2 8 0 1 3 ) 4 L ^ a - g ă m i X ^ - E Ì 2 X a a x i i e 2 . S 4 K ©

POPIE 5fiPTfsF.fiFfi.Lfi PENTÌ'U POPOR! K e a a c ţ * $i A - a a u . s n 4 « a

- D I R E C T O R : Pr. VASiLE CiÎNDEIŞ Cluj, Str. Chintăulul Nr. 51

""• ' Pe 0 Imn , o.' Pe 3 luni B 30

In streinătate dublu. în America2 dolari s ^ ^ f a ^ — — — .r. — i -Tin ¡rn

i L\ÍÍJ

•:'J !'?".' :?ATA LA j ÍALUi. '-'í.-Uj SUB I

„El i a r ă ş V a V e n i . . . " (Faptele A p o s t o l i l o r 1.11)

După ce a fnviafc ( i n morţi 'Domnul îsus s 'a a ra ías adesboi-i íí<:8Hi,*¡tÍor £á/' . a s i a i d e vorbă cu eiJ i-a sfătuit şi le ü ndevent, dupâ Scripturi câ trebuia »a s e Împl inească ¿oaíe aele scnse áes pre El „în Legea im Moise . í a Prooroci şi în Pialaú.," şi a sa trebuia să pătimească Hristos şi să învieze a i xu /u z i dintre col morţi. Şi să se propovăduias­că tuturor neamuriior în Narnvle Lui, pocăinţa, şî &riarea .pasate­lor, începând dela Ierusalim

m Voi sunteţi martori ai acestor lucruri"-—le spune El când, afară din cetate, undeva între.Betams, şi Ierusalim, stă de vorbă cu ei — pentru ultima dată — despre lucrările privitoare ia .mpâruţia îuî Dumnezeu" {Fapt. Ap 1. 3)

Dânda-îe ultimei® sfaturi şi în­văţători în vederea miBîumi pentru care-i alesese şi-i pregă­tise, „le a poruncit sa nu s e de­părteze de Ierusalim, ci ts& aşUp-te acolo Făgăduinţa Tat&lui Bpe c a r e " , la a z i s El, „aţi auzit o âala Mine. Căci loan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe mie, veţ. fi botezaţi cu Duhul Sfânt", (Faptele Ap 1,4,5).

Ei L-au întrebat atunm: „Do. m-ne în vremea aceasta t>i de gând Bă aşezi din nou Împărăţia lux Israel? .

Ei i e - a răspuns: Nu este trea­ba voastră să ştiţi vremurile sau Soroacele; pe acestea Tatăl le-a pástrai subt a 8a stăpânire Ci voi veţi primi o putere, când Be va pogorâ Duhul Stânt peste v o i şi-Mj veţi îi martori in Ie­rusalim, în toată ludea, în Sa­maría, şi până la marginile p â ­

rii ñ '• filini. Dupa t a a «pus méate lucran pe eâ'-'d fi b:n*cwântH — iar

ei se uitau i a El, despărţit do ei, înuiţândn-se la cer , Şi un

„Bărbaţi G-Fileni de so stup şi va. mt&ţt spre «er* ? Avrnt Iftae, care s'a înălţat l a oer din mij-i o s ' j / vostru va veni in a*olf>ş fel eurn L aţi văzut met gând Iti i

nor L'a a s e U/J s din ocbîj lor, PB când st&teau ei cu ochii

pironiţi, s r e e e r . p e când se s u i a El, iată că li 8'au arătat doi băr­baţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis;

ce»', (Faptele Ăp. 1,6-li . Aceasta e pris>a iigâdvtnţă

a revenirii Mântuitorului, iătută după înălţarea Sa ib. c e r . Şi ei şi-au adus neîucetbt aminte de

-moHt h-eru Nădejdea revenirii Lai e r a pâinea lor du toata zi­lele Credinţa lor' puternică îi h-g& da El ou o le?ăt'rr& vie şi poterniofi, iar dragoniei- pe c e r e ••> a-Vf-an faţă de Ei. ti f?oea S ă rf.'<r-es<*că să-L vadă cât mai cu­rând, c a să fie totdeauna cu Dânsul,

Se spune că între creştinii cei dintâi credinţa în întoaroe.a grtib-nieă a Domnului era aşa de pu~ tmniifi, înftât ei priveau adese­ori fpre --er, aşteptând sa-L zd-reasff'% ivindu-se pe norii ceru­lui Ei trăiau în aşteptarea Lui,. rmma şi vie&ţa lor erau „ascun­se <ra liriitos în Dumnezeu". iColoieni 3, 3 Ei erau pe pă-wat. rar trăjav în ar, Qeana&i arzătoare dorinţă ce-o aveau era să L întâlnească pe Mântuitorul pantruca să f>e cu El cât mai curând De aceea căutau să I fie plâmţi cum scrie şi ap Pavel; „...Deaceea ne şi silim să-i fim pUcuţ!, fie că rămânem a e a s * fie că, sânt'-m departe de casă" (11 Corinteni 59) — şi se pregă­teau ca o mireas-i pentru mirele ei. Ceeaee serie ucenicul pe oare-l iubea Isus, er * nădejdea tuturor 'reştini-.or de atunci şi de azi:

