UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIŞOARADEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI DIDACTICDisciplina: Psihologia educaţiei (activitate de seminar)

PERSONALITATEA ELEVULUI: STRUCTURĂ

METODE DE CUNOAŞTERE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ

METODE DE AUTOCUNOAŞTERE

I. PERSONALITATEA ELEVULUI: STRUCTURĂ

Temperamentul Aptitudinile CaracterulLatura dinamico-energetică a personalităţii

Exprimă cantitatea de energie de care dispune subiectul şi dinamismul său.Caracteristici:- este o modalitate primordială a personalităţii, observabilă deja de la copilul mic- este o modalitate foarte generală, se manifestă în orice activitate- este maximal constantă, nu se schimbă pe parcursul vieţii- este latura cea mai uşor şi repede constatabilăUn rol principal în determinarea particularităţilor temperamentale îi revine sistemului nervos central.Însuşirile sistemului nervos:

- forţa (energia) = dependentă de substanţele funcţionale ce constituie neuronul.- mobilitatea = exprimată în viteza cu care se consumă şi se regenerează respectivele substanţe funcţionale.- echilibrul = repartiţia egală sau inegală între cele două procese nervoase de bază

Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate următoarele tipuri:

1. tipul puternic neechilibrat excitabil → temperamentul coleric

2. tipul puternic echilibrat mobil → temperamentul

Latura instumental-operaţională a personalităţii

Aptitudinile sunt operaţii superior dezvoltate care mijlocesc performanţe supramedii în activitate. Inaptitudine = posibilităţi minime de a acţiona într-un fel.Rezultatele unei activităţi sunt evaluate şi distribuite pe o scală amplă. Performanţa ce atestă o capacitate trebuie să fie supramedie, abia atunci vorbim de aptitudini.

Caracteristici:- aptitudinile arată ce poate individul, nu ce ştie el - se demonstrează prin reuşita în activităţi- pe o bază ereditară aptitudinea se construieşte prin exersările prilejuite de activitate, deci, se dobândeşte- oricât de dezvoltată ar fi, o aptitudine nu poate asigura singură succesul într-o activitate

Clasificarea aptitudinilor1. După gradul de

complexitate: - simple (elementare), se sprijină pe un mod omogen de operare sau funcţionare

Ex. simţul ritmului, memoria muzicală, fidelitatea memoriei,

Latura relaţional- valorică a personalităţii

În sens larg, caracterul este un mod de a fi, un ansamblu de particularităţi psiho -individuale, ce apar ca trăsături ale unui „portret ” psihic global.

În sens restrâns, caracterul este un ansamblu de însuşiri privind relaţiile pe care le întreţine subiectul cu lumea şi valorile după care el se conduce.

Caracteristici:- este un ansamblu de

atitudini valori - se defineşte prin valorile

după care se călăuzeşte individul

- nu este înnăscut, se formează pe parcursul vieţii ca urmare a integrării individului într-un sistem de relaţii sociale

- se formează şi se afirmă prin participarea tuturor judecăţilor de valoare (ce este bun, ce este rău), subiectul fiind responsabil şi apreciat potrivit comportamentului său

- este o instanţă de

1

sangvinic3. tipul puternic echilibrat

inert → temperamentul flegmatic

4. tipul slab (luat global) → temperamentul melancolic

Carl Yung a descris tipurile:- introvert = orientat,

predominant, spre lumea internă

- extravert = orientat, predominant, spre

lumea externă H.J.Eysenck luând în considerare nivelul de stabilitate/instabilitate stabileşte următoarele tipuri:Extravertul instabil-colericulExtravertul stabil – sangvinicul Intovertul stabil – flegmaticulIntrovertul instabil - melancolicul

concentrarea atenţiei- complexe sunt formate din

aptitudini simple, dar nu prin însumare, ci ca sinteză.

Ex. aptitudinea muzicală2. După sfera de

aplicabilitate, aptitudinile complexe pot fi:

- speciale = mijlocesc eficienţa activităţii

într-un anumit domeniuex. aptitudinea pedagogică, sportivă, muzicală

- generale = cele utile pentru majoritatea domeniilorex. spiritul de observaţie, inteligenţa

control şi valorificare a temperamentului

- trăsăturile de caracter le apreciem după modul în care subiectul se raportează la activităţi

- la formarea caracterului contribuie trebuinţele umane, motivele, sentimen- tele, convingerile, idealul, concepţia despre lume

- este expresia întregului sistem al personalităţii

Temperamentul Aptitudinile CaracterulNu implică anumite valori.

