Cartea autobiografica a lui Jung -una dintre cele mai tulburatoare piese memorialistice ale secolului -este saraca in fapte de viata exterioara: schita copilariei intr-o familie de pastori, 0 trecere in revista a practicii de medic pSihiatru,intTInireacu Freud,construirea turnului de la Bollingen, citeva calatorii in locuri exotice (Africa, India). Oar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se deseneaza conturul viguros al unei alte vieti, de infinita bogatie. Treptele ei cronologice sint intuitia, la 0 virsta incredibil de mica, a unei entitati psihice autonome, formidabila coliziune cu incon~tientul, tirzia lui autorealizare (tialatina .;;igreaca, poate ~i franceza, italiana .;;ispaniola, pe dnd eu eram dt de cit sigur .;;i stapin numai pe dialectul din Basel. El, in posesia tuturor acestor minunatii, i.;;i putea permite la urma urmei 0 anum ita excentricitate, dar eu n-aveam cum sa ~tiu in ce masur3. ma puteam asemana cu el. In ciuda temerilor mele eram curios .;;im-am hotiint sa-l citesc. Mai intii mi-au ciizut in mina Unzeitgemiifle Betrachtungen (Considerarii intempestive). Am fost entuziasmat tara rezerve ~i curind dupa aceea am citit A.Iso sprach Zarathustra (A.,sagrait-a Zarathustra). A reprezentat, ca ~i Faust allui Goethe, 0 traire dintre cele mai puternice. Zarathustra era Faustul lul Nietzsche, iar nr. 2 era Zarathustra al meu, ce-i drept pastrind distanta potrivita, 1 Joe al naturii (n. t.). 2 Dadi e permis sa se compare lucJUlile mid cu cele mari (n. t.). 116

similara celei care des parte un mu~uroi de cirtita de Mont Blanc; iar Zarathustra era -nu aveam nici un dubiu -morbid. Era ~i nr. 2 bolnavicios? Aceasta posibilitate m-a cufundat intr-o spaima pe care mult timp n-am vrut sa mi-o marturisesc; ea ma tinea totu~i cu sufletulla gura, i~i facea simtita din dnd in cind prezenta in momente inoportune $i ma constringea sa reflectez asupra propriei mele persoane. Nietzsche i~i descoperise nr. 2 al sau abia mai tirziu in viata, dupa ce trecuse de virsta mijlocie, in timp ce eu fl cuno~team inca din prima tinerete. Nietzsche vorbise naiv ~i imprudent des pre acest arrheton, lucrul de nenumit, de neexprimat, ca ~i cum totul ar fi fost in ordine. Eu am vazut insa foarte curind di astfel se fac experiente proaste. Pe de alta parte insa, era atit de genial, indt venise de tinar la Basel ca profesor universitar1, neintuind nimie din eeea ce urma sa-l a~tepte. Or, toemai datorita genialitatii sale ar fi trebuit sa-~i dea seama la timp ca ceva nu era in regula. Aceasta a fost, m-am gindit eu, neintelegerea sa bolnavicioasa: ca, plin de curaj ~i de naivitate, ~i-lli:isase liber pe nr. 2, intr-o lume care nu ~tia ~i nu prieepea nimie des pre astfel de lucruri. Ilinsufletea speranta copili:ireasca de a descoperi oameni care-i puteau impart~i extazul ~i intelege "rasturnarea tuturor valorilor"2. Nu gasi insa dedt filistini instruiti ~i, ca intr-o situatie de tragicomedie, el insu~i era unul; asemenea tuturor celorlalti, nu se intelese pe sine dnd C3.zUin universul celor misterioase ~i de nerostit ~i vru sa-Ilaude in fata unei multimi obtuze, uitate de Dumnezeu. De aici limbajul bombastic, metaforele abundente, entuziasmul imnie, care incerca in van sa se faca perceput de catre aceasta lume ce se dediease unei acumuIari incoerente de cuno~tinte. Iar el -acest dansator pe sirma -cazu pina la urma chiar dincolo de sine insu~i. Nu-~i gasi loculin aceasta lume -dans ce meilleur des mondes possibles -, fiind de aceea un posedat, unul cu care cei din anturajul sau se puteau purta numai cu maxima prudenta. Printre prietenii ~i cunoscutii mei ~tiam doar doi care credeau in Nietzsche ~i-l aprobau deschis, ambii homosexuali. Unul dintre ei a sfir~it prin a se sinucide, al doilea a 1 Friedrich Nietzsche a fast chern at in anu1 1869, 1a douazeci ~i cinci de ani -1a propunerea profesoru1ui sau din anii studen\iei, Friedrich Wilhelm Ritschi -ca profesor extraordinar de fi101ogie c1asidi 1a Universitatea din Basel. In anul Umlator a fost nurnit profesor titular. Va \ine aid pre1egeri tim p de zece ani (n. t.). 2 V. Der Wiile rur /vlacht. \iersuch einer Umwertung aller Werte (Vaillfa de putere. Eseu asupra rastumiirii tuturor valaritar) -(n. t.). 117

decazut -un geniu nei'nteles. Toti ceilalti erau fara de fenomenul Zarathustra nn uluiti sau dezorientati, ci pur ~i simplu imuni. Dupa cum Faust mi-a deschis 0 u~a, Zarathllstra mi-a inchis una, ~i a facut-o cu violenta ~i pentru timp indelungat. Mi s-a inumplat ca taranului batrin care a descoperit ca doua dintre vacile sale au fost vrajite ~i Ie-au fost prinse capetele in acela~i capastru; intrebat de fiul sau cum de a~a ceva era posibi!, i-a raspuns: "Baiete, despre astfel de lucruri nu se vorbe~te." Am constatat di nu ajungi nidier! daca nu vorbe~ti despre lucrurile ~tiute de toti. Cel naiv in aceasta privinta nu intelege ce jignire inseamna pentru semenul sau sa i se vorbeasca despre eeva ce lui ii este necunoscut. 0 asemenea ticalosie i se iarta numai scriitorului, ziaristului sau poetului. Eu pricepusem ca 0 idee noua -sau chiar ~i numai un aspect neobisnuit -se poate comunica doar prin fapte. Faptele ramin ~i nu pot fi des considerate pentru multa vreme, caci odata ~i odatii tot treee pe linga ele cineva care ~tie ce a gasit. Mi-am dat seama ca, in fond, in absenta a ceva mai bun, nu faceam dedt sa vorbesc in loc dea prezenta fapte, care de altfel imi lipseau cu desavirsire. Nu detineam nimie CODcret. Eram impins mai mult ca niciodata catre empirism. Le-o luam filozofilor in nume de rau ca perorau despre tot ce nu era accesibil experientei ~i taceau acolo unde ar fi trebuit sa se raspunda la 0 experienta. Dqi aveam senzatia ca undeva si cindva trecusem prin valea diamantelor, nu puteam convinge pe nimeni -1a 0 privire mai atenta nu ma puteam convinge nici macar pe mine insumi -ca probe Ie petrografice pe care Ie adusesem erau altceva decit pietris obi~nuit. Eram in anul 1898 dnd am inceput sa ref!ectez serios la cariera mea viitoare de medic. Cunnd am tras concluzia ca trebuia sa ma specializez. Nu intrau atunci In discutie dedt chirurgia sau medicina intema. Inclinam in directia primeia dintre ele datorita pregatirii mele deosebite in anatomie Si preferintei me Ie pentru anatomia patologicii, ~i mai mult ca sigur a~ fi ales chirurgia ca meserie, daca as fi dispus de mijloacele financiare necesare. Mi-era ingrozitor de penibil ca trebuia sa fac datorii, chiar ~i pentru a putea studia. S,tiam d1 eram constrins sa-mi cistig existenta Cll de curind dupa examenul final. De aceea m-am gindit la 0 cariera de medic la vreun spital cantonal oarecare, unde se putea spera, mai cunnd decit intr-o clinica, la un post remunerat. Angajarea la 0 clinic a depindea insa in mare masura de proteqia avuta sau 118

de simpatia personaHi a ~efului. Tinind cont de popularitatea mea indqielnici:i ~i de uimirea ~i rezerva pe care Ie trezisem de atitea ori, nu cutezam sa ma gindesc la 0 imprejurare norocoasa ~i ma multumeam deci cu perspectiva modesta de a ajunge medic macar la vreunul din spitalele locale. Restul avea sa depinda de vrednicia mea, de capacitatea ~i eficacitatea mea. In timpul vacantei de vara s-a petrecut ceva care urma sa ma influenreze profu~d. Intr-o buna zi ~edeam in camera mea de lucru ~i studiam. In incaperea de alaturi, a ci:irei u~a era intre deschisa, mama statea ~i tricota. Aceea era sufrageria noastra, in care se afla masa rotunda din lemn de nuc la care mincam. Provenea din zestrea bunicii me Ie pateme ~i avea pe-atunci 0 vechime de vreo ~aptezeci de ani. Mama ~edea la fereastra, la 0 distanta de aproximativ un metru de masa. Sora mea era la ~coala, iar slujnica, la bucatarie. Deodata, s-a auzit 0 pocnitura ca 0 impu~ ci:itura de pistol. Am sarit in picioare ~i am alergat in camera vecina, de unde auzisem explozia. Mama inlemnise in fotoliu, iar lucrul de mina ii sci:ipase in poale. A bolborosit, privind spre masa: "Ce ... ce s-a intimplat? A fost chiar llnga mine ... " Ne-am uitat ce se petrecuse: Tablia mesei se crapase pina dincolo de mijloc ~i nu intr-un loc incleiat, ci in pIin lemn solid. Am ramas fara grai. Cum se putea intimpla a~a ceva? Un lemn masiv de nuc, uscat de ~aptezeci de ani, care crapa din senin intr-o zi de vara, in ciuda umiditarii relativ mari a aerului, obi~nuita la noi ? Inreleg daci:i ar fi fost linga soba inci:ilzita, intr-o zi rece ~i uscata de iama! Care ar fi putut fi oare cauza unei asemenea explozii? M-am gmdit ci:iexista, la urma urmei, coincidente stranii. Mama dadu din cap ~i spuse Cll vocea personalitatii ei nr. 2: "Da, da, asta inseamna ceva. " Fara sa vreau, am fost impresionat ~i m-a suparat faptul ca n-am putut spune nimic. Vreo doua saptamini mai tlrziu, m-am intors seara la ora ~ase acasa ~i am gasit pe toata lumea, adica pe mama, pe sora mea de paisprezece ani ~i pe slujnica no astra, intr-o stare de agitarie maxima. Iarlliii se auzise cu circa 0 ora in urma 0 impu~catura asurzitoare. De asta data nu fusese yorba de masa deja deteriorata, ci zgomotul venise din direcria bufetului, 0 piesa de mobila grea, datind de la inceputul secolului al XIX-lea. Cautasera peste tot, fara a gasi '[nsa vreo crapatura. Imediat m-am apucat sa cercetez bufetul ~i ceea ce se afla in jurul lui, tot fara succes. Am examinat apoi interiorul bufetului 119

if.-~-~-------f,~ ~i continutul sau. In sertarulin care se afla co~ul de Pline, am gas it o pline ~i aIa.turi cutitul de Pline, a earui lama se rupsese In bueati. Mlnerul zacea lntr-unul din colturile cO~lllui dreptunghiular, ~i In fiecare dintre celelalte trei colturi era dte 0 bucata din lama. Cutitul fusese lntrebuintat dnd se servise cafeaua de ora patru, apoi pus la loc ~i de atunci nimeni nu mai umblase in bufet. In ziua urmatoare am dus cutitul rupt la unul dintre eei mai buni meseria~i cutitari din ora~. A analizat cu lupa marginile crapaturilor ~i a clatinat din cap. -Acest cUtit, imi spuse, este in ordine. Otelul n-are nimic. Cineva a rupt cutitul bucata cu bucata. Asta se poate face, de exemplu, virindu-l in deschizatura sertarului ~i rupindu-l apoi bueatiea dupa bueatica. Otelul e de buna calitate.Sau, eventual, i s-o fi dat drumul sa cada de Ia mare inaltime pe 0 piatra. A~a ceva nu poate exploda. Vi s-au lndrugat povqti.! Mama ~i cu sora mea se aflasera in camera dnd Ie speriase pocnitura brusca. Nr. 2 al mamei ma privi plin de inteles, iar eu n-am putut dedt sa taco Habar n-aveam ce se intimplase ~i nu gas earn niei un fel de explieatie, ceea ce ma supara cu atit mai mult cu cit trebuia sa admit ca eram adinc impresionat. De ce 9i cum crapa masa ~i se rupea cutitul? Ipoteza hazardului mi se parea evident prea lndepartata. Consideram extrem de improbabil ca Rinul sa curga 0 data intimplator in sus ... iar alte posibilitati erau excluse eo ipso. Atunci ce putea fi? Citeva saptamini mai tirziu am aflat de la diferite rude de-ale mele ca se ocupau de un timp lncoace de spiritism ~i ca aveau un mediu, 0 fata tinara, care de-abia trecuse de cincisprezece ani. In cercul respectiv se vehicula mai de mult ideea de a mi se face cuno~tinta cu acest mediu, care producea stari de somnambulism ~i fenomene de spiritism. Cind am auzit, m-am gindit pe loc la intimpiarile noastre ciudate ~i am presupus di ar fi fost In legatura cu acest mediu. Am lnceput deci, in fiecare simbiita seara, sa tin ~edinte regulate, impreuna cu fata cea tlnara 9i ell alte persoane interesate. Rezultatele au fost ni~te comunicari 9i ni~te sunete asemanatoare ciocanitului in pereti ~i in masa. Era problematic ca astfel de mi9cari ale mesei sa fie independente de mediu. Curind am constatat ca arice conditii limitative aveau in general un efect stinjenitor. A9a ca m-am declarat multumit cu autonomia 1 Cu\itul mpt in patm a fost pastrat eu grija de catre Jung (A. 1.). 120

manifesta a ciocaniturilor care se auzeau ~i mi-am indreptat atentia catre continutul comunicarilor. Am prezentat in teza mea de doctoratI rezultatele acestorobservatii. Dupa ce am efectuat experimentele aproximativ doi ani la rind, s-a instalat 0 anumita lincezeala ~i am prins mediulincercind sa produca fenomene prin in~elatorie. Asta m-a determinat sa intrerup ~edintele -spre marele meu regret, dei invatasem din exemplullor cum ia na~tere un nr. 2, cum patrunde intr-o con~tiinta de copil ~i cum 0 integreaza in cele din urma in el insu~i. Fata era a fiinta maturizata inainte de vreme. La douazeci ~i ~ase de ani a murit de tuberculoza. Am rev3.zut-o 0 data dnd avea douazeci ~i patru de ani ~i am fost profund impresionat de independenta ~i maturitatea personalitatii ei. Dupa ce a murit, am aflat de la familia sa ca in ultimele luni de viata caracterul ei se dezintegrase fanma ell farima, pina ce revenise la starea unui copil de doi ani, ~i din aceasta conditie se adincise apoi in ultimu-i somn. Asta a fost deci in mare experienta importanta care a zdruncinat filozofia mea timpurie ~i mi-a dat posibilitatea de a ajunge la un punct de vedere psihologic. Aflasem ceva obiectiv despre sufletul omenesc. Experienta era insa de 0 asemenea natura, incitiara~i nu puteam scoate un cuvint in legatura cu ea. Nu cuno~team pe nimeni caruia sa-i fi putut Imparta~i intreaga stare de lucruri. A trebuit sa las din nOli deoparte, nerezolvat, ceva ce merita sa i se acorde mai multa reflectie. Abia citiva ani mai tlrziu a luat na~tere de aici teza mea de doctoral. La 'clinica medical2i, Friedrich von MUller 11 inlocuise pe batrinul Immemi.ann. Am int11nit la yon MUller un spirit pe placul meu. Am V3.zut cum 0 inteligenta ascutita in~fad 0 problema ~i fonnuleaza acele intrebari care reprezentau in sine deja 0 jumatate de solutie. $i el, la rindul lui, parea sa vada ceva in mine, caci mal tirziu, spre incheierea studlilor mele, mi-a propus sa-l insotesc ca medic la MUnchen unde fusese cnemat. Oferta lui era dt pe ce sa ma convinga sa ma dedic medicinei interne. Probabil di s-ar Ii~i ajuns la asta, dad nu s-ar fi intl'mplat intre timp ceva care mi-a inliiturat orice indoialil rereritoare la cariera mea medicala viitoare. 1 Zur Psych%gie und Patlwiogie sogenannter occulter Phiinomene (Despre psihoiugla "I paralogia asa-ziselur lenomene ocultej, 1902, in Ges. Werke I, 1966 (n. ed. germ.). 121

r--~ --De,i audiu,em ,""un p,ihiatti,e ,i participesem la leqii cliI nice, profesorul de psihiatrie de atunci nu era tocmai incitant; ~i I daca imi aminteam de efectele pe care Ie avusesera asupra tatalui , meu experienta lui in spitalul de boli mintale ~i in special cea legata de psihiatrie, nu aveam motive sa aleg psihiatria. In perioada pregatirii mele pentru examenul de stat, am Hisat manualul de psihiatrie, in mod semnificativ, la urma de tot. Nu a~teptam nimic de la el. Inca imi mai amintesc cum am deschis cartea lui Krafft-Ebing1 cu gindul: "Bun, ia sa vedem ce-o avea de spus un psihiatru despre materia lui." Cursu rile ~i orele la c1inica nu ma impresionasera ~i influentasera nici in cea mai mica masura. Nu-mi puteam aduce aminte de nici un singur caz demonstrat clinic, ci doar de plictiseala ~i saturatie. Am inceput ell Cuvintul inainte in inten!ia de a descoperi cum te introduce un psihiatru in disciplina lui sau cum argumenteaza in fond si justifica intrucitva existen!a ei. Pentru a scuza aceasta atitudine aroganta, trebuie sa mentionez in arice caz ca in lumea medicala de atunci psihiatria nu se bucura de un prestigiu deosebit. Nimeni nu ~tia mare lucru des pre ea ~i nu exista 0 psihologie care sa-l fi privit pe om ca pe un intreg ~i sa fi inc1us ~i particularitatea lui bolnavicioasa in vederea de ansamblu. A~a cum directorul spitalului era inc1us impreuna cu bolnavii sai in acela~i stabiliment, tot ~a ~i acesta era inchis in sine ~i se afla izolat afara din ora~, ca 0 veche leprozerie cu lepro~ii ei. Nimanui nu-i pHicea sa priveasca mtr-acolo. Medicii stiau aproape la fel de pu!in ca ~i profanii ~i Ie impart~eau de aceea sentimentele. Boala mintala era 0 problema lipsita de speranta, fatala, iar aceasta umbra cadea si asupra psihiatriei. Psihiatrul era 0 figura stranie, dupa cum urma sa aflu curind ~i din proprie experien!a. Am citit deci in Cuvintul inainte: "Se datoreaza pesemne specificului acestui domeniu al ~tiin!ei ~i imperfeqiunii dezvoltarii sale ca manualele de psihiatrie au 0 caracteristiea mai mult sau mai putin subiectiva." Citeva rinduri mai jos, autorul numea psihozele "boli ale persoanei". lnima mea incepu deodata sa bata cu putere. A trebuit sa ma ridic in picioare ~i sa trag adinc aer in piept. Ma simteam prada unei stari de agitatie extrema, dci m-a iluminat ~i strafulgerat deodata ideea limpede ca pentru mine nu putea exista un alt !elin afara psihiatriei. Numai aiei se puteau 1 Lehrbuch der Psychiatrie (Manual de psihiatrie). Editia a IV-a, 1890 (11. ed. germ.). 122

uni cursurile celor doua ~uvoaie ale interesului meu ~i, ajungind la contluenta, i~i puteau croi albic comuna. Aici era dmpul empiric comun al faptelor biologice ~i spirituale pe care il cautasem pretutindeni, fara a-I gasi nicaieri. Aici era in sfir~it locul unde coliziunea dintre natura ~i spirit devenea realitate. Reaqia mea violenta s-a produs atunci dnd am citit la Krafft-Ebing des pre "caracteristica subiectiva" a manualului de psihiatrie. Deci -am cugetat -manualul este partial ~i confesiunea subiectiva a autorului, care sc atla cu toate cuno~tintele sale prealabile, cu intregul fiintei sale, al felului sau de a fi, indaratul obiectivitatii experientelor lui ~i raspunde la" boala persoanei" cu totalitatea propriei personalitati. Asemenea lucruri nu auzisem niciodata de la profesorii mei din c1inica. De~i cartea in discutie nu se deosebea de fapt de alte caI1i de acela~i gen, aceste dteva sugestii facura sa cada 0 lumina transfiguranta asupra problemei psihiatriei ~i ea ma atrase irevocabil sub vraja sa. Decizia mea era luata. Cind i-am comunicat-o profesorului meu de medicina interna, am putut citi pe fata lui 0 expresie de dezamagire ~i mirare. Vechea mea rana, senzatia de instrainare ~i izolare, deveni din nou dureroasa. Dar acum am inteles mai bine pentru ceo Nimanui nu-i trecuse prin minte -nici macar mie insumi -ca m-ar putea interesa aceasta lume aparte, obscura. Prietenii mei erau surprin~i, chiar ~ocati ~i considerau ca nu-s zdravan sa abandonez de dragul acestui nonsens psihiatric ~ansa unei cariere frumoase in medicina interna, care reprezenta un domeniu pe fntelesul tuturor ~i-mi statea sub nas fntr-un chip a~a de atragator ~i de demn de invidiat. Am realizat ca ajunsesem din nou, in mod vizibil, pe un drum lateral, pe care nimeni nu voia sau nu putea sa ma urmeze. Insa ~tiam -~i nimeni ~i nimic nu-mi puteau c1inti aceasta convingere -ca decizia mea era ferma, ca ea era destinul, ca ~i cum cursurile a doua ape s-ar fi unit ~i m-ar fi purtat irevocabil, intr-un mare toreDt, catre teluri fndepartate. Era simt3.mintul increzator ~i euforic al "unificarii unei naturi dedublate" care m-a transportat ca pe un val magic prin examenul pe care I-am trecut situindu-ma pe primulloc, In mod caracteristic, dupa cum se intimpla in mai toate minunile care au reu~it prea bine, soarta mi-a jucat 0 festa tocmai la materia la care eram cu adevarat bun, adica la anatomia patologica. Am comis eroarea ridicola de a nu vedea intr-un preparat, care mi s-a pamt sa contina pe linga tot felul de debris1-uri 1 Rama~ite (Il. t.). 123

numai celule epiteliale, acel colt in care se gaseau ciupercile de soor (muguet). La celelalte discipline am intuit chiar intrebarile care mi se vor pune. Datorita acestei conjuncturi, am ocolit unele obstacole dificile "fluturind drapelul in vint, batind din toba ~i cintlnd din trompeta". In schimb, ca dintr-o razbunare a sortii, am cazut apoi in cursa intr-un mod grotesc tocmai acolo un de ma simteam cel mai sigur. Altfel a~ fi trecut examenul de stat cu punctajul maxim. Un alt candidat a atins acela~i numar de puncte ca ~i mine. Era un solitar, 0 personalitate impenetrabila, suspect de banaEi pentru mine. N-aveai ce face cu el altceva dedt sa discuti necontenit, unilateral ~i pina ]a plictis, chestiuni profesionale. Reaqiona la tot cu un zimbet enigmatic, care amintea de eel al figurilor de pe unele frontoane din Egina. Ayea deopotriva un aer de superioritate ~i de inferioritate ori de jena ~i niciodata nu se adapta ca lumea unei situatii. Nu I-am descifrat bine niciodata. Singurul lucru cert care se putea constata la el era acela ca. lasa impresia unui ambitios aproape monomaniac care, aparent, nu arata interes pentru nimic altceva in afara datelor, faptelor s,icunos,tintelor medicale. La putini ani dupa absolvirea studiilor, s-a imbolnavit de schizofrenie. Mentionez aceasta coincidenta ca pe un fenomen caracteristic al paralelismului evenimentelor. Prima mea carte a fost consacrata psihologiei dementei precoce -dementia praecox -(schizofrenia), in care raspundeam la "boala unei persoane" cu ajutorul premiselor propriei mele personalitati: Psihiatria in sensul eel mai larg este dialogul unui psihic bolnav cu psihicul desemnat drept "normal" al medicului, 0 confruntare a persoanei "bolnave" cu personalitatea in principiu la fel de subiectiva a celui care 0 trateaza. Stradania mea a fost sa explic ca maniile ~i halucinatiile nu erau doar simptome specifice bolilor mintale, ci aveau si un sens omenesc. In s'eara de dupa ultimul examen, mi-am permis luxul de mult rivnit de a merge 0 data -pentru prima data in viata mea -la teatru. Pina atunci, situatia mea financiara nu-mi ingaduise 0 asemenea extravaganta. Imi mai ramasesera ihsa ni~te bani de pe urma vrnzarii coleqiei de antichitati, care mi-au oferit nu numai posibilitatea sa ma due la opera, ci 5,isa fae 0 cillatorie la MUnchen 5,iStuttgart. Bizet m-a fmbatat 5,i cople~it asemenea valurilor unei mari !ara de sfir~it, iar dnd, in ziua urmatoare, trenul m-a purtat dincolo de gran ita lntr-o lume mai larga, am fast lnsotit de melodiile din Carmen. La MUnchen am vilzut pentru prima oad Tn viata mea 124

