5 Povesti de Craciun

3
POVESTEA 1 Este 24 decembrie.Afara ninge linistit cu fulgi mari.Copiii il asteapta nerabdatori pe bunul Mos Craciun.Ca sa mai treaca timpul,copiii au iesit afara sa se joace. Cand copiii au venit in casa,l-au vazut pe Mos Craciun cum aseza darurile sub brad.Copiii cand l- au vazut au strigat: -Bine ai venit,Mos Craciun! -Bine v-am gasit dragii mosului!raspunse mosul.Copii,i-ati ascultat pe parinti si pe bunici? -Da,Mos Craciun! -Eiii,daca i-ati ascultat...mosul o sa va dea cate un cadou la fiecare!Pentru fetite o sa le dau cate un castel cu printese,iar pentru baietei o sa le dau un joculet cu avioane si masinute! -Multumim,draga mosule!Sarbatori fericite! -Multumesc la fel copii! -Drum bun, mosule! Mosul se urca iute-n trasura si pierie in noapte! Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa! POVESTEA 2 Afara s-a pornit o ninsoare ce acopera intregul sat.Stelute albe si reci fac o broderie minunata copacilor ce si-au pierdut haina verde.Prin valul de ninsoare merge un batran cu o barba alba si deasa,ce poarta o haina carpita si niste pantaloni rupti.Langa el mergeau doi copii la fel de necajiti ca batranul cu barba deasa. Batranul nu ii cunostea dar a intrat in vorba cu ei.A aflat ca cei doi copii necajiti faceau parte dintr-o familie de oameni saraci si parintii lor se certau mai tot timpul.Tatal lor a fost dus de multe ori la politie pentru ca o batuse pe mama lor.Batranului i se prelinse o lacrima calda pe obrajii lui batrani.Ii era mila de copii ce se chinuiau in fiecare zi sa mai traieasca. Curand mosul batran se opri la casa lui si ii pofti pe cei doi copii in casa lui,dandu-le mancare si intrebandu-i unde stau.Dupa ce au plecat cei doi musafiri sarmani, batranul a inceput sa mestereasca jucarii din lemn.A doua zi reusise sa faca un sac cu astfel de jucari din lemn si porni spre casa micilor copii.Era seara,caci se inoptase desi batranul porni de dimineata,dar drumul pana la casa copiilor era lung.Se opri la radacina unu copac si pentru o ora adormi.El visa cum Dumnezeu il felicita pentru lucrul minunat pe care il face.Acesta il rasplateste pe batran dandu-i puterea de a deveni Mos Craciun.Imediat batranul se trezi,dar nu mai era la fel.Nu mai avea aceleasi haine ponosite,ci niste haine rosii si o caciula la fel de rosie,iar in sacul sau nu erau jucari de lemn ci niste jucarii magice ce puteau vorbi se se puteau misca.Langa batran era o sanie si o multime de reni ce o conduceau.Mosul isi continua drumul catre casa copiilor in acea sanie magica ce zbura.Dupa ce isi termina treaba mosul se intoarse acasa,dar casa nu mai era la fel ci mai frumoasa si mai mare,iar inauntru erau 60 de pitici ce lucrau de zor la jucariile magice. Dumnezeu aparu in fata mosului si ii spuse: -Tu esti mos Craciun.Datoria ta de azi inainte este sa le dai copiilor tot ce isi doresc si de ce au nevoie.Ti-am dat si ajutoare:renii si piticii. SUCCES DE ACUM INAINTE AI GRIJA DE COPII SARMANI SA NU LE LIPSEASCA CE ISI DORESC!

description

5 povesti magice de Craciun

Transcript of 5 Povesti de Craciun

Page 1: 5 Povesti de Craciun

POVESTEA 1

Este 24 decembrie.Afara ninge linistit cu fulgi mari.Copiii il asteapta nerabdatori pe bunul Mos Craciun.Ca sa mai treaca timpul,copiii au iesit afara sa se joace.    Cand copiii au venit in casa,l-au vazut pe Mos Craciun cum aseza darurile sub brad.Copiii cand l-au vazut au strigat:    -Bine ai venit,Mos Craciun!    -Bine v-am gasit dragii mosului!raspunse mosul.Copii,i-ati ascultat pe parinti si pe bunici?    -Da,Mos Craciun!    -Eiii,daca i-ati ascultat...mosul o sa va dea cate un cadou la fiecare!Pentru fetite o sa le dau cate un castel cu printese,iar pentru baietei o sa le dau un joculet cu avioane si masinute!    -Multumim,draga mosule!Sarbatori fericite!    -Multumesc la fel copii!    -Drum bun, mosule!    Mosul se urca iute-n trasura si pierie in noapte!    Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa!

