticienii de la Trinity College din Dublin au descoperit că cea mai veche linie „pură” rasială din Europa continuă să existe în vestul îndepărtat al Irlandei. Bradley relata agenţiei de ştiri Reuters, în martie 2000, că irlandezii provin dintr-o rasă diferită de europeni. El spunea:

„Privind această veche geografie genetică a Irlandei, se vede că în vest există aproape exclusiv oameni cu cromozomi de tip Y.”

Ei au descoperit că 98% dintre bărbaţii cu nume galice din vestul Irlandei au acest cromozom specific. Dacă mai există vreo îndoială că legendele „zânelor” şi relatările „extraterestrilor” de astăzi descriu aceleaşi entităţi, Michael Mott rezumă aici atributele comune ale fiinţelor subterane din folclorul global:

„în cea mai mare parte sunt reptilieni sau umanoizi reptilieni ori „blonzi” şi nordici; sunt fiinţe telepate cu puteri mentale superioare; îşi pot schimba forma şi crea iluzii; doresc să se încrucişeze cu oameni şi au nevoie de sânge, carne şi materiale reproductive umane; posedă tehnologie avansată, secretul nemuririi; pot zbura, fie de la sine, fie cu ajutorul tehnologiei lor; în principal au planuri malefice cu oamenii; nu pot supravieţui timp îndelungat în lumina directă a soarelui; au fost alungate de la suprafaţă sau se ascund de fiinţele de la suprafaţă şi/sau de Soare; vor să-şi păstreze secrete comorile, cunoaşterea şi identitatea; manipulează din umbră evenimente din lumea exterioară; au la suprafaţă oameni care lucrează pentru ei prin preoţi, culte şi societăţi secrete; miros urât a sulf şi pucioasă.”

Consemnările despre acest subiect de-a lungul miilor de ani prezintă incredibile similitudini. Mott scrie:

„Aspectul reptilian al acestor fiinţe din subteran abundă în folclor. O temă universală care se repetă în povestirile multor culturi este cea a soţului/soţiei şarpe, care ia formă „umană”, având invariabil sânge regal. Eţeseori şarpele sau omul-şarpe face o promisiune de căsătorie sau cere mâna unui copil uman nenăscut, repetând constant interesul subteran de păstrare a propriei diversităţi genetice. O astfel de variantă ar trebui să fie familiară cititorilor multor poveşti, în forma „Prinţului Broscoi”. Acesta este un Făt-Frumos care, asemănător dragonului seducător japonez, are o formă reptiliană sau amfibiană. Legătura cu subteranul este completă, deoarece deseori broscoiul trăieşte într-o fântână adâncă, de unde este descoperit sau salvat de o protagonistă feminină. O posibilă legătură este evidentă în credinţa scandinavă că unii pitici se „transformă în broaşte râioase” dacă sunt prinse de Soare, ca şi iubitul lui Mimoto transformat din om în dragon. Slovenia are legendele sale despre zâne şi pitici, dar poveştile cu zâne de aici includ şi prezenţa Reginei-Şarpe, o creatură mare şi albă care trăieşte într-o peşteră, fiind pe jumătate om-jumătate şarpe. Naga-şii, şerpi dar to-tuşi umani, locuiesc sub India, Nepal şi Tibet, după afirmaţiile credincioşilor hinduşi şi budişti.”

Scepticii si negarea evidentei

Citind şi auzind relatările teribile ale victimelor şi martorilor planurilor.groteşti ale reptilienilor, mai vechi sau mai noi, este greu de înţeles de ce atât de mulţi „cercetători” şi adepţi New Age continuă să creadă că această prezenţă „extraterestră” este benefică omenirii şi că ea reprezintă un semn de schimbare pozitivă a umanităţii.

Desigur că nu toate fiinţele „extraterestre” sau interdimensionale sunt malefice, dar asta nu înseamnă că trebuie să ignorăm faptul că unele chiar sunt malefice. Am fost atacat de „cercetători” care păreau mai interesaţi de efectul lucrării mele asupra imaginii reptilienilor decât de ororile suportate de răpiţi, victime ale controlului mental.