Preaiubiţilor, acum sînîem copii ei lui Dumnezeu Si ce vom fi nu s'a a -ratai încă Dir ştm că. atunci când se va arăta El, vom fi ca El; pentruca îl vom vedea aşa cum este, [I ian 3, 1-3],

O, binecuvântată, n&dejde, prin tine avem putere să biruim orice p-.'-dcci şi duspârţindu- ne de lu­me- şi de amăgirile ei, să mer­gem înainte c&tre premiul che­mării cereşti a lui Dumnezeu

fWam pogorâ t Simion Paraschiv |

M ' am pogorâ t — să ţ; dau lumină Din cerul Meu cu multe stele, Ş j să frământ pământu'n stropii Ce curg din lacrimile Alele,

Câs:d ţi-am bătut la poarta vieţii fa ploaia recilor prigoane, Curgea isvorul cald ai vieţii, Din peptul Meu străpuns de rane.

Ma apăsau pe frunte spinii At suferinţelor amare. Ce-au slobozit în noaptea lumii

C â r t i r e a sfânta d-, ert<sre. — A ' I t a siaceră chemare Era în glasul meu de j a l e ! C a m p i l o s cu inimi rănita, — Străin ia poarta vitţii taie. Am încercat s ă r m s i e suflet, Pă t runs de-adâncă duioşie

S:\ s:oî v h ţ * &n -."line, S J văr t.i vLţ.i t& p i i i i i t Dar 3=71 rămas a tun ci cu. cehii Scăldaţi de-a k c r i m i l c r t m ă . Ş-'-am p l â i s c â i d văzut câ lumea Pe drtniul ei stricat te f iTă M'ai alungat cu biciul urii

3 D ^ . C - A . V E E I . . .

Dacă vrei ca să trăieşti? Şi viaţa s'o moştene-;'.:? Lasă lumea şî plăcerea Nj-ţi cătj'n ea mângâ erea

D o w n »ste mângâierea Dj.fi-.i-! esta firicirea Dacă vrei s'o dobândeşt i Pftcaîul să-î pă răseş t i Fttre Cutiit

Din poarta iece-a vieţii Ie, | Ca s«-mi aplec ti udito, trunte | Pe spinii p t t ie lor din cale

De-atuncea (re.Tur pe Golgota Lovit şt ţintii t în cue Tu urci strein şi fă?ă pace • Trudită vieţii cărărue Veni-va ziua când simţi-vei Strobi t -a inimii comoară Şi-atunci càta-vei spre Sireinul Ce ['ii lăsat n frig afară Vei căuta cu cehii 'n lacrimi Perdvtui zilelor senine... . . .Zadarnic El va fi departe Pr ibeeg ş : isgonit de tine 8. P.j

„Aflat-arn lumina cea adevărată!.. C e l e două feluri de orb i : „ochi au dar nu v ă d " şi orbii cei cu vedere — C â t e v a spicuiri în

legătură cu evanghelia de Duminecă dela loan cap. 9 Cine a păcătuit?

In câteva rânduri am primit cerce­tarea unor scrisori atât de mişcătoa­re trimise de o tânără şi scumpă surioară din Familia Domnului. Ce suflet duios, ce inimă neprihănită, predată cu totul Domnului e revărsată în scrisul ei.

Dar tânăra surioară e lipsită de vederea trupească. E oarbă din naş­tere. Totuşi, ce pline de pace şi bucurie sunt scrisorile e i !

In taina aceia din care isvoresc acele rânduri e neasemănat de mai multă fericire, ca în inimile putrede a atâtor sătui care „ochii au,., dar nu văd"...

Şi fericesc această ferbinte inimioa­ră rugând pe Domnul să locuiască cu plinătatea bucuriei şi păcii Lui până la capăt, în acest cuibuşor atât de cald şl de plăcut pentru El.

Văzându-o, cineva poate ar fi ispitit — ca oarecând ucenicii Dom­nului •— să se întrebe: cinî a păcătuit oare ? ea sau părinţii ei — ca fiinţa aceasta, atât de aproape de inima Domnului — să sufere o osâadă atât de grea?

Răspunsul cel bun este însă cel de altădată: „N'a păcătuit nici ea şi nici părinţii ei, ci s'a născut aşa ca să se arata în ea lucrările Iui Dum­nezeu"... (loan 9,3).

Ca să se arate lucrările lui Dumnezeu care „poate face din pfetrii fii lui Avraam",.,

Ca să se arate lucrările Iui Dumnezeu care „îşi alege vasele cele slabe şi lepădate, ca să facă de râs pe cele tari"...

« Ca să se arate lucrările Iui Dumnezeu care ridică mărturisitori ai Lui dintre cei orbi, fiindcă cei ce au ochi, aleargă numai după „foloasele lor şi nu după foloasele Iui Hristos, (Filipeni 2,21) Cei ce au ochii privesc cu ei numai în jos, la gunoaiele pământului; se uită cu ei numai după mită şi după arginţi... Şi cu atât mai mult, paharul mâniei lui Dumneze le va fi acestora mai amar.,.