Nu există temperamente bune sau

rele, inferioare sau superioare.

Portrete temperamentale

Colericul este inegal în

manifestări, neliniştit şi agitat.

Conduita lui este greu de anticipat,

acţionează sub impulsul unor

scopuri de mare însemnătate. Este

plin de iniţiativă, foarte comunicativ,

bun organizator, orientat spre

prezent şi viitor.

Sangvinicul este temperamentul

bunei dispoziţii, al adaptabilităţii

promte şi economicoase. Nu se

avântă în acţiuni riscante. Ştie să

renunţe fără să sufere prea mult,

trece cu uşurinţă de la o activitate

la alta. Nu este ambiţios, dar nici

pasiv, indiferent.

Este echilibrat emoţional, stabileşte

uşor relaţii cu oamenii, dar este

superficial şi inconsecvent.

Aptitudinea care a provocat cel mai

mare interes din partea psihologilor

este inteligenţa.

Inteligenţa desemnează atât

aptitudini şi cunoştinţe practice, cât

şi aptitudini generale.

Teoria genetică a lui Piaget

menţionează că inteligenţa se

dezvoltă în etape şi are la bază

adaptarea individului la mediul

înconjurător.

Teoria psihometrică vede

inteligenţa ca o aptitudine generală

rezultată din combinarea, într-o

anumită măsură, a mai multor

aptitudini specifice.

Testele de inteligenţă cuprind

diverse sarcini care permit

compararea performanţelor cu cele

ale altor indivizi similari (aceeaşi

vârsă şi sex).

Persoanele retardate mintal sunt

cele care au coeficientul de

inteligenţă situat sub valoarea de

50, iar cele supradotate intelectual

Componentele de bază ale

caracterului sunt atitudinea

stabilă şi trăsătura voluntară.

Atitudinea = modalitate de

raportare la o clasă generală

de obiecte sau fenomene prin

care subiectul se orientează

selectiv şi autoreglează

preferenţial.

Clasificare:

- atitudini faţă de societate şi

faţă de ceilalţi oameni

ex. sinceritatea, cinstea,

altruismul, spiritul de

răspundere, egoismul,

laşitatea, linguşeala

- atitudini faţă de activitatea

desfăşurată

ex.disciplina, sârguinţa,

spiritul de iniţiativă, lenea,

neglijenţa, rutina,

dezorganizarea

- atitudini faţă de propria

2

Flegmaticul este extrem de

meticulos. Dispune de un fel de

răbdare naturală, este lent şi

neobişnuit de calm în tot ceea ce

face. Se adaptează foarte greu la

situaţii noi, este înclinat spre rutină.

Leagă mai greu prietenii, nu

exagerează nici în autoapreciere,

nici în aprecierea altora.

Melancolicul are un tonus scăzut

şi reduse disponibilităţi energetice.

Manifestă o autoexigenţă

exagerată, este hipersensibil,

deosebit de sentimen- tal şi

interiorizat. Are dificultăţi în

adaptarea socială. Este pesimist,

anxios, sobru, liniştit.

– peste 130.

Atât mediul cât şi ereditatea

influenţează inteligenţa.

persoană

ex. modestia, încrederea

în sine, spiritul autocritic,

îngâmfarea, aroganţa,

sentimen- tul inferiorităţii

3

II. METODE DE CUNOAŞTERE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA ŞCOLARĂ

Cunoaşterea elevului este absolut necesară întrucât procesul de predare nu se desfăşoară la întâmplare, ci avându-se în vedere cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi individuale ale acestuia. Profesorul are datoria de a-şi adapta strategiile şi metodele de predare-învăţare în raport cu aceste particularităţi. De asemenea, este necesar ca el să posede informaţii referitoare la interesele şi aptitudinile elevilor pentru a le potenţa în mod corespunzător şi a le direcţiona spre un domeniu în care ele să fie dezvoltate şi valorificate atât în favoarea elevului, cât şi a societăţi.Metoda defineşte calea, itinerarul, structura de ordine sau programul după care se reglează acţiunile practice şi intelectuale în vederea atingerii unui scop.