Ce se ascunde oare sub castelul Balmoral al familiei Windsor sau sub castelul Glamis din Scoţia, din acel ţinut-cheie al descendenţilor Iluminaţi? Este interesant de amintit că în castelul Glamis există o legendară „cameră secretă”. După spusele unui oaspete, scriitorul Sir Walter Scott, dar şi din relatările altora, este legea sau tradiţia familiei ca secretul să fie cunoscut numai de trei persoane în acelaşi timp.

Acestea depun un „jurământ teribil” de a nu dezvălui secretul. Un alt oaspete, lordul Halifax, relata că în 1875 un angajat al castelului a dat peste o uşă care ducea spre un pasaj. El a mers mai departe, dar ceea ce a văzut l-a făcut să o ia înapoi la fugă. Atunci când celui de-al 13-lea duce de Strathmore i s-a povestit ceea ce văzuse bărbatul respectiv, acesta i-a oferit o mare sumă de bani pentru a-l convinge să emigreze şi să-şi dea cuvântul că nu va dezvălui nimănui secretul. Ups, cred ca vazuse un reptilian pe acolo si trebuia pastrat secretul!

Lordul Halifax spunea că, după incident, ducele se schimbase, devenind tăcut şi plin de toane, având adesea un „chip agitat şi speriat”. Zânele şi spiriduşii de tot felul erau fie malefici, fie indiferenţi faţă de oameni, spune Michael Mott, şi trăiau aproape fără excepţie în subteran. Despre movile, dealuri, ruine şi foste dealuri fortificate, munţi sau stânci, vechi oraşe, se spune că erau locurile lor preferate.

Mai multe informatii aici -> http://www.departamentul-zero.ro/originea-regalitatii-pe-aceasta-planeta-provine-de-la-reptilienii-anunnaki.

Despre Tablitele sumeriene: Istoria straveche a reptilienilor Anunnaki veniti pe Pamant, puteti citi pe larg aici -> http://www.departamentul-zero.ro/tablitele-sumeriene-istoria-straveche-a-reptilienilor-anunnaki-veniti-pe-pamant.

SURSE

1. http://www.whale.to/b/vere.html

Programele ultrasecrete ale CIA-ului de teleportare în spaţiu şi timp! Ele au fost realizate după machetele lui Tesla privind teleportarea!Luni 17 Aug 2015 / 2,714 vizualizari / 10 Comentarii

  Share on facebook Share on twitter Share on email Share on pinterest_share More Sharing Services 1

Portalurile (porţile stelare/”stargates”) apar în multe cărți SF, filme și jocuri video. Unele dintre ele se

conectează cu locuri îndepărtate, altele realizează călătorii înapoi sau înainte în timp, iar cele mai puternice realizează “poduri” către diferite dimensiuni.

Cei mai mulți dintre oameni presupun că există aceste portaluri numai în domeniul misticismului sau science fiction-ului, dar sunt unii care cred cu tărie că portalurile au fost deschise încă din cele mai vechi timpuri și, foarte probabil, chiar și în ziua de azi. Potrivit unor martori care au lucrat în cadrul Securităţii naţionale a Statelor Unite, Departamentul Apărării (Pentagonul) a dezvoltat tehnologia de călătorie timp în urmă cu peste 40 de ani. Încă din 1967, guvernul SUA ar fi folosit un echipament de călătorie în timp, pe deplin operațional, construit după principiile fizicii cuantice ale lui Tesla. Această tehnologie a fost folosită pentru a păstra secrete construcțiile de instalații militare, dar și pentru a oferi avantaje politice și economice, prin a ști ce ne rezervă viitorul. Unii spun că CIA a confiscat documentele lui Tesla privind teleportarea la scurt timp după moartea sa.