„Du-te de te spalăI..*

Suflete orb şi orbit de păcate! Suflete care „în păcat te-ai zămislit şi în fărădelege ta-a născut mama ta." (Psalm 50,5). Suflete plin de gunoa­iele fărădelegilor pe care le-ai săvârşit: — aşa crezi să mergi în faţi lui Dumnezeu ? Nu ştii că El va judeca orice păcat? Vrei să fii mântuit şi curăţit de păcatul tău ?

„Du-te şi te spală !" — Prin Sângele Domnului Isus în sfânta cuminecare, după o sinceră

pocăinţă. îngenunche ca lacrimi de căinţă în faţa Mântuitorului şi roagă-L să

spele tot trecutul tău; să-ţi cureţe sufletul de toată întinăciunea păcatului. Primeşie-L pe El în inima ta, şi pune gând şi legământ de lepădare â ori­cărui rău deia tine, şi de păşire până Ia sfârşitul tău, pe urmele Lui.

Şi El, Mântuitorul nostru Bun şi scump care s'a jertfit peatruca ori­cine care crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică (loan 3,16), va face din Slogele Lui Preţul răscumpărării tale,

Ţine minte că cei ce vor fi Ia un loc cu „ Mielul" — vor avea — vor trebui s3 a ibă! — haină albă,suflet curat (Apocalips 7,9).

Iar ac»asta numai singur Sângele Iui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu o poate Ism (I loan 1,7).

Du-te şi roagă-L cu credinţă şi din toata inima. El te va curaţi ca pe atâtea mii şi milioane de păcătoşi dinaintea ta. Şi vei fi fericit şi tu.

„ftici este mirarea*...

într'ddevăr citind mai departe istoria orbuluî din naştere după ee a

. .„Isus Mântuitorul a adus în lume şi lamina vieţii şi „doctoria cu Care să ne ungem ochii" ca să Videm această lumină (Apoc. 3,17). Toţi câţi L'au primit şi îL primesc pe Domnul şi doftoria adusă de El (Jertfa şi darurile Crucii) se tămăduesc îndată de orbia cea sufletească şt de toate boalele cele sufleteşti. Domnul a venit „să dea. orbilor vedere (Luca 4,18). Milioane şi milioane' de aorbi" sau vindecat şi se vin­decă prin Evanghelia Lui.

Da/ un lucru ciudat. Orbul cel din naştere a avut multe mustrări şi năcazuri după tămăduirea lui. Evangheliile nea-rată că oriunde sau deschis ochi sufleteşti şi sau tămăduit boale sufleteşti şl trupeşte, acolo sau ridicat îndată împotriviri şi mustrări. Aşa a fost pe timpul Mântuito.'ului aşa e şi azi şi aşa va li până la sfârşitul veacurilor..

fost vindecat de Mântuitorul — rămâ? mirat de djuă lucruri: de credinţa şi curajul orbului şi de împietrire» şi orbia Fariseilor.

„ Aici este mirarea* — cum a pu­tut să vorbească un sărman cerşe­tor cu atâta tărie şi îndrăsneala în faţa celor ce erau atunci mai marii lor, obişnuiţi ca toată lumea „să Ie facă plecăciuni?.."

Cum un sărman cerşetor nevoiaş şi neajutorat, a ştiut să grăiască cu atât* l impeume şi curaj Adevărul, aşa cum nu l-ar fi putut grăi mal bine nici un învăţat? In faţa curajului cu care el a mărturisit despre Adevăr, Fariseii au rămas încurcaţi. N'au ştiut ce să-i mai răspuHdă decât cu ocară

oare arăt i v ă d t ruşinea înfrângerii: „Tu eşti născut cu totul în pă;ai.„ ş i vrea' să ne înveţi pe noi..." Tu, un laic, fără nici o pregătire, u« cerşetor prăpăiit şi prost — să ne înveţi pe n o i ? . .

Ş/ l-au dat afară — Şi este mirare şi aici cum Fariseii „mult onoraţi" „-cucernici" şl „prea­

cinstiţii" farisei, cari erau fala templului, propovăduitorii şi păstrătorii da* tinilor strămoşeşti (ai poporului lui Israel!) au fost cei mai înfocaţi prigo­nitori şi vrăşmaşi nu numai ai Mântuitorului — ci şi ai tuturor celor c e L-au urmat pe El. Chiar când aceştia au strigat nedumeriţi: cu. ce suntem noi vinovaţi că II iubim pe Mâatuitorul nostru ? Cu ce am păcătuit şi pă­cătuim noi că m jrgem după Cel ce ne-a deschis ochii să vedem ?...

O, voi suflete care oarbe aţi fost, dar Mântuitorul v'a dat vederet cea cerească: — Nu vă miraţi când veţi păţi Ia fel cu orbul din evanghe­lia aceasta. — Aici nu mai este mirarea : „ Dacă pomului vettle i-au făcut cum i-au fâcut, cu cât mai m u l t îi va face astfel celui uscat!" Dar nu vă răsbunaţi pe ei şi nu-i invidiaţi: Este cu neputinţă să nu vînă pri­lejurile de păcătuire —• dar vai de aceia prin care vin (Luca 17,1).

„Dacă afi fi orbi'...

N'nţi avea păcat — Ie-a spus Mântuitorul, acelor farisei. — Desigur, fiindcă atunci şi-ar simţi nevrednicia, şi ar alerga la El s ă -

vindece. Dar ei z ic : „Vedem"! — şi deaceia mândria şi necredinţi lor nf cunoaşte margini. n

Dacă aţi fi „păcătoşi" — le va fi zis Mântuitorul! — aţi avaa parte de iertare [Matei 9 ,13] , dar fiindcă vot ziceţi: ...„nu sântem ca ceilalţi... păcătoşi" [Luca 18,19] — deaceia veţi muri în păcatele voastre [loan 8,24J,

Nenorocirea celor mai multe suflete este orbia în care zac ! Credinţa nenorocită că dacă „n'au aprins casa nimănui" sau dacă „n'au omorât pe nimeni» —- sunt cinstiţi, sunt „de omenie" sunt oameni drepţi, Ei nu ştiu că în faţa lui Dumnezeu, păcatul — fie mare, fie mic ! — este tot păcat; — şi El nu-1 poate suferi. Crezându-se nevinovaţi, nu simt lip ia iertării; cre-zându-se sănătoşi, nu simt lipsa vindecării.

Un astfel de „creştin" îmi spunea râzând batjocoritor odată: .„„că şi în satul nostru toţi tâlharii şi desfrânatele sunt acuma pocăiţi. Numai ei s'au aflat să se pocaiascâ şi să-i vezi mereu la biserică şi la adunările religioase.

— Da, i-am zis, fiindcă numai cei ce se simt bolnavi, se duc ia doctor. Vai însă de sănătatea celor ce pe dinlăuntru «unt plini de putrejune şi păcat. Şi tot se vor vedea odată cine sunt pe dinăuntru — oricât s e silesc să treacă cu obraz curat în faţa tuturor.

Iar căderea lor va fi ca a pomului falnic şi verde pe dinafară — d a r scoduros şi plin de putregaiu pe dinăuntru.

Facă Domnul ca în noi să nu fie aşa. Troian Don

O! Doamne Preaînalte ce'n ceriari locueşti Şi din acele locuri spre pământ priveşti. Şi vezi cum mii âe oameni îşi dau sufletul lor Scăldaţi în Iac de sânge şi'n focul gloanţelor.

Ta! care toate aceste Ie vezi din cerul sfânt Vărsaţi îndurarea spre acest pământ, Şi fâ ca să-ncete pentru totdeauna Vărsarea de sânge ce-acum ţine 'ntruna

Fă să înţeleagă creatura 7a Ca greşit rău calea pe care mergea. Arată-l Doamne calea pe care s'o urmeze Şi fă ca dezbinarea din lume să'nce'eze

O! Doamne Prea în alt ce'n ceriu ri locueşti Aseu't'această rugă a celor pământeşti Şi ne di Pace pe pământ Pace şi bunăvo're Şi ne adună pe noi toţi sub a la S ânt'ocr tire.

Coruţiu Viorel Maieru

ln toarce- te la Domnul O suflete ce rătăceşti înstrăinat de Dumnezeu Până când ai s i trăieşti Prins în lanţul celui rău.?

Nu vezi cum te amăgeşti Sâ faci rele şi păcate? Cari mereu te tot târăşte Să te ducă pă'n Ia moarte

Cum îţi vine ţie oare Să porţi nume de creştin Când în lumea trecătoare N'ai făcut nimica bun.?

Acum e t i n p u l ca să vii La Domnul cel din cer La Dânsul afla-vci bucurii Şi vei trii cu El.

Preda Constantin.

VIEAŢA CREŞTINA Pa#- 3

DATORIA CEA MARE Na este

mai mare român decât îndeplinirea da éoriei către Patrie. Toate

îl [ • • I I III I i

azi o poruncă 1 rut îndemn rău, ori dela cine pentru fiecare | ar veni, prin neluarea în sea­

mă a sconurilor şi veştilor rele ce Ie răspândesc oameni slabi de înger, ori chiar spi­oni şi duşmani ai patriei.

Pilda cea mare pentru îm­plinirea datoriei în zilele de azi ne-o dă însuşi M. Sa Re­ge le Carol II. Care dm zori si până în noapte nu-şi lasă o clipă de răgaz, ci lucrează pentru buna cârmuire a ţa-rii şi pentru întărirea eu Şi care, chiar în aceste zile, când ţara voia să prăznu-iasoă zece ani de binecu­vântată domnie a Lui, a po­runcit să nu se facă nici o serbare, ci dacă cineva vrea să-i facă o bucurie, să mun­cească din răsputeri pentru în­tărirea ţării.

Dacă orice om e obligat în zilele de azi la împlinirea întreagă a datoriei, creştinul bun o va tace mai uşor de­cât cel rău, pentrucă se ştie că aceasta e şi porunca lui Dumnezeu, care ne-a dat o patrie, o ţ%ră a noastră, pe care trebue să o apărăm.

Să nu se ianime după ve­ninoasele şi pustiitoarele vor­be şi îndemnuri ale duş (nani­lor ce se amestecă prinţie noi şi spun că popoarele pot trăi bine şi încarnai fericite, şi dacă nu mai au o patrie, o ţară a lor. Noi ştim cu ioţi ce însemnează a trăi in ţară şi subt poruncă străină, ee însemnează a ti lips ţi de libertatea naţ onală.

Iar cei ce seamănă neghină printr* noi sunt sau oameni cari nau avut nici odată o ţară a lor, sau vor să ne vaA dă din nou robiţi altei ţari.

Şi înaintea lui Dumnezeu patria şi drepturile popoare­lor la libertate sunt luci uri sfinte. O re ştinul -adevărat le va apăra ca pe orice ade­văr din Evanghelie.

A g â r b i c e a n u

gândurile, toată simţirea, în­treaga noastră voinţă trebue să privească azi numai în­deplinirea acestei datorii.

Ea se poate cuprinde în următoarea poruncă: toate puterile noastre trebue să le folosim pentru întărirea şi apărarea moşiei lăsate nouă de înaintaşii noştri.

Trăim vremuri m care nime nu se mai poate mân­tui pe sine singur şi averea lui, dacă nu se mântue şi nu rămâne întreagă averea co­mună, care este patrii noas­tră românească. Stăm cu toţii — neamul întreg — pe o singură punte: şi ne ţine pe toţi, ori dacă se rupe că­dem cu toţii în prăpastie.

Deaceea suntem datori şi î a laţa lui Dumnezeu şl în iaţa neamului să întă­rim cu toţii cu toate puterile noastre, aceasta punte. Prin lucrul nostru de fieoare zi, ia locul unde suntem puşi; prin hărnicie şi trezvie prin încordarea tuturor puterilor noastre; prin suportarea fără murmur zadarnic a tuturor gieutăţilor, prin ascultarea poruncilor; prin ţinerea ordinei şi a disciplinei, prin respingerea orică- 1.

Isus Hristos, Domnul şi Mân­tuitorul nostru, în nemărginita Sa bunătate şi iubire faţă de noi, nu S'a mulţumit numai cu faptul că a părăsit cerul, ne-a învăţat Cuvântul Adevărului şi ne-a răscumpărat prin Jertfa Sa de pe Cruce. N u ! Ci a lăsat sfinţilor Săi Apostoli şi urma­şilor lor, Episcopilor şi Preo­ţilor ca întru „pomenirea Lui" să aducă până la sfârşitul vea­curilor Jertfa cea fără de văr­sare de sânge în care El se jertfeşte din nou pe masa al­tarelor noastre.

La Cina cea de Taină după ce rostise cuvintele: „Luaţi mâncaţi acesta este trupul meu" şi „Beţi dintru acesta toţi, căci aaesta este sângele meu".., (Mat. 24, 28) prin cari cuvintele prefă-1 cuse pâinea şi vinul în 1 rupul şi Sângeb Său preasfânt; po­runcise sf. Apostoli ca cea ce a făcut El atunci şi Ei să o facă „intru amintirea Lui". (Luca XXII, 19). Iată că dâru-eşte putere Apostolilor şi ur­maşilor lor, ca să reînoiascâ „în­fricoşatul mister" al Sfintei Liturgii—Pentru ca El, Domnul cerului şi al pământului mereu să se jertfească şi să se oferă Tatălui ceresc pentru noi oa­menii — prin mâinile Preotului

Dar înţelegem noi acest Dar dumnezeesc — prin care II a-vem pe Isus întreg şi viu sub forma umilită a pâinii şi vinu­lui, în sf. Cuminecătură ?! Ştim ce se petrece la sf. Liturghie pe m a s a altarului? Ne dăm seama că Acelaş Hristos care S'a suit pe Cruce şi şi-a văr­sat Sângele până Ia ultimul picur — Acelaş se jerfeşte şi Ia si. Liturgie în mod necruntat, tainic —-fără de v ă r s a r e de sânge? Dacă ne gândim Ia a-ceste lucruri atunci de ce atâta nepăsare faţă de sf. Liturghie? Dece atât de uşor o întrelăsăm chiar şi în Dumineci şi Sărbă­tori — în a o asculta ? Dece avem o ţinută aşa de rece, de nepăsătoare, chiar scandaloasă

din partea multora în timpul sf. Liturghii — Dsee II caută aşa de rar şi Indiferenţi pe I s u 3 Hristos Domnul care se pogoa­ră la noi la sf. Liturghie pentru a ni se dărui de hiană sufle­telor noastre — şi a rămânea cu noi în toate zilele v i e ţ i i noastre în sf. Chivoturi de pe altar?

De-am şti Darul lui Dum­nezeu care-I cuprins în sf. Li­turghie—am muri —cum zice sf. loan Vianney. Şi tot acest sfânt Paroch grăeşte: «Puneţi împreună toate faptele bune şi nu vor ajunge niciodată în vrednicie si! Liturghie — căci e opera Iui Dumnezeu — Chiar mucenicia e © nimica toată în alăturarea cu sf. Liturghie — căci e mărginită jertfa până când la sf. Liturghie jertfa e nesfâr­şită, e dumn*zeească"!l Iar sf. Francisc de Sales zice: Sfânta Liturghie e soarele practicelor de pietate, centrul religiei creş­tine, inima evlaviei, sufletul pietăţii, misterul negrăit care cuprinde abisul Inimii dumne-zeeşti şi prin care Dumnezeu dânduni^se nouă înti'adevăr, ne împarte cu mărinimie darurile sale".

Şi câte alte citate nu se pot aduce în favorul sf. Liturghii, Dar las ca acei cari vreau să cunoască mai bine, ce valoare şi foloase nemărginite are sf, Liturghie - să citească cartea: Sf. Liturghie Cochem-Gârleanu pentru ca apoi să asculte sau să servească a c e s t „înfiorat mister" cu cea mai mare cură­ţie a inimii şi cu cea mai mare evlavie cum o cere Conciliu! Tridentin Ier. 22.

Cartea Păr. Gârleanu ce se poate recunoaşte îndeajuns mai ales în aceste timpuri de „în­fiorată încleştare" a puterilor iadului cu ale lui I sus Birui­torul Împărat al veacurilor când avem a t â t a nevoie de Sfânta Liturghie.

PREOT V A L E N T I N T Ă M A Ş ,

U n a p e i şi o rugăminte c ă t r e cetitori i ş i a b o n a ţ i i noştrl i

Am trimis foaia aceasta tuturor celor ce ne- au çerut-o, fie că au plătit abonamentul înainte, fie ca au promis că vor plăti fnai târziu Am avut încredere. Credeam că toţi se vor ţinea de cuvântul dat. Dar nu toţi s'au ţinut de cuvânt 0 mulţime de a-4>onaţi şi cititori, nu ne-au plătit încă foaia, deşi jumătatea anului este a/ci.

Noi nu avem subvenfii dela nimeni. (Piedecl şi greutăţi sunt în schimb multe). Foaia trăieşte din abonamente. Deaceea rugăm pe toţi să înţeleagă greutăfie ce avem şl să ne trimită abona­mentul. Credem că nime nu doreşte ca să încetinim mersul <ş\ să rărim trimiterea ei.

Rugăm pe toţi să ne înţeleagă. Administraţia

foii

Stăpânul tuturor Se istoriseşte de v i c o n t e e Ture-

m e că într'o zi de sărbătoare mer­gând ia bis :rică stătea şi se ruga cu multă evlavie

In rugăciune era aşa de adâncit că nu luau seama la cei din, jurul său. Soseşte vremea de-a se împăr­tăşi cu S. Cuminecătură. Toţi se îmbulzesc, iar într aceia era şi un servitor al vicontuiui. Ii trecuse înainte, dar cineva ÎI face atent că stăpânul e aici şi se cuvine să-1 l i se să se apropia mai înainte de Sf- Taine, Servitorul se dă îndărăt

şi-şt lasă stăpânul înainte. Turenne absolut în rugăciune nu

observă că i-a făcut loc. Servitorul se pleacă şi-i şopteş te ; Stăpâne, poftiţi. Turenne ridicând ocini îşi vede servitorul şi in ton b â n d îi z i ce : Prietene, stăpânul a râma* afară la poartă. Aici e numai un singur stăpân pentru toţi. Poft im, treci înainte I fn faţa lui Dumneze Turenne a uitat roate dinstincţiile, toate titlurile, aici este egalitate desăvârşită.

N. Baiasi

Războiţi] c o n t i n u ă c u î n v e r ş u n a r e , pe:frontul de Ve

G r e § <

Prunrtiit is'rul

l e d i n F r a n ţ a

. A ' f o s t o c u p a t ă , a p r o a p e întreagă B e l g i a şl N o r d u l F r a n ţ e i — A n g l i h o t ă r â t ă s ă I n t r e . I n r ă z b o i — Amer ica î n a ş ;

Luptele au unmi fără încetare pe întreg frontul spusean tezuMatul fiind deocamdată • în folosul germanilor car i au fnafut^t mereu, ocupând oraş după oraş H .distrugând toiul îo calfa lor, cu carele de laptă şî avioanele lor. După lupte crâncene şi perciun grozavrt, au renfit astfel i |-ocupe a-proape toată Belgia, precum şj Fr*nţ« nordica până ia Casab l A'li???cii.

A n g l i a î n - - p r i m e j d i e

Ocupând porturile 1 d?îa Canalul Mânecii, din faţa Angliei, armate germaua se sfîâ acum doar la 90 Km. ele a rg i la . De aci, avioanele au fi început să atace Anglia. Zi de zi se dau acum atacuri pe pământul Angliei de către avioanele mihtare german;.

M ă s u r i a s p r e î n t o a t ă A n g l i a

Fată.,de marea primejdie ce o ameninţa, Anglia a hiat cele mai aspre măsuri ee-au putut fi luate vreodată în fara aceasta.

Astfel prii'tr'o lege făcu'ă de mi­nistrul Atiiee Statul are dieptul sa rechiziţioneze munca şi bunurile ori­cărei persoane. Oricine poate fi obligat să lucreze oriee şi oriunde cu salari" 1 fixat de guvern,

Zilele trecute, a fost hotărâtă re­crutarea generală, In felul aresta toţi cetăţenii în stare să poarte armele vor fi trimişi la nevoie pe front, ori­unde va fi lipsă.

Toate fabricile şi întreprinderile care lucrează pentru aprovizionare, lucrează câte 7 zile pe săptămână, câte 15 ore pe zi.

a în

F o r ţ e i d. R; ynaasd, a vorbii înaintea Senatului ca şi la Radio, spunând că conducerea ar­matei franceze a făcut mari greşeli, mai rles pe frontul belgian, dăror-st astfel put» ţa inamicului 5 â facă ( h in mai mult decât a gândit, în cât< va zile

De aceea, toţi cei cari se vor fi dovedit că au greşit vor fi pedepsiţi.

S c h i m b ă r i î n c o n d u c e r e a a r m a t e l o r f r a n c e z e

Conducătorii dela începi t ai ar­matei au fost înlăturaţi. Mareşalul Petain a fost miimt vicepreşedinte al Consiliului de miriştri iar gen, Waygard comandant suprem al arma­tei franceze;?proape 2 0 alţi generali au fost înlăturaţi şi înlocuiţi cu alţii

După ce a vizitat frontul de luptă, gen. Weygard a spus : „Sunt plin oe încredere, f'acă fiecare îşi va face datoria cu o energie sălbatecă".

i t a l i a i n t r ă î n r ă z b o i - . -

De când au început luptele pe

, frontul «4 V*. , |r« â ca pe spini. Maa'fes'a vi» lâzb? 1 e n'au încetai o clipă, Aci'm şi-au :-pi.s şi con­ducătorii cuvântul. La Milano, con­tele Oano, ministrul de txterre a spus într'o vorbire: J î î l ia vrea să-'şi spună şi ea cuvânfal în mer; sul evenimentelor vieţii europene „.Când se va hotăra ne va veni cuvântul de ordire din partea Du­celui.

L o c u i i t a l i e i a l ă t u r i d e G e r m a n i a

in cuvânt?rea rostită la F;orenţa. cu ocazia insugurării „Casei Volun-tariloi" ministru de stat 'Robero Fa rin reci a spus că trebuie rdus Is cunoş inţ? lumii întregi că Italia sf r-dătoreşte victoria germanilor şi că locul lîalfn este sîsturî de e'oica germanie a diui H: ;ler care luttă contra inamicului comun.

D . H i t l e r ş l M u s s o l î n l v o r d e c i d e

Un ziar e lwţ l sn , scrie că doi oa­meni vor decide d«c£ Italia i r t T ă

mare pnmejcie — ¡ 4 «

sau nu în răzbat : Dncda şi Ft.hre-ral. C-S'-.d va-socoti de trebuinţa d-Hitler va c» re, şi d. Mussolit-i va. dfclsra râzboi Ang\\i\ şi Franţei. Aceasta nu s'ar întâmpla înainte de 15 funie, scrie ziarul (TVIea Press),

C e f a c S t , U n i t ©

în A:,n= ricn, p&rer'le sunt împăi ţite. Preşedintele R^osevelt şi foirrg gu­vernul sunt pentru o cât rna! mare apropiere a Americei de aliad şî ch'gr pentru a se declara război Germa­niei. Câtcl „avtaţ'a germană mitraliază femeile, copiii şi bătrânii cari se re­fugiază", Statele Unite îşî <• or da seama de urmările acestui fel de luptă — a declarat d, Roosevr It.

Unii smericsrJ — între cari vestf-t«i sburâtor Lirdberg sunt cu totul contra unui «mestec al St. Unite in război. 5000 de savanţi şi învăţaţi americani au votat o hotărâre prin ca ce deasernenea spun că St. Uaite să nu se mestece în război.

Se vor vedea pană Ia urmă ce v o r face.

După mei sul războiului, se pare în.-ă că el nu se \ a opri la cât s e vede acum.

La închiderea gazetei s'a primit ştirea câ armata belgiana» !a ordinul r-gelui Leopold, s'a predat,

Sabia lui Coa.t .a . f r» B r ă i i c o v c i u domnul Ţârii Româ»eşii, care a fost ucis de căi re Turci di- cauza, că n'a-voit să lapede de legea creştinească, se afla până acum la un muzeu din Paris, guviroul francez a dfruitaceis-tS s-ib 'p smerm 1 ii român

r f i u d r u q a t a p e n t r u t o ţ j

M , S â R e g e l e a î n ş t i i n ţ a t g u v e r n u l , că d o r e ş t e — d î n p r i c i n a î n p r e j u r ă r l l o r g r e l e — Să n u f ie s ă r b ă t o r i t la 8 I u n i e

Anul acesta M. Sa Regele Carol II împlinin 10 ani de rodnică dom­nie. Din acest prilej guvernul şi ţara aveau să să sărbătorească uşa cum se cuvine acest

Aflând de interţia guvernului M. Sa a trimis d-iui pnmminisiru o seri «oare în care mulţumeşte pentru a-ceastă faptă frumoasă ce ti au a o îndeplini.

