4 Manual235x165 OmulClasic - carti. · PDF fileAvarul de Molière (fragment) OMUL CLASIC...

Avarul de Molière

(fragment)

OMUL CLASIC

LITERATURÃ UNIVERSALÃ PAG 69

MOLIČRE (1622-1673), penumele său adevărat Jean-Baptiste Poquelin – scriitorfrancez, considerat creatorulcomediei clasiciste. Persona-jele sale sunt tipologiiilustrative pentru numeroasecategorii umane: ipocritul(Tartuffe), ipohondrul (Bolnavulînchipuit), snobul (Preţioaseleridicole), aventurierul (DonJuan), gelosul (George Dandin),Mizantropul etc.

Comedia Avarul a fostscrisă în anul 1668 și trans-pune subiectul unei comediiantice (Ulcica de Plaut).

Clasicismul românescClasicismul pătrunde în

cultura română prin inter-mediul literaturii pașoptiste, înprimul rând prin specia lite-rară cunoscută sub numele decaracter sau fiziologie, în careeste înfăţișat un portretreprezentativ pentru o cate-gorie umană sau socială, așacum ar fi avarul, provincialul,ipohondrul, mizantropul, bla-zatul. În literatura română,Kogălniceanu și Negruzzi rea-lizează câte o fiziologie literară,specie caracteristică pentruclasicism. Dar sunt reprezen-tate și celelalte specii literare,prin comediile lui Alecsandri,satirele (cultivate de HeliadeRădulescu, Gr. Alexandrescu),pastorale, pasteluri etc.

Actul I, scena 6

CLÉANTE: Nu înţeleg. Cum să te buzunăresc? HARPAGON: Ştiu eu? De unde iei banii cu care te

îmbraci aşa?CLÉANTE: De unde să-i iau? De la joc. Mi-e mâna

norocoasă, tată, şi tot ce câştig pun pe mine.HARPAGON: Foarte rău. Dacă ai noroc la joc, ar trebui

să profiţi şi să-ţi dai banii, pe care i-ai câştigat, cu odobândă cinstită, ca să-i poţi găsi la nevoie. Aş vrea să ştiula ce folosesc toate panglicile astea, cu care te înzorzonezide sus până jos. Nu ţi-ai putea prinde pantalonii de hainăcu câteva şireturi ? E nevoie să arunci banii pe peruci,când poţi purta foarte bine părul tău din născare, care nucostă parale? Fac prinsoare că numai în panglici şi înzulufi ai băgat o avere; fă socoteala în aur, în argint şi îngologani cât ar aduce pe an dacă i-ai da cu împrumut, nucu mai mult, numai patruzeci la sută.

CLÉANTE: Ai dreptate.HARPAGON: Dar să mai vorbim şi de altceva. Ce-i

asta? (Încet.) Îşi fac semne, ca să-mi fure punga. (Tare.)Ce tot vă strâmbaţi aşa unul la altul ?

ÈLISE: Ne îndemnăm care să vorbească întâi: avemfiecare de spus câte ceva.

HARPAGON: Am şi eu ceva să vă spui la amândoi. CLÉANTE: Vrem să vorbim cu dumneata despre

căsătorie.HARPAGON: Tot de căsătorie vreau şi eu să vă

vorbesc.ÈLISE: Zău, tată?HARPAGON: Ce te miri? Ce te sperie aşa, fetica mea:

cuvântul, ori fapta?CLÉANTE: Căsătoria ne poate speria pe amândoi,

după felul cum o vei înţelege dumneata. Ni-e teamă ca nucumva inima noastră să nu se poată potrivi cu planuriledumitale.

HARPAGON: Puţintică răbdare. Nu vă ieşiţi din fire.Ştiu ce vă trebuie fiecăruia din voi şi nu o să aveţi niciunulsă vă plângeţi de ce am pus de gând să fac. Să începem dela început: spuneţi-mi, aţi văzut o persoană tânără, anumeMarianne, care nu stă departe de aci?

OMUL CLASIC


CLÉANTE: Da, tată. HARPAGON: Dar tu? ÈLISE: Am auzit de ea. HARPAGON: Cum ţi se pare, băiatule, fata asta? CLÉANTE: Încântătoare.HARPAGON: Fizionomia ei?CLÉANTE: Plină de cinste şi de simţ. HARPAGON: Aerul şi felul ei? CLÉANTE: Admirabile, fireşte.HARPAGON: Ce credeţi de o fată ca asta? Face să te

gândeşti la dânsa?CLÉANTE: Da, tată.HARPAGON: Că ar putea să fie o partidă bună? CLÉANTE: Foarte bună.HARPAGON: Că pare într-adevăr făcută pentru o

căsnicie serioasă?CLÉANTE: Fără îndoială.HARPAGON: Şi că un soţ ar fi mulţumit de ea? CLÉANTE: Fireşte.HARPAGON: O singură piedică: mi-e teamă că tot ce

are e pe ea.CLÉANTE: Tată, averea nu trebuie avută în vedere

când e vorba să faci o astfel de căsătorie. HARPAGON: Ba să mă ierţi dumneata. Este însă

adevărat că şi lipsa unei averi dorite poate fi împlinităîntr-un fel.

CLÉANTE: Bineînţeles.HARPAGON: Ce să vă spun, sunt foarte mulţumit că

sunteţi de părerea mea; căci purtările ei frumoase şiblândeţea ei m-au câştigat şi m-au hotărât să măcăsătoresc cu dânsa, numai să aibă ceva zestre.

CLÉANTE: Dumneata? HARPAGON: Ce vrei să zici? CLÉANTE: Te-ai hotărât, zici?...

HARPAGON: Să mă însor cu Marianne. CLÉANTE: Cine? Dumneata?! Dumneata?! HARPAGON: Păi cine dacă nu eu?! Eu, eu, eu! Ce

înseamnă asta?CLÉANTE: M-a apucat aşa, deodată, o ameţeală, şi aş

vrea să ies.HARPAGON: Nu-i nimic. Du-te repede la bucătărie şi

ia un pahar cu apă. Poftim! Domnişorii ăştia subţirei suntslabi ca nişte găini. Asta am hotărât-o pentru mine.

SubiectulHarpagon este un bătrân

bogat, tatăl a doi copii – Čliseși Cléante. Avar și indiferentfaţă de copiii săi, Harpagon îisupune pe aceștia unei vieţisărăcăcioase, nu-și plăteșteslugile și face apologia auste-rităţii, fiind preocupat doar decaseta în care își ţine comorileși de afacerile sale ascunse decămătar. Èlise este îndrăgostităde Valère, iar Cléante deMarianne, însă Harpagon agăsit pentru cei doi copii par-tide profitabile economic, elînsuși anunţând că se vacăsători cu Marianne. Conflic-tul dintre Harpagon și restullumii (în special copiii săi, slu-gile, societatea) se adânceșteprin numeroase încurcături,cum ar fi descoperirea luiCléante că Harpagon este că-mătar, dispariţia casetei cubani, pregătirile avarului pen-tru nuntă etc.

Deznodământul vine cu olovitură de teatru, prin apariţialui Anselme, care rezolvă con-flictul în punctele lui esenţiale.

Noţiuni recapitulativeComedia este specia

genului dramatic (în versurisau în proză) construită pe ca-tegoria estetică a comicului,adică pe un conflict care de-clanșează o serie de situaţiiamuzante, distractive, de unumor lipsit de intenţii mora-lizatoare. Ceea ce stârneșterâsul în comedie nu este esen-ţa întâmplării (cel mai adeseadramatică), ci contextul ei,formula în care se prezintă.

OMUL CLASIC


Fratelui tău o să-i dau o văduvă despre care mi s-a vorbitchiar azi de dimineaţă, iar pe tine te dau după domnulAnselme.

ÈLISE: După Anselme?HARPAGON: Da, un om copt la minte, prudent şi

înţelept, care n-are mai mult de cincizeci de ani şi de acărui mare avere se vorbeşte.

ÈLISE (face o reverenţă): Tată! Nu vreau să mă mărit,te rog!

HARPAGON (maimuţăreşte reverenţa): Eu însă, fetiţamea mititică, vreau să te măriţi, te rog!

ÈLISE: Să-mi fie cu iertare, tată.HARPAGON: Să-mi fie cu iertare, fata mea. ÈLISE: Sunt preaplecata slugă a domnului Anselme,

dar, cu voia dumitale, nu mă mărit cu el.HARPAGON: Sunt preaplecatul dumitale servitor, dar,

cu voia dumitale, ai să te măriţi cu el chiar astă-seară. (trad. de Tudor Arghezi)

Louis de Funès (1914-1983) înrolul lui Harpagon (imagine dinecranizarea lui Jean Girault)

Citiţi pe roluri textul de mai sus şi rezumaţi-i conţinutul. Harpagon discută cu ceidoi copii ai săi, Èlise şi Cléante. Cum aţi caracteriza relaţiile tatălui cu cei doi copii?

Afectuoase? De respect reciproc? Convenţionale? Explicaţi.

În cea de-a treia replică, Harpagon dă sfaturi despre plasarea banilor. Vi se parjuste? Constituie sfaturile unui bun părinte? Sunt ideile unui avar? Dezvoltaţi.

Cum interpretaţi opinia lui Harpagon în legătură cu vestimentaţia copiilor lui? Esteaceasta atitudinea generală a părinţilor sau doar cea a lui Harpagon? Organizaţi un

dialog de 4-6 minute despre rolul vestimentaţiei în afirmarea personalităţii. Estenecesară alinierea la moda timpului? Există reguli vestimentare ori nu? Cine stabileştedecenţa hainelor? În contextul celor discutate, are Harpagon dreptate sau nu?

Harpagon hotărâse deja căsătoria copiilor lui. Care sunt raţiunile alegerii acestuia?Vi se par juste? Cum reacţionează Èlise şi Cléante la planurile tatălui lor? Care

dintre atitudini vi se pare mai aproape de modul vostru de a reacţiona? Justificaţi.

Deşi Cléante este îndrăgostit de Marianne, nu-i spune nimic tatălui său. Din cecauză nu discută cu Harpagon nici măcar după ce află că acesta voia să se însoare cu

ea? Eventual, citiţi Actul IV, scena 6, şi comentaţi modul în care reacţionează Harpagonatunci când Cléante îşi mărturiseşte iubirea pentru Marianne. Cum interpretaţiatitudinea de părinte a lui Harpagon? Exprimaţi-vă opinia.

5

4

3

2

1

Dupã lecturã

OMUL CLASIC


Sensurile cuvântului clasicIniţial, în latină, termenul

clasic (classicus) îl definea pecetăţeanul înstărit. Apoi cu-vântul a fost adoptat și pentrua-l desemna pe scriitorul deprim rang.

Actualmente, cuvântulclasic, pe lângă faptul că îl de-semnează pe scriitorul care seînscrie în curentul literar nu-mit clasicism, are și sensul demodel, scriitor exemplar șiimpus prin vechime.

De exemplu, în literaturaromână Eminescu este unscriitor clasic, adică intrat înconștiinţa generală, însă apar-ţine curentului romantic. Totașa, Shakespeare intră în cate-goria clasicilor, adică a scrii-torilor de referinţă, dar nuface parte dintre scriitorii clasi-cismului literar.

Pentru a face distincţiaîntre scriitorul model și celcare aparţine clasicismului,mulţi dintre teoreticieni pro-pun cuvântul clasicist cândeste vorba despre un repre-zentant al clasicismului și cla-sic pentru scriitorul-model,terminologie pe care o adop-tăm și noi.

Exerciþii de comunicareCitiţi tirada lui Jacques, vizitiul lui Harpagon, şiorganizaţi o conversaţie despre acest portret al

avarului:

„...Vă voi spune pe faţă că sunteţi bătaia de joc atuturor; că din toate părţile sunteţi înjurat; că fiecare văspurcă cum îi vine la gură şi că nu e vorba niciodată decâtde zgârcenia şi lăcomia dumneavoastră. Unul zice cătipăriţi calendare într-adins, pentru casa dumneavoastră,cu zilele de post şi de ajunare îndoite, ca să trageţi folosdin nemâncarea la care supuneţi personalul. Altul, căaveţi întotdeauna pentru servitori o ceartă gata pregătităde sărbătorile când se dau daruri sau de ziua plecării dinserviciu, ca să aveţi cuvânt să nu le daţi nimic. Ăsta spunecă odată aţi dat în judecată pisica unui vecin pentru că v-a mâncat o rămăşiţă de pulpă de berbec. Celălalt zice căv-a prins într-o noapte furând ovăzul chiar al cailordumneavoastră şi că vizitiul care era înaintea mea v-atras prin întuneric nu mai ştiu câte ciomege, despre carenici n-aţi voit să vorbiţi. Şi vreţi să vă mai spun ceva?Oriunde te duci, nu este vorba decât despre dumneata,toată lumea vă face cu ou şi cu oţet. Sunteţi gluma şibătaia de joc a fiecăruia şi niciodată nu se pomeneştenicăieri numele dumneavoastră fără să fie însoţit decuvintele: zgârcitul, ticălosul, murdarul şi cămătarul“(Actul III, scena 2).

Organizaţi un dialog despre avariţie, pornind de laportretul lui Harpagon şi de la citatele redate la

Exegeze. Comentaţi analiza lui Greimas şi Fontanille şispuneţi dacă Harpagon este meschin.

Citiţi informaţiile generale, precum şi citatul extrasdin studiul lui Adrian Marino şi alegeţi o idee care vi

se pare reprezentativă pentru clasicism. Argumentaţialegerea.

3

2

1

Nicolas Boileau (1636-1711)

OMUL CLASIC


Informaþii generale — ClasicismulClasicismul este un curent literar apărut în Franţa, care a dominat literatura europeană a

veacului al XVII-lea. Clasicismul impune un stil academic, creează o literatură riguroasă şiinstituie câteva reguli care asigură echilibrul dintre formă şi conţinut, printre care regulacelor trei unităţi (de timp, de spaţiu şi de acţiune). Respectiv, acţiunea se desfăşoară în 24de ore, în acelaşi spaţiu (de exemplu – în faţa casei lui Harpagon), iar momentele subiectuluisunt respectate cu stricteţe.

Clasicismul preia subiecte şi forme artistice din literatura greco-latină pentru ca astfel săse impună nişte modele şi un sistem de valori. Scriitorii clasicişti au creat personaje tipice(caractere), reprezentative pentru o categorie umană. În special prin scrierile lui Jean de laBruyère (Caracterele) şi prin comediile lui Molière, clasicismul impune tipologiicaricaturizate, construite în legătură cu un viciu omenesc; avarul, ipocritul, snobul,înfumuratul, ridicolul devin principalele categorii de personaje. Însă personajul clasicist nuapare doar în această postură; de regulă, este aristocrat, solar, virtuos, inflexibil, raţional, caîn dramele lui Corneille şi Racine.

Conform Artei poetice, un poem didactic scris de Nicolas Boileau (1636-1711), clasicismulpledează pentru o operă verosimilă, motivată raţional şi situată în limitele bunului-simţ,ceea ce presupune o respingere categorică a fantasticului. Cu toate aceste strădanii, opera nureprezintă o reproducere a realităţii, deoarece caracterul moralizator subliniat accentueazăadeseori artificiul şi intenţiile didacticiste.

Stilul echilibrat, numeroasele reguli şi modelul greco-latin participă la impunerea uneiliteraturi academice care va contribui la crearea unor principii de bază pentru concepereamanualelor, tratatelor, consolidându-se cu timpul respectul faţă de rigoare şi faţă desistemul de valori canonice.

Epurarea textelor antice de vulgarităţi, tipologizarea personajului, oficializareaconvenţiei în artă fac din clasicism un curent al regulilor, al decenţei ostentative, dar şi aldisciplinării creaţiei artistice.

Omul veacului al XVII-lea, cu precădere clasic, este raţionalist, pedant, conservator şimoralist.

Temã pentru acasã

Faceţi caracterizarea literară a lui Harpagon (o pagină).

OMUL CLASIC


EXEGEZE ªI IDEI� „Cărpănoşenia este o «avariţie sordidă». Cărpănosul este «în mod josnic ruşinos

de interesat», este de o «meschinărie mârşavă». Judecata peiorativă dominăconfiguraţia, se desfăşoară în specificaţii ce aparţin mai multor parametri etici (ruşinos,josnic, meschin, mârşav). Excesul pasional se situează aici de partea judecăţii moraleluate în grijă de discursul lexicografic. Acesta este punctul de vedere al observatoruluisocial, garant al normei comunitare, pasionat, dedublând astfel efectul de sens pasionalpe care îl conţine lexemul.

Meschinăria este o «avariţie meschină». Recurenţa meschinăriei invită înconfiguraţie la revenirea spre redefinirea acesteia. Definiţia unui termen ce face partedintr-o primă definiţie nu poate decât să facă mai subtilă cunoaşterea noastră. Estemeschin cel «care este ataşat de ceea ce este mic, mediocru», «căruia îi lipseştegenerozitatea», «care manifestă avariţie, parcimonie». Lipsa de generozitate ne vatrimite simplu spre refuz, parcimonia ne duce spre «lucruri mărunte», spre economiide capăt de aţă şi netezeşte un alt versant al codului moral. Într-adevăr, nu îi putemreproşa unui meschin că a retras din circulaţie obiecte a căror valoare este de altfelnegată. Excesul de voinţă-existenţă nu are sens aici decât prin contrast cu insuficienţavalorică.

Totuşi, cărpănoşenia şi meschinăria, avariţii meschine, sunt forme ale avariţiei, iarproblema pusă aici este negaţia valorii în obiectul cercetat. Prima observaţie ce se facepriveşte forţa acestei negaţii: se recuză faptul că obiectul reţinut are o valoare, în timpce, în mod vizibil, subiectul pasionat deţine deja una. Cu alte cuvinte, cărpănoşenia şimeschinăria se bazează pe o proastă evaluare a valorii, adică pe un dezacord întresubiectul individual şi subiectul social ce se bazează pe valenţă” (A.J. Greimas, JacquesFontanille – Semiotica pasiunilor, Ed. Scripta, Bucureşti, 1997, p. 101).

� „Nicicând – în afară de Avarul – nu a zugrăvit cu mai multă forţă prostia sauticăloşia ce atât de des se ascunde sub aparenţa bunelor moravuri, a onoarei şi avirtuţilor burgheze. Dacă Molière, trist din fire, după cum s-a spus, ar fi trăit mai mult,am fi aproape ispitiţi să credem că naturalismul său ar fi ajuns, ca şi cel al unorcontemporani de-ai noştri, la un fel de pesimism. Tare ciudată este veselia ce se degajădin George Dandin sau din Bolnavul închipuit: o veselie dispreţuitoare şi răutăcioasă,veselia celor care se grăbesc să râdă de toate, de teamă să nu plângă” (FerdinandBrunetière – Studii de literatură franceză, Ed. Univers, Bucureşti, 1977, p.).

� „Aplicată operei literare, legea bunului-simţ şi a bunului-gust duce la promovareacalităţilor estetice medii: puritate, ordine, măsură, moderaţie, discreţie, fugă de eroare,stridenţă, contradicţie. Totul corect, curat, cuminte. Când nu intervine mareapersonalitate artistică, gustul clasic produce, prin însăşi esenţa sa, scriitori dedimensiuni medii, cu înclinaţii spre conformism, rutină şi academism. Pe scurt,scriitorii minori, classiques en diminutif, cum le spunea Sainte-Beuve. Clasicismulsterilizează, nivelează, mediocrizează literatura” (Adrian Marino – Dicţionar de ideiliterare, Ed. Mihai Eminescu, Bucureşti, 1973, pp. 336-337).

OMUL CLASIC


Corbul ºi vulpeade Jean de la Fontaine

(text integral)

Jupânul Corb, pe-o creangă cocoţat, ţinea în clonţ un boţ de caş furat. Ademenită de mirosul caşului, cumătra vulpe-i spuse-aşa borfaşului: „– Să ne trăiţi mulţi ani, Măria Voastră, că sunteţi, zău, ca din cutie scos!Iar de-aţi avea şi glasul mlădios pe cât v-arată penele frumos – mă prind c-aţi fi vreo Pasăre Măiastră!“Ci Corbul auzind-o, pe gânduri nu mai şade,deschide ciocul, prada cade.Şi Vulpea, înghiţind-o, îl dăscăleşte: „– Bade, linguşitorii – nu ştiai, se pare –trăiesc pe seama cui le dă crezare. Dar lecţia pe care-o-nvăţaşio fi făcând cât boţul tău de caş!...“ Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit că n-o să se mai lase de-acuma păcălit.

(trad. de Tudor Arghezi)

JEAN DE LA FONTAINE(1621-1695) – scriitor fran-cez, reprezentant important alclasicismului. El a preluat mul-te dintre subiectele fabulelorantice (în special cele ale luiEsop), într-o manieră inova-toare, subliniind cu umormorala.

Fabula este o specie epică, subliniat moralizatoare, în care personajele suntîntotdeauna animale. Care este sensul moral al fabulei lui La Fontaine?

Argumentaţi-vă opinia.

Subiectul acestei fabule, conform principiilor clasicismului, a fost prelucrat după obine-cunoscută fabulă antică. Citiţi istorioara originală, scrisă de Esop, şi spuneţi ce

diferenţe de viziune există între ea şi textul lui La Fontaine:

Corbul şi vulpea de Esop

Un corb, furând o bucată de carne, se lăsă într-un copac. Îl zări o vulpe şi, vrând să-iia carnea, porni să-l laude că e frumos şi înalt, că lui i se cuvine de fapt să domneascăpeste păsări şi că acest lucru s-ar întâmpla sigur dacă el ar avea şi glas. Corbul, vrândsă arate că are glas, lăsă carnea şi croncăni tare. Vulpea alergă la carne şi, înhăţând-o,zise: „O, corbule, dacă ai avea şi minte, nu ţi-ar lipsi nimic ca să domneşti”.

Fabula se potriveşte oamenilor proşti. (trad. de Traian Diaconescu)

2

1

Dupã lecturã

OMUL CLASIC


Organizaţi o conversaţie de cinci minute despre mesajul celor două scrieri literare,pornind, eventual, de la întrebările:

� În ce direcţie se îndreaptă linguşelile vulpii în cele două texte?� Care este atitudinea linguşitorului? De admiraţie exagerată? De analiză

argumentată? Îl laudă sau îi exprimă dorinţele de ascensiune?�Care este critica finală a Vulpii?�Fabula se încheie cu o morală. Ce taxează ea în cele două cazuri? Care dintre morale

vi se pare că subliniază cel mai bine mesajul povestioarei? De ce?

Citiţi fabula lui La Fontaine în original şi spuneţi dacă există diferenţe de viziune întraducerea românească. Încercaţi şi voi o traducere a textului:

4

3

NOŢIUNI DE TEORIELITERARĂ

a fabula – a plăsmui o po-veste, a spune minciuni, aimproviza. În limba latină, ver-bul fabulo, -are, -vi, -atum aresensul de a povesti, a născoci.

fabulă – povestire alego-rică și moralizatoare; în nara-tologia modernă, cuvântulfabulă desemnează subiectulunei opere literare în formalui cea mai restrânsă (în latină,fabula înseamnă poveste).

fabulos – de necrezut,exagerat, fantastic, de sorgintemitică.

apolog – povestire cu tâlc;istorie moralizatoare și simbo-lică, adesori cu sens filosofic.

alegorie – construcţiesubliniat simbolică; figură destil constând fie într-o povestesimbolică (așa cum este Lucea-fărul de M. Eminescu), fie într-o aglomerare de figuri de stilpentru a sublinia un sens sim-bolic (nunta-moarte din Mioriţa).

parabolă – povestiresimbolică.

Le Corbeau et le RenardJean de la Fontaine

Maître Corbeau, sur un arbre perché,Tenait en son bec un fromage.Maître Renard, par l’odeur alléché,Lui tint ŕ peu près ce langage :„Hé ! bonjour, Monsieur du Corbeau.Que vous ętes joli ! que vous me semblez beau !Sans mentir, si votre ramageSe rapporte ŕ votre plumage,Vous ętes le Phénix des hôtes de ces bois.“A ces mots le Corbeau ne se sent pas de joie;Et pour montrer sa belle voix,Il ouvre un large bec, laisse tomber sa proie.Le Renard s’en saisit, et dit : „Mon bon Monsieur,Apprenez que tout flatteurVit aux dépens de celui qui l’écoute :Cette leçon vaut bien un fromage, sans doute.“Le Corbeau, honteux et confus,Jura, mais un peu tard, qu’on ne l’y prendrait plus.

Faceţi diferenţa dintre fabulă şi alegorie, aducândexemple din operele studiate.

Comentaţi fragmentul extras din studiul lui RomulMunteanu, argumentând cu secvenţe din operele

clasiciste studiate.

6

5

OMUL CLASIC


Temă pentru acasă:Scrieţi o fabulă în versuri sau în proză, folosind ca modele compoziţionaletextele din lecţie. În cazul în care nu vă vine nicio idee, transpuneţi, dupămetoda clasicistă, următoarea fabulă a lui Esop:

Păunul şi cocostârculde Esop

Un păun batjocorea un cocostârc şi-i lua în râs culoarea, spunându-i: „Eu suntîmbrăcat în aur şi purpură, dar tu nu porţi nimic frumos pe aripi”. Cocostârcul îirăspunse: „Eu însă mă înalţ în slăvile cerului şi sunt aproape de stele, dar tu, ca uncocoş, mergi prin ţărână cu găinile”. Tot astfel, e mai bine să fii în haine sărace, dar cuglorie, decât să-ţi duci viaţa în bogăţie, dar fără glorie.

EXEGEZE ªI IDEI„Poeţii, ca şi unii gânditori din secolul al XVII-lea, erau prin excelenţă nişte spirite

moraliste. Când au privit uneori mai adânc înăuntrul fiinţei umane, dar şi în afara sa,acolo unde gândul se transformă în act, ei au descoperit, nu o dată, furnicarul aberant alunor pasiuni care îi speriau. În acest spaţiu de introvertire, de conştientizare a condiţieiumane cu toate urmările sale, eul s-a studiat pe sine, dar a încercat să plonjeze şi încelălalt, în eul semenului său.

Micile spaime şi stări de alertă declanşate de confruntarea cu acest spectacol nu preaîncântător nu s-au soldat cu stări paralizante, nici cu o invazie de nihilism în filosofie şiliteratură. Dimpotrivă, atât scriitorii clasici, cât şi cei baroci şi-au asumat, fiecare în felullor, misiunea de a instrui şi a moraliza” (Romul Munteanu – Clasicism şi baroc încultura europeană din secolul al XVII-lea, Ed. Univers, Bucureşti, 1981, pp. 400-401).

SINTEZĂ● Fabula exprimă fidel atitudinea moralizatoare și didactică a clasicismului.

● Alegorizarea ideilor impune norme morale, dar și un simbolism cu valenţe pedagogiceși rădăcini în bestiarele medievale.

● Umorul clasicismului este cumpătat, legat direct de scopuri educative.

Dicţionar de scriitoriESOP (Aisop) – fabulist al Antichităţii grecești, despre care se crede că a

trăit în sec. al V-lea î.H. Herodot afirmă că ar fi fost un sclav de origine tracică.

OMUL CLASIC


STUDIU DE CAZ

Omul clasic între datorie ºi pasiune

1. Sarcini de lucru (orientativ)A. Sensul raţiunii în clasicismCitiţi fragmentul extras din Dicţionarul lui A. Marino şi expuneţi ideile.Găsiţi secvenţe care fac apologia raţiunii şi a cumpătării, în textele selectate la

punctul 5 al lecţiei sau în alte scrieri clasiciste.Spuneţi-vă opinia în legătură cu această atitudine a clasicismului.

B. Atitudinea personajelor din Cidul lui Corneille faţă de sensuriledatoriei

Expuneţi subiectul operei.Citiţi fragmentele din Cidul şi rezumaţi concepţia personajelor faţă de datorie.Ele pun onoarea mai presus de sentiment. Analizaţi această idee.Deşi Rodrigue i-a ucis tatăl, Chimène nu pare să aibă resentimente. În ce termeni

pune ea problema răzbunării? Căutaţi secvenţele care ilustrează starea ei de spirit.În societatea contemporană este admisă moraliceşte căsătoria dintre victimă şi

criminal? Care este codul moral al secolului al XVII-lea?Citiţi afirmaţia lui G. Călinescu, expusă mai jos, şi exprimaţi-vă opinia în legătură cu ea.

C. Sentimentele nu se află în acord cu datoria.În ciuda alinierii la principiile aristocratice, afectiv, cei doi eroi resping datoria pe

care o au. Găsiţi secvenţe în care Chimène îşi deplânge situaţia şi îşi exprimă iubireapentru Rodrigue.

Citiţi şi comentaţi fragmentul extras din studiul lui Al. Ciorănescu. În ce senstergiversarea lui Rodrigue accentuează valoarea estetică a operei?

Ce s-ar fi întâmplat dacă Chimène i-ar fi acordat iertarea lui Rodrigue şi n-ar mai ficerut regelui s-o răzbune? Rodrigue şi-ar fi pierdut respectul faţă de ea?

D. Echilibru şi claritateEchilibrul dintre ceea ce se cuvine şi ceea ce simte personajul constituie atitudinea

eroilor din Cidul. Argumentaţi sau respingeţi această afirmaţie.Pictura clasică a beneficiat de pe urma acestei cuminţenii. Comparaţi atitudinea

morală a personajelor lui Corneille cu echilibrul dintre conţinut şi formă într-o picturăclasică (a lui Poussin ori Rembrandt, de exemplu).

E. Regulile guvernează literatura clasică şi de aceea personajele sedeclară adeptele datoriei.

Ce credeţi, regulile sunt bune sau nu? Argumentaţi.Ce spune Descartes despre reguli? (vezi citatul de la punctul 5.)Ce se înţelege prin spirit cartezian?Sunt personajele lui Corneille carteziene? Sunt tributare regulilor? Justificaţi.

OMUL CLASIC


2. Bibliografie teoreticã● Romul Munteanu – Clasicism şi baroc în cultura europeană din secolul al XVII-

lea, Ed. Univers, Bucureşti, 1981.● Adrian Marino – Dicţionar de idei literare, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973

(capitolele „Clasic“, „Clasicismul“, „Clasicitatea“).● Al. Ciorănescu – Barocul sau descoperirea dramei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980

(cap. „Îndoiala înlăturată de voinţă: Corneille“).● Ferdinand Brunetière – Studii de literatură franceză, Ed. Univers, Bucureşti, 1977

(cap. „Filosofia lui Molière“).● G. Călinescu – „Clasicism, romantism, baroc“, în Pagini de estetică, Ed. Albatros,

Bucureşti, 1990.

3. Opere literare care ilustreazã temaNicolas Boileau – Arta poetică; Pierre Corneille – Cidul; Jean Racine – Fedra; Molière

– Tartuffe, Burghezul gentilom; Jean de la Bruyère – Caracterele; Blaise Pascal– Cugetările; René Descartes – Discurs asupra metodei; Jean de la Fontaine – Fabule.

4. O operã reprezentativã pentru temã

PIERRE CORNEILLE(1606-1684) – scriitor francezreprezentativ pentru clasi-cism, în special prin tematicaabordată. El a preluat subiec-tele unor tragedii grecești,fără să respecte întru totulcanoanele acestei specii. Deaceea, mulţi exegeţi ai opereisale sunt de părere că teatrullui se înscrie între tragedie șidramă. În acest sens a scrisOedip, Medeea, Horaţiu, Cinna,Moartea lui Pompei. De aseme-nea, este și creatorul unorcomedii și tragicomedii, pre-cum Mélite, Galeria palatului,Piaţa regală, Iluzia comică (tra-dusă la noi și sub titlul Joculamăgirii).

Tragedia Cidul a fost scrisăîn anul 1636.

Cidulde Pierre Corneille

Actul III, scena 4

CHIMÈNE2

Rodrig, ah, ai dreptate, cu toată vrăjmăşia Nu pot blama pe-acela ce-şi face datoria, Şi-n chinurile mele ce-asupră-ţi se răsfrâng Eu nu te-acuz pe tine; pe mine mă deplâng; Ştiu ce se cheamă cinste şi cum înflăcăreazăAsemenea insultă o inimă vitează.Tu n-ai făcut, fireşte, decât ce se cădea, Dar mi-arătaşi de-asemeni şi datoria mea, Funesta-ţi vitejie mi-arată prin avântu-i Cum îţi răzbuni un tată şi-onoarea cum ţi-o mântui.Aceeaşi râvnă cată la rândul meu să pun Onoarea să mi-o mântui, pe tata să-l răzbun. Aceasta, vai, mă face să fiu nemângâiată!

2 Poetul Ștefan Octavian Iosif a preferat numele din legenda spaniolă despreCid: Ximena, Don Rodrigo, Don Diego etc. În varianta de faţă, am rescrisnumele din drama lui Corneille, pentru a păstra spiritul scrierii acestuia.

OMUL CLASIC


O altă mână dacă m-ar fi lipsit de tată, Găseam, ah, în norocul dorit de-a te vedea Unica alinare ce-o mai puteam avea;Şi-aş fi simţit un farmec în jalea mea cumplită Să-mi zvânţi aceste lacrimi cu mâna ta iubită. Ci caut a te pierde cum l-am pierdut pe el, Această despărţire mă zbuciumă la fel; Cumplita datorie ce inima mi-o rumpe Mă-mpinge la jertfirea vieţii tale scumpe, Căci oricât ţin la tine, Rodrig, nu aşteptaSă simt o laşă milă faţă de crima ta.Şi-oricât iubirea noastră ar vrea să mă reţie, Voi şti să dau dovadă de-aceeaşi bărbăţie; Ca să fii demn de mine, tu n-ai dat îndărăt,La rândul meu vreau demnă de tine să m-arăt.

DON RODRIGUE

Nu pregeta atuncea să faci ce eşti datoare Spre-a împlini o jertfă atât de-nălţătoare! Mândria ta îmi cere viaţa – vin’ şi-o ia! Osânda-mi va fi dulce şi dulce moartea mea! S-aştepţi până ce legea îşi va rosti sentinţa, E să-mi întârzii moartea şi ţie biruinţa.Prea fericit muri-voi, răpus de braţul tău.

CHIMÈNE Taci, dacă-ţi sunt duşmană, nu vreau să-ţi fiu călău, Eu să-ţi ridic viaţa, e cu putinţă oare?Dator eşti să ţi-o aperi, s-o cer eu sunt datoare. Dar între noi e altul judecător suprem,Şi eu am numai dreptul în faţă-i să te chem.

DON RODRIGUE Oricât iubirea noastră ar vrea să te reţie Vei da şi tu dovadă de-aceeaşi bărbăţie. Căci răzbunând un tată alt braţ dacă-mprumuţi, Chimena mea, mă crede, înseamnă să mă cruţi, Cum braţul meu el singur mi-a răzbunat onoarea, Al tău să-ţi dobândească la rându-i răzbunarea!

(trad. de Şt. O. Iosif)

SUBIECTUL PIESEIDon Diègue și contele de

Gormas se află în relaţie debună amiciţie și vor să seînrudească prin căsătoriacopiilor lor. Chimène, fiicacontelui Gormas, și Rodrigue,fiul lui Don Diègue, se iubescși sunt de acord cu deciziapărinţilor. Dar un conflictintervine între cei doi părinţi.Don Diègue, jignit de tatălChimènei, îi cere fiului său să-l răzbune, conform coduluicavaleresc. Acesta își facedatoria, îl provoacă la duel și îlucide pe contele de Gormas.Chimène cere regelui să-irăzbune tatăl, dar cum mauriiatacaseră Spania, Rodriguepleacă la război, de unde seîntoarce glorios și cusupranumele de Cidul. Totuși,regele trebuie să deasatisfacţie Chimènei și îldesemnează pe don Sanche săse dueleze cu victoriosul Cid(Rodrigue), Chimène urmândsă-l accepte ca soţ peînvingător. Rodrigue învinge,iar Chimène își ţine cuvântul.

OMUL CLASIC


5. Secvenþe din scrieri care trateazã tema � „Când mintea se frământă o rimă bună-a prinde,Atunci ca s-o găsească ea lesne se desprinde;Sub jugul raţiunii se pleacă mlădioasă,Şi-n loc s-o strice-o face bogată şi frumoasă.Însă neluată-n seamă devine foarte reaŞi ca s-o prindă, sensul aleargă după ea.Iubiţi, deci, raţiunea şi pentru a-voastre lireDin ea luaţi şi frumosul şi-a artei strălucire.”(Boileau – Arta poetică)

� „Eu drept să-ţi spui, nu face. E firea omeneascăSă mai închidem ochii, să nu ne chinuiască,Să nu privim din ceruri prea aspru şi-ncruntat,Căci chiar înţelepciunea e lucru cumpătat.”(Molière – Mizantropul)

� „Regula XPentru ca mintea să ajungă pătrunzătoare, trebuie deprinsă cu cercetatul acelor lucruri

care au mai fost aflate de alţii, precum şi să străbată cu metodă mai toate meşteşugurile,chiar şi cele mai uşoare, ale oamenilor, şi pe acelea mai ales care desfăşoară şi presupunordine.

Mărturisesc că mintea mea e făcută în aşa chip încât am găsit întotdeauna cea maideplină mulţumire a studiilor nu în ascultarea argumentelor altora, ci în aflarea lor prinsilinţă proprie. Şi deoarece, când eram tânăr, doar acest lucru mă atrăgea spre învăţatulştiinţelor, ori de câte ori vreo carte îmi făgăduia în titlu ceva nou, încercam să văd, înaintede a citi mai departe, dacă nu cumva puteam dobândi ceva asemănător cu ajutorul uneianumite pătrunderi înnăscute a minţii mele şi mă feream cu grijă să nu-mi răpesc, printr-o lectură grăbită, această plăcere nevinovată. Lucrul îmi reuşi de atâtea ori încât mi-amdat seama, până la urmă, că nu mai ajungeam la adevărul lucrurilor prin cercetărinesigure şi oarbe – cum obişnuiesc să ajungă ceilalţi oameni –, adică ajutat de noroc maimult decât de meşteşug; ci că, printr-o îndelungă experienţă, dobândisem reguli sigure,care nu slujeau defel puţin la aceasta şi de care aveam să mă folosesc mai târziu, pentru anăscoci alte reguli noi. Astfel am cultivat cu îngrijire întreagă această metodă,încredinţându-mă că am urmat de la început calea de lucru cea mai folositoare” (RenéDescartes – Reguli de îndrumare a minţii, în Două tratate filosofice, Ed. Humanitas,1992, p. 174).

6. Secvenþe din opere teoretice despre temã � „Frumuseţea personajului se află, în ciuda a tot ce s-ar putea spune, nu în eroismul,

ci în neliniştea sa; şi cel dintâi creşte în proporţie directă cu a doua. Să ne imaginăm căCidul s-ar duce direct să-l omoare pe Conte, fără monolog şi fără nicio ezitare: am distrugeprin aceasta întreg edificiul dramei şi însuşi eroismul său ar fi extrem de sărăcit.

Autorul comite un fel de eroare psihologică, de fiecare dată când termenii antinomieinu par exact echilibraţi. Este posibil ca motivul erorii să nu iasă suficient de puternic înevidenţă, dar este cert că, într-o astfel de situaţie, întreaga semnificaţie a tragediei se

OMUL CLASIC


pierde. Dezechilibrul limitează libertatea eroului şi îl obligă să-şi îndrepte alegerea într-odirecţie determinată cu anticipaţie de cauze străine liberului său arbitru. Drama trebuie,dimpotrivă, să rămână multă vreme nehotărâtă şi în suspensie, iar soluţia ei nu trebuie săfie nici absolut previzibilă, dar nici absolut în afara a ceea ce se aşteaptă.

Să examinăm din nou Cidul. Drama se bazează pe necesitatea ineluctabilă pe care osimte eroul de a-şi apăra onoarea cu arma în mână. Fără această necesitate n-ar existaconflict, şi fără conflict, nu poate exista drama. Dar această necesitate este într-adevăr deneînlăturat? Dacă faptul ar fi sigur, Rodrigue n-ar avea nicio posibilitate de ales: ar mergedirect spre omicid, ca oricare dintre personajele tragediei antice. Dar pentru ca să existecatharsis suntem obligaţi să ne consultăm, să ne întrebăm, să nu fim întru totul de acordcu personajul” (Al. Ciorănescu — Barocul sau descoperirea dramei, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p. 362).

� „Faţa surâzătoare a veacului al XVII-lea este un uriaş efort de depăşire asentimentului tragic de neputinţă, rezultat din confruntarea cu unele evenimente istoriceasemănătoare cu forţa implacabilă a destinului. Nu este vorba doar de surâsul trist alunora din eroii lui Molière, de ostentaţia impertinentă a lui Don Juan sau de spiritulmaliţios şi didactic din fabulele lui La Fontaine” (Romul Munteanu – Clasicism şi barocîn cultura europeană din secolul al XVII-lea, Ed. Univers, Bucureşti, 1981, p. 135).

� „Dogmatizarea raţiunii: recunoaşterea primatului absolut al raţiunii [...] determinăun adevărat mit al omnipotenţei şi infailibilităţii raţionale. De unde o serie întreagă deteorii şi prejudecăţi tipice: spiritul raţional poate reuşi, fără excepţie, în toate genurile;raţiunea e decretată superioară imaginaţiei, ceea ce determină după împrejurărirespingerea categorică sau recuperarea raţională a miraculosului (fantasticului); refuzulcategoric al autorilor, inclusiv antici, care se abat de la norma verosimilului; superio-ritatea bunului-simţ asupra gustului public, punct de maximă tensiune, adevărat clivajteoretic în condiţiile marii presiuni a legii succesului şi a sociabilităţii mondene” (AdrianMarino – Dicţionar de idei literare, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1973, p. 333).

� „Moralitatea clasicului e regească, impecabilă, ridicată pe dignitate umană, peonoarea moderată, fără subtilităţi” (G. Călinescu – „Clasicism, romantism, baroc“, înPagini de estetică, Ed. Albatros, Bucureşti, 1990, p. 116).

DICŢIONAR DE NUME

NICOLAS POUSSIN (1594-1665) – pictor francez, reprezentant al clasi-cismului și adept al picturii raţionale.

HARMENSZ VAN RIJN REMBRANDT (1606-1669) – pictor olandez.RENÉ DESCARTES (1596-1650), pe numele său latinizat Renatus Cartesius,

este un filosof și savant francez care a încercat o sinteză a știinţelor în intenţia de agăsi calea cunoașterii perfecte. Pornind de la ideea că doar Dumnezeu reprezintăînţelepciunea desăvârșită, el este de părere că omului nu-i rămâne decât calearaţiunii; în acest sens, Descartes a emis o teză definitorie pentru sistemul său filo-sofic: cuget, deci exist (cogito, ergo sum). Scrierea cea mai cunoscută – Recurs la metodă.De la numele său s-a format adjectivul cartezian, cu sensul de raţionalist, adept alraţiunii.

4 Manual235x165 OmulClasic - carti. · PDF fileAvarul de Molière (fragment) OMUL CLASIC...

Documents

Transcript of 4 Manual235x165 OmulClasic - carti. · PDF fileAvarul de Molière (fragment) OMUL CLASIC...