Unul din aceşti martori, un bărbat pe nume Michael Relfe, afirmă că este un fost membru al forțelor armate americane, susţinând că a fost şi membru al operațiunilor top-secrete americane. El ar fi fost recrutat în 1976 și şi-ar fi petrecut următorii 20 de ani în menținerea și extinderea uneia dintre cele două sau mai multe colonii americane de pe Marte. Aceste baze ar fi servit drept puncte de cercetare strategică și obiective de apărare, şi, pentru a se păstra secretul lor, ele au fost construite în viitor. Relfe a mai spus că după ce a ispășit 20 ani pe colonia de pe Marte, ca parte a echipei lor permanente, el a fost întinerit și a trimis înapoi în timp. El susținea că aceasta era procedura obișnuită și că membrii personalului aveau anumite amintiri blocate sau șterse înainte de a fi eliberaţi.

Un alt martor al acesor servicii secrete a fost Dr. Andrew D. Basiago, care a fost participant la Proiectul Pegasus al lui DARPA (1968-1972), care s-a concentrat pe călătoria în timp în holograma spațiu-timp. El a susținut că CIA a antrenat în mod activ grupuri de elevi americani talentaţi, pentru a deveni prima generatie de exploratori ai timpului. Copiii au fost mai potriviţi pentru aceste misiuni din mai multe motive; în primul rând, aceştia au fost consideraţi drept candidaţi ideali datorită minţii lor mai clare și a lipsei de impresii sau experiențe. Apoi, guvernul SUA era interesat de efectele călătoriei în timp asupra oamenilor; voluntarii adulți, de obicei, deveneau nebuni după mai multe călătorii. Însă, copiii, fiind mai naivi şi lipsiţi de experiență, nu înnebuneau aşa uşor.

O altă utilizare a tehnologiei cuantice era aceea a controlului politic. Potrivit lui Dr. Basiago, personalităţile marcante din viitor sunt notificate devreme despre rolurile pe care le vor juca în viitor. Dr. Basiago a spus că la începutul anilor 1970, în Albuquerque, New Mexico, au fost prezenţi la o masă de prânz George Bush Sr. și George Bush Jr., care au fost informaţi cu privire la președințiile lor viitoare. Şi preşedintele Obama, încă din 1982, a fost informat despre viitorul său. Se spune că există mai mulţi martori, care au fost colegi de facultate cu Obama, iar acesta se lăuda la petreceri, atunci când era beat, că el va fi viitorul președinte al Statelor Unite. Şi, se pare că Obama ar fi fost şi teleportat pe Marte, prin aceeaşi operaţiune secretă (citiţi articolul meu din 2012: Preşedintele Obama s-ar fi teleportat pe Marte într-o misiune ultrasecretă de acum 30 de ani).

Basiago susține că în 1971 el a vizualizat imagini ale atacului asupra Turnurilor Gemene de la 11 septembrie 2001 de la New York. Ele au fost obținute din viitor și au fost aduse înapoi pentru analiză. Acest lucru implică faptul că guvernul SUA știa despre 9/11 cu trei decenii in avans.

Aşadar, această tehnologie despre care am vorbit în acest articol este una fantastică, dar, dacă ar exista măcar o frântură de adevăr în ceea ce au spus cei doi, atunci ea ar reprezenta un uriaş salt pentru omenire, dacă ar fi pusă la dispoziţia publicului.

 

Cuvinte cheie 9/11 călătoria în timp carte CIA Conspiratii si Societati secrete copii DARPA dimensiune film George Bush George Bush Sr guvern Marte moarte New Mexico New York Obama Pentagon poartă stelară preşedinte SF SUA teleportare Tesla

Dati share pe Facebook!

10 Comentarii1. Diplodocusul

August 17, 2015

Iar ii ridicam in slavi pe amricani? iar reiau, ca taranul plugar, intrebarea ” De ce se mai chinuie sa cucereasca lumea, de ce mor ca dobitocii, de ce, avand atata tehnica militara, bombardiere orbitale, fafurii zburatoare, discuri teleportatoare, calatorie in timp, baze pe marte, si alte basini de genul asta, nu pot sa rezolve conflictul din Afganistan nici dupa PAISPREZECE ani”? ZI ASTRALE!