C o n s i d e r însă — scrie Al. Sa — că î m p r e j u r ă r i l e a c t u a l e - c â t ş ;

g r i j i l e d e f i e c a r e c l i p ă c e tre­b u i e s c s ă ţ i e î n c o r d a t e a t e n ­ţ i a t u t u r o r a , n u s u n t p r i e l n i c e p e n t r u m a n i f e s t a ţ i u n i d e fe lu l c e d o r i ţ i a-Mt f a c e şi c a r e p e

d e a l t ă p a r t e p r i c i n u i e s c ş i m a r i c h e l t u i e l i .

A c e i car i d o r e s c î n a c e s t e î m p r e j u r ă r i s ă M ă s ă r b ă t o r e a s ­că n u o p o t f a c e m a i p l ă c u t p e n t r u m i s e , d e c â t p u n â n d u - ş i t o a t ă m u n c a c u r â v n ă şî pa ­t r i o t i s m p e n t r u î n t ă r i r e a R o ­m â n i e i .

Se vede îo această scrisoare grija M. Sale Regelui faţă de necazurile ţâri», pe cari le pune mai presus decât sine.

Pilda regală ar trebui să fie înţe­leasă şi urmată de toţi.

Cine are urechi sâ audă şl inimă sâ

j Iuti gat P. de sufetir<ţe- şi luptă. V ă întrebaţ i care e s t e po l i t i ca noastră ? V ă r ă s p u n d : A face r ă z b o i u l . R ă z b o i u l pe u s c a t , pe m a r e ş i î n aer... L a rându l s ă u , într 'un o r d i n de z i g e n e r a l u l G a m e l i n ( francez) s p u n e s o l d a ţ i l o r : „ D a c ă n u puteţ i îna inta , muriţ i pe p o z i ţ i e . î n v i n g e m s a u m u r i m .

O f e r t a morţii Fără îndoială, războiul care

a început este cel mai m a r e prăpăd care-a putut i i vreodată pe acest pământ. O î n c l e ş t a r e de vrăjmăşie, cum n'a m a i fost vreodată o d e s l ă n ţ u i r e de ură cum nu s'a mai p o m e n i t , face ca valuri de sânge să î n e c e câmpuri întregi.

Şi,, se spune, acesta e d o a r începutul.

Săptamânele trecute, când noul

p r i m m i n ' s t r u al A n g l i e i s'a p r e ­z e n t a t pentru p r i m a d a t ă î n a i n t e a C a m e r i i C o m u n e l o r .

A r ă t â n d s i t u a ţ i a în care se afîă A n g l i a „ î n c e p u t u l u n e i a din ce l e m a r mar i bătăl i i a i s t o r i e i " , d. G h u r c h i i l , a s p u s : „Nu am nimte de oferit decât sâhge, muncă, lacrămi şi sudoar*. Nu avem In faţa noestră decât încercări din cele mai gr de. Avem, de înfruntat luni in de-

Iar G e r m a n i a p e de altă par­te, a r u n c ă în f o c m i i i o a n e de* o a m e n i , mii de a v i o a n e şt lan» kuri p e n t r u a d i s t r u g e şi c u c e r i t o t u l în c a l e . Ţ m f a ei e s t e s ă s d r o b e a s c ă A n g l i a .

M o a r t e a îşi c u l e g e r o a d e l e . B i r u i n ţ a e s t e d e o c a m d a t ă a m o r ­ţii, căre ia o a m e n i i îi d a u t o t u l .

¿ 1 de „rugăciune naţ ională" în Anglia La serviciu religios ce s'a oficiot la

Catedrala Westtninser din Londra au luat parte şi Suveranii Angl t i ş ! re-ţrna Wilhelmira a Olandei precum d. Chirchili preşedintele consiliului de miniştri şi alţi membri ai guver­nului.

Ziua df Duminecă a fost considerată

în întreaga Anglie ca zi d „tugădune naţî na'ă". Aceasta hctaiâ.e a fost lu-.tâ în urma dorinţei regelui Angliei, care a cerut că aceasta zi sâ fie de-d cată rugăciunilor „Pentru neţ ane, Imperiu, precum şi pentru aliaţii lor şi cauza lor comună".

AVIZ Deoarece tipărim din nou toate adresele, rugăm fuarte

stăruitor pe cititori noştri, a căror adresă a mers greşit până acum să re comunice adresa exactă pentruca să nu o mai ti­părim greşit. De asemenea nu uitaţi adresa complectă adică: Numele — Comuna — p. u- şi judeţul, dearececâte o comună cu acelaşi nume se afiă în câte 3 sau 4 judeţe. Când trimiteţi bani sau scrisoare scrieţi şi numărul de pe adresa sub care vă merge foaia. Cei cari nu ne vor comunica s dresele greşite pentru corectare, sau trimiterea de bani ori scrisori fără nu­mărul sub care e abonat — noi nu vom fi răspunzători pentru nerezofvarea la timp sau cu întârziere şi nu vom lua în con­siderare nici rec'amaţiiie numai cele provenite dintr'o întârziere a rezolvării din partea noastră deoarece este numai un om la ad-ţie.