1.Observaţia- este cea mai veche şi mai simplă metodă deoarece perceperea senzorială inclusiv măsurarea presupuse de observaţie sunt acţiuni mai uşor de întreprins decât montajul: modificarea variabilei într-un lot în raport cu alt lot martor solicitat de experiment. Ea îşi propune o inventariere a realităţii psihice concretizate în vorbire, acţiuni, expresii emoţionale etc. Conţinutul său îl constituie:

- simptomatica stabilă- trăsăturile bioconstituţionale (înălţime, greutate, fizionomie etc.);- simptomatica labilă- debitul verbal, vocea, limbajul şi calităţile lui: claritate, corectitudine, precizie etc.

Clasificare:a) după obiectivul urmărit: integrală, când urmăreşte persoana în ansamblu şi selectivă, când vizează

cunoaşterea parţială;b) după timpul alocat observării: longitudinală, are în vedere personalitatea ori psihicul în mod evolutiv şi

transversală, atunci când urmăreşte să surprindă educatul integral sau doar o manifestare a sa într-un moment determinat;

c) după modul în care se realizează: directă - când educatorul urmăreşte cu proprii ochi educatul sau clasa şi indirectă- când cu ajutorul unui mijloc tehnic înregistrează faptele ca apoi să le urmărească.Asemenea observaţii se consemnează într-un „caiet de observaţii”. Notăm cu scopul de a studia şi

cunoaşte ca apoi să intervenim operativ în formarea educatului.2.Autoobservaţia (autoaprecierea sau autoevaluarea)- include demersurile efectuate de subiectul invitat să relateze explicit şi deliberat aspecte referitoare la diferite domenii. În cele mai multe cazuri metoda este un compromis între ceea ce este individul şi ceea ce ar dori el să fie. Ea întregeşte observarea şi exprimă imaginea de sine a elevului.Forme de realizare a autoevaluării:

a) tehnica C.S.D.- prin care se solicită subiectului să scrie trei răspunsuri succinte la întrebarea: „Cine sunteţi dumneavoastră?”. Răspunsurile pot fi extrem de variate şi constituie o sursă deosebită de informaţie;

b) scara autocentrării- metoda oferă o măsurare unică a satisfacţiei unei persoane în raport cu situaţia sa în viaţă. Se porneşte de la a-i cere subiectului un enunţ referitor la „modul ideal sau optim de viaţă”. Răspunsul: sănătate, avere eventual bani, satisfacţii diverse, fericire domestică. În continuare i se solicită să descrie cel mai rău mod de viaţă pentru el (sărăcia, boala, dependenţa, degradarea morală). Având acum extremele lumii sale reale i se cere să se imagineze pe sine pe o scară, undeva între extrema cea mai bună sau cea mai rea pe scara stabilită. Întrebarea poate varia: unde se află acum, unde s-ar afla, unde crede că va fi peste un an pe această scară. Metoda oferă imaginea suferinţei, fericirii sau speranţei subiectului;

c) alte metode 3.Experimentul

Deşi din anumite puncte de vedere experimentul seamănă cu observaţia şi oricum presupune observaţii, el are totuşi trăsături proprii. Se poate aprecia că experimentul este mai complex. Spre deosebire de observator, cel

4

care experimentează nu se mai mulţumeşte cu urmărirea fenomenelor în desfăşurarea lor firească, ci le creează pentru a verifica ipotezele stabilite. Există două tipuri de variabile implicate: variabila independentă- cea care acţionează asupra subiectului, o ţinem sub control şi o modificăm cum dorim şi variabila dependentă- cea pe care o urmărim, ne interesează ca să le sesizăm variaţiile în raport cu anumite condiţii. Etape:1. Observarea2. Formularea ipotezelor3. Experimentarea propriu-zisă4. Prelucrarea şi interpretarea datelor.Clasificare: -experimentul natural- se desfăşoară în condiţii fireşti (în clasă, familie), -experimentul ştiinţific sau de laborator- se efectuează în condiţii speciale- laboratoare, săli special amenajate cu aparatură corespunzătoare.4.Convorbirea sau interviul - constă în organizarea unor discuţii cu educatul în raport cu ceea ce vrea educatorul să obţină de la partenerul de dialog. Realizarea convorbirii presupune existenţa unui cod comun de comunicare, a unui referent comun- obiectul comunicării- şi a unui context- situaţie obiectivă în care are loc intercomunicarea. Intervievatorul trebuie să dispună de perspicacitate, flexibilitate în gândire, o bună stăpânire a temei discutate, el trebuie să fie un bun ascultător şi să prezinte capacitatea de a formula întrebări adecvate în vederea obţinerii informaţiilor dorite. Interviul sau convorbirea pot fi: structurate ori complet nestructurate.5.Chestionarul- este una din metodele frecvent utilizate în recoltarea informaţiilor. În general, prin chestionar se înţelege o metodă de cercetare care constă într-o serie de întrebări. Are avantajul că poate fi aplicat unui număr mare de subiecţi concomitent. Putem obţine informaţii cu privire la comportament, aspiraţii, interese, idealuri, atitudini şi alte variabile psihice ale subiectului. Alături de chestionarele “speciale” care sunt bine structurate şi se limitează la o singură temă se folosesc şi chestionare “omnibus” prin care se obţin informaţii despre mai multe teme între care nu există legături directe.