2. 123

August 18, 2015

pai raspunsul este ca….nu doresc sa fie rezolvate ca interesul e altul…

3. calator astral

August 18, 2015

Pai cand va spuneau eu ca Americanii au de zeci de ani baze permanente / colonii pe MARTE….ma ironizati.V-am mai spus ca-ncet incet ajungeti la vorbele mele in absolut toate domeniile…ar trebui sa-mi schomb pseudonimu in “arbiter elegantiarum” sau “eminenta cenusie”, pe legea mea.

4. calator astral

August 18, 2015

Diplo : eu iti raspund si nu tre sa ma-njuri, toata lumea stie de ce : din cauza ofiterilor rusi G.R.U. care alimenteaza cu arme islamistii afgani si saudieni via Pakistan si nu numai.Oamenii lu Putin, colegii lii :

http://m.antena3.ro/externe/sua-cere-inchisoare-pe-viata-pentru-un-traficant-rus-de-arme-161698.html

http://m.romanialibera.ro/actualitate/international/gru–arma-secreta-a-lui-putin-342598

http://m.libertatea.ro/detalii/articol/viktor-bout-traficant-arme-bucuresti-procurori-americani-cer-inchisoare-viata-386780.html

http://independent.md/criza-face-minuni-biserica-ortodoxa-din-rusia-sprijina-sistemul-financiar-islamic/

5. sorin_niku

August 19, 2015

AU pe ma-sa au o tehnologie avansata cu doar cativa ani fata de ceia ce ni se prezinta la fel si cu computerele . Nimic mai mult . S-a testat telepurarea am citit dar au reusit sa transporte doar fotonii atat . Omul daca il dezintegrezi si il recompui la loc acel organism va muri cu siguranta fiindca asta se intampla daca nu exista duhul de viata ce face elementele chimice sa coexiste in armonie . Enerigia divina ne tine in vaiat iar cand murim organismul incepe descompunerea rapida si cat mai este cald mai e tinut asa de urmele de energie lasate de suflet si cand legatura se rupe complet trupul incepe sa se descompuna rapid .

6. Diplodocusul

August 19, 2015

Astrale,nu te injur, doar te intreb:oare poți opune AKM.ul bombardierului orbital?Că la ce am vazut eu pe acolo, afganii cam cu asta luptă.

7. calator astral

August 19, 2015

Diplo….eu am teoria mea….normal ca tehnica de lupta e disproportionata….stii ca eu sunt mai….excentric…mai imaginativ….ei bine teoria mea…ceea ce-mi imaginez eu in nebunia mea…e ca americanii au alte obiective in Afganistan si Irak….niste obiective infinit mai interesante decat mizeria acelor locuri….mai exact ma gandesc la niste….PORTI STELARE.Artefacte sumeriene lasate de zeii babilonieni.

Asta cred eu.Ca n-are ce sa fure d-acolo, i-a costat 3 mii de miliarde pin-acuma…si petrol ioc, nu e picatura-n Afganistan iar Iraku e de ani de zile importator net.Deci mi-am zis…” ce mama-masii tot cautati voi prin zona aia ?!”….si raspunsu mi-a venit fulgerator, telepatic… :PORTI STELARE .

8. Diplodocusul

August 20, 2015

Potrivească dggelare,pe dracu,dacă aveau laadaaăia d.astea nu dispăreau din istorie. Si ce treabă aveau sumerienii cu zeii babilonieni,după câtaqqqa@se stiu eu, alea ferau două civilizații diferite,babilonienii urmandu.i pe sumerieni,deci in cel mai bun caz zeii babilonienilor veneau din Sumer si nu invers.

9. Diplodocusul

August 20, 2015

Telefonu dracu,da scriu acasă pe pc.

10. sorin_niku

August 20, 2015

Astrale din cate stiu poarta stelare era doar in serialul Stargate dar s-a terminat .. Si ca sa construiesti aceste porti iti trebuie o nava spatiala mare si foarte puternica sa le amplasezi pe diferite planete aflate pe orbiata altor stele . E cam fantastica ideia.

Nişte artefacte incredibile din Mexic îi prezintă pe “oamenii-şopârlă” la bordul

unor farfurii zburătoare! O fi fost extratereştri-reptilieni!?Marti 18 Aug 2015 / 2,815 vizualizari / 9 Comentarii

  Share on facebook Share on twitter Share on email Share on pinterest_share More Sharing Services 4

Trecutul omenirii e plin de mistere ce n-au fost lămurite nici până în ziua de astăzi, iar o parte din aceste mistere este dat de artefactele extraordinare care sunt descoperite peste tot în lume. Din păcate, doar o parte din aceste artefacte sunt expuse în muzee, şi asta pentru că multe din ele sunt ascunse ochiul publicului. De ce? Pentru că ar dezvălui mari secrete ale omenirii, iar o forţă ocultă a hotărât ca ele să fie “invizibile” omului obişnuit.

Artefactele despre care doresc să vorbesc în acest articol aparţin culturii Remojadas din Mexic. Dacă nu aţi aflat încă nimic despre această cultură, Wikipedia vine cu unele explicaţii:

Remojadas este o cultură şi un sit arheologic care a înflorit pe coasta Golfului Veracruz din Mexic între anii 100 î.Hr. şi 800 d.Hr. Ea este considerată a face parte din mai marea cultură clasică Veracruz. O investigaţie mai amplă asupra acestei culturi este necesară. Remojadas este cunoscută în special pentru olăritul său şi pentru figurinele de ceramică.

Dar mie, de departe cele mai interesante mi se par a fi figurinele care îl reprezintă pe omul-şopârlă (un reptilian), ce stă pe o farfurie zburătoare. Ce naiba erau ei? Extratereştri-reptilieni veniţi pe navele lor spaţiale pe Pământ?

Minunaţi-vă şi judecaţi şi singuri!

Cuvinte cheie artefacte ceramică extratereştri extraterestru farfurie zburătoare golf Istorie si Civilizatii Mexic muzeu

navă spaţială om-şopârlă Remojadas reptilian Veracuz Wikipedia

Dati share pe Facebook!

9 Comentarii1. 123

August 18, 2015

va dati seama ce ar insemna sa existe asemenea fiinte cu corp uman si cap-infatisare de reptile?!…ar fi oribil sa existe asa ceva….putin de crezut asa ceva,totusi eu cred ca cei din vechime dinainte de hristos,au vazut,au fost in contact cu niste finite nepamantene fara sa se lamureasca exact ce sunt si mai ales cum arata ei ca forma primara,si doar asa au reusit sa se exprime,sa arate ce au vazut atunci…chestiile alea pot fi niste costume,sau poate niste drone…eu nu cred ca o civilizatie atat de avansata tehnologic ar face greseala sa vina ei in persoana de prima data in aceste locuri,ci sigur ar trimite ceva de genul dronelor,roboti poate cu care sa cerceteze locurile respective mai intai!!!adevarul este ascuns,nu avem voi sa stim cine nea creat,cum,din ce,sau cine ne-a plantat pe aceasta planeta!

2. calator astral

August 18, 2015

Exista exista. Cu cat o forma de viata e mai inteligenta cu atit mai mult se apropie de forma pe care noi o numim “umanoida”, 4 membre & statiune bipeda e perfectiunea .

3. calator astral

August 18, 2015

Edgar Mitchell tocmai a dat un interviu adineaori cotidianului britanic The Mirror : http://m.mediafax.ro/stiinta-sanatate/al-saselea-om-care-a-pasit-pe-luna-spune-ca-extraterestrii-au-salvat-omenirea-de-un-razboi-nuclear-14679469

Eu zic ca dezactiveaza focoasele nucleare ca-i zguduie pe ei in primu rand….parerea mea cert.