alia antidi autentidi, iar aceasta, In combinatie cu muzica Iui Bizet, a creat in mine 0 atmosfera ale carei profunzimi ~i Insemnatate Ie puteam doar intui, nu ~i euprinde eu mintea. Toate acestea m-au transpus 1ntr-o stare de spirit primavaratidi, nuptiaHi, de~i in exterior a fast 0 saptamlna tulbure -cea dintre 1 si 9 deeembrie 1900. La Stuttgart am vazut-o (pentru ultima data) pe matu~a mea, doamna dr Reimer-Jung. Era fiica din prima casatorie a bunicului meu, profesorul C. G. Jung, cu Virginie de Lassaulx. Era 0 doamna batrina fermecatoare, cu ni~te oehi alba~tri sclipitori si un temperament scinteietor ~i viu. SoWl ei era medic psihiatru. Mi se parea Inconjurata de 0 lume plina de fantezii impalpabile ~i de amintiri ce nu pot fi in3.bu~ite -ultima adiere a unui treeut pe cale de disparitie, imposibil de adus 1napoi, 0 despartire definitiva de nostalgia copilariei mele. La 10 decembrie 1900 mi-am oeupat postul de medic la spitalul Burgholzli din ZU.rich. Mi-a fileut plikere sa ma instalez in aces! ora~, caei In decursul anilor Basel Jmi devenise prea strimt Pentru locuitorii din Basel nu exista dedt orru:;ulJar: numai in Basel totul era "cum trebuie", in timp ce dincolo de Birs! incepea "mizeria". Prietenii mei nu puteau pricepe ea plecam ~i erau eonvinsi cii ma voi Intoarce curind, ceea ec imi era Ins3. im posibil, fiindcii in Basel fusesem etichetat 0 data pentru totdeauna drept fiu 0.1 preotului Paul lung ~i nepot 0.1 bunicului meu, profesorul Carl Gustav lung. Faceam parte, co.sa zic a~a, dintr-un anu mit grup spiritual ~i dintr-un "set" social determinat. Manifestam rezistenta fata de toate acestea, dici nu voiam ~i nu puteam sa ma las inlantuit. Dinpunet de vedere spiritual, atmosfera din Basel mi se parea de nelntrecut ~i de 0 reeeptivitate fata de tot ce exista in lume care era demna de invidiat, insa presiunea tmditiei dntarea prea greu pe umerii mei. Ajuns la ZUrich, am resimtit foarte putemic aeeasta diferentiL Legatura dintre Zurich ~i lume nu se face prin spirit, ci prin cornert. Dar aid, aerul era libel', ceea ce am ~i apreeiat in mod deosebit. Nidiieri nu se simtea aici negura sumbra a veaeurilor trecute, chiar dad se depllngea absenta fundalului cultural bogat. ~i astazi mai am 0 slabieiune dureroasa rata de Basel, ell toate ca ~tiu ca nu mal e~te ce a fost odata. Imi amintesc inca de zilele clud existau un Bachoren ~i un Jacob Burckhardt, dnd In ] Mic afluent al Rinului, curg'1nd la panile Baselului (11. t.). 125 I~ ,I

spatele catedralei se mai afla Inca vechea cas a a adunarii canonicilor, iar batrlnul pod de peste Rin era pe jumatate din lemn. Mamei Ii veni foarte greu ca paraseam Baselul. Dar eu ~tiam .d. n-o puteam cruta de aceasta durere ~i ea a suportat-o cu curaj. Locuia lmpreuna cu sora mea, care avea cu noua ani mai putin dedt mine, era 0 natura delicata ~i bolnavicioasa :;;ise deosebea de mine In toate privintele. Pard. ar fi fast nascuta sa dud. viata unei "fete batrlne" ~i, lntr-adevar, nu s-a maritat niciodata. A dezvoltat lnsa 0 personalitate remarcabila :;;ieu i-am admirat atitudinea. Era 0 "lady" lnnascuta ~i a~a a ~i murit. A trebuit sa se supuna unei operatii considerate inofensiva, d.reia insa nu i-a supravietuit. M-a impresionat profund cind s-a descoperit d.-:;;i orlnduise In prealabil toate treburile plna la eel mai mic detaliu. In fond, mi-a fost lntotdeauna 0 straina, dar i-am purtat un respect adlnc. Eu eram mult mai emotiv, pe dnd ea era ve:;;nic calma, de~i foarte sensibiHi In adlncul fiintei ei. Mi-a~ fi putut-o imagina petrec1ndu-~i zilele lntr-o fundatie pentru fete biltrine nobile, a:;;a cum lntr-un astfeJ de a~ezamint pentru domni~oare tr~iise ~i unica sora, cu chiva ani mai tlnara, a bunicului meu lung.l Cu munca la Burgholzli lncepu viata mea lntr-o realitate nedivizata, toata numai intentie, con~tienta (Bewufltheit), datorie ~i raspundere. Era intrarea In minastirea lumii ~i supunerea fata de legamlntul de a crede numai probabi1ul, mediocrul, banalu1 ~i ceea ce este sarac In semnificatii, de a renunta la tot ce e strain ~i lnsemnat ~i de a reduce Ja obi~nuit tot ce-i neobi~nuit. Existau doar suprafete care nu acopereau nimic, doar inceputuri tara continuari, contingente fara eoerenta, cuno~tinte care se restringeau In cercuri tot mai mici, insuficiente care pretindeau d. slnt probleme, orizonturi de 0 lngustime apasatoare ~i pustiul nesfir~it al rutinei. Timp de 0 jumatate de an m-am lnehis liltre ziduri1e acestei mlnastiri, pentru a ma obi~nui ell viata ~i spiritu1 unui spital 1 lmediat dupa moartea surorii sale, Jung a seris urmatoarele nnduri: "Plna In anul 1904, sora mea Gertrud a trait cu mama ei In Basel. Apoi s-a mutat Impreuna eu ea la Zlirieh, unde a locuit mai fntfi pfna In 1909 la Zollikon, iar apoi, pina la moarte, la Ktisnacht. Dupa moartea mamei ei, care s-a produs in 1923, a trait singura. Viara ei exterioara era linistita, retrasa si se desIa sura fn eereul mgust al relariilor de rudenie si de prietenie. Era politieoasa, priet enoasa, buna si Ie refuza eelar din jur sa arunce 0 privire curioasa In viara ei launtricii. Tot asa si muri, fara sa se pllnga, nefaclnd nici 0 mentiune referit or la propriul destin, pastrfnd 0 atitudine desavirsita. Ineheiase 0 viata fmplinit a in interior, neatinsa de judecata si camunieare" (11. ed. germ.). 126

de boli mintale ~i am eitit de la cap la eoada eele eineizeei de volume din Allgemeine Zeitschrift fur Psychiatrie, de la inceputurile ei, ca sa ma familiarizez eu mentalitatea psihiatriea. Voiam sa ~tiu cum reaetioneaza spiritul uman la priveli~tea propriei sale distrugeri, caci psihiatria imi aparea drept 0 expresie articulata a acelei reactii biologice eare-l euprinde pe a~a-zisul spirit sanatos la vederea bolii mintale. Colegii mei de specialitate imi dadeau impresia ea slnt la fel de interesanti ca ~i bolnavii. Am intocmit de aceea in anii urmatori 0 statistica pe cit de tainica pe atit de instructiva asupra conditiilor preliminare ereditare ale colegilor mei elvetieni, nu numai pentru edifiearea mea personala, ei ~i pentru intelegerea reactiei psihiatriee. Nu ered ca are fost sa mentionez ca toata coneentrarea mea ~i c1austrarea autoimpusii ii surprindeau pe colegii mei. Ei n-aveau cum sa ~tie cit de mult ma uimea psihiatria ~i cit imi doream sa-i eunose spiritul. Pe atunci nu ma atragea inca interesul terapeutic, ci ma captivau putemic variantele patologice ale a~a-numitei normalitati, intrucit imi ofereau in general posibilitatea dorita eu ardo are de a atinge 0 eunoa~tefe mai adinca a psihieului. in aceste eonditii a ineeput eih>1eramea psihiatrica -experimentul meu subiectiv, din care a ie~it la iveala viata mea obiectiva. N-am niei chef, niei nu ma simt in stare sa ma plasez atit de mult in afara mea insumi, incit sa pot privi propriu-mi destin intr-un mod eu adevarat obiectiv. A~ co mite cunoseuta gre~eaIa autobiografica de a dezvolta 0 iluzie despre cum ar fi trebuit sa fie sau de a serie 0 apologie pro vita S!la. La urma urmei, omul este un eveniment, care nu se judeca singur, ci eade prada mai degraba judecatii altora -for better or worse.

4 Activitate psihiatrica Anii petreeuti de mine la Burgholzli, clinic a universitara psihiatrica din Ziirich, au fost anii mei de ucenieie. In prim-planul interesului ~i al eereetarii mele statea intrebarea arzatoare: ee se petrece In bolnavii mintali? Era eeva ee inca ilU infelegeam pe atunei, iar printre eolegii mei nu se gasea niei UTIulpe care sa-l fi preocupat aceasta problema. Invatamintul psihiatric c~.uta sa faca abstraqie, ca sa spunem a~a, de personalitatea bo1nava, multuminduse eu diagnostice, cu deserieri de simptome ~i efectuari de statistiei. Pomind de la a~a-zisu1 punet de vedere clinic predominant atunei, medieii nu se oeupau de bolnavul mintal ca om, ea individualitate, ei ei trebuiau sa-1 trateze pe pacientul nr. X, care avea 0 lista 1unga de diagnostiee ~i simptome. Era "etichetat". marcat eu un diagnostic, ~i cu aceastR caz;ul era in cea mai mare parte rezo]vat. Psihologia bolnavului minta1 nu juea absolut nici un rol. In aceasta situatie, Freud a devenit peDtru mine esential, si anume mai ales prin cercetarile lui fundamentale in dorneniul psihologiei isteriei ~i a visului. Conceptiile sale mi-au aratat ce eale sa urmez spre aIte cercetari si spre intelegerea cazurilor individua1e. Freud a introdus in psihiatrie problema psihologica, desi el insu~i nu era psihiatru, ci nevrolog. Imi adue iDea bine aminte de un caz care m-a impresionat profund la vremea lui. Era vorba despre 0 femeie tinara care fusese intemata eu eticheta "n1elancolie" ~i se gasea in seqia mea. S-au fiicut investigatiile cu aceeasi grija ca de obicei: anamneza, teste, examinari fizice ~.a.m.d. Diagnostieu1: schizofrenie sau, cum se spunea pe atunci, "dementia praecox". Pronosticul: negativ Mai intii n-am indraznit sa ma indoiesc de diagnostic. Eram inca om tinar, ineepator in meserie, si n-a~ fi cutezat sa pun un diagnostic diferit. :;Iitotu~i, cazui mi se parea ciudaL A yearn sen 12S

zaria di n-ar fi yorba despre schizofrenie, ci des pre 0 depresiune 6bi~nuita ~i mi-am propus sa examinez pacienta dupa metodele mele personale. Ma ocupam pe vremea aceea cu studii diagnostice pe baza metodei asociatiilor, a~a di am facut cu ea experimentul asociativ. In plus, am discutat cu ea visele ei. Am reu~it astfel sa-i luminez trecutul ~i sa afIu elemente esenriale, care nu se clarificasera prin anamneza curenta. Am dipatat informariile, ca sa zic a~a, direct de la incon~tient, ~i din ele a rezultat 0 poveste sumbra ~i tragidi. Inainte ca femeia sa se fi casatorit, cunoscuse un barb at , fiul unui mare industria~, care stimea interesul tuturor fetelor dimprejur. Fiind foane dragura, ea crezuse ca el 0 place ~i ca are ~anse la el. Dar el nu pam sa-i acorde vreo atentie deosebita, a~a ca ea se marita cu aItul. Cinci ani mai tfrziu, primi vizita unui vechi prieten. Evocara fmpreuna amintiri ~i cu aceasta ocazie prietenul ii spuse: "Cind v-ati casatOlit, cineva a avutun ~oc... domnul X al dumneavoastra" (adid. fiul marelui industria~). Acesta fu momentul! In acea clip a se declan~a depresiunea care in citeva saptamini duse la catas trafa : Intr-o zi i~i imbaia copiii, mai intii fetira de patru ani ~i pe urma baierelul de doi ani. Traia intr-o regiune in care alimentarea cu apa nu era impecabila din punct de vedere igienic; exista apa pura de izvor, pentru baut ~i apa de riu nepotabila, infectata, pentru baie ~i spalat. In timp ce-~i imbaia fetira, 0 vazu sugind buretele, dar n-o irnpiedidi. Fiului ei ii 'dadu chiar sa bea un pahar cu apa nepurificata. Facu asta, bineinreles, in mod incon~tient sau doar semicon~tient; dici deja incepea sa fie marcata de depresiunea incipienta. Purin dupa aceea, la capatul perioadei de incubarie, fetira se imbolnavi de febra tifoida ~i muri. Era copilul ei preferat. Baiatul nu se contarninase. In acel moment, depresiunea deveni acuta ~i femeia fu intemata in spital. Din experimentul asociativ dedusesem faptul di era 0 criminaJa, precum ~i numeraase amanunte legate de secretul ei ~i mi-a fost limpede di aici exista un motiv suficient pentru depresiunea ei. Era, in esenra, un caz de tulburare psihogena. Care era situ aria ei din punct de vedere terapeutic? Pina atunci i se administrasera narcotice din cauza insomniilor'~i, fiind suspectata ca va fncerca sa se sinucida, era rinuta sub supraveghere. In rest, nu se facuse nimic. Sanatatea ei fizica era bun~i. 129

M-am vazut acum pus in fata dilemei: Sa vorbesc eu ea deschis sau nu? Sa Intreprind marea Incercare? Insemna pentru mine 0 problema grea de con~tiinta, un neasemuit conflict al datoriei. Insa trebuia sa-I rezolv singur, eu ~i cu mine; cad daca mi-a~ fi intrebat colegii, pesemne ca m-ar fi prevenit: "Pentru numele lui Dumnezeu, sa nu-i spuneti femeii astfel de lucruri. N-ati faee-o dedt sa-~i iasa ~i mai riiu din minti." Dupa parerea mea, efectul putea fi insa ~i contrar. De altfe!, in psihologie nu exista mai nieiodata un adevar univoc. Se poate raspunde ia 0 intrebare intr-un fel sau altul, in funqie de faptul di. se tine sau nu cant de factorii incon~tienti. Fire~te, eram con~tient ~i de riscul pe care mi-I asumam: dadi pacienta ajungea in infern, ma tragea ~i pe mine dupa ea! M-am hotarit totu~i sa rise 0 terapie, al carei punet de pornire mi-era foarte nesigur. I-am spus tot ce descoperisem prin experimentul asociativ. Va puteti imagina cit de greu mi-a venit. Nu e lucru u~or sa-i arunci cuiva drept in fata ca a comis 0 crima. ~i a fost ceva tragic pentru pacienta sa audil cele rostite de mine ~i sa Ie accepte. Dar efectul a fost ca paisprezece zile mai tirziu a putut fi externata ~i ca n-a mai ajuns niciodata in viatil intr-un spital de boli mintale. M-au mai determinat ~i alte motive sa pastrez seeretul rata de colegii mei: ma temeam ca ar discuta despre caz ~i ca ar putea ridica anumite probleme legale. E adevarat ca nu se putea proba nimic impotriva pacientei, totu~i 0 asemenea discutie ar fi putut avea consecinte catastrofale pentru ea. Mi se parea mai folositor sa se intoarca la viata, pentru a-~i ispa:;;i acolo vina. Soarta 0 pedepsise suficient. Parasind spitalul, a plecat cu 0 mare povara pe umeri. Era crucea ei ~i trebuia s-o poarte. Ispa:;;irea Incepuse deja o data cu depresiunea ~i intemarea in spital, iar pierderea copilului constituia pentru ea 0 imensa durere. In multe cazuri psihiatrice, pacientul define 0 poveste care nu a fost relatata ~i pe care de regula n-o ~tie nimeni. Pentru mine, terapia propriu-zisa incepe abia dupa analizarea acestei istorii personale. Ea reprezinta secretul pacientului, secretul care I-a faeut sa se prabu:;;easca. Totodata, ea contine cheia catre tratamentullui. Medicul trebuie doar sa ~tie cum sa procedeze ca s-o aile. Trebuie sa puna intrebar~e care-l vizeaza pe om in intregime ~i nu numai simptomul sau. In m~oritatea cazurilor, explorarea materialului con~tient nu ajunge. In anumite imprejurari, experimentul asociativ poate deschide :;;iu~ura accesul, la fel ~i interpretarea viselor sau contactul uman indelungat ~i riibdator ell pacientul. 130

In 1905 am obtinut titlul de docent, am predat cursul de psihiatrie 10. Universitatea din Zurich ~i tot in aeela~i an am devenit medie-~ef 10. clinica psihiatricii universitara. Am oeupat acest post timp de patm ani. Dupa o.ceea (in 1909), am fost nevoit sa renunt 10. el, intmcit aveam de lucru pina peste cap. In decursul anilor, clientela mea partieulara devenise atit de numeroasa, incit nu mai tineam pas cu munca mea. Mi-am continuat insa activitatea profesoralii pinain anulI913. Predam psihopatologia ~i, bineinteles, fundamentele psihanalizei freudiene, precum ~i psihologia primitivilor. Acestea erau materiile principale. In primele semestre ma Ocupam 10.cursuri maialesdehipnoza, co.~ideJanet ~iFlournoy]. Mai tirziu, problema psihanalizei freudiene ajunse in prim-plan . .$i 10. cUI"smile asupra hipnozei ma interesam de povestea personala a pacientilor pe care ii prezentam studentilor. Mai am inca bine in minte unul dintre cazuri: A venit odata 10. mine 0 femeie mai in virsta, de vreo cincizeci ~i opt de ani, care parea sa aiba 0 atitudine religioasa in fata vietii. Mergea in cirje, condusa de slujnica ei. Suferea de ~aptesprezece ani de 0 paralizie dureroasa a piciorului sting. Am a~ezat-o intr-un scaun comod ~i am rugat-o sa-mi relateze povestea ei. A ineeput sa povesteasca ~i sa se lamenteze, ~i astfel a ie~it 10. ivealii intreaga istorie a bolii ei, Cll toate elementele ~i imprejurarile caracteristice. In cele din UnTla am intrerupt-o ~i i-am spus: "Ei bine, nu mai avem timp sa ne intindem 10. yorba. Acum trebuie sa va hipnotizez." Nici n-am TOstit bine aceste cuvinte, ca a inchis ochii ~i a ~i eazut 1ntr-o trans a profunda ... rara nici un fel de hipnozii! M-am mirat, dar am lasat-o in pace. Vorbea fara oprire ~i povestea visele cele mai stranii, care reprezentau 0 experienta destul de adinca a inconstientului. Am inteles asta insa rnult mai tirziu. Atunei am presupus ca ar fi fast un fel de delir. Dar situatia a fost carn neplikuta. Erau prezenti douazeci de studenti, carora doream sa Ie fac demonstratia unei hipnoze! Cind am vrut dupa 0 jumatate de ora s-o trezesc, n-am reu~it. M-am alarmat si mi-a venit ideea ca s-ar putea sa am pma 10. urma de-a face cu un caz de psihoza latenta. Au trecut aproximativ zece minute pina ce am izbutit s-o trezesc. In acest timp a trebuit sa 1 Pierre Janet (1859-1947), unul dintre promotorii psihologiei experimentalefn Fran\a, tlul filozofului Paul Janet; Theodore Flournoy (1854-1920), psihoiog e]vetian, a cerceta! mai ales fenomenele parapsihologice; in legatura cu acesta din urma, cf. si Apendicele (11. t.). 131

fac fn ap fel, fndt studentii sa nu-m! simta paDica! Atunci clnd ~i-arevenit, femeia era ametita ~iconfuz3.. Am fncercat s-o linistesc: -Eu slnt doctorul si totul este in ordine. La care a izbucnit, strigfnd: -Dar ill-am vindecat! si-a aruncat clrjele ~i a putut sa umble. Mi s-a suit singele la cap, m-am rosit tot si ]e-am spus studentilor: -Acum ati vawt ee se poate obfine prin hipnoza. N-aveam Insa nici eea mai vaga idee des pre ee se Intimplase. A fost una dintre experientele care m-au detenninat sa renunt la hipnoz1L Nu pricepeam ce se petrecuse in reaiitate, dar remeia se facuse intr-adevar bine ~i a pleeat ferieita de aeola. Am rugat-o sa ma tina la curent cu starea ei, caei prevedeam a recidiv3. in eel mult douazeci si patru de are. rnsa durerile nu i-au revenit, asa di a trebuit, In ciuda scepticismuiui meu, sa accept realitatea vin dedirii ei. La primul curs din semestrul de vara al anului urmator aparu din nou. De asta data se pllngea de dureri violente de spate, care survenisera abia de curlnd. I\lu consideram exclus eel ele sa alba un oarecare raport cu reluarea prelegerilor mele. Poate citise 111 ziar anuntul cursului meu. Am Intrebat-o clnd Incepusera dureriie ~i ce Ie cauzase. Nu-~i putea insa aminti ca s-ar fi mtimplat ceva anume la un moment dat ~i nu gasea pur ~i simplu nki 0 explicatie. Intr-un tirziu, am seas de la ea ca durerile se instalaseril Intr-adevar in ziua si ora dnd ii piease sub oehi ammwl din ziar al e).lrsurilor mele. Asta mi-a eonfirmat banuiala, dar tot l1-am priceput ee putuse determina tamaduirea miraculoasa. l'\.ill hipnotizato din nou, adica a cazut, ca ~i prima data, spontanlD transa, dupa care n-a mai avut dureri. Dupa prelegere am retinut-o, pentru a afla amanunte din viata ei. Am constatat astfel ca avea un fiu bolnav mintal internat in clinica.ln sectia mea. Nu stiusem nimk, fiinddi ea purta numele celui de-al doilea sot, In vreme ce fiul provenea din pJima ei casatorie. Era singurul sau eapil. Bineinreles di sperase sa aiba un baiat inzestrat ~i plin de suceese ~ia fast profund deziluzionata cInd el s-a fmbolnavit psihic chiar ill anii fragezi. Pe atunci eram un medic tinar care Intruchipa Intocmai idealul ei de fiu. De aceea, dorintele ei ambitioase, pe care Ie nutrea ea mams. de erou, se rasfrinsera asupra mea. Mil adopta, co. sa zicem 3.so.,co. fiu ~i-si anunta, urbi et orbi, vindeeareo. illIraculoasa. 132

Pe plan local i-am datorat, intr-adevar, renumele meu de magician ~i, cum povestea se raspindi curind, ~i primii mei pacienti particulari. Practica mea psihoterapeutica incepu cu faptul ca 0 mama ma pusese in locul fiului ei bolnav mintal! Fire~te, i-am explicat corelatiile ~i ea receptiona ~i accepta totul cu 0 mare pu tere de intelegere. Nu mai avu niciodata vreo recidiva. Asta a fost prima mea experienta terapeutidl reala, a~ putea spune: prima mea analiza. Imi amintesc distinct de discutia mea ell acea femeie. Era inteligenta ~i extraordinar de recunoscatoare d0 luasem in serios ~i manifestasem un viu interes pentru destinul ei ~i 0.1 fiului ei. Asta 0 ajutase. La inceput am aplic;at hipnoza ~i in cabinetul meu particular, dar am renuntat foarte curind la ea, deoarece astfel tatonezi prin . intuneric. Nu ~tii niciodata dt timp dureaza un progres sau 0 vindecare, iar eu m-am opus intotdeauna sa actionez In incertitudine. Imi placea la fel de putin sa fiu eu eel care decide ce ar trebui sa fadi pacientul. Eram mult mai interesat sa afJu chiar de la pacient in ce directie se va dezvolta In mod natural. In acest scop aveam nevoie de analiza atenti'[ a viselor ~i a altar manifestari ale incon~ tientului. In anii 1904-1905, am amenajat un laborator de psihopatologie experimentaEi 10.clinica psihiatrica. Aveam acolo un numar de elevi eu care cercetam reactiile psihice (adica asociatiile). Franz Riklin senior era colaboratorul meu. Ludwig Binswanger si-a scris atund teza de doctorat asupra experimentului asociativ in re1atie cu efectul psihogalvanic, iar en mi-am compus lucrarea Zur psychologischen Tatbestandsdiagnostik1 (Despre diagnosticul psihologic al stiirii de fapt). Erau Si citiva americani, printre care Carl Peterson ~i Charles Ricksher. Lucrarile lor au aparut in reviste americane de specialitate. Studiilor mele asupra asociatiilor2 Ie datorez di am fost invitat mai tlrziu, in anul 1909, 10.Clark University, unde urma sa conferentiez despre munca Si lucrarile me1e. Concomitent ~i independent de mine a fast invitat Freud. Ni s-a acordat amindurora titlul de Doctor of Laws honoris causa. I Zentralbiatt fiir Nervwheilkunde !md Psychiatrie, XXVIII, 1905, In Ges. Wake !, 1966 (n. ed. gern.). 2 Diagl10srische Assoziatioiisswdiel1 (Swdii diagnostice pe baza merodei asociatiilor), J. A. Barth, Leipzig, 1903, in care lung a pubiicat iucdirile sal e care abordeaza acest subiect (n. t.) .. 133

Tot datorita experimentului asociativ ~i celui psihogalvanic am devenit cunoscut in America; curind au sosit la mine numero~i pacienti de acoio. Imi amintesc inca bine de unul dintrc primele cazuri: Un coleg american imi trimisese un bolnav. Diagnosticul suna: "neurastenie alcoolica". Pronosticul era: "incurabil". Din prudenta, colegul meu ii dMuse deja pacientului sfatul de a se adresa la Berlin unei anumite autoritati in neurologie, caci prevedea di incercarea mea de a-I trata nu avea sa duca la nimic. Bolnavul intra la consultatie ~i, dupa ce am stat putin CD el de yorba, am vazut ca omul suferea de 0 nevroza obisnuita, de a carei origine psihidi nu avea nici cea mai mica idee. Am facut cu el experimerrtul asociativ ~iam descoperit cu aceasta ocazie di suferea de pe umla unui complex matem formidabil. Provenea dintr-o familie bogata ~i stimata, avea 0 sotie simpatidi si era, s-ar putea spune, lipsit de griji -in aparenta. Doar ca bea prea mult, intr-o irrcercare disperata de a se narcotiza, pentru a uita de situatia lui apasatoare. Bineinteles ca nu reusea sa scape in acest fel de greutatile sale. Mama Iui era proprietara unei intreprinderi mari, iar fiul, neobi~ nuit de dotat, detinea in cadml ei 0 functie de conduc'~re. De fapt, ar fi trebuit sa renunte deja de mult la subordonarea apasatoare fata de mama sa, dar nu se putea decide sa-~i sacrifice pozitia excelenta. Asa di riimase incatusat de mama, fiinddi ei ii datora situatia. De fiecare data cind era impreuna cu ea sau trebuia sa accepte 0 interventie a ei, incepea sa bea spre a-si inabusi afectele, respectiv a se elibera de ele. Insa in fond el nici nu voia sa iasa din cuibul dildut, ci se Eisa ademenit de bunastare si confort, impotriva propriului instinct. Dupa un tratament scurt, a renuntat la bautura si s-a considerat vindecat. Dar eu i-am spus: "Nu garantez ca nu ajungeti din nou in aceeasi stare daca va intoarceti l~ vechea dumneavoastra situatie." Nu m-a crezut insa si a plecat acasa in America bine dispus. De indata ce s-a trezit iarasi sub influenta mamei, a reinceput sa bea. Intr-o zi am fost chemat de ea, in timpul unui sejur de-al ei in Elvetia, pentru 0 consultatie. Era 0 femeie inteligenta, dar posedata de un formidabil demon al puterii. Am vazut cui ar fi trebuit sa i se opuna fiul si am stiut ca nu avea forra necesara spre a-i rezista. :;;i fiziceste, el era 0 aparitie delicata care pur si simplu nu putea sa-i faca fata mamei lui. Drept urmare, m-am decis Ia 0 lovitura de f0rta. Fara stirea Iui, am pregatit pentru mama sa un certificat, atestind ca din cauza alcoolismului el nu-si mai putea 134

indeplini obligatiile impuse de pozitia detinuta in afaeerea ei. Trebuia sa fie eliberat din functie. Aeest sfat a ~i fost pus in aplieare ~i e firese ca fiul s-a infuriat pe mine. Ceea ee intreprinsesem aici nu se impaca u~or in mod normal eu eon~tiinta medicului. ~tiam insa ca eram constrins sa iau vina asupra mea, spre binele pacientului, asumindu-mi riseul. Cum evolua aeesta in continuare? Fiind acum separat de mama, i~i putu dezvolta personalitatea: Fileu 0 eariera stralueita -in eiuda sau toemai datorita tratamentului drastic la care-l supusesem. Sotia lui imi fu reeunoseatoare; caei barbatul ei nu numai ca-~i invinsese alcoolismul, ei-~i urma aeum ealea propri~ eu eel mai mare sueces. Ani de zile am avut eon~tiin\a incarcata fata de el, din cauza ca intocmisem certificatul pe aseuns. Stiam insa exact ca numai un act de farta iI putea salva. Ii dispar~ astfel ~i nevraza. Mai este un caz pe care nu I-am uitat. 0 daamna veni la orele mele de cansultatie. Refuza sa-~i spuna numele: acesta nu era relevant, zicea ea, deoarece nu avea de gind sa ma consulte dedt a singura data. Apartinea evident paturilor inalte ale societatii. Pretindea ca ar fi fost doctorita. Ce avea sa-mi cornu nice era 0 marturisire: eu douazeei de ani in urma, eomisese 0 erima din gelozie. I~i otravise cea mai buna prietena, deoarece dorea sa se marite eu sotul aceleia. Dupa parerea ei, 0 crima nu eonta pentru ea, dad nu era deseoperita. Daca voia sa-I ia in casatorie pe sotul prietenei ei, atunei putea s-o elimine pur ~i simplu din drum. Aeesta era punctul ei de vedere. Nu lua in considerare niei un fel de serupule morale. ~i apoi? Ce-i drept, se casatori eu acel biirbat, dar el muri foarte curind, relativ tinar. In anii urmatari se petrecura lueruri stranii: fiica rezultata din casatoria lor incerca sa se indeparteze de mama ei, de indata ce crescu m~are. Se marita de tinara ~i se retrase la o distanta tot mai mare de ea, pina ce disparu din anturajul mamei ei care pierdu oriee contact cu ea. Femeia era 0 dlareata pasionata ~i avea mai multi cai de dIarie care-i captau interesul. Intr-o zi constata cum caii ineepura sa devina nervo~i sub ea. Chiar ~i calul ei preferat se speria de ea, se cabra ~i 0 azvlrlea la sol. In cele din urma trebui sa renunte la calarie. Se apropie atunci mai mult de dinii ei. Avea un dine lup deosebit de fmmos, de care era foarte legata. ~i iata ca "intimplarea" facu ca tocmai a.cest dine sa paralizeze. Paharul se umplu 135

~i femeia se sim~i "tenninata din punet de vedere moral". Trebuia sa se spovedeasca ~i veni la mine in aeest seop. Era 0 ueiga~a, dar, in plus, se omorlse ~i pe sine. Caei cine face 0 asemenea crima i~i distruge sufletul. Cine ucide s-a eondamnat deja singur. Daca eineva a com is 0 crima ~i este prins, atunci 11ajunge pedeapsa judiciara. Daca a racut-o in ascuns, rara s-o con~tientizeze in plan moral, ~i ramine nedescoperit, atunci pedeapsa tot 11poate ajunge, dupa cum 0 arata cazul nostru. Pina la sfir~it, crima iese la lumina zilei. Uneori i~i lasa impresia ca ~i animalele ~i plantele "ar ~ti-o". Prin aceasta crima femeia le-a devenit straina chiar ~i animaleIor ~is-a cufundat intr-o singuratate insuportabila. Pentru a seapa de izolare, m-a facut confidentul ei. Trebuia sa aiM un confident care sa nu fie criminal. V oia sa gaseasca un om care sa-i poata accepta marturisirea necondi~ionat, spre a relnnoda astfel, Intr-o oarecare ~asura, 0 legatura cu omenirea. Nu trebuia sa fie Insa un duhovnic de meserie, ci un medic. La un duhovnic ar fi suspectat ca ar asculta-o din obliga~ie profesionaIa; ca nu ar recep~ iona faptele ca atare, ci cu scopul de a Ie judeca moral. Vazuse ca oamenii ~i animalele 0 paraseau ~i era atit de lovita de acest verdict mut:incit n-ar mai fi putut suporta 0 noua oslnda. N-am aflat niciodata cine era; nici nu am vreo dovada ca po vestea ei corespundea realita~ii. Mai tlrziu mi s-a Intlmplat sa ma Intreb citeodata cum i-o fi decurs via~a In continuare, caci povestea ei nu se Incheiase atunei. S-o fi terminat eventual printr-o sinucidere? Nu-mi inchipui cum ar fi putut sa tdiasca mai departe in acea singuratate extrema. Diagnozele clinice slnt importante, intrucit of era 0 oarecare orientare, dar ele nu-l ajuta cu nimic pe pacient. Punctul deeisiv este problema "pove~tii" pacientuIui; caci ea dezvaluie fundalul uman ~i suferin~a umana ~i numai atunci poate incepe terapia medicului. Am vazut asta foarte clar si dintr-un alt caz: Era yorba despre 0 pacienta batrlna de la seqia de femei, in virsta de ~aptezeci ~i cinci de ani, bolnava la pat de patruzeci de ani. Venise la spital cu aproape cincizeei de ani in unna, dar nimeni nu-~i mai amintea de momentul internarii ei; to~i murisera intre timp. Doar 0 sora-~eIa, care lucra In aeeasta institutie de treizeci ~i cinci de ani, mai ~tia cite ceva despre povestea ei. Ba trina nu mai putea vorbi ~i nici absorbi decit hrana lichida sau semiliehida. Minca doar cu degetele, introducindu-~i cu ele intr-un fel hrana in gura. Uneori Ii lua aproape doua ore pentru 0 cana 136

en lapte. Dadi. nu:;ra ocupata eu mll1earea, fikea ni~te mi~diri ciudate, ritmice, cu mlinile si bratele, ale caror natura :;;isens nu Ie lDtelegearn. EraI~l prafund impresionat de gradul distrugerii pe eare-l poate produce 0 boala mintala, dar TIn gaseam nici 0 expIicatie. in conferintele clinice era prezentata ca 0 forma catatonica1 de dementa pl'ecoce, ceea ce nu-rni spunea nimic~ caci nu rna Himurea absolut deloc In legatura ell selnnifica~ia ;~i originea mi~ciirilor ei ciudate. Impresia H\sata de acest caz asupra mea caracterizeaza reaqia nlea la psihiatria de atuncL Clnd am ajuns medic arrI avut senzalia ca nu pricepeam nimic din eeea ee pretindea psihiatria a fi. J\1i1 simteam extrem de jenat pe llnga Seful meu Si eolegii care afiSau ?ctiVIsiguran~a, in timp ee eu orbeciEam nedumerit prin intuneric. Ccnsideram ca misiunea principaia a psihiatriei este cunoa;; terea luerurilor care se petree in interiorul spiritului bolnav, iar despre aceasta Eli ;;tiam inca nimic. Eram antrenat deei intr-o meserie in care nu ma orientam deIoe! IntT-o seara~ tlfziu, Tn-am dus prin sectie, am vazut-o pe batfIna eu mi~carile ei enigmatice Si ill-am intrebat din nou: De ce 0 fi a~a? Care 0 fi expliea\ia? M-am dus la b3.trina noastra sor11-;;e1'11 ;;i m-am imeresat dadl pacienta 1'usese dintotdeauna astfel. "Do., A'~ ~". A ~ nrn raspuDse, oar sera Cllnalntea n1ea 1m! povestea ca pe vremUfl bolnava confeqiona pantofi." Apci i-am studiat inca 0 data veehea poveste; aeolo scria despre eo.ca avea ni~te gesturi de parca ar fi facut cizmarie. Odinioara, cizmarii tineau pantofii intre genunchi ;;i trageau firele prin piele eu mi;;cari foarte asemanatoare. (La cizmarii de 10.sate se mai paate vedea asta ~i astazi.) Pacienta mmi curlud ~;ifratele ei mai mare veni pentru Inmoffi1lntare. "De ce s-a imbolnavit sora dumneavoastr3.?" I-am lntrebat. IvIi-a povest it di sora lui iubise un cizmar, care insa nu voise sa se insoare ell ea dintr-un oarecare mativ ;;i atunei ea"o luase razna". Mj~drile de C1Z11',o.r a,atau identificarea ei eu omu! iubit, care dura la rlloarte, ::Citez diE DiCfionaru..1 erd.:iclopedic de psihiatrie, in patnl volume; aparute sub redac(ia !ui Constantin Gorgas, Editura IvledicaJa, Bucuresti, 1987-] 992: Catatol!;'e -,J),=--zintegrare a conduitei psiholTIotorii, prin dilTi.inuarea sa u ini~i8ti\!ei rno[():iiil tradusa prin reducerea la un nivel semiauto1nat ~i stereotip a li1iscirilcr CEtSi pfin 5c8.derea sau dispari\ia cficieatei ~iadecva rii acest:cr3 l" ]h-(n, t,), 137

Atunei am capatat primele idei des pre originile psihice ale a~a-numitei demente precoce. Din acel moment am acordat toata atentia corelatiilor de sens dintr-o psihoza. Imi amintesc bine de pacienta a carei poveste m-a ajutat sa mi se clarifice fundalul psihologic al psihozei ~i mai ales al ideilor fixe absurde. Datorita acestui caz am Inteles pentru prima oara limba schizofrenicilor, considerata pina atunci a fi lipsita de sens. Este yorba despre Babette S., a carei poveste am publicat-o.! In anul 1908 am tinut la primaria din ZUrich 0 conferinta pe acest subiect. Pacienta provenea din partea veche a ora~ului ZUrich, din ulitele inguste ~i murdare, unde venise pe lume ~i traise intr-un mediu saracacios ~i in conditii mizere. Sora ei era prostituata, iar tatal, betiv. Ea se imbolnavi la treizeci Si noua de ani, prezentind o forma paranoida de dementa precoce, cu megalomanie caracteristica. Atunci dnd am cunoscut-o, se afla deja de douazeci de ani in spital. Multe sute de studenti iSi faceau pe baza cazului ei o idee despre procesul inspaimintator al dezintegrarii psihice. Era unul dintre obiectele clasice de demonstratie ale clinicii. Babette era complet nebuna ~i spunea lucruri pe care nu Ie puteai intelege absolut deloc. Printr-o munca asidua, am facut incercarea de a prieepe eontinutul exprimarilor ei confuze. Zicea, de pilda: "Eu slnt Lorelei" ~i asta din cauza ca medieul, dnd incerca sa se explice, spunea intotdeauna: "lch weifl nicht, was sol! es bedeuten. "2 Sau se lamenta, zicind: "Sint reprezentanta lui Socrate", ceea ce -dupa cum am descoperit ulterior -voia sa semnifice: "Sint la fel de nedrept acuzata ca ~i Socrate." Exprimari absurde ca: "Sint dublul politehnic de neinlocuit", "Sint prajitura de prune pe blat din malai", "Sint Germania Si Helvetia exclusiv din unt dulce", "Neapole Si cu mine trebuie sa aprovizionam lumea cu ti:iitei" indicau cresteri ale valorii proprii, deci compensari ale unui complex de inferioritate. Ocupindu-ma de Babette Si de alte cazuri analoage, m-am convins cii multe din manifestarile pe care noi Ie considerasem Uber die Psychologie der Dementia praecox (Despre psihologio demen{ei precoce), Halle, 1907 ~i Der Jnhalt der Psychose (Con{illutul psillOzei), Viena, 1908, In Ges. Werke I, 1966 (11. ed. germ.). 2 "Nu ~tiu ce poate sa lnsemne" -este primul vers al celebrei poezii a lui Heinrich Heine despre Lorelei din cic1ul Die Heimkehr (11. t.). 138

pina atunci drept fara sens nu erau deloc 3tit de "aiurite" precum pareau. Am aflat nu 0 data ca 10.astfel de pacien~i se gase~te ascunsa in planul din fund 0 "persoana", care trebuie desemnata drept nonnala $i care, co.sa zic a~a, stii si observa. Din clnd in clnd eo.poate -de obicei prin intermediul vocilor sau 0.1viselor -sa formuleze remarci ~i obieqii perfect rezonabile si este chiar po sibil, de exemplu in C;J.Z de imbolnavire fizidi, sa ajunga iar in prim-plan, faclndu-l pe pacient sa para aproape normal. Aveam odata de tratat 0 schizofrenica in virsta, 10.care persoana "normaHi" din fundal mi-a devenit foarte clara. Era un caz ce nu putea fi vindecat, ci doar ingrijit. Co. arice medic, aveam si eu pacien~i care trebuiau Insotiti pina 10.moarte, fara speranta de vindecare. Femeia auzea voci care erau dispersate pe intregul trup, iar 0 voce In mijlocul toracelui era "vocea Domnului". "Pe eo. trebuie sa ne bazam," i-am spus, surprins de propriu-mi curaj. De regula, aceasta voce fiicea observatii foarte rezonabile ~i cu ajutoml ei ma descurcam bine eu pacienta. La un moment dat, vocea spuse: "Sa te asculte din Biblie!" Aduse cu eo. 0 Biblie veche, citita ~i rascitita, iar eu trebuia sa-i indic de fiecare data un capitol pe care 5a-1citeasca. Data urmatoare trebuia s-o ascult din el. Am procedat a~a timp de vreo sapte ani, 0 data la paisprezece zile. La inceput, roluI meu mi se paru cam ciudat, dar dupa cltva timp m-am lamurit ce semnifica de fapt acest exercitiu: atentia pacientei era tinuta treaza prin procedeul respectiv, asa incit nu se prabusea si mai adinc in visul dezintegrant 0.1incon~tientului. Rezultatul a fost ca dupa vreo ~ase ani vocile care inainte erau raspindite peste tot se retrasera exclusiv ~i exact pe jumatatea stinga a corpului, in timp ce ceo. dreapta era complet eliberata. Intensitatea fenomenului pe partea stinga nu s-a dublat, ci a dimas 10. fel co. pina atunci, S-ar putea spune ca pacienta era cel putin "vindecata pe jumatate". A fost un succes nesperat, caci nu-mi imaginasem niciodata ca lectura noastra din Biblie ar putea avea un efect terapeutic. Prin preocuparile mele legate de pacienti am int~les ca ideile de persecu~ie si halucinatiile au un simbure de sens. In spatele lor se aflii 0 personalitate, povestea unei vieti, 0 speranta ~i 0 dorinta. E numai vina no astra dacs. nu Ie intelegem sensul. lvI-am lamurit pentru prima data ca in psihoza zace ascunsa 0 psihologie generalii a personalit3.tii, ca ~i aici se regasesc vechile conflicte ale omenirii. ,?i in mintea pacientilor care creeaza impresia ca ar fi 139

obtuzi s,i apatici sau cretinizati se petree lucruri mai multe ~imai pEne de sens decIt s-ar pa.rea la prima vedere. La drept vorbind, nu descoperim in bolnavul mintal nirnie nou 51 necunoseut, ei Intllnim temelio. propriei noastre no.turi. Aceasta descoperire a reprezentat pentrn mine la vremea ei un putemic eveniment emotIOnaL Intotdeauna m-a mirat dt de mult timp a trebu1t sa se scurga pina co.psihio.tria sa se indrepte in suqit spre continuturile psihozei. Nu se punea niciodata intrebarea ce insemnau fantasmele pacien~ iIor ~i de ce un padent avea 0 eu totLll aita fai1tasma dedt celiUaIt, de ce, de exemplu, unul credea d:i este urn13.rit de lezuiti, altul ca evreii vor sa-l otraveasca, lar un al treilea ca politia e pe urmele iuL ContinuturiIe fantasmelor nu erau luate In serios, ci se vorbea doar in general despre "idei de persecutie". Ciudat mi se pare ca astazi cereetarile mele de atunci sint aproape compiet uitate. Or, am tratat schizofrenii inca de 10.inceputul secoluIui prin metoda psihoterapeutica. Ea n-a fost descoperiti'. abia in ziua de azi. Dar a mai neeesitat foarte mult timp pina ee s-a purces la acceptarea ~i introducerea psihologiei in psihoterapie. Cil limp m-am aflat in clinica a trebuit sa-mi tratez Cll foarte multi! discrefie pacienfii schizofrenici, Trebuia sa fiu extrem de precaut dadi voiam sa evit sa mi se aduc8. acuzatia de a Hutri idei himerice. Schizofrenia sau, Cllm se Dumea pe-atuncL dementa precoce, era considerata incurabiia. Daca 0 schizofrenie era tratata ell succes, se zicea pur ~i simplu ca de fapt nu fusese schizofrenie. Cind ill-a vizitat Freud in anui 1908 la Zurich, i-am prezentat cazul !ui Babette. Dupa aceea mi-a spus: "Stiti, lung, ee ati descoperit 10.aceasta pacienta este ell siguranta interesant. Dar cum de at! rezistat oare sa petreeeti are 5i zile In ~ir ell femeia asta fenomenal de urita?" Probabil ca I-am privit destu1 de uimit, acest gind netredndumi niciodata prin minte. Pentru mine ea era, llnr-un anumit sens, 0 creatura batrlna ~i prietenoasii, intrudt avea idei fixe atlt de frumoase ~i spunea lucruri atlL de interesante. ~i, 1aurma urmei, faptura omeneasca dlsarea ~iIa ea dintr-un nor de nonsens grotesc. ~in. pUliet ~e vedere ter~pe~tic" la Bab~t~e 11: s-a l:tlmp~at nimic: cael era deja de prea mUlt tImp bolnava, Insa am vazut alte cazun la care aeeastil rnaniera de a te apleca pEn de grijii asupra bol navului a avut un efect terapeutic durabil. Privind din ceea ce se ,,/eGe la bolnavii mintali e numai distrugerea tragica~ rareori "lnsa viata acelei laturi a sufIetului care 140

nu se afBi cu fata la noi. Adesea, aparenta inSala, dupa cum am constatat, spre surprinderea mea, in cazul unei tinere paciente catatonice. Ayea optsprezece ~ni Si proyenea dintr-o familie cultiYata. La cincisprezece ani fusese sedusa de fratele ei Si yiolatii de niste colegi de Scoalii. De la Saisprezece ani se izola din ce in ce mai multo Se ascunse de oameni, pina ce nu mai ayu dedt 0 relatie afectiya cu un dine de curte rau, care apartinea altor persoane Si pe care incerca sa-limblinzeasca. Deyeni tot mai ciudata, iar la saptesprezece ani ajunse la balamuc, unde ramase internata un an si jumatate. Auzea yoci, refuza hrana Si intrase intr-o faza de mutenie tatala. Cind am yazut-o pentru prima data, se afla intr-o stare tipic catatonica. In decursul multor saptamini am izbutit, incetul cu incetul, s-o fac sa yorbeasca. Dupa depasirea unor rezistente putemice mi-a poyestit ca triiise pe luna. Aceasta era populata, dar la inceput yazuse doar barbati care 0 luasera imediat cu ei Si 0 dusesera intr-o locuinta "sublunara", unde se aflau copiii Si sotiile lor. Ciici pe muntii selenari inalti locuia un yampir, care riipea Si omora femei Si copii, asa indt populatia lunara era amenintata cu distrugerea. Acesta era motiyul existentei "sublunare" ajumiitiitii feminine a populatiei. Pacienta mea a decis atunci sa faca ceya pentru locuitorii selenari Si Si-a propus sa nimiceasca vampirul. Dupa niste pregatiri indelungate, I-a asteptat pe platforma unui turn, care fusese construit in acest scop. Dupa un Sir intreg de nopti, I-a yazut in sfirsit rasarind din departare Si apropiindu-se in zbor, asemenea unei pasari mari si negre. Ea si-a luat marele ei cutit folosit la sacrificii, I-a ascuns printre yeSminte Si i-a lliiteptat sosirea. Deodatii, s-a trezit cu yampirulin fata ei. Ayea mai multe perechi de aripi. Obrazul Siintreaga lui faptura erau acoperite de ele, asa ca ea n-a putut sa vada nimi~ in afara penelor. Era uimita Si a cuprins-o curiozitatea sa descopere cum arata. S-a apropiat de el, cu mina pe cutit. Atunci, aripile s-au deschis brusc Si in fata ei a rasarit un biirbat de 0 frumusete suprapaminteana. A prins-o, inchizind-o cu o strinsoare de fier intre bratele sale inaripate, lliiaca nu s-a mai putut foloside cutit. In plus, priyirea vampirului a fascinat-o intr-atit, indt niGi n-ar mai fi fost in stare sa infiga cutitulin el. A ridicat-o de jos Si a zburat cu ea. Dupa aceasta revelatie, pacienta mea a putut vorbi din nou fara inhibitii, si atunci au iesit la suprafata si rezistentele ei: eu i-as fi blocat drumul de intoarcere spre luna si de aceea ii era im 141

posibil sa pIece de pe pamint. Aeeasta lume nu era frumoasa, luna, in schimb, do., ~i acol0 viata era incarcata de sens. Ceva mai tirziu a avut 0 recidiva: a recazut in catatonie. 0 perioada de timp a suferit de dementa furioasa. Clnd a fost externata dupa doua luni, se putea vorbi din nou cu eo. ~i treptat ~i-a dat seama ca viata pe pamint era inevitabila. A luptat insa eu disperare impotriva acestei inevitabilitati ~i a consecintelor ei, a~a ca a fost internata din nou la spital. Am vizitato 0 data in celula ei ~i i-am spus: "Toate astea nu va folosese 10. nimic; nu va puteti intoaree pe luna!" A reeeptionat vorbele mele in tikere ~i complet indiferenta. De asta data a fost extemata mai repede ~i s-a supus eu resemnare destinului ei. A ocupat un post de infirmiera intr-un sanatoriu. Acol0 luera un medic secundar care a ineereat sa se apropie mtr-un mod cam imprudent de ea, a~a ea i-a raspuns cu un foe de revolver. Spre norocullui, a scapat doar cu 0 rana u~oara. I~i procurase deci un revolver! :?i inainte purtase 10. ea un revolver iDcarcat. In ultima ~edinta, 10. sfir~itul tratamentului, mi-l adusese. La intrebarea mea mirata, raspunsese: "V -a~ fi i'mpu~cat ell el, dadi ati fi dat gre~ !" Clnd se aplana agitatia iscata de irnpu~catura, se reintoarse in locul ei natal. Se casatori, avu rnai mul~i copii ~i supravietui in Est eel or doua razboaie mondiale, fara a mai cunoa~te vreodata o recidiviL Ce se poate spune intm interpretarea fantasmelor ei? Prin incestul suferit co.fata tlnara, se simtea i'njosita In ochii oamenilor, elevata insa in imparatia fanteziei; fu transpusa, sa zicem, intr-un imperiu mitic; caci incestul este, conform traditiei, 0 prerogativa a regelui ~i a zeilor. Astfel rezulta insa 0 instdiinare totala de lume -se instaleaza psihoza. Ea deveni, co.sa spunem a~a, extrapaminteana ~i pierdu contactul cu oamenii. Se scufunda in departari cosmice, in spatiul celest, unde se intilni Cll demanul inaripat. Transfera fiiptura lui In timpul tratamentului, conform regulei, asupra mea. Eram deci automat amenintat cu moartea, ca oricine care ar fi incercat s-o convinga sa dUeli 0 existenta umana normaEi. Prin povestirea ei ilin~elase intrucitva pe demon in favoarea mea ~i se legase astfel de 0 fiima terestra. De aceea, putu sa se into area 10. viata ~i chiar sa se disatoreasca. Eu insumi am vazut de atunci suferinta bolnavilor mintali eu alti ochi, caci acum aveam cuno~tinta :;;i despre evenimentele importante ale trairii lor interioare. 142

Adesea sInt mtrebat despre metoda mea psihoterapeutica sau anaIitica. Nu pot da un raspuns univoc. Terapia difera de la caz la caz. Daca un medic imi spune ca "urmare~te" strict 0 "metoda" sau alta, atunci am indoieli in ceea ce privqte efectul terapeutic. Se vorbe~te in literatura de specialitate atit de mu!t despre rezistenra pacientului, indt aproape ri se creeaza senzatia ca psihiatrul incearca sa-i impuna ceva, dnd, de fapt, forte1e tamaduitoare ar trebui sa creasdi in mod firesc din el. Psihoterapia ~i analizele sint atit de diferite precum indivizii umani. Eu 11 tratez pe fiecare bolnav pe cit de individual posibil, caci solutia problemei este intotdeauna una individuala. Reguli general valabile se pot stabili numai Cllm grana salis. Un adevar psihologic este doar atunci valabil, dnd poate fi ~i inversat. 0 solutie care pentru mine nici nu intra in discutie poate fi pentru a!tcineva tocmai cea co recta. Bineinteles ca un medic trebuie sa cunoasca pretinsele "metode". Dar el trebuie sa se fereasca sa se fixeze pe 0 anumita cale de rutina. Ipotezele teoretice SInt de aplicat daar cu prudent.!i, Astazi pot fi valabile, miine ar putea fi inlocuite cu a!tele. In analizele mele ele nu joaca nici un 1'01. In mod foarte intentionat eu nu sint sistematico Pentru mine nu exist a fata de individ decit intelegerea individuala. Este nevoie pentru fiecare pacient de un alt limbaj. Astfel, eu pot fi auzit vorbind intr-o analiza in limbaj adlerian, in alta, fo!osind limbajul freudian. Punctul decisiv este di eu, ca om, stau fata in fata cu un aIt om. Analiza este un dialog care necesita doi parteneri. Analistul ~i pacientul stau unulin fata celuilalt -ochi in ochi. Medicul are ceva de spus, dar ~i pacientul are. Cum in psihoterapie esentialul nu este sa se "aplice 0 metoda", studiul psihiatric singur nu ajunge. A trebuit ca eu iilsumi sa mai lucrez mult pina sa obtin materialul necesar psihoterapiei. Inca din 1909 am realizat ca nu pot trata psihozele latente, daca nu Ie inteleg simbolistica. Atunci am inceput sa studiez mitologia. In cazul pacientilor cultivati ~i inteligenri, psihiatrul are nevoie de mai mult dedt simplele cuno~tinte de specialitate. EI trebuie sa inteleaga, eliberat de toate presupunerile teoretice, ce-l determina si zbuciuma in realitate pe bolnav, a!tfel treze~te rezistente superflue. Doar nu se pune problema confirmarii unei teorii, ci aceea de a face in a~a fel, indt un pacient sa se inteleaga pe sine insuSi, in c:,litate de individ. Acest lucru nu este insa posibil fad comparatia cu punctele de vedere colective, despre care doctorul ar trebui sa aiM cuno:;;tinta. Pentru aceasta nu este suficienta 0 143

simpla formatie medicala, caci orizontul sufletului omenesc cuprinde infinit mai multe dedt cellimitat al cabinetului de consultatie al doctorului. Sufletul este cu mult mai complicat ~i mai inaccesibil dedt trupul. EI e, ca sa zic a~a, acea jumatate a lumii care exista numai In masura In care omul devine con~tient de ea. De aceea, sufletul nu este doar 0 problema personala, ci una universala, iar psihiatrul are de-a face cu 0 lume Intreaga. Astazi, acest lucru se poate vedea mai c1ar ca oridnd In trecut: pericolul care ne ameninta pe toti nu vine de la natura, ci de la om, de la sufletul individului ~i al celor multi. Alterarea psihica a omului este pericolul! Totul depinde de funqionarea corecta sau incorecta a psihicului nostru. Daca In zma de azi anumiti oameni I~i pierd capu!, atunci explodeaza 0 bomba cu hidrogen! Psihoterapeutul nu trebuie Insa sa-llnte1eaga numai pe pacient; la fel de important este sa se Inteleaga pe sine. Conditia sine qua non a pregatirii sale este de aceea propria analiza, a~a-zisa analiza didactica. Se poate spune ca terapia pacientului Incepe la medic; doar daca acesta ~tie cum sa se descurce cu sine ~i cu propriile sale probleme, 11 poate Invata ~i pe bolnav cum s-o faca. Dar numai atunci. In analiza didactica, medicul trebuie sa Invete sa-si cunoasca sufletul ~i sa ~i-l ia In serios. Daca nu este capabil, nici pacientul n-o sa Invete sa faca a~a. I~i pierde Insa astfel 0 bucata din suflet, dupa cum ~i medicul ~i-a pierdut bucata de suflet pe care n-a i'nvatat s-o cunoasca. De aceea nu este suficient ca doctorul sa-si Insu~easca i'n analiza didactica un sistem de concepte. In calitate de analizatl, el trebuie sa realizeze ca analiza II prive~te pe el personal, ca ea este 0 bucata de viata reala ~i nu o metoda care poate fi Invatata pe dinafara (In sensul literal !). Medicul sau terapeutul care nu pricepe acest lucru In analiza sa didactica va trebui sa plateasca mai tlrziu scump. Exista, ce-i drept, ~i a~a-numita "mica psihoterapie", dar In analiza propriu-zisa este solicitat omul In Intregime, cu toata personalitatea lui, atlt pacientul, elt ~i medicul. Sint multe cazuri care nu pot fi vindecate fara ca medicul sa se implice pe sine. Ci'nd e yorba despre lucrurile importante este hotarltor daca doctorul se considera pe sine ca 0 parte a dramei sau daca ramlne I Jung foJose~te termenuJ Analysand, redat In limba romana de unii speciaJi~ti prin "anaJizat", de al\ii prin "analizand", In franceza prin analyse , iar In engJeza prin analysand (n. t.) 144

la distanta, drapindu-se in autoritatea sa. in marile crize ale vietii, in clipele supreme, dnd se pune problema de a fi sau a nu fi, micile artificii sugestive nu pot fi de folos; atunci este solicitat medieul cu intreaga sa fiima. Terapeutul trebuie sa-~i dea in orice moment seama cum reaqioneaza el insu~i la eonfruntarea eu pacientul. Doar nu reaqionam numai eu con~tiinta, ci trebuie sa ne ~i intrebam intotdeauna: "Cum traie~te subcon~tientul meu situatia?" Trebuie, a~adar, sa cautam sa ne intelegem visele, sa ne acordam cea mai metieuloasa atentie ~i sa ne observam pe noi in~ine la fel ca ~i pe pacient, in caz contrar intregu! tratament poate da gre~. Vreau sa va dau un exemplu in acest sens. Aveam odata 0 pacicl1ta. 0 femeie foarte inteligenta, careimi parea insa din anumite motive putin dubioasa. La inceput, analiza s-a desfaf;lurat bine, dar dupa dtva timp am avut senzatia di nimere am mereu alaturi in interpretarea viselor ~i am crezut ca rem arc ~i 0 banalizare a discutiei dintre noi. Am hotarit deei sa vorbesc eu paeienta mea despre asta, mai ales ca, bineinteles, niei ei nu-i scapase faptul ca eeva nu era in regula. lata ce vis am avut in noaptea premergatoare urmatoarei ei vizite: Ma plimbam pe 0 ~osea, printr-o vale, in lumina soarelui de amurg. in dreapta se ridica 0 colina abrupta. Sus se afla un castel, iar pe tumul eel mai inalt ~edea 0 femeie pe un soi de balustrada. Pentru a 0 putea vedea bine, trebuia sa dau capu! tare spre spate. M-am trezit eu 0 senzatie dureroasa in ceafa, un fel de cIreel. Inca din vis reeunoscusem ca femeia era pacienta mea. Interpretarea mi-a fost limpede indata: daca in vis trebuia sa privesc astfel de jos in sus spre pacienta mea, probabil ca in realitate 0 privisem de sus. Doar visele sint compensari ale atitudinii con~tiente. I-am descris visul ~i i-am comunicat interpretarea mea, ceea ce avu drept consecinta 0 modificare imediata a situatiei ~i tratamentul i~i relua fluxul normal. In calitate de medic, sint obligat sa ma intreb mereu ce fel de mesaj imi aduce pacientul. Ce inseamna pacientul pentru mine? Daca el nu inseamna nimie pentru mine, n-am niei un punct de atac. Aqiunea medieului are efeet numai aeolo unde este atins, este afectat el insu~i. "Numai eel ranit vindeca." Daca insa medicul poarta 0 masca, 0 persona 1, asemenea unei armuri, munea sa ramine fara efect. Eu imi iau pacientii in serios. Poate ca ~i eu 1 V. termenulln Glosar (11. t.). 145

sint pus, la fel ca ~i ei, in fata unei probleme. Adesea se intimpIa ca bolnavul sa fie exact plasturele potrivit pentru locul ~i punctul slab al medicului. De aici se pot na~te situatii dificile ~i pentru doctor -sau tocmai pentru el. Fiecare terapeut ar trebui sa aiba 0 posibilitate de control printr-o terta persoana, spre a lua cuno~tinta de inca un punct de vedere. Chiar ~i papa are un duhovnic. Eu ii sfiituiesc intotdeauna pe anali~ti: "Sa aveti un duhovnic , barbat sau femeie!" Ciki femeile sint deosebit de inzestrate pentru a~a ceva. Ele au deseori o intuitie excelenta ~i 0 putere critica ascutita ~i pot ghici jocul barbatilor ~i eventual ~i intrigile animei lor. Ele vad aspecte pe care barbatul nu Ie sesizeaza. De aceea inca nici 0 femeie n-a fast convins,a ca barbatul ei ar fi Supraomul! Daca cineva are 0 nevroza, e de inteles ca se supune unei ana lize; daca este insa "normal", nu se vede silit s-o faca. Dar va pot asigura ca am trecut prin experiente uimitoare cu a~a-numita "normalitate": Odata, de exemplu, am avut un elev pe deplin "normal". Era medic ~i a venit la mine cu recomandarile cele mai bune din partea unui vechi coleg. Fusese asistentul lui ~i ii preluase mai tirziu c1ientela. Ayea un succes normal, 0 c1ientela nor mala,.o sotie normala, ni~te copii normali, locuia intr-o casuta normal a dintr-un ora~el normal, avea un venit normal ~i probabil ~i 0 hrana normal a ! V oia sa devina analist. I-am spus: -,$titi ce inseamna asta? Inseamna ca mai intii trebuie sa va cunoa~teti pe dumneavoastra in~iva. Instrumentul sinteti dumneavoastra in~iva. Daca nu sinteti a~a cum trebuie, atunci cum poate pacientul sa devina el ~a cum trebuie? Daca nu sinteti convins, atunci cum 11 puteti convinge pe el? Dumneavoastra sinteti eel care trebuie sa fie adevarata substanta. Dar daca nu sinteti, atunci sa va ajute Dumnezeu! Atunci yeti induce bolnavii in eroare. Trebuie deci intii ~i-ntii sa acceptati sa fiti analizat 0 data dumnea voastra. Omul a fost de acord, insa a adaugat pe data: -N-am nimic problematic sa va povestesc! Asta ar fi trebuit sa ma puna in garda. -Bun, atunci ia sa va examinam visele, i-am spus. -Eu n-am vise, mi-a replicat. Eu: -In curind 0 sa aveti. 146

Altul ar fi visat probabil chiar in noaptea urmatoare. El nu-~i putu am inti insade nici un vis. Continua a~a timp de vreo paisprezece zile, ceea ce incepu sa ma cam nelini~teascii. In cele din urma veni un vis impresionant. Visa eli mergea cu trenul. Trenul avea intr-un anumit ora~ 0 oprire de doua ore. Intrucit acest ora~ ii era complet necunoscut ~i ar fi dorit sa-l cunoascii, 0 pomi spre centru. Acolo gasi 0 casa medievala, probabil primaria, ~i intra in ea. Striibatu coridoare lungi ~i pa~i in mcapeli frumoase, pe ai ciiror pereti atimau tablouri vechi ~i goblenuri minunate. De jur-imprejur se aflau obiecte vechi ~i pretioase. Deodata constata ca se facuse mai intuneric ~i soarele apusese. Se gindi: "Trebuie sa ma intorc la gara!" In acel moment realiza cii se ratacise ~i nu mai $tia pe unde era ie~irea. Se sperie ~i i~i dadu in acela.';)itimp seama ca nu intilnise nici tipenie de om. 1ncepu sa se alarmeze ~i iuti pasul, in speranta de a da peste cineva. Dar nu intllni pe nimeni. Apoi ajunse la 0 u~a mare ~i se gindi, riisuflind u~urat: "lata ie~irea!" Deschise u~a ~i descoperi cii ajunsese intr-o camera uria~a. Era atit de intuneric, incit nu putea deslu~i nici macar peretele de vizavi. Se sperie rau de tot ~i alerga prin incaperea mare ~i goala, spermd sa gaseascii pe partea cealalta a salii u~a de ie~ire. Atunci vazu -exact in mijlocul camerei -ceva alb pe jos ~i, apropiindu-se, descoperi ca et;.aun copil idiot, in virsta de vreo doi ani. $edea pe 0 olita de noapte ~i se rnInjise cu fecale. In acea c1ipa se trezi cu un tipat, intr-o stare de panica. Acum ~tiam suficient: era 0 psihoza latenta! Trebuie sa va spun cii am nadu~it tot, incercind sa-l fac sa iasa din vis. M-am straduit sa-i infati~ez visul pe cit de inofensiv posibil. N-am intrat deloc in amanunte. Visul relateaza aproximativ urmatoarele: Calatoria cu care incepe este ciilatoria la ZUrich. Acol0 ramine insa doar scurt timp. Copilul din centru este el insu~i pe vremea cind avea doi ani. Pentru copiii mici, astfel de maniere proaste sint, ce-i drept, ceva neobi~nuit, dar posibil. Fecalele Ie atrag interesul, caci sint colorate ~i au miros! and un copil cre~te la or~, eventual ~i intr-o familie severa, a~a ceva se poate mtimpla cu u~urinra 0 data. Dar acel medic, persoana care a visat, nu era copil, era adult. Tocmai de aceea, imaginea oniridi din centru constituia un simbol nefast. Cind mi-a istorisit visul, m-am lamurit di normalitatea sa era 0 compensare. IIprinsesem in ultima clipa, pe ultima suta de metri, ciici psihoza lui latenta era pe cale sa izbucneasca ~i sa devina manifesta. Faptul trebuia impiedicat. In cele din urma am 147

