= Deontologia funcţionarului public =

Raspunderea disciplinara aplicabila

functionarilor publici (din perspectiva incalcarilor

normelor deontologice)

Grupa 4Studente:

Gheorghe Ana-MariaGheorghe Florentina

Noţiunea de „disciplină” reprezintă un sistem de norme juridice care reglementează

comportamentul salariaţilor şi funcţionarilor publici în desfăşurarea procesului muncii.

Funcţionarul public, la fel ca şi salariaţii, îşi desfăşoară activitatea într-un cadrul organizat şi

disciplinat. Aşa cum s-a subliniat în doctrina juridică, disciplina muncii, indiferent la care tip

de muncă ne raportăm, concretizează starea de ordine inerentă îndeplinirii atribuţiilor care

rezultă dintr-un raport de muncă sau dintr-un raport de serviciu. Cât priveşte ordinea, aceasta

vizează norme de conduită profesională ce au în vedere relaţiile din cadrul colectivului în care

îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public, de relaţiile cu alte colective ale aceleiaşi

instituţii publice şi nu în ultimul rând cu terţii.

In doctrina actuala au fost identificate urmatoarele trasaturi ale ale raspunderii

disciplinare: este o raspundere de drept public; intervine numai in cazul savarsirii unei abateri

disciplinare calificata ca atare prin norme ale dreptului public, deci in cadrul unor raporturi de

drept public; subiectul activ este un functionar public, iar subiectul pasiv este autoritatea sau

institutia publica la care acesta este incadrat; procedura de constatare, aplicare si constatare, a

sanctiunilor disciplinare sunt supuse unor norme speciale; abaterile si sanctiunile disciplinare

sunt prevazute prin norme cu putere de lege sau in baza acestora, prin statute speciale.

Constituie abateri disciplinare urmatoarele fapte : a) intarzierea sistematica in

efectuarea lucrarilor; b) absente nemotivate de la serviciu; c) interventiile sau staruintele

pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal; d) atitudinile ireverentioase in timpul

exercitarii atributiilor de serviciu; e) nerespectarea secretului profesional sau a

confidentialitatii lucrarilor care au acest caracter; f) refuzul nejustificat de a indeplini sarcinile

si atributiile de serviciu; g) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor; h) manifestari care

aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice din care face parte; i) exprimarea

sau desfasurarea, in calitate de functionar public ori in timpul programului de lucru, a unor

opinii sau activitati publice cu caracter politic; j) incalcarea prevederilor legale referitoare la

incompatibilitati si interdictii privind functionarii publici.

Abaterea disciplinara a fost definita in doctrina actuala ca reprezentand fapta

savarsita cu vinovatie de catre functionarul public prin care acesta incalca obligatiile ce-i

revin din raportul de functie publica sau in legatura cu acesta si care afecteaza statutul sau

socio-profesional si moral.

In orice caz, abaterea disciplinara este intodeauna o fapta concreta, care trebuie

analizata sub toate elementele care-i constituie continutul: subiect, obiect, latura obiectiva,

latura subiectiva, sanctiune, iar normele juridice care o definesc trebuie sa determine cu

rigoarea necesara, toate aceste elemente.

Sanctiunile disciplinare sunt : a) avertismentul; b) mustrarea; c) diminuarea

drepturilor salariale cu 5 - 10% pe o perioada de 1 - 3 luni; d) suspendarea dreptului de

avansare pe o perioada de 1 - 3 ani; e) trecerea intr-o functie inferioara, pe o perioada de 6 -

12 luni, cu diminuarea corespunzatoare a salariului; f) destituirea din functie.

Pe langa o sanctiune cu caracter moral, legea reglementeaza sanctiuni cu caracter

precumpanitor material si sanctiuni cu caracter material, dar care, in primul rand, afecteaza

cariera functionarului public, cea mai grava atragand chiar incetarea raportului de functie

publica.

,,Sanctiunile disciplinare se radiaza de drept, dupa cum urmeaza: a) in termen de 6

luni de la aplicare, sanctiunea disciplinara prevazuta la art. 65 alin. (3) lit. a);b) in termen de

un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sanctiunile disciplinare

prevazute la art. 65 alin. (3) lit. b)-d);c) in termen de 7 ani de la aplicare, sanctiunea prevazuta

la art. 65 alin. (3) lit. e).(2) Radierea sanctiunilor disciplinare prevazute la alin. (1) lit. a) si b)

se constata prin act administrativ al conducatorului autoritatii sau institutiei publice.” conform

Legii nr 188/1999 privind statutul functionarilor publici.

Din continutul normei legale pot fi facute urmatoarele precizari cu privire la

sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici: se stabileste numai prin norme cu

putere de lege; nu sunt prevazute pentru fiecare abatere disciplinara, aplicarea uneia sau

alteiea fiind lasata la latitudinea autoritatii competente cu sanctionarea; sunt instituite intr-un

sistem ierarhic, ce are insa un caracter relativ, putand fi aplicata o sanctiune mai grava, chiar

daca, in prealabil, nu fusese aplicata alta mai usoara; au caracter personal, in sensul ca se

aplica functionarului public vinovat de savarsirea abaterii disciplinare.

In doctrina actuala unii autori au delimitat aceste sanctiuni disciplinare dupa cum se

regasesc si in sfera dreptului muncii in sanctiuni comune sanctiuni specifice.

Legea prevede astfel principiul individualizarii sanctiunii disciplinare, principiul

fundamental aplicabil regimului raspunderii disciplinare a functionarului public.

Cu alte cuvinte, aplicarea sanctiunii disciplinare de catre autoritatea competenta

trebuie sa se bazeze pe o apreciere obiectiva, realista, care sa asigure atat rolul preventiv-

educativ al sanctiunii cat si pe cel reparator.

Potrivit recentelor modificari aduse legii, sanctiunile disciplinare se aplica in termen

de cel mult sase luni de la data savarsirii abaterii. Se introduce astfel un termen de prescriptie

aplicarii sanctiunii functionarului public, de maxim sase luni.

,,Mustrarea scrisa se poate aplica direct de catre conducatorul autoritatii sau

institutiei publice, la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneazacel in

cauza. Celelalte sanctiuni se aplica de conducatorul autoritatii sau institutiei publice, la

propunerea comisiei de discplina.”

,,Sanctiunile disciplinare pentru inaltii functionari publici se aplica prin decizie a

primului-ministru, prin ordin al ministrului ori, dupa caz, al conducatorului autoritatii sau

institutiei publice centrale, pentru cei prevazuti la art. 11 lit. g) din Statut, la propunerea

comisiei de disciplina.”

Sanctiunile disciplinare nu pot fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei

savarsite si dupa audierea functionarului public. Audierea functionarului public trebuie

consemnata in scris, sub sanctiunea nulitatii. Refuzul functionarului public de a se prezenta la

audieri sau de a semna o declaratie privitoare la abaterile disciplinare care i se imputa se

consemneaza intr-un proces-verbal.”

Prin aceste ultime dispozitii se consacra regula cercetarii prealabile foarte important

fiind modul in care se face audierea aceasta trebuind sa fie facuta in scris sub sanctiunea

nulitatii, fiind transpuse in practica, principiile constitutionale privind dreptul la aparare si

prezumtia de nevinovatie.

Intr-un articol distinct, Statutul reglementeaza in detaliu procedura de constituire in

cadrul autoritatilor sau a institutiilor publice a consiliilor de disciplina. Acestea sunt structuri

competente sa cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare si sa propuna sanctiunea

aplicabila functionarilor publici din autoritatile sau institutiile publice respective.

Fiind o propunere, comisia de disciplina va intocmi un act pregatitor, pe baza caruia,

cel in drept, conducatorul compartimentului ori serviciului public, dupa caz va emite ordinul

sau dispozitia (act administrativ de autoritate) de aplicare a sanctiunii disciplinare.

,,Comisia de disciplina pentru inaltii functionari publici este compusa din 7 inalti

functionari publici.”

In tacerea legii, s-a apreciat in doctrina, nu poate fi exclusa nici situatia ca in urma

cercetarii, sa fie propusa nesanctionarea celui care a savarsit abaterea disciplinara, dupa cum

si conducatorul institutiei sau autoritatii poate aplica o sanctiune mai usoara sau mai severa

decat cea propusa de comisia de disciplina, situatie in care insa, sanctonarea diferita trebuie

motivata.

Fata de prevederile Statutului, in doctrina s-a apreciat ca, in absenta altor dispozitii

procedurale speciale, aceste litigii urmeza sa fie solutionate de catre instanta judecatoreasca

potrivit Legii contenciosului administrativ. Exista insa o derogare de la procedura comuna,

Statutul adaugand la solutiile pe care le poate pronunta instanta de judecata si pe aceea a

modificarii ordinului sau dispozitiei de sanctionare.

Daca instanta judecatoreasca apreciaza ca actul de sanctionare este nelegal, ea va

dispune anularea actului si poate, cel mult sa indice sanctiunea cea mai severa care ar putea fi

aplicata functionarului public, dar nu mai aspra decat cea initial dispusa.

Raspunderea disciplinara a functionarilor publici

Potrivit art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor public,

încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei

publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege

constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora.

Prin abatere disciplinara se intelege abaterea savarsita, in general, de la indatoririle

de serviciu, din culpa functionarului si care nu constituie o infractiune, fiind sanctionata de

regula, de catre organele administrative, iar nu de catre instantele judecatoresti.

Astfel, in primul rand, abaterea disciplinara este o incalcare a obligatiilor pe care le

are functionarul in cadrul raportului de functiune.

Daca asemenea obligatii sunt, in marea lor majoritate, obligatii generale ale

functionarilor in exercitarea functiei, unele din ele revin numai anumitor categorii de

functionari publici.

Astfel de obligatii revin, mai ales, functionarilor ce fac parte din anumite categorii

speciale, carora li se pretinde o disciplina mai stricta, din care cauza au si statute disciplinare

speciale.

Un alt element constitutiv al abaterii disciplinare este vinovatia functionarului,

indiferent ca aceasta imbraca forma intentiei sau a culpei.

Abaterea disciplinara prezinta un pericol social mai redus decat infractiunea. De

aceea abaterile disciplinare nu sunt sanctionate de catre instantele judecatoresti, ci de catre

organele sau functionarii care au in competenta lor supravegherea disciplinei muncii si

aplicarea de sanctiuni pentru nerespectarea acesteia.

Trecerea de la raspunderea disciplinara la una penala si invers este determinat de

necesitatea intaririi disciplinei si ordinii de drept, precum si de nivelul constiintei

functionarilor intr-un moment dat, ceea ce se reflecta in normele juridice care califica o

anume fapta ca infractiune sau abatere disciplinara.

Spre deosebire de infractiuni care sunt prevazute expres de normele juridice, cu toate

elementele lor, inclusiv sanctiunea respectiva, abaterile disciplinare sunt aratate de toate

elementele lor inclusive sanctiunile respective, abaterile disciplinare sunt aratate de multe ori

intr-un mod foarte general, fara sa se faca precizari pentru fiecare in parte.

In ceea ce priveste categoriile de functionari care sunt obligati sa respecte o

disciplina mai severa, raspunderea disciplinara a acestora este reglementata de statutele

disciplinare speciale, pentru fiecare categorie. Acestea contin norme juridice derogatorii de la

Codul muncii si care prevad regulile pe care trebuie sa le respecte functionarii respectivi,

precum si sanctiunile ce li se pot aplica in cazul incalcarii acestora, sanctiuni deosebite in

oarecare masura de cele prevazute, de obicei, de Codul muncii si regulamentele de ordine

interioara.

Aplicarea sanctiunii disciplinare trebuie sa se faca dupa o justa si prealalbila

cercetare a cazului, cu ascultarea obligatorie a functionarului care a savarsit abaterea.

Impotriva sanctiunii disciplinare se poate face o contestatie, in termenul si la organul

prevazut de actul care reglementeaza constatarea abaterii si aplicarea sanctiunii.

Sanctiunea disciplinara nu se trece in cartea de munca a functionarului respectiv, ci

numai in dosarul personal al acestuia.

Daca in perioada prevazuta de normele juridice, functionarul nu savarseste nici o

abatere, el poate fi reabilitat, stergandu-se mentiunea aplicata sanctiunii din dosarul sau.

Raspunderea disciplinara poate fi cumulata si cu alte forme de raspundere.De

exemplu, in cazul savarsirii unor infractiuni, sanctiunea penala poate fi insotita si de

sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului de munca.

.În Statutul funcţionarilor publici este reglementată instituţia „cazierului

administrativ", definit ca fiind actul care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate

funcţionarului public şi care nu au fost radiate încondiţiile legii.

Răspunderea disciplinară este atrasă în primul rând pentru nerespectarea disciplinei

profesionale a funcţionarilor publici în cadrul raportului de subordonare ierarhică, raport de

drept administrativ, ce poate coexista cu un raport de drept penal, (scoaterea de sub urmărire

penală pentru o faptă, poate totuşi atrage răspunderea disciplinară). Pe de altă parte,

răspunderea disciplinară poate interveni şi pentru fapte săvârşite în afara serviciului dacă

acestea sunt de natură să aducă atingere prestigiului funcţiei publice. Aceasta este de altfel şi

ceea ce o deosebeşte, în principal, de răspunderea disciplinară din dreptul muncii.