POVESTEA 2

Afara s-a pornit o ninsoare ce acopera intregul sat.Stelute albe si reci fac o broderie minunata copacilor ce si-au pierdut haina verde.Prin valul de ninsoare merge un batran cu o barba alba si deasa,ce poarta o haina carpita si niste pantaloni rupti.Langa el mergeau doi copii la fel de necajiti ca batranul cu barba deasa. Batranul nu ii cunostea dar a intrat in vorba cu ei.A aflat ca cei doi copii necajiti faceau parte dintr-o familie de oameni saraci si parintii lor se certau mai tot timpul.Tatal lor a fost dus de multe ori la politie pentru ca o batuse pe mama lor.Batranului i se prelinse o lacrima calda pe obrajii lui batrani.Ii era mila de copii ce se chinuiau in fiecare zi sa mai traieasca.  Curand mosul batran se opri la casa lui si ii pofti pe cei doi copii in casa lui,dandu-le mancare si intrebandu-i unde stau.Dupa ce au plecat cei doi musafiri sarmani, batranul a inceput sa mestereasca jucarii din lemn.A doua zi reusise sa faca un sac cu astfel de jucari din lemn si porni spre casa micilor copii.Era seara,caci se inoptase desi batranul porni de dimineata,dar drumul pana la casa copiilor era lung.Se opri la radacina unu copac si pentru o ora adormi.El visa cum Dumnezeu il felicita pentru lucrul minunat pe care il face.Acesta il rasplateste pe batran dandu-i puterea de a deveni Mos Craciun.Imediat batranul se trezi,dar nu mai era la fel.Nu mai avea aceleasi haine ponosite,ci niste haine rosii si o caciula la fel de rosie,iar in sacul sau nu erau jucari de lemn ci niste jucarii magice ce puteau vorbi se se puteau misca.Langa batran era o sanie si o multime de reni ce o conduceau.Mosul isi continua drumul catre casa copiilor in acea sanie magica ce zbura.Dupa ce isi termina treaba mosul se intoarse acasa,dar casa nu mai era la fel ci mai frumoasa si mai mare,iar inauntru erau 60 de pitici ce lucrau de zor la jucariile magice.        Dumnezeu aparu in fata mosului si ii spuse:   -Tu esti mos Craciun.Datoria ta de azi inainte este sa le dai copiilor tot ce isi doresc si de ce au nevoie.Ti-am dat si ajutoare:renii si piticii.

Page 2: 5 Povesti de Craciun

SUCCES DE ACUM INAINTE AI GRIJA DE COPII SARMANI SA NU LE LIPSEASCA CE ISI DORESC!

POVESTEA 3

    …A fost odata, intr-o imparatie din inaltul cerului, si ploaie si vant si frig… Si, intr-o zi insorita dar geroasa, toate acestea s-au unit si au dat nastere unui fulg de nea. Stralucea ca o stea, era rece ca frigul naprasnic, se topea si se transforma in ploaie si, numai soarele stia sa-l faca sa zambeasca.

    Dupa ce a crescut putin i s-a dat binecuvantarea si a pornit la drum in josul pamantului pentru a gasi un alt fulg cu care se putea juca in liniste… I s-a spus sa nu se increada in nimeni, sa se fereasca de caldura, sa se ascunda de soare dupa-amiezile sa nu piara, sa se joace doar cu semenii lui si, atunci cand va atinge pamantul, sa se aseze peste fulgul pe care il va iubi o viata. Fulgul cu care avea sa se topeasca pentru a se intoarce sus, la cei ce i-au dat viata. Fulgul a promis ca va asculta povata parintilo si a plecat…

    In drumul sau a cunoscut mii de alti fulgi. Sute i-au fost antipatici, zeci i-au devenit amici si, foarte putini, prieteni. Alaturi de ei si-a continuat drumul si nu a incetat nico clipa sa caute fulgul cu care avea sa se topeasca. Steaua de zapada a cunoscut copaci si frunze si flori si fluturi. A cunoscut blandetea animalelor, ochii blajini ai oamenilor, bucuria copiilor ce-l vedeau acolo sus. A cunoscut case batranesti, a auzit colinde, a gustat cozonaci calzi, a ciocnit oua de Pasti. A cunoscut suferinta, dragostea si fericirea aparenta. S-a ascuns mereu de soare de teama sa nu piara. Asa cum promisese…

    Intr-o zi insa fulgul s-a oprit… Si, odata cu el s-a oprit totul. Muzica, visele, dansul, veselia, suferinta, jocul copiilor. Culorile au palit, apele au incetat sa mai curga, pasarile sa mai zboare, vantul sa mai bata, ploaia sa mai ploua, zapada sa mai ninga…

    Fulgul vazuse, acolo jos, ceea ce cautase intreaga sa viata. Gasise scopul calatoriei sale… isi gasise trecutul, prezentul si viitorul. Ratiunea de a fi. Gasise viata ce-i lipsea.

    Si s-a apropiat incet… Si, in sfarsit, simtea ce inseamna sa fii fericit. Simtea cum il invaluie dragostea, cum totul capata un sens. Simtea ca iubeste atat de tare incat il durea. Si, s-a daruit intru totul lui, fulgului ce a promis ca-l va face fericit.

    ……………………………………………………………………

    … Si nu, nu au trait fericiti pana la adanci batraneti pentru ca… fulgul nu se indragostise de un fulg ci de un om. Dar nu stia.. nu stia caci omul il mintise. Omul voia doar sa stie ce inseamna fii iubit de fulgul naiv care ii statea la picioare.

    …si asa, steaua de zapada a atins mai intai parului omului, apoi l-a privit in ochi… Apoi i- a mangaiat buzele calde… buze care l-au topit…

Page 3: 5 Povesti de Craciun

    …si fulgul a cazut mort… Si nu se poate intoarce la ai lui caci singur nu poate…

POVESTEA 4

Demult intr-un orasel mic traia un om care era de fapt Mos Craciun. El avea un baiat pe nume Kevin, iar el era tare trist pentru ca tatal sau nu prea avea timp pentru el, chiar daca era Mos Craciun. Pe el nu il baga in seama. Cand baiatul a crescut mare a plecat de acasa si a ajuns la o casa unde locuia teribilul om de zapada si spiridusii cei rai. Kevin intra si le propune celor din casa sa se alieze si sa-l detronze pe tatal sau din functia deMos Craciun. El si spridusii cei rai se inarmeaza cu bulgari si pleaca catre satul sau. Ei incep lupta in care, mosul pierde  functia sa de mos si este luat prizonier intr-o inchisoare. Omul de zapada il inchide si pe Kevin impreuna cu tatal sau, iarr omul de zapada se incoroneaza cu baraba de aur  fiind el acum Mos Craciun. Tatal lui Kevin este foarte dezaamagit si isi cere iertare pentru ca la ignorat in toti acesti ani, iar ei isi fac un plan ca sa scape. Palnul reuseste si ei scapa. Se duc in camera cu magii si fac o magie pentru a-i invinge pe spiridusii cei rai. Magia fuctoineaza si ei traies in continuare in armoniue, iar Kevin este acum mana dreapta a rtatalui sau, MOS CRACIUN.

POVESTEA 5

Când S-a născut Pruncul Iisus, îngerii au venit in jurul său. Au mai venit si păstorii care se aflau în apropiere. Dar drumul cel mai anevoios, l-au făcut cei trei magi, care veneau de departe tocmai pentru a se închina Împăratului lumii. Acestia erau foarte învăţaţi si stiau că Mântuitorul Se va naste, asa că au pornit la drum călăuziţi de steaua sfântă, care le lumina calea si le  arăta drumul pe care să-l urmeze. Si bineînteles că nu puteau să se închine Fiului lui Dumnezeu fără un dar, care să arate dragostea si bucuria lor. Asa se face că au luat cu ei aur, smirnă si tămâie. Dar, ajungând aproape de Betleem, orasul unde S-a născut Mântuitorul, au vrut să pună alături de darurile lor si o floare sau măcar o crangă de copac înverzit, fiindcă nu doar oamenii, ci întreaga natură se bucura de venirea lui Iisus. Dar, căutând ei încoace şi încolo, nu au găsit nici un copac înverzit, căci era iarnă, pomii rămânând fără vesmantul lor de frunze si flori. Însă, pe vârful unui deal au văzut un brădut mic. Bucurosi l-au luat cu ei si atunci când au ajuns lângă Maica Domnului si Pruncul Iisus au aşezai bradul alături si au aninat darurile lor pe crengile sale verzi. De atunci bradul mai este numit si Pomul împodobit de Crăciun.