43. Metoda de calcul a volumului şi multiplului de ventilaţie necesar în locuinţe şi încăperi publice. Calculul volulmului necesar de ventilatieVolumul de ventilatie se numeste cantitatea de aer pur, m3 , necesar de a debita in incapere in decurs de o ora pentru o persoanaEl se calculeaza dupa formula L =C/(q-p)L – volumul de ventilatieC – cantitatea de CO2 expirata de o persoana pe orap – CMA a CO2 in aerul incaperii, ‰q – cantitatea de CO2 din aerul debitat in incapere, ‰La un lucru fizic usor o persoana elimina in mediu 22.6 litri de CO2 , la un lucru de efort mijlociu 30-32litri, la un lucru greu 40. litri si mai mult.CMA pentru CO2 in incaperi este 1l/m3 sau 1‰ . Concentratia CO2 in aerul atmosferic e luata de 0.4‰ sau 0.4 l/m3 .Aceasta marime a volumului de ventilatie poate fi calculata astfel numai pentru incaperile de locuit si cele de productie, unde factorul limitant al impurificarii aerului este CO2

Deteminarea multiplului de ventilatie Multiplul schimbului de aer se numeste marimea ce arata de cite ori aerul incaperii este schimbat complet in decurs de o ora. P=Q/WUnde:P - multiplul schimbului de aer;Q - volumul de aer debitat sau expirat din incapere intr-o ora, m3

W - volumul incaperii, m3.Volumul de aer debitat sau aspirat din incapere prin gaura de ventilatie se determina dupa formula Q=a*v*3600 (m3/h)UndeQ - volumul de aer, m3/h;a - suprafata gaurii de ventilate, m2;v - viteza de miscare a aerului in gaura de ventilatie, m/s.3 600 - secunde intr-o oraDaca in incapere sint citeva gauri de ventilafie, atunci se de-termina volumul debitat sau aspirat pentru fiecare din ele si rezultatele se sumeaza.Viteza de miscare a aerului in gaura de ventilate este determinata cu anemometrul cu palete sau cu catatermometrul.

51. Exigente igience catre calitatea apei potabile. grupurile de indici ai calitatii apei potabile (dupa Normele sanitare)Apa folosita de populatie in scop de menaj si baut trebuie sa corespunda anumito parameetri de calitate:

• apa trebuie sa posede calitati organoleptice corespunzatoare• sa aiba componena chimica cuvenita ddin punct de vedere fiziologic• compusii toxici vor depasi concentratiile admisibile

• apa nu trebuie sa contina agenti patogeni sau alti agenti care pot pune sanatatea in pericol • parametrii microbiologic: escherechia – 0, enterococi (streptococi) – 0• parametrii chimici: arsen – 10 microg/l, benzen – 1, bor – 0,5.• parametrii cimici indicatori: aluminiu – 200 microg/l, amoniu – 0,5, bacterii coliforme – 0, carbon organic – nici o modificare anormala, cloruri – 250, clor rezidual – 0,5, conductivitate – 2500, culoare – acceptabila consumatorilor si nici o modificare anormala, oxidabilitate – 5 mgO2/l, pH – 6,5-9,5, Na – 200 mg/l, sulfat – 250 mg/l, turbiditatea – 5 UNT, zinc – 3 mg/l, radioactivitatea totala – 0,10 mSv/ran, alfa globala – 0,1 Bq/l, beta globala – 1 Bq/l.

• 52. Compusii chimici- indicatori de poluare a apei cu substante organice• La acest grup de indici se refera substantele organice si derivatii descompunerii lor in apa:• Sarurile de amoniu nitritii si nitratii, din care doar nitratii prezinta un pericol pentru sanatate, ceilalti compusi neavind o influenta nociva asupra organismului.• Prezenta sarurilor de amoniu si nitritiilor poate servi drept indice al pezentei lor in solul prin care sa filtrat apa deci nu este exclus ca in apa concomitant au patruns agenti patogeni din sol.• Sursa de apa poate fi considerate poluata in urmatoarele condiitii:• 1in apa se determina citiva indicia de poluare • 2concomitent in apa se determina si indici bacteriologici • 3poluarea apei se confirma prin inspectia sanitara•• Drept indice de al poluarii apei serveste capacitatea de oxidare a apei care exprima cantitatea de O2 consumata la oxidarea substantelor prezente in 1 l de apa. • In caz de poluare prospata a apei cu rezidurii sporeste cantitatea de saruri amoniacale.nitritii fiind un produs al oxidarii ulterioare a sarurilor de amoniu intro canitate mai mare de 0,002 mg/l sunt un indice important al ;poluarii sursei de apa. Nitratii sunt produsul final al oxidarii sarurilor de amoniu . prezenta lor indica o poluare mai veche a apei ajunsa la perioada de mineralizare complete.• Un indice relative sunt clorurile prezenta carora poate fi cauzata de spalarea lor din soluri

bogate cu cloruri• 56 Metodele de ameliorare a calităţii apei potabile.• . Metode de amelioare a calitatii apei:• Exista multe metode de ameliorare a calitătii apei, metode, prin care apa se epurează de microorganisme patogene de substantile in suspensie şi huminoase, de cantitatea excesivă de săruri (calciu, magneziu, fier, manangan, fluor, etc.), de gaze fetide, substante toxice şi radioactive. Utilizarea diferitelor metode de epurare permite ca sursele locale să fie folosile la maximum pentru aprovizionarea populatiei cu apă potabila. • Cele mai răspîndite metode de ameliorare a calitălii apei la apeducte sînt lirnpezirea,inlăturarea impuritălilor solide din apă, decolorarea -inlăturarea coloratiilor excesive, dezinfectarea - nimicirea agenlilor patogeni şi viruşilor din apă .

• Exista si o serie de metode special de ameliorare a calitatii apei cum ar fi dezodorarea , eliberarea apei de compusii de fier, dedurizarea , desalinizarea , defluorarea fluorizara etc.

• Cele mai noi si perfomante metode sunt ozonaraea si tratarea cu raze UV.•57. Caracteristica igienică a metodelor de limpezire şi decolorare a apei. Limpezirea şi decolorarea apei pot fi obţinute prin sedimentarea îndelungată. Sedimentarea, in condiţii naturale, decurge foarte incet, iar decolorarea practic nu se produce. De aceea pentru a majora eficacitatea acestor procese, înainte de sedimentare in apă, se adaugă substance chimice, care au proprietatea de a accelera sedimentarea particulelor şi de a separa substanţe, care contribuie la coloracia apei.

Acest proces numit coagularea apei este un proces de mărire, agregare a particulelor coloidale din apă, care se termină cu formarea agregatelor vizibile - flocoanelor. Coagularea are loc sub acciunea coagulancilor - sărurilor de aluminiu şi tier (cel mai des se foloseşte sulfatul de aluminiu). Doza de coagulant se va calcula in funccie de alcalinitatea şi culoarea apei prelucrate, insă neapărat se va determina pe cale experimentală.

Pentru ca procesul de coagulare a apei să decurgă mai rapid, se folosesc lloculancii sintetici, ca poliacrilamidul etc.

Procesul final al limpezirii şi decolorării este filtrarea apei printr-un strat de material granulat (nisip sau antracit). Limpezirea şi decolorarea apei pot fi efectuate după două scheme:

1. Decantarea şi filtrarea lentă.2. Coagularea, decantarea şi filtrarea rapidă.

58. Aprecierea igienică a metodelor de dezinfecţie a apei. Pentru excluderea perîcolului epidemiologic la statiile de tratare a apei, după filtrare, apa trebuie să fie ulterior dezinfectată.

La filtrarea apei nu toate microorganismele sunt retinute şi o parte, rămânând libere in apă, trec prin instalatiile de curătare şi se contin in apa filtrată. Astfel, pentru crearea unei bariere sigure, in căile hidrice de transmitere a infectiilor intestinale apa se dezinfectează.

La folosirea apelor de suprafată, dezinfectarea este obligatarie, iar in unele cazuri e obligatorie şi pentru apele subterane. Mai frecvent, in scop de dezinfectare a apei, in conditii de campanie e folosită clorinarea. in acest caz se folosesc două metode: clorinarea cu doze normaie de clor şi superclorinarea apei cu doze marite de clor. Substantele utilizate in acest scop vor corespunde unor conditia, dintre care:să nu modifice calitatea organoleptică a apei şi să nu lase urme de substrate nocive după tratare,- utilizarea acestor substance să se facă prin metode cat mai simple, rapide, eficiente şi cu pret cât mai redus.Clorinarea apei este efectuată prin diferite procedee, care ne permit a aplica această metodă atât la instalatiile de aprovizionare centralizată cu apă, cât şi la aprovizionarea in campanie.Pentru clorinare se utilizează diferici compuşi clorigeni. La dezinfectarea apei, in apeducte este folosit clorul lichid, care se păstrează in cisterne on baloane de oţel sub presiune. La clori--narea unei cantităci mici de apă, in instalaţiile locale, rezervoare etc,, este folosită clorura de var. Ea trebuie păstrată in butoaie închise in încăperi uscate, bine aerisite, deoarece la păstrare, sub acciunea factorilor de mediu, clorura de var îşi pierde activitatea. Înainte de a fi întrebuincată, e necesar de a controla activitatea ei (va concine nu mai pucin de 20-25% clor activ) in afară de clorul lichid şi clorura de var, pentru dezinfectarea apei se mai folosesc un sir de substrate clorigene - hipocloritul de calciu sau sodiu, cloraminele etc.

• Cerinte igienice catre alegerea sectorului de constructie a IMS. SIStematizarea sectorului spitalicesc.

Se vor lua in consideratie factorii naturali, dimensiunile terenului, terenul din imprejurime, perspective dezvoltarii localitatii.Corectitudinea alegerii terenului se determina dupa planul situational: copie din planul localitatii unde va fi construit spitalul.La aprecierea lui se va atrage atentia la amplasarea terenului fata de roza vinturilor, aflarea evenutalelor obiecte de poluare a mediului ambient si deci a spitalului (gunoisti, autostrazi, fabric, ppoluare sonora)1)terenurile pentru spitale se vor alege dinspre vînt, la distanţă de sursele eventuale de poluare a aerului şi sursele de zgomot.2)Intensitatea zgomotului pe teritoriul spitalului ziua nu va depăşi 45 dB, noaptea -35 dB.3)suprafaţa teritoriului ales va satisface condiţia ca pentru un loc sa fie de de 100 — 150 m2.Sistematizarea sectorului spitalicesc: se va efectua conform planului general.planul general al terenului spitalului trebuie să aibă următoarele zone funcţionale : 1) zona blocurilor curative necontagioase,2) zona blocurilor curative contagioase, 3) zona verde a blocului (parcul spitalului), 4) policlinica, 5) zona blocului de morfopatologie, 5) zona de gospodărie ş. a.Clădirile spitalului vor avea o arhitectură sobră, vor fi luminoase, înconjurate cu verdeaţă. Blocurile curative vor fi cel puţin la 30 de metri de hotarul teritoriului. La nord clădirile spitalului se vor construi compact, cu coridoare comunicante. Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea în policlinică va îi izolată de celelalte zone ale spitalului. Blocul de anatomie patologică cu morga va fi izolat de celelalte blocuri ale spitalului. Zona de gospodărie va îi amplasata într-un loc mai ferit, se va izola printr-o zonă verde cu lăţimea de 7—8 m. Teritoriul spitalului va fi împrejmuit cu o zonă verde cu lăţimea de 15 m, care asigură protejarea de zgomot, praf şi vuit. Fiecare bloc curativ trebuie să aibă zonă verde, în afară de cea generală a spitalului, în afară de ele, spitalul va avea un parc (30 m2 zonă verde pentru fiecare loc). Practic s-a ajuns la concluzia, că zona verde trebuie să ocupe 60—65 % din suprafaţa totala a terenului, clădirile — nu nui: mult de 15 %, iar zona de gospodărie, drumurile — 20-25 %.

• Cerinte igienice catre serviciul de internare. Principiul de lucru si asigurarea lui.

Sectia de internare este o subdiviziune de structura a spitalului. Internarea poate fi efectuata centralizat sau decentralizat. La interrnarea decentralizata fiecrae sectie isi arei ncaperile sale separate de primire si externare a bolnavilor. Internarea centralizata presupune incaperi comune pentru internare si externare la toate sectiile cu exceptia celor de boli contagioase, pediatrice, obstetrica, care au fiecrae separat serviciile sale. Serviciul de internare va avea o planificare care asigura principiul de flux in functionare (minimum de incaperi si amplasare lor una fata de alta).

Pentru asigurarea acestui principiu, in componenta serciciului de internare trebuie sa fie incaperile: -sala de asteptare cu registratura, vestiar si birou de informatii- cabinetul medicului- grupul sanitary unde bolnavul este supus unei prelucrari in sensul igienei corporale- sala de procedure

- boxa si saloane de diagnostic pentru bolnavi cu diagnoza nestabilita- blocul sanitary- sala de externare, care va fi pe linga fiecare sectieIn spitalele mari, de profil larg mai sunt:

• Sala de operatii urgent• Laborator de urgent• Cabinet radiodiagnostic

Functiile sectiilor de internare: inregistrarea, examenul medical, prelucrarea sanitara, acordarea primului ajutor medical.

• Unitate de ingrijire medicala. Cerinte igienice catre sistematizarea ei, tipuri, Principala unitate de structura a spitalului este unitatea de ingrijire medicala.Definitie: prezinta un nr de paturi care depend de o echipa de lucru si presupun o autonomie in deservire. Este o subdiviziune functional de planificarea careia depinde planificarea interna a intregului bloc.

Sectia medicala este o unitate administrative care poate include citeva unitati de ingrijire medicala. SUnt cazuri cind acestrea coincide.Planificarea UIM va corespunde urmatoarelor cerinte:

• componenţa încăperii va fi după specificul bolnavului• asigurarea unei sfere de circuite salubre. Prin ele înţelegem traseul pe care îl parcurge un obiect, persoană sau elementul în spital urmărind interferenţa cu sursa de contaminare• planificarea uşor mobilă care ar permite o modernizare datorită ajunsurilor ştiinţifice şi tehnice.

Fiecare UIM va include• zona cu saloane

• saloane• Sali de tratament• Cabinetele medicilor• Camera de garda• Incapere de zi

• Zona incaperilor auxiliare (bloc sanitar)• Zona incaperilor comune

UIM poate fi de 2 tipuriInguste, cu coridor uni sau bilateral

• Cerinţele igienice către microclimatul încăperilor spitaliceşti. În perioada rece sau tranzitorie a anotimpurilor temperatura aerului de 19—22° C se consideră confortabilă pentru majoritatea bolnavilor (temperatura proiectată fiind de 20°C), umiditatea — 40—60 %, viteza curenţilor de aer — 0.05—0,1 m/s.Bolnavii simt un disconfort termic dacă temperatura aerului depăşeşte 24°C. La temperatura de 26—27°C se observă o încordare a proceselor de termoreglare.În saloanele pentru copii, lehuze, cele postoperatorii, în secţiile de reanimare, în încăperile unde se face examenul medical temperatura optimă se consideră cea de 22°C. În încăperile de manipulaţii, saloanele pentru noii-născuţi traumaţi sau prematuri,, blocurile sanitare sau

încăperile, în care bolnavii se află dezbrăcaţi, temperatura aerului va ti de 25°C. Pentru bolnavii de combustii se consideră optima temperatura aerului de 22—15°C, umiditatea relativă de 55 %. Pentru bolnavii in febră se recomandă temperatura de 16—17"C, pentru copiii suferinzi de pneumonie francă lobară în faza iniţială — 15—16°C, în perioada convalescentă — 19—21CC. Foarte sensibili la temperatură sunt bolnavii cu boli ale glandei tiroide : astfel, pentru bolnavii de tireotoxicoză de gradul I temperatura optimă este de 18°C, pentru gradul II şi III — 12°C, pentru cei de hipotireoză — 24°C.În spitale se vor lua în consideraţie şi particularităţile (obişnuinţele) individuale ale bolnavilor. De aici reiese, că în saloane sînt necesare dispozitive pentru reglarea temperaturii aerului. Vara temperatura aerului poate fi optimizată cu ajutorul condiţionatoarelor. în unele saloane temperatura optima poate fi obţinută cu ajutorul condiţionatoarelor locale (climatizatoare).In perioada de vară pentru majoritatea chirurgilor se consideră optimă temperatura aerului de aproximativ 26°C, individual ea variază între 17,2—21 — 24°C.Savanţii sovietici au stabilit, că vara temperatura optimă a aerului în sălile de operaţii este de 20—22°C (iarna 19—20°C), umiditatea — de 50—55 %, viteza curenţilor de aer — pînă la 0,1 m/s.