4. sorin_niku

August 19, 2015

Erau doar oameni ce purtau costume ca sa impresioneze multimile fiindca ingerii cazuti aveau trupuri si se dadeau drept zei iar acestia erau “soldatii zeilor” si cu acele masti de reptila inspaimantau pe bietii oameni . Si aveau si diferite dispozitive de a zbura sa sperie si mai mult .

5. calator astral

August 19, 2015

Nikule….dar de ce Doamne iarta-ma doreau sa “sperie oamenii” imbracati in costumele-alea ridicole , tu zici chiar ca d-aia au construit acele “dispozitive pentru a zbura” in scopu sa sperie lumea …..mai sa fie….altceva mai ieftin n-au gasit decat constructia de ozeneuri….vezi ca sunt o gramada de basoreliefuri unde bastinasii sunt fata-n fata cu oamenii-sarpe si astia din urma au vreo 3 metri , mult mai inalti ca homo sapiens….cum faceau asta, mergeau pe tocuri ca bagaboantele de la coltu strazii ?!

6. sorin_niku

August 19, 2015

Focoasele nucleare vnu vor mai fi active dupa detonare :))))))))))).Au dovedit americanii tai cat sunt de cri=uzi cand au detonat cel doua bombe si se considera si eroi dupa ce au distrus doua orase ce nu aveau nici o legatura cu razboiul .

7. sorin_niku

August 19, 2015

Ai citit de copii ingerilor cazuti cred . Ei aceia erau mult mai inalti ca oamenii obisnuiti . Aparatele de zbor erau pentru a subjuga omenirea prin frica . In cartea lui Enoh scrie despre acesti ingeri cazuti si despre comportamentul lor cu oamenii .Da au construit acele dispozitive ca sa zboare si sa impresioneze multimile . Dar la un moment dat au izbucnit revolte sangeroase si le-au distrus acele dispozitive ca oamenii sa nu le poata folosi impotriva lor . Ceia ce nu stiau ei era ca Dumnezeu avea sa trimeata cei mai puternici arhangheli ca sa ii rapuna . Asa ca Azazel a fost prins de Rafail, inlantuit aruncat in groapa astupata acea groapa cu pietre ascutite si tamaduit pamantul ca nimeni sa nu il mai gaseasca iar la judecata va fi aruncat direct in foc (crunta pedeapsa ). Si ceilalti ingeri cazuti au fost inchisi in iad . Multi dintre ei mai stau pe suprafata apelor . Li sa ingradit accesul la apa pentru a nu mai putea creia trupuri omenesti . Fiindca acele trupuri erau defecte genetic si copii lor se nastau cu acele defecte cresteau mari si tampiti de

nu se mai saturau niciodata si se napusteau asupra oamenilor(si in zilele noastre oamenii bolnavi mintal mananca fara sat) . Progeniturile ingerilor cazuti ramasi fara protectorii lor au fost ucisi si s-au ucis intre ei si a venit si potopul de a distrus intreaga rasa de uriasi si acei asa zisi reptilieni ce au fost luati prin surprindere . A scapat doar o familie cea a lui Noe fiindca erau curati dar se pare ca nu toti ca vezi fii lui Noe aveau si ei sotii .Azazel a primit aceasta crunta pedeapsa pentru ca i-a invatat pe oameni sa prelucreze metalele dar nu in bine ci i-a invatat sa faca arme si i-a invatat si arta razboilului si i-a indemnat sa se napusteasca asupra semenilor lor sa ii asupreasca sa ii faca sclavi , pe femei le-a invatat sa se vopseasca si sa se macheze sa puna barbatii sa le faca tot felul de bijuterii si podoabe nefolositoare omului .

8. bedoo

August 20, 2015

Demonii nu poti fivazuti de catre oameni asa cum sunt ei.Au nevoie de carcase pentru a se face vizibili.Unii dintre ei preferainfatisarea reptiliana.Cert, reptilienii sunt demoni.

9. bedoo

August 20, 2015

@123, aceasta civilizatie atat de avansata tehnologic de care spui (a demonilor , spun eu)a fost cu 2000 de ani in avans fata de noi, aici pe pamant.Nu si au asumat nici un risc.