izbutit sa gasesc, cu ajutorul unuia dintre visele sale, un mijloc plauzibil spre a pune capat analizei didactice. Pentru acest sfir~it ne-am fost reciproc foarte recunoscatori. Am Tacut In ~a fel, lndt sa nu afle nimic des pre diagnosticul meu, dar pesemne ca lntelesese ca se apropia 0 stare fatal a, dnd fu ln~tiintat de un vis ca era urmarit de un bolnav mintal periculos. Indata dupa aceea, se lntoarse acasa. N-a mai atins niciodata incon~tientul. Tendinta sa spre normalitate corespundea unei personalitati care, prin confruntarea cu incon~tientul, nu s-ar fi dezvoltat, ci doar ar fi explodat. Aceste psihoze latente slnt les beres noiresl ale psihoterapeutilor, caci adesea slnt foarte greu de recunoscut. In cazurile respective este extrem de important sa se lnteleaga visele. Ajungem astfel la problema analizei Tacute de nespeciali~ti. Am sustinut punctul de vedere ca ~i aceia care nu slnt medici sa poata studia psihoterapia ~i s-o exercite, dar In cazul psihozelor latente pot u~or nimeri pe de laturi. De aceea slnt adeptul ideii ca profanii sa lucreze ca anali~ti, dar sub controlul unui medic specialist. De lndata .ce au cea mai mica nesiguranta, ar trebui sa-i ceara sfatul. Chiar ~i pentru medici este adesea dificil sa recunoasca 0 schizofrenie latenta si s-o trateze, darmite pentru un amator. Insa eu am constatat tot ~ereu din experienta: nespeciali~tii, care s-au ocupat ani lntregi de psihoterapie ~i care au trecut ei ln~i~i printr-o analiza, ~tiu ceva ~i slnt capabili de ceva. La asta se adauga faptul ca nu exista suficienti medici care practica psihoterapia. Aceasti'i meserie necesita 0 pregatire foarte lndelungata ~i temeinidi ~i 0 cultura generala, pe care numai foarte putini Ie poseda. Relatia dintre medic ~i pacient poate -mai cu seama daca intervine un transfer (Ubertragung) din partea pacientului asupra medicului sau 0 identificare mai mult sau mai putin incon~tienta lntre medic ~i pacient -sa duca ocazionalla fenomene de natura parapsihologica. Am lntllnit de mai multe ori astfel de situatii. Deosebit de impresionant mi se pare cazul unui pacient pe care-l scosesem dintr-o depresiune psihogeha. Dupa aceea s-a lntors acasa ~i s-a casatorit, mie lnsa sotia lui nu mi-a placut. Clnd am vazut-o prima data, m-a cuprins un sentiment nelini~titor. Am observat ca-i eram ca un ghimpe In ochi din cauza influentei pe care 0 exercitam asupra sotului ei, care-mi era recunoscator. Se I Co~maruri, lucruri detestabile, lucruri care te persecuta (n. t.). 148

1l1tlmpla frecvent ca femei care nu-si iubesc barbatul cu adevarat sa fie ge!oase 91sa-i distnlg~i prieteniileo Ele vor ca el sa Ie aparLina ell totul, tocmai pentm cii de insele nu-i apartin. Simburele oricarei gelozii este 0 !ipsa de dragoste. Atitudinea femeii reprezenta pentru paeient 0 impovarare neobisnuita, careia nu putea sa-i faea fata. La un an dupa disawrie ajunse iads! intr-o stare depresiva, din cauza presiunii sub care trala. Convenisem ell el-prevazind aceasta posibilitate -sa intre in eu mine imediat cum ar fi remarcat 0 scMere a bunei sale dispozitii. Neglija msa sa procedeze astfel, nu fara ca nevasta iui sa fi al/ut aici un aport, bagatelizindu-i depresiunea. Nu-mi dadu nie! un semn. perioada aceea fusesem jnvitat sa tin 0 prelegere la B. Am :ljuns 1a hotel pc 1a miezul nopth, did cinasem dupa conferinta :;u prieteni, ~i m-am bagat indata in pat. Am mai stat 1nsa mult timp treaz. Pe la vreo doua -probabil c3.tocmai adormisem -m-am trezit speriat. convins ea intrase cineva la mine in camera; am al/ut ~i impresia ca usa ar fi fast deschisa in mare grab?h Am aprins irnediat lumina, dar n-am vazut nimic, I\r1i-a trecut prin minte ca ;) Ii gre~it cineva u~a ~i m-am uitat de-a lungul coridomlui, lilsa aeolo era 0 tikere de morrninL "Ciudat, lTI-am gindit, totusi a intrat cineva in cameri:t!" Apoi am iilcercat sa-mi amintesc exact ce se Intimplase ~i mi-a revenit in rnemorie ca ma trezisem din pricina unei duren surde, ca ~i cum s-ar fi lovit eeva de fmntea mea; care ,,-ar fi ciocnit de partea din spate a craniului men. -In ziua urm~toare am primit 0 telegrama ca aeel padent se sinncisese. I~i zburase creierii. Mai tirziu am aflat ca glontu1 i se oprise in peretele poste-rior al craniului. La acest eveniment a fost vorba de un fenomen pur sincro! listie1, cum se poate remarca nu rareari in raport eu 0 situatie arhetipala -in cazul de fafa, moartea. Prin relativizarea timpului ~ia iD incoD~tient este positil ca eu sa fi perceput ceva ce avu:;ese loc in realitate in ell totul aWl parte. Incon~tienml colectb/ este comun tutufor, e.ste fundamentul a ceea ce anticii desemnau "simpatia tuturor luerurilor". In acest caz, incon~ tientul meu ~tiuse des pre starea pacientului meu. Toat3. seam mii Sl'm'(lsern ciudat de nelini$tit $i de nerves, intr-un mod foarte de disDozitia mea obi~nuiHl. . in Glos8.r tennenul sincronicitare (fl. t.). 149

r\rU Incerc niC10data sa con"ttresc un toln.av la ce\:a ~l nu exercit asupra 1ui nie] un fel de presiuni. Ceea ce m:1 intereseaza Inainte de toate este Cd pacicntul S2l djunga sa aiba propria sa conceptie. Un pagin devine 18. rnint un ps,gln. un cre~tin un cre~tin~ iar un evreu un evreu. dJ.c~~asta corespunde destinului sau, 1mi anlintesc bine de cazui unei e\Te-ice pierduse credinta. 'fatui Incepu ell un vis de-al rneu, in care 0 fats. tlnara, pe care n-o cuno~t~am, veni 13 mine 111 calitate de pacienta. 1mi infa~i~a cazul ei Si~in tin'lp ce povestea~ illa gindeam: .-(]inte1eg deloc. Nu pricep despre ee e vorba!" Dar deodata 1mi treeD prin minte di ar fi putut avea un complex patern neobisnuit. Aeesta fu visul. .l~ doua zi, Aparu () eleganta suferise mai vina In agenda mea era trecut: consultatie. ora patru. rata t1:nara. 0 evreica, fiiea unui bancher bogat, DostimiL ~i -foarte inteIigenta. Facuse. deja 0 d&r 111cdicul un transfer asupra ei ~i 0 implora in cele din unTIa sa. nu 1a el, de team a ea ea 53. nu-i distruga casnicia.

Fata avea de ani de zile 0 serioasa ne\/fozu anxioasiL c;ar;~ binelnteles ca se agra\,ra In urrna acestei experiente. j\rn ell anamneza, fara a descoperi 1nsa eeva deosebit. Era 0 c\reica occidentaUi adaptat?~j ilunl1nata pi'Q3.l.'nTI1aduva oaselor. Iviai intii, nu i-am putut intelege caw!. Brusc, mi-a trecut prin glnd visul avut ~ian1reflectat: "Doamne Durrirlezeule~ e rata ~iceea din'\-" is !~' Cum n-arn putut depista Ia ea nie: uffi1a de conlplex flm intrebat-o, a~a cum obisnuiesc s;'i procedez in astfel de cazuri, despre bunieul ei. Am vazut cum a inchis oehii pret de 0 clipa ~i am ~tiut pe loc: aiei e huba! Am mgat-o deei sa-mi povesteasci.'i despre bunicul ei ~i am aflat di fusese rabin ~i apaninuse nnd seete evreieilti. -Va. referij:i 10. hasidiei I? am intrebat-o. Mi-a raspuns ca da. Am intrebat-o mai departe: -Dad. a fost rabin, 0 fi fast poate chiar tadic2? Ea: --Do., se spune di ar fi fost un fe1 de snnt 'ii ca ar fi avut daml previziunii. .oar toate astea sint prostii! Doo.r nu exista a'ia eeva! 1 Adepti ai hasidismului, mi~care populara religioasa evreiasca, ini(iata de Israel Baal-Sem in secolul al XVIII-lea (II. t.). 2 Tadic = om drept, onest si foarte evlavios. Denumire ce se dadea si rabinilor hasidici (n. t.). 150

Incheiasem astfel anamneza ~i In~elesesem povestea neVfDZei pe care i-am ~i e:plicat-o: --A~CUIl1 0 sa './~l.spun ce\"{ice s-ar putea sa nu in stare sa acceptati; BunicuI dumne(:l'voastra a fast un Tadll dumneavoastra a renegat credinta iudaiciL A trAdat secretul ~i I-a uitat pe DUlnnezeu. Iar durnneavoastra aveti aceasta nevroza, pentru ca suferiti. de frica de Dumnezeu! p.~sta0 lovi ca un trasnet! In noaptea urmatoare am avut din nOll un vis: In casa mea se dadea 0 receptie, ~i iata, fata era ~i ea prezent~L Se indrepta spre mine ~i ma intreba: "N-aveti 0 umbrela? Ploua atit de tare." Am gash intr-adevar 0 umbreEi, am tot mo~mondit eu degetele ea s-o deschid Si am vrut s~ci-o dau. Dar ee s-a intimplat atunci? In lac sa i-o Intind simplu, i-am inmlnat-o ca unci zeitati, stind in ge D.unchl in fata ei : I-am povestit aceSf Si in opt zile nevroza ei a disparut.! Visul mi-a aratat C3. l1U era exclusiv 0 persoana superficia13., ci ca sub aceast3. suprafata zacea 0 sfinta. Dar eo. n-avea nici un fel de reprezentari mitologice ~i de aceea esentialul in eo. TIU izbutea sa se exprime. Toate intentiile ei se orientau in directia flirtului, a toaletelar ~i a sexualitatii, pentru ca altceva TIn stia. Cunostea daar intelectul ~i traia 0 viata lipsita de sens. In realitate era un capll al Domnului care ar fi trebuit sa implineasca voima Sa tainica. A trebuit sa trezese in eo. idei mitologice si religioase, caei facea parte din categoria acelor oameni de 10. care se cere activitate spiritualiL Astfel, viata ei capati' un sens -si nid unna de nevroza! La acest eaz n-am apEcat 0 "metoda", ci intuisem prezenta nunlcJ>~ului. I-arTI explicat pacientei acest lucru, ceea ce a dus la vindecarea ei. Aiei [l-a fast vorba de a metoda; ce a contat a fast frica de Dun1nezeu. Am constatat adesea ca oamenii se rrnbolnavesc de nervi atunei cind se muJtumesc eu raspunsuri insuficiente sau false 10. intrebarile vieJ;ii. Ei cauta pozitie, casatorie, reputatie, sueees exterior si bani si dmin nefericiti Si nevrotici, chiar daca au obtinut ee cautau. Asemenea oameni 51.'1tinclestati de obicei Intr-o prea mare ingustim.e spirituaiit Viata lor !1-are destul continut, n-are sens. Daca pot evolua catre a personalitate mai euprinzatoare, de cele ! Cazul se deosebe~te de rnajoritatea celorlalte de acest gen prin durata scurta a tratarnentului (A. 1.). 151

mai multe ori Ie inceteaza ~i nevroza. De aceea, idee a de dezvoltare a avut pentru mine de la bun inceput cea mai mare insemnatate. Majoritatea pacientilor mei nu consta din oameni credincio~i, ci din aceia care i~i pierdusera credinta. La mine veneau "oile ratacite". Omul credincios are ~i azi prilejul sa triiiasca in biserica simbolurile. Sa ne gindim la evenimentul slujbei, al botezului, la imitatio Christi ~i la multe altele. Dar a trai ~i simti astfel simbolul presupune participarea vie a credinciosului, iar ea ii lipse~te foarte des omului din ziua de azi. In asemenea cazuri sintem redu~i la a observa daca incon~tientul nu produce spontan simboluri care inlocuiesc ceea ce lipse~te. Atunci insa tot mai ramine deschisa intrebarea daca un om, care are astfer de vise sau viziuni, este capabil sa Ie inteleaga sensul ~i sa-~i asume consecintele. Am descris un asemenea caz in Uber die Archetypen des kollektiven Unbewuflten1 (Despre arhetipurile incon$tientului colectiv). Un teolog avea un vis care se repeta destul de des: Viseaza ca sta pe 0 coasta de deal, de unde are 0 vedere frumoasa asupra unei vai adinci ~i cu paduri dese. ~tie ca pina atunci ceva I-a tot retinut sa mearga acolo. De asta data insa, vrea sa-~i duca planulla indeplinire. Cind se apropie de lac, atmosfera devine ciudata ~i, deodaHi, 0 boare u~oara de vint adie peste suprafata apei, care se increte~te ~i se intuneca. Se treze~te cu un tipat de spaima. Vi