82 Cerinte igienice fata de amplasarea spitalelor de boli infectioase.Particularitatile serviciului de internare spitalelor de boli infectioase(de schitat).Secţia de boli contagioase va fi aparte, la distanţa de 30—50 m de celelalte secţii. Intrarea va îi izolată de celelalte zone ale spitalului.Persoanele afectate de boli cantagioase sunt internati in sectiile respective nu numai pentru a fi vindecati, dar si pentru a fi izolati de cei necontajiosi. De aceea in aceste sectii regimul sanitary are anumite particularitati, scopul carora este de apreveni paritia infectiilor intraspitalicesti. Aceste particularitati se reflecta in primul rind asupra modului de internare a bolnavilor. Bolnavii de boli contajioase evita sectiile de internare central, ei sunt spitalizati in boxa de examinare a sectiei respective. Dupa termometrie si examen medical, bolnavilor li se face prelucrarea sanitara, iar hainele se expediaza in sectia de dezinfectie. Boxa de examenare dupa fiecare bolnav se deretica, se aeriseste si se dezinfecteaza. Cu acest scop sunt recomandate lampile bactericide. Aceasta sectie v-a avea doua intrari- una pentru bolnvi, alta pentru lucratorii medicali si pentru substantele curate.

83 Particularitatile sistematizarii interioare a unitatilor de boli contajioase.Sectiile de boli contajioase, chiar si cele mici se sistematizeaza asa ca sa poata fi repartizate in subdeviziuni, destinate internarii bolnavilor cu infectii de acelasi gen. fiecare subdiveziune v-a avea ecluza sa, ele prezindindu-su ca “lacat bacterecid” in sectiile de boli infectioase chirurjie, pediatrie s.a. ecluza are doua usi.Cind se deschide una din ele cealalta v-a fi inchisa. Pentru o siguranta mai mare ecluza poate avea o lampa bacterecida. Subdeviziunea v-a avea blocul sau sanitary. O alta particularitate a sectiilor de boli contajioase consta in faptul ca in saloane se aranjeaza una, doua paturi. In toate saloanele sunt lavoare. In sectile de boli infectioase sunt saloane de un loc cu ecluza, saloane-semiboxe si saloane boxe. Slonul semiboxa consta din salon, ecluza si loc sanitary. Neajunsul acestor saloane semiboxe consta in faptul ca bolnavii sunt internati aici prin coridurul central, prezentind un pericol insamintarii coridorului cu microflora patogena. De aceea saloanele-boxa sunt mai favorabile deoarece garanteaza profilaxia infectiilor aeriene. Ea consta din tambur exterior, bloc sanitary, salon si ecluza. In peretele dinspre sectie se

face o fereastra pentru observatie care v-a avea sticla. Suprafata boxei complte este de 22 m2. In aceste boxe se interneaza pacientii cu diagnoza neprecizata sau cu infectii intercurente. In ultimul timp se construesc semiboxe sau saloane boxate cu unu, doua locuri. Aceste au avantajele lor, in primul rind se creeaza conditii pentru izolarea bolnavilor cu diferite infectii. In afara de aceasta bolnavii pot fi internati si externati in acelasi timp, fapt care previne aparitia infectiilor intraspitalicesti sau intercurente.

85 CERINTELE IGIENICE CATRE APLASAREA SI SISTEMATIZAREA UNITATILOR SI SPITLELOR DE CHIRURGIE.In spitalele modern multifunctionale numarul de locuri chirurgicale constituie de la 25-45% din fondul general de paturi. Sectia de chirurgie consta din saloane si blocul de operatie. Drept o particularitate a sectiilor de chirurgie se considera blocul chirurgical, in spitalele modern- sectia de operatii care este cel mai complicat eliment functional a spitalului. Sunt doua variante de organizare a sectiilor de chirurgie. In prima variant fiecare sectie isi are blocul sau operator. Acestea se amplaseaza intr-o aripa sau bont al cladirii pentru a preveni raspandirea infectiilor intraspitalicesti. In variant a doua- citeva sectii de chirurgie au un complex chirurgical. O sala de operatii v-a fi pentru 30-40 de bolnavi. Aceasta sectie v-a ocupa o parte a cladirii, un etaj aparte sau oo cladire aparte anexata la sectia de chirurgie sau unita cu ea printr-o galerie incalzita. Variant a doua a sextiei de chirurgie este mai convinabila deoarece asigura o izolare mai perfecta de sectiile stationare. Complexul operator v-a avea o comunicare comoda cu sectiile de chirurgie, reanimatologie-anesteziologie, roenghenologie si de sterelizare. Aparatura complicate si scumpa poate fi folosita mai eficace in cadrul acestui comlex, incaperile auxiliare pot fi aranjate mami bine si munca personalului poate fi organizata mai rational. In complexul operator incaperile destinate pentru operatii “curate” si “murdare” vor fi aparte, isolate intre ele. Din punct de vedere igienic incaperile pot fi grupate in sterile, curate si deosebit de curate. La primul grup se refera salile de operatie, de sterilizare a instrumentelor, fata de care se innainteaza exigent aseptic deosebit de riguroase. La grupul al doilea se refera incaperile legate nemijlocit de salile de operatie- camerele preoperatorii, de narcoza. La grupul al patrulea se refera incaperile pentru pastrarea singelui si a aparaturii mobile, de intregistrare a operatiilor, camerele pentru chirurg, surorile medicale, laboratorul, zona “curate” a filtrului sanitar87 GRUPURI DE INFECTII INTRASPITALICETI NOZOCOMIALE.CAUZELE APARITIEI FRECVENTE SI DIFICULTATI IN COMBATEREA LOR.INFECTII NOZOCOMIALE(INC)- se subinteleg toate maladiile contractate in cadrul spitalului, cauzate de mi/o clinic sau microbiologic recunoscute. Bolnavul contracteaza aceasta maladie fie la internare, fie in rezultatul ingrejirii medicale ulterioare, in conditii de spitalizare si/sau in conditii de ambulatory. Aceste infectii pot fi contractate si de personalul medical, semnile clinice facindu-se evidente in timpul sau dupa activitatea lor medicala. I.N. APAR IN REZULTATUL ACTIUNII FACTORILOR:

A. Scaderea reactiviatiiB. Acumularea si circuitul germenilor patogeniC. Selectia germinilor foarte virulent si rezistenta lor la AB.D. Eventualitatea sporita de contaminare si infectare

CAUZELE APARITIEI: Cresterea permanenta a contigentului de risc(persoane cu rezistenta scazuta, cu deabet zaharat s.a.)

Alergizarea populatiei Se complica tehnologia medicala Creste numarul de pacienti de virsta inaintata si infantile Intrebuinatarea larga, irationala si fara system a AB Incalcarea regulilor sanitaro-igienice

DEFICIENTE IN COMBATEREA I.N. Circulatia vasta a germinilor in mediul spitalicesc Multitudinea cailor de transmitere Rezistenta rea scurta a germenilor la factori de mediu Receptivitatea ridicata a bolnavilor Lipsa metodilor effective a profilaxiei specific.

88 MASURI NESPECIFICE IN PROFILAXIA INC, CARACTERISTICA LOR.MASURI NESPECIFICE:

Masuri de arhitectonica si planificare:- Izolarea UIM SALOANELOR, BLOCURILOR OPERATORII;- Respectarea fluxului in miscarea pacientilor, personalului;- Amplasarea rationala a UIM - Zonarea terenului Masuri de dizenfectie:- Folosirea metodelor chimice- Folosirea metodelor fizice: Prelucrarea mecanica Termica Prin utilizarea razelor gama si ultraviolet Masuri sanitaro-igienice:- Ventilatia - Miscarea dirijata a aerului- Dispositive de iluminare- Conditionare Masuri sanitaro-antiepidemice:- Lucrul de iluminare cultural a personalului si bolnavilor- Inspectia regimului sanitary in stationare- Conntrolul asupra contaminarii cu germini ai mediului intraspitalicesc- Depistarea purtatorilor de germeni la bolnavi si personal: Inspectia zilnica Examen bacteriologic

90 MODIFICARI FUNCTIONALA IN ORGANIZM LA MUNCA FIZICA. METODELE DE DETERMINARE A MODIFICRILOR FIZIOLOGICE DIN ORGANISM IN TIMPUL MUNCII.MODIFICARI DIN PARTEA:

SISTEMULUI CARDIOVASCULAR Creste debitul cardiac de la 5 l/min in repaus la 26 l/min in efort maxim

Cresterea debutului systolic de la 80-90 ml pina la 120-140 ml. acesta in effort creste rapid datorita unei intoarceri venoase inalt crescute. Ramine constant timp de 5-10 min dupa care daca efortul se prelungeste peste 10 min descreste usor. Cresterea frecventei cardiac se face:- In effort usor creste exagerat la inceput pina la un anumit nivel apoi scade pina la un nivel inferior la care se mentine pe toata durata efortului- Daca efortul se prelungeste, frecventa cardiac tinde sa scada, ceea ce semnifica scaderea debutului systolic. Cresterea temperaturii corpului si acumularea de acid lactic- In efortul maximal frecventa cardiac creste pina la oprirea subiectului sau pina la epuizarea lui, frecvent maximal depinde de sex si virsta.

SISTEM RESPIRATOR Efortul fizic determina trecerea in singe a unei cantitati de pina la 4 l de O2/min ceea ce reprezinta o adaptare sinergica a aparatului respirator, cardiovascular si a utilizarii O2 de catre muschi, implicind atit reflexe conditionate, cit si cele neconditionate

DETERMINAREA SISTEMULUI NERVOS CENTRALSe determina perioada latent a reactiei vasomotorii RVM si acusticomotoriiRAM.Cel examinat apasa butonul cronoreflexometrului in momentul perceptiei semnalului visual sau a celui auditiv de pe panoul de comanda.Perioada latent se determina separat in milisecunde.SISTEMUL NEUROMUSCULAR*determinarea tremurului miinii*determinarea fortei muscular cu dinamometrul*determinarea rezistentei muscularPROFILAXIA OBOSELIIOdihna zilnica-Somnul constituie o perioada reparatorie a organismului.Nevoia de somn difera in functie de varsta:nou-nascut:21-22 ore;1-4 ani :14-18 ore;la 15 ani :8-10 ore,la adult:7-8 ore,la varstinici:5-7 ore.Odihna saptamanala-Rezervati-va o zi de odihna in fiecare saptamana. Avem nevoie de momente si zile de recreeere.Odihna anuala-orice om care munceste isis merita concediul si orice elev sau student are dreptul l avacante.Faceti tot ce depinde de dvs. ca ,pe timpul concediului ,sa va deprindetti si sa va detasati realmente de problemele de serviciu.Odihna activa-Oamenii de stiinta care au studiat functionalitate creierului au constatat ca alternarea diferitelor forme de angajare activa creste potentialul energetic al organismului

Surmenajul este oboseala acumulata,in care rezervele organismului sunt secatuite.Surmenajul cedeaza mai greu si necesita instituirea unui program complex de combatere a oboselii.

pe care o avem de îndeplinit, oricât de neplăcută ar fi uneori, să fie făcută cu demnitate, conştinciozitate, devenind astfel o sursă de împlinire şi satisfacţii.

• Astenia fizică. Astenia fizică este unul dintre cele mai importante semne şi se traduce prin senzaţia de moleşeală accentuată, de slăbire a forţei musculare. Persoana în cauză constată că efectuează cu mai multă greutate.

• Astenia psihică. Psihiatrii apreciază că această formă de astenie se manifestă prin dezinteres (apatie, inerţie, lipsă de participare şi iniţiativă), sentimente de neputinţă şi de nesiguranţă. Pot să apară tulburări de memorie, dificultăţi în învăţare, răspunsuri mai lente şi greşite, reducerea atenţiei şi multe altele. • Tulburări emoţionale. Pe un alt plan, această oboseală cronică, duce de asemenea la instabilitate emoţională. Individul oscilează de la stări de fericire la stări de depresie şi invers. Din pricina nestăpânirii reacţiilor, apar frecvent izbucniri de mânie, nerăbdare, frustrare. • Randament scăzut. Pe lângă toate acestea, se poate constatata o scădere reală a eficienţei în muncă şi chiar scăderea rezistenţei organismului la infecţii.Cauzele surmenajuluiSpecialiştii consideră că surmenajul apare de regulă atunci când doi sau mai mulţi factori se combină acţionând un timp suficient de îndelungat. Iată principalii factori care contribuie la apariţia surmenajului.• Programul de lucru extins. • Nerespectarea orelor de somn• Organizarea deficitară. • Relaţiile defectuoase. • Gradul de motivare. • Tipul de personalitate. • Nivelul de control

Prevenirea surmenajului:• Reducerea programului de lucru.. • Organizarea şi planificarea corespunzătoare a muncii..• Mişcarea şi exerciţiile de relaxare. • Respectarea orelor de somn. • Exploatarea beneficiilor odihnei active. • Igiena relaţiilor de serviciu• Respectarea repausului săptămânal şi anual

108.Particularitatile aprovizionarii cu apa a ostirilor in conditii de campanie.Functiile serviciului medical intru controlul aprovizionari cu apa in conditii de campanie. Functiile serviciului militar in controlul aprovizionarii cu apa :1.Recunoasterea sursei de apa.2.Aprecierea igienica a sursei.3.Cntrolul calitatii apei din surse4.Contrlul functionarii punctului de aprovizionare cu apa 5.Controlul igienic ai punctelor de distribuire 6.Asigura efectivelor militare cu mijloace de dezinfectie a rezervelor individuale de apa

Prepararea ceaiului si pastrarea apei in bidoane de 3,5-4l

109.Modurile de tratare a apei in conditii de campanie,instalatiile tehnice unitare folsita cu acest scop.Mijloacele de dezinfectie ale rezervelor individuale de apa.

Sarcinile,metodele si mijloacele de tratare a apei in conditii de campanie :

Sarcini metode mijloace1.limpezire -filtare filtre rapide

-sedmentare rezervoare de sedimentare

-coagulare+filtrare coagularea FeCl3-hiperfiltarea-osmoza reversa Instalatii speciale

2.decolorarea -coagulare+filtrare-filtrare cu carbune

-filtrare prin tesut si cabune

3.dezinfectia -clorinare

-ozonare-fierbere

-tratare cu RUV

-tratarea cu argint

-iodurarea4.detoxicarea -hemoabsorbtia

5.dezactivarea7.defierizarea8.defluorizarea

9.fluorizarea10.deodorarea

110.Functiile serviciului medical in controlul alimentatiei ostirilor. *Participarea la intocmirea meniurilor si a tabelelor de repartitie a alimentelor-saptaminal.*Participarea la elaborarea regimului alimentar in dependenta de activitatea efectivelor militare*Controlul organoleptic (permanent) si de laborator (periodic) al produselor alimentare*Controlul asupra transportului,pastrarii si prepararii alimentelor in special al celor perisabile *Prescrierea ratiilor curative si controlul prepararii alimentelor in special a celor perisabile*Controlul vitaminizarii bucatelor*Controlul de laborator si prin calcul al calorajului ratiilor diurne*Aprobarea inlocuirii unor produse alimentare cu altele*Controlul permanent al portajului de bacterii si sanatatii personalului de la obiectivele alimentare116. Principiile de radioprotecţie. Radioprotectia = totalitatea metodelor si mijloacelor de reducere a efectelor nocive ale radiatiilor. Sursele de iradiere pot fi: surse externe , aflate in afara organismului si surse interne aflate in interiorul organismului.- Protectia impotriva efectelor nocive ale radiatiilor, produse de sursele externe, poare fi: - protectie fizica : realizata prin mijloace de reducere a dozei de expunere, ca: distanta, ecranarea,

timpul de expunere; - protectie chimica :prin folosirea unor substante chimice (cistamina, gamofos, etc.), care se administreaza inainte sau dupa iradierea persoanei; -protectie biochimica :realizata prin folosirea unor preparate sau macromolecule biologice (singe, plasma, etc.) care administrate imediat dupa iradiere, ajuta la refacerea celulara; - protectie biologica ce se realizeaza prin transplantul de celule viabile in maduva (hematoformatoare).- Reducerea gradului de contaminare radioactiva se poate realiza prin: - decontaminare :indepartarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv (cu alginat de sodiu, fosfat de aluminiu, etc.) si din arborele traheobronsic (prin spalari cu ser fiziologic; - decorporare : eliminarea izotopilor radioactivi fixati in diferite organe (cu sare de Zn sau Ca a acidului dietilen,triamino, pentaacetic); - dilutie izotopica , administrarea iodurii de potasiu impotriva Iodului 131, consumarea unor cantitati mari de apa pentru reducerea fixarii tritiului in organism, etc.Masurile de radioprotectie, pot fi grupate in: masuri preventive; masuri de supraveghere;masuri de limitare si lichidare.Efectul nociv al radiatiilor asupra materiei vii este datorat proprietatii de a ioniza mediul prin care trec, ionizarea fiind modul dominant de pierdere a energiei de catre radiatii cind traverseaza mediul material. Materia vie este caracterizata prin existenta unor molecule deosebit de mari ale caror proprietati si functionalitate biochimica pot fi ireversibil perturbate. Astfel, un act de ionizare, de trecere a unui electron pe un alt nivel in acest ansamblu, sau de smulgere a lui, provoaca mari schimbari in caracteristicile moleculei respective, schimbari care acumulate la nivelul celulei se pot traduce prin grave dereglari ale metabolismului, culminind cu moartea celulei sau cu erori de structura si functionare a aparatului genetic celular, de tip cancerigen sau mutagen.