În funcţie de întrebările implicate în chestionar, acestea pot fi: chestionare cu întrebări închise (la sfârşitul cărora sunt enunţate răspunsurile din care cei chestionaţi aleg ceea ce le place) şi chestionare cu întrebări deschise (subiectul poate formula singur răspunsul care furnizează un material mult mai bogat decât în cazul întâi).

După modul de aplicare, cele mai simple chestionare pedagogice sunt cele administrate în clasă deşi răspunsurile pot fi perturbate de obiceiurile elevilor de a sufla şi copia. Superioare sunt chestionarele administrate individual, în laborator şi supravegheate permanent. Din motive economice se poate recurge însă şi la chestionare publicate în ziare, expediate prin poştă, realizate pe baza unei convorbiri telefonice sau prin Internet.6.Anamneza- este o metodă ce vizează investigarea directă a unui subiect, fie a persoanelor din preajma sa, în scopul dobândirii unor informaţii cu privire la antecedentele sale familiale, personale.7.Analiza documentelor personale- documentele personale includ orice rezultat oral sau scris elaborat în afara oricărei constrângeri care aduce intenţionat sau neintenţionat informaţii cu privire la viaţa psihică a subiectului, dinamica acesteia. Exemple de documente personale: autobiografia, jurnalul intim, scrisorile, chestionarele cu întrebări deschise, compunerile- toate redactate la persoana I- cărora li s-ar mai adăuga biografia şi studiul de caz.8. Testele psihologice- care nu pot fi aplicate şi interpretate decât de psiholog dar de ale căror rezultate vă puteţi folosi şi voi în anumite condiţii, în procesul de instruire-educare. Testele sunt, potrivit Asociaţiei Internaţionale de Psihotehnică, probe standardizate, care implică o sarcină de îndeplinit, identică pentru toţi subiecţii examinaţi, cu o tehnică precisă de apreciere a succesului sau eşecului sau de notare numerică a reuşitei. Cerinţele unui test bine construit sunt:- standardizarea (probele din care se compune testul să fie aceleaşi pentru toţi elevii examinaţi), - validitatea (să corespundă scopului propus), - fidelitatea (acelaşi test utilizat de mai mulţi profesori asupra aceluiaşi subiect să ducă la aceleaşi rezultate),- etalonare (probele să fie administrate unui număr mare de subiecţi).Clasificarea testelor se face în funcţie de:

a) numărul subiecţilor: individuale sau colective;b) materialul utilizat: verbale ori nonverbale:c) procesele psihice: de memorie, de atenţie, de inteligenţă etc.d) de personalitate: de aptitudini, temperament, caracter etc.e) de cunoştinţe.

9. Tehnicile sociometriceDeşi seamănă cu chestionarele şi testele, tehnicile sociometrice sunt relativ mai riguroase. Întrebările din

care se compune un chestionar sociometric au un caracter preferenţial, vizează obţinerea unor informaţii asupra sentimentelor celor mai puternice ale elevului, se referă la alegeri (Cu care dintre colegii tăi ai vrea să stai în aceeaşi bancă?) respingeri (Cu cine nu ai vrea să stai în bancă?) sau percepţii (Cine crezi că te-a ales să stai cu el în aceeaşi bancă?).

5

10. Fişa psihopedagogică (anexa 1) este un instrument practic, care permite sistematizarea informaţiilor privind personalitatea elevului, care serveşte drept centralizator al tuturor datelor de care profesorul dispune. În fişă vor fi înscrise date culese din documentele şcolare sau obţinute pe baza observaţiilor şi convorbirilor cu elevul, cu pro-fesorii, a vizitării copilului la domiciliu, a tuturor informaţiilor obţinute de la părinţi, de la colegi şi de la oricare altă persoană. Pentru a avea o imagine mai clară, considerăm necesară prezentarea schematică a structurii fişei psihopedagogice.1. Datele de identitate ale elevului2. Rezultatele la învăţătură3. Explicarea rezultatelor prin: - condiţii de sănătate; condiţii familiale; însuşiri psihice; condiţii social-economice4. Imaginea elevului în clasa de elevi5. Rolul elevului în clasa de elevi6. Perspective. Condiţii de reuşită.7. Recomandări psihopedagogice11. Harta psihologică (anexa 2)

6

III. METODE DE AUTOCUNOAŞTERE

„Întrebările simple sunt cele mai profunde.Unde te-ai născut?Unde este casa ta?Unde vei merge? Ce faci? Gândeşte-te la toate acestea din când în când şi observă cum se modifică în timp răspunsul tău. R.Bach

1. CUNOAŞTEREA PRIN INTERMEDIUL GRUPULUI

1.1. EXERCIŢII INTRODUCTIVE DE INTERCUNOAŞTERE ŞI RELAXARE

 - utilizate în primele ore la începutul activităţilor de grup pentru realizarea unui climat favorabil desfăşurării activităţii propuse.

1.1.1. POSTER

Materiale necesare: ilustraţii, imagini din reviste (3 x nr. elevilor), coli A3 şi A4, creioane, lipici, casetofon.Aşezăm imaginile pe o bancă din mijlocul clasei. Fiecare elev îşi scrie numele pe o coală de hârtie, îşi alege 2-3 imagini şi îşi face un "poster". În timp ce sună muzica, elevii se plimbă prin clasă ţinându-şi posterul în mână. Când muzica este oprită se formează perechi, fiecare elev prezentându-şi posterul. După câteva minute se pune din nou muzică şi se reia jocul, formându-se de fiecare dată perechi noi. În final, elevii îşi ocupă locurile în cerc. Vom pune următoarea întrebare: Cine ştie să ne spună ceva despre (numim un elev din clasă)? Ceilalţi vor spune ce anume au aflat în timpul discuţiilor în perechi despre elevul în cauză. După aceea numim un alt elev şi jocul continuă astfel.

1.1.2. ALITERAŢII CU NUME

Cerem elevilor sa se gandeasca la o caracteristica proprie, pozitiva care sa inceapa cu acelasi sunet cu care incepe prenumele lui, de ex. Carla cea curioasa, Sorin cel saritor. Acest exercitiu se poate propune si in urmatoarea varianta: elevul care se prezinta intra in mijlocul cercului si alaturi de numele compus prezinta si o miscare caracteristica. Urmatorul elev intra si el in cerc, repeta numele si gestul colegului / colegei , isi prezinta propriul nume si propriul gest s.a.m.d.

1.1.3. INTERVIU

Formam perechi. Partenerii incearca sa afle cat mai multe informatii despre celalalt intr-un timp dat (5-6 minute). Putem desemna anumite teme pentru realizarea interviului: interesele, caracteristicile principale, hobby-uri etc. Este important, ca ambii parteneri sa aiba rol de intervievat si reporter.In final, partenerii prezinta grupului ceea ce au aflat in cursul interviului despre celalalt.

1.1.4. DISCURSUL LA O PETRECERE

Elevii se adună în cerc şi-şi imaginează că sunt la o petrecere. Îşi închipuie că au în mână un pahar cu suc. Unul câte unul, studenţii ridică mâna şi rostesc un discurs laudativ la adresa lor. După fiecare discurs, elevii se prefac că sorb din paharul cu suc („Nu vreau să mă laud dar...”).

7

1.2. DEZVOLTAREA CAPACITĂŢILOR DE AUTOAPRECIERE ŞI DE APRECIERE A CELUILALT

1.2.1. ASEMANARI SI DEOSEBIRI

În introducere explicam obiectivul acestui joc: prin exercitiu se cauta asemