4.+Conjunctura+pietei

LECTOR UNIV. DRD. ROCSANA BUCEA-MANEA-ȚONIȘ

4. CONJUNCTURA PIEȚEI1

http://www.wix.com/icourses/it

Cuprins

1. Conjunctura pieţei1. Factori 2. Indicatorii conjuncturii economice mondiale pe zone şi ţări 3. Indicatori în fct. de conjunctura principalelor pieţe de mărfuri4. Indicatori în fct. de conjunctura pieţei monetar financiare5. Indicatorii pieţei transporturilor maritime

2. Politici de marketing1. Concepte2. Factorii ce influenţează politica de marketing3. Clasificarea strategiilor de piaţă

2


Studii de conjunctură

Conjunctura poate determina creştere sau redresare (înviorare), fie stagnare sau chiar o reducere a activităţii economice - modificări corespunzătoare ale raportului cerere-ofertă.

Urmãrirea atentã și permanentã a raporturilor dintre elementele cercetate (producție, investiții, forțã de muncã, salarii, prețuri, monedã, inflație, comerț, consum, ofertã și cerere, balanța comercialã, balanța de plãți, etc.), identificarea și anticiparea modificãrilor ce pot interveni fac obiectul cercetãrilor și studiilor de conjuncturã


3

Balanța de plăți a României 2010 sold negativ al contului curent de 4 951 milioane euro. Ponderea

deficitului contului curent în PIB a fost de 4,1 %. Contul curent a fost susinut de ameliorarea balanței comerciale, în condiiile revigorrii cererii externe – care a stimulat exporturile – și ale restrângerii cererii interne – care a limitat importurile, în special pe cele de bunuri de consum.

excedente la: „textile, confecii, înclminte” (1 031 milioane euro), „mașini, aparate, echipamente și mijloace de transport” (402 milioane euro) și „produse din lemn, hârtie” (201 milioane euro),

deficite la: „produse chimice și plastice” (3 767 milioane euro), „produse minerale” (2 721 milioane euro), „produse agroalimentare” (498 milioane euro), „metale comune” (271 milioane euro) și „alte mărfuri” (301 mil. euro).

Produsele a căror pondere în export a crescut au fost mașinile, dispozitivele mecanice, aparatele și echipamentele electrice (27,1 % în anul 2010), produsele metalurgice (11,9% în anul 2010) și produsele chimice, materialele plastice, articolele din cauciuc (9,5 % în anul 2010).


4


5

Înțelegerea conjuncturii

Conjunctura exprima raportul dintre vânzãtori și cumpãrãtori. Pentru aceștia, conjunctura se poate prezenta ca favorabilã pentru unul dintre ei și nefavorabilã pentru celălalt

MK - înțelegerea corectã a stãrii duble a conjuncturii, în funcție de poziția întreprinderii în cadrul pieței (vânzãtor sau cumpãrãtor), într-o anumitã situație, reprezentând premisa fructificãrii, respectiv contracarãrii, dupã caz, a efectelor conjuncturii și desfãșurãrii, în condiții prielnice, a tranzacțiilor comerciale


6


7

Factorii care determină conjunctura pieţei (1)

1. Factorii de duratã, de tendințã - pe termen lung și foarte lung; determinã evoluția de ansamblu a pieței; au o acțiune permanentã, conjugându-se, în anumite perioade, cu alte categorii de factori - modificãri previzibile ale pieței

Factori de structura: progresul tehnic, resursele naturale etc și mãsurile de politicã economicã pe termen lung ale statelor

2. Factorii cu acţiune ciclică – date de ciclul economic (înviorare, avânt, depresiune, criză) - produc dereglări profunde în activitatea de producţie, de repartiţie, schimb şi consum, deci în general în reproducţie.


8

Factorii care determină conjunctura pieţei (2)

3. Legăturile şi interdependenţele cu economiile altor ţări - anticiparea momentului încheierii unei faze şi începerii celeilalte (de ex. în momentele de criză, nivelul producţiei este scăzut, şomajul va atinge niveluri ridicate)

4. Factori sezonieri5. Factori ocazionali, întâmplători, imprevizibili determină

abaterea temporară a pieţei de la tendinţa ei normală, obişnuită (conflictele politice şi militare dintre state, fenomenele naturale de genul inundaţiilor, secetelor prelungite, cutremurelor etc, grevele şi alte conflicte sociale, o serie de măsuri politice, etc.)


9

Indicatorii conjuncturii economice mondiale pe zone şi ţări (1)

ansamblul fenomenelor care au loc în economie la un moment dat, interdependenţele dintre acestea, modul în care se reflectă în fizionomia pieţei. Cei mai expresivi asemenea indicatori sunt reprezentaţi de:

1.Produsul naţional brut - sinteză a tuturor factorilor de influenţă economică, permiţând evaluări asupra efectivului cumulat al proceselor din economie.

2.Producția industrialã –explică evoluția PNB. Volumul producției industriale, productivitatea muncii etc evidențiază procesele de înviorare, stagnare sau regres ale creșterii economice


10


3. Indicatorii investiţiilor fixe de capital - tendinţele structurale ale economiei. Analizând raporturile dintre volumele investiţiilor din domenii diferite ale economiei sau raportul dintre sursele de finanţare a unor asemenea investiţii (capital de stat sau privat, capital autohton sau străin) se pot anticipa mutaţiile în structura ofertei şi implicaţiile acestora asupra modului de acoperire şi satisfacere a cererii.

4. Consumul -factor principal al creşterii economice - cercetarea atentă a volumului său absolut şi a structurii sale, a indicelui şomajului, a ratei inflaţiei sau a veniturilor populaţiei, volumul activităţii totale (realizările, deverul) şi volumul şi structura stocurilor


11


5. Fluxurile economice externe - tendinţele dintre diferitele economii privind poziția ocupată în comerţul internaţional. Se analizeaza importurile, exporturile, soldului balanţei comerciale şi a celei de plăţi curente, indicatorii preţurilor pe piaţa internaţională.

6. Indicatorii activităţii monetar-financiare nivelul dobânzilor, indică faza din ciclul economic al unei ţări. Acesta

este scăzut în perioadele de depresiune şi ridicat în cele de înviorare şi avânt

fluctuaţiile mari ale cursului de schimb – incertitudine, în timp ce stabilitatea relativă a cursurilor de schimb semnifică o stare economică relativ normală

taxa scontului (% de dobandă perceput de băncile com. drept scont pt. per. de timp), situaţia rezervelor valutare, gradul de îndatorare (ext şi int)


12

Indicatori în fct. de conjunctura principalelor pieţe de mărfuri

1. Oferta şi producţia - sunt analizati furnizorii principali, poziţia lor geografică, posibilităţile lor de ofertă, raporturile dintre aceştia, apoi volumul şi structura stocurilor

2. Cererea şi consumul -volumul şi structura, localizarea şi modul de manifestare, raporturile faţă de producţie şi ofertă şi posibilităţile de acoperire într-o anumită perioadă previzibilă.

3. Comerţul exterior - structura şi orientarea geografică, balanţa comercială şi de plăţi etc.

4. Preţurile corectitudinea raportului cerere-ofertă, abaterile şi cauzele lor, tendinţele şi durabilitatea lor.


13

Indicatori în fct. de conjunctura pieţei monetar financiare

1. cererea şi oferta de capital, 2. nivelul dobânzilor, 3. volumul datoriilor externe şi stadiul plăţii acestora, 4. situaţia balanţei de plăţi, 5. deficitul bugetar,6. evoluţia cursului de schimb, 7. puterea monedei naţionale, restricţiile monetare practicate

etc. şi efectelor lor asupra ec, a pieţei mărfurilorPermit asigurarea resurselor financiare necesare

desfăşurării activităţii economice, dar şi determinarea rezultatelor acestei activităţi şi evaluarea eventualelor riscuri.


14

Indicatorii pieţei transporturilor maritime

Rezultă din investigarea legăturilor, interdependenţelor cu conjunctura pieţei mărfurilor, analiza raportului cerere-ofertă din cadrul acestei pieţe.

volumul cererii şi ofertei de capacităţi de transport, nivelul navlului, ieşirile din flotă, poziţia geografică a ofertanţilor şi a beneficiarilor etc.

1.Indicatori avansaţi - ritmul construcţiilor, al angajării în industria prelucrătoare, comenzile şi contractele pentru obiective ce necesită investiţii fixe de capital etc;

2.Indicatori concomitenţi - PNB, indicele producţiei industriale, gradul de utilizare a capacităţilor productive, rata şomajului, deverul marilor magazine etc.

3.Indicatori întârziaţi - ating nivelul max sau min după ce pe ansamblul economiei un asemenea nivel a fost deja depăşit. - nivelul dobânzilor, rata inflaţiei, cursul de schimb etc.


15

POLITICI DE MARKETING

Se stabilesc pentru întinderea totală a ciclului de viaţă al unui produs

Permit creşterea rolului previziunilor în fundamentarea deciziilor şi un comportament prospectiv

Sunt determinate de condiţiile exterioare, creşterea dimensiunilor întreprinderii, lărgirea

spaţiului său de acţiune, instabilitatea surselor de aprovizionare şi a debuşeelor, multiplicarea interdependenţelor cu mediul,

modificarea tehnologiilor - ridicarea nivelului tehnic al activităţii, modificarea formelor de organizare şi conducere, prelungirea duratei ciclului de fabricaţie, amplificarea efectelor colaterale ale activităţii economice asupra mediului, dar şi depărtarea surselor de aprovizionare, a debuşeelor de plasare a produse


16

Strategia de marketingstabileşte liniile definitorii ale conduitei întreprinderii,

în vederea atingerii unor anumite obiective: strategie de piaţă: studierea, investigarea pieţei şi a necesităţilor

de consum, conectarea întreprinderii la mediu, satisfacerea nevoilor de consum, maximizarea eficienţei

strategii de produs, de preţ, de distribuţie, promoţională etc. fructificarea potenţialului întreprinderii şi a

oportunită-ţilor pieţei. strategia este exprimată în termeni sintetici, iar

obiectivele vor viza: cotă de piaţa, volum de vânzări, rata profitului etc.- performanţele vizate, modul de atingere a acestora luând forma unor atribute.


17

Politica de marketingModul concret în care firma concepe dezvoltarea activitãții

sale, direcțiile și acțiunile practiceReuneşte strategiile şi tacticile aferente şi este caracterizată

de stabilitate, o continuitate relativă a trăsăturilor sale definitorii

Politici de consolidare a poziţiei pe piaţă, de creştere a volumului activităţii, de extindere sau de restrângere sub raportul zonelor, segmentelor de piaţă sau al profitului, sau de supravieţuire, atunci când se pune problema depăşirii unor anumite perioade critice etc.

Managerii urmăresc sã adapteze firma la condițiile mediului (factori exogeni), sã previzioneze direcția și intensitatea schimbãrii acestora şi sã foloseascã resursele interne pe care la au la dispoziție (factori endogeni) în același scophttp://www.wix.com/icourses/it

18

Factorii ce influenţează politica de marketing

Exogeni – firma nu îi poate influenţa: cererea de consum, mărimea PIB, practicile comerciale, concurența, conjunctura (internã și internaționalã), evoluția culturii, tehnologiei, legislației; totuşi poate influenţa concurența, prețul pe piața internaționalã, eforturile și proporțiile campaniilor promoționale

Endogeni - controlaţi de către întreprindere pt atingerea eficienţă a obiectivele fixate pentru o anumită perioadă: produsul, preţul, promovarea şi distribuţia, factori care reprezintă, de fapt, componentele mix-ului de marketing


19

Clasificarea strategiilorClasificarea strategiilor în funcţie de

Dinamica potenţialului pieţei -tendinţă de creştere ,descreştere sau „saturare”, menţinându-şi capacitatea la un nivel relativ constant.

Gradul de segmentare a pieţei - diferit de la un produs la altul Ritmul schimbărilor -înnoirea produselor, schimbarea formelor de

comercializare a acestora, modificarea preţurilor etc. diferă de la o piaţă la alta

Exigenţele pieţei -ridicate sau coborâte, în funcţie de produsul, perioada luată în calcul, zona geografică etc.

Nivelul competiţiei -permeabilitatea pieţelor depinde de numărul şi forţa competitorilor, de poziţiile deţinute şi de instrumentele folosite pentru păstrarea, consolidarea sau lărgirea acestor poziţii. (motoarele electrice, ciclul de viaţă este de circa 3-5 ani, la produsele de larg consum, acest ciclu de viaţă este un singur sezon)


20

Tipologia strategiilor de piaţă (1)Poziţia întreprinderii faţă de dinamica pieţei: > Strategia

1. creşterii, a dezvoltării activităţii de piaţă – firme în expansiune, care funcţionează în cadrul unor pieţe dinamice;

2. menţinerii volumului activităţii de piaţă – când piaţa este saturată sau când potenţialul întreprinderii este relativ limitat;

3. restrângerii activităţii de piaţă -a „supravieţuirii”, când piaţa este în regres sau când se reorientează profilului de activitate, deplasarea activităţii spre alte pieţe.

Poziţia întreprinderii faţă de structura pieţei : > Strategia1. nediferenţiată - firme aflate la început de activitate sau celor cu

monopol pe piaţă sau cînd oferta < cererea. 2. diferenţiată- pt. fiecare segment de piaţă; pe pieţe relativ puţin

segmentate; a firmelor puternice, cu capacităţi mari de producţie;3. concentrată -pt un singur segment sau la un număr restrâns de

segmente – fructificarea patrimoniului


21

Tipologia strategiilor de piaţă (2)Poziţia întreprinderii faţă de schimbãrile pieței : > Strategie

1. Activă- firme moderne, puternice, preocupate de înnoire şi perfecţio-nare, „intervin efectiv pentru influenţarea sau chiar modelarea pieţei

2. Adaptivă – firma îşi modifică activitatea, adaptâmndu-se prompt noilor condiţii ale pieţii;

3. Pasivă - firme mici, cu potenţial redus, adaptare tardivă la schimbare.Poziţia întreprinderii faţă de exigenţele pieţei : > Strategia

1. exigenţei ridicate - satisfacerea exigenţelor pieţei, chiar depăşirea acestora. ( înlocuirea gratuită a produselor cu defecte în utilizare, controlul de calitate la loturile livrate, asistenţă de specialitate etc.);

2. exigenţei medii – firme cu potenţial redus, acţionând în cadrul unor pieţe unde există diferenţieri între consumatori şi în funcţie de nivelul exigenţelor;

3. exigenţei reduse - rar, penuriei de mărfuri sau competiţie mică


22

Tipologia strategiilor de piaţă (3)Poziţia întreprinderii faţă de nivelul competiţiei : > Strategia

1. ofensivă - agresivă, firme puternice, sau „nou venite” cu un avantaj competitiv deosebit. Faţă de competitori - strategia creşterii cotei de piaţă;

2. defensivă firme modeste şi cu poziţie neconsolidată în cadrul pieţei strategia menţinerii sau restrângerii cotei de piaţă , cu preocupări pentru

păstrarea la acelaşi nivel a volumului absolut al activităţii de piaţă.În funcţie de intervenţia preţului - element al competitivitate

price competitive strategy sau nonprice competitive strategyO strategie completă - alcătuită din ansamblu de cinci

asemenea variante, una din fiecare grupă, ce desemnează poziţii ale întreprinderii fată de diferitele aspecte ale pieţei

O piaţa cu trăsături distincte ptprodusele acceleiaşi firme, sau pieţe diferite -firma poate adopta strategii distincte pt produs sau piaţă.


23

STRATEGII DE MARKETING


24

Importanţa marketingului-mix în politica de piaţă a întreprinderii

Mix-marketing -o combinare şi o dozare, din ansamblul factorilor endogeni (nu toţi controlabili), a acelora care pot permite atingerea obiectivelor fixate pentru perioada respectivă, cu minimum de eforturi (Neil H.Borden, E.J.McCarthy, M.de Chollet).

Instrumente: dezvoltarea produsului, dezvoltarea preţului, adaptarea mărcilor, canalele de distribuţie, vânzarea directă, publicitatea, promovarea la locul vânzării, condiţionarea, expunerea la raft, serviciile, logistica, cercetarea şi analiza informaţiilor > 4 P

2 etape importante: identificarea şi alegerea variabilelor de marketing; integrarea optimă a variabilelor alese, alcătuirea propriu-zisă a

mixului.http://www.wix.com/icourses/it

25

Bibliografie

Curs: Marketing, Gh.Pistol, Ed. USH

Seminar:Bucea-Manea-Ţoniş, R., Epure, M. şi Bucea-Manea-Ţoniş,

R. - "SPSS şi Excel în analiza datelor statistice în domeniile economic, social, tehnic", Ed. AGIR, Bucureşti, 2010 (http://orzanm.ase.ro/spss/bibliografie.html)

http://www.wall-street.ro/articol/International/117881/doua-grafice-noua-ordine-mondiala.html?utm_source=newsletter-alert-20120310&utm_medium=email&utm_content=alert-20120310&utm_campaign=Newsletter-Alert

26






4.+Conjunctura+pietei

Documents

Transcript of 4.+Conjunctura+pietei