V. Tipuri de indicatori sociali

Datorită diversităţii indicatorilor folosiţi pentru monitorizarea stării şi schimbării în societăţile moderne,

sunt utile unele tipologii.

Prima clasificare ţine de domeniul de referinţă al indicatorilor sociali. Datorită ariei mari de cuprindere a

indicatorilor, ei sunt folosiţi atât în domeniul economic cât şi în cel al calităţii vieţii, dezvoltării sociale şi

dezvoltării durabile ş.a.m.d.

Toate aceste măsuri provin dintr-un trunchi comun, legat de impulsul către măsurarea aspectelor

societăţi început odată cu statisticile oficiale, formă de raţionalizare a organizării sociale. Pe de altă

parte, măsurile dezvoltării şi calităţii vieţii, ba chiar şi cele economice de dată mai recentă îşi au originea

în recunoaşterea limitelor măsurilor economice şi în special a Produsului Intern Brut (PIB), instrument

util, fără îndoială, dar numai pentru scopuri limitate precum cele iniţiale evaluarea strategică şi militară

ca şi pentru a evalua performanţa economiei după Marea Depresiune economică.

Preocupările pentru inegalitate, degradarea mediului înconjurător, prăbuşirea

structurii sociale a societăţii, ca şi investiţiile în generaţia viitoare şi infrastructură au

condus la o largă insatisfacţie cu Produsul Intern Brut ca scop unilateral (Greenwood,

2004, p. 334).

Astfel, indicatorii folosiţi pentru monitorizarea schimbărilor în societatea contemporană se clasifică în:

1. Indicatori demografici

2. Indicatori economici

3. Indicatori de dezvoltare socială

4. Indicatori de dezvoltare durabilă

5. Indicatori de calitatea vieţii

6. Indicatori de dezvoltare umană

7. Indicatori de bunăstarea copilului ş.a.m.d

Toate domeniile prezentate mai sus au o specificitate dar prezintă şi elemente comune. Astfel,

indicatorii economici cuprind măsuri ale nivelului de trai/standardului de viaţă folosiţi şi în cercetarea

calităţii vieţii. În plus faţă de acestea, cercetarea calităţii vieţii se referă la domenii care nu intră în sfera

economică (familia, petrecerea timpului liber etc.), a căror evaluare este exprimată nu numai în măsuri

obiective, ci şi subiective.

Domeniile calităţii vieţii, dezvoltării sociale şi dezvoltării durabile au puternice suprapuneri şi relaţii

cauzale. De exemplu, aşa cum defineşte David Simon dezvoltarea, ca un proces ”de schimbare

predominant pozitivă în calitatea vieţii indivizilor şi societăţilor atât în domeniul material cât şi în cel

nonmaterial” (apud Morse, 2004), el o plasează ca un preambul al îmbunătăţirii calităţii vieţii,

cuprinzând totodată elemente studiate de economişti precum infrastructura, calitatea locuirii şi nivelul

Sergiu Bălţătescu – Indicato

de trai în general. Nu este de aceea întâmplător că

durabile, ca şi alţi indicatori sociali, sunt prezentaţi laolaltă cu indicii calităţii vieţii

La rândul lor, indicatorii de dezvoltare socială includ măsuri de calitatea vieţii şi dezvoltare durabilă, iar

mulţi autori consideră că trebuie să fie orientaţi asupra rezultatelor, nu intrărilor în sistemul social

(Barnett, 1988).

Următoarele două clasificări sunt tehnice

indicatorilor şi de relaţia acestora cu politicile şi conceptele.

Figura 1. Tipologia indicatorilor sociali în funcţie de modul de construcţi

O altă clasificare este în indicatori-

de măsurare ale conceptelor în raport cu care se proiectează indicatorii. Astfel, din punct de vedere

statistic, conceptele sunt operaţionalizate pri

timp ce indicatorii sunt variabile observabile (care pot fi măsurare direct). În vreme ce u

măsoară printr-un singur indicator

mai mulţi indicatori. De exemplu s

nivelul de instrucţie, venit, ca şi prestigiul

Indicatori Sociali

. Nu este de aceea întâmplător că adesea indicatorii dezvoltării umane sau dezvoltării

durabile, ca şi alţi indicatori sociali, sunt prezentaţi laolaltă cu indicii calităţii vieţii (Hagerty et al., 2001)

a rândul lor, indicatorii de dezvoltare socială includ măsuri de calitatea vieţii şi dezvoltare durabilă, iar

mulţi autori consideră că trebuie să fie orientaţi asupra rezultatelor, nu intrărilor în sistemul social

sunt tehnice. Prima, realizată de Noll (2004) ţine de modul de construcţie al

ora cu politicile şi conceptele.

ilor sociali în funcţie de modul de construcţie, după Noll (2004)

-cauză şi indicatori-efect. Această dihotomie este legată de

ale conceptelor în raport cu care se proiectează indicatorii. Astfel, din punct de vedere

statistic, conceptele sunt operaţionalizate prin variabile latente (pe care nu le putem măsura direct), în

timp ce indicatorii sunt variabile observabile (care pot fi măsurare direct). În vreme ce u

(de exemplu vârsta sau genul etc.), altele se măsoară

De exemplu statusul socio-economic al individului este măsurat de obice

nivelul de instrucţie, venit, ca şi prestigiul ocupaţional.

ane sau dezvoltării

(Hagerty et al., 2001).

a rândul lor, indicatorii de dezvoltare socială includ măsuri de calitatea vieţii şi dezvoltare durabilă, iar

mulţi autori consideră că trebuie să fie orientaţi asupra rezultatelor, nu intrărilor în sistemul social

ţine de modul de construcţie al

este legată de modelele

ale conceptelor în raport cu care se proiectează indicatorii. Astfel, din punct de vedere

n variabile latente (pe care nu le putem măsura direct), în

timp ce indicatorii sunt variabile observabile (care pot fi măsurare direct). În vreme ce unele concepte se

se măsoară apelându-se la

economic al individului este măsurat de obicei prin

Sergiu Bălţătescu – Indicatori Sociali

Figura 2. Concept cu indicatori-cauză

În acest caz, fiecare dintre indicatorii observabili sunt şi cauze ale conceptului (nivelul de instrucţie

determină statusul socio-economic individual). Avem de-a face deci aici cu indicatori-cauză.

În foarte multe cazuri, însă, măsurile observabile se află în relaţie cauzală inversă, de la concept la

indicatorii-efect. De exemplu, faptul că un elev a fost dat afară de către un profesor, că i s-a scăzut nota

la purtare sau că a fost transferat la altă şcoală pentru probleme de disciplină sunt efecte ale devianţei

şcolare.

Figura 3. Concept cu indicatori-efect.

status socio-economic

nivel de instrucţie

venitprestigiu

ocupaţional

Devianţăşcolară

Ţi s-a scăzut nota la purtare

Ai fost dat afară din clasă

de profesor

Ţi s-a scăzut nota la purtare

Sergiu Bălţătescu – Indicatori Sociali

În sfărşit, o distincţie importantă în rândul indicatorilor este unitatea geografică şi administrativă la care

se referă aceşti indicatori. Astfel, au fost dezvoltaţi indicatori sociali la nivel local, naţional, regional sau

global, aceştia diferind nu numai în privinţa perioadei când au fost construiţi (sistemele de indicatori la

nivel naţional şi internaţional au fost dezvoltate în prima perioadă, cele de indicatori locali fiind de dată

mai recentă), dar şi în privinţa tipului abordării, indicatorii locali reflectând dorinţa comunităţilor de a-şi

monitoriza condiţiile şi dezvoltarea.

Sumar:

Marea diversitate a indicatorilor sociali face utilă clasificarea lor. Aceasta se poate realiza în funcţie de

domeniul de referinţă, acoperirea geografică, sau în funcţie de relaţia pe care o au cu variabila-concept.

Bibliografie

Barnett, T. (1988). Sociology and development. Hutchinson, London.

Greenwood, D. T. (2004), Measuring quality of life with local indicators, în: E. N. Wolff & Jerome Levy Economics Institute. (coord.), What has happened to the quality of life in the advanced

industrialized nations?, Edward Elgar, Cheltenham, UK ; Northhampton, MA, pp. 334-374.

Hagerty, M. R., Cummins, R. A., Ferriss, A. L., Land, K., Michalos, A. C., Peterson, M., Sharpe, A., Sirgy, J., & Vogel, J. (2001), Quality of Life Indexes for national policy: Review and agenda for research, Social Indicators Research, vol. 55, nr. 1, pp. 1-96.

Morse, S. (2004). Indices and indicators in development : an unhealthy obsession with numbers? Earthscan, London ; Sterling, VA.

Noll, H.-H. (2004). Social Indicators and Indicator Systems: Tools for Social Monitoring and Reporting, OECD World Forum "Statistics, Knowledge and Policy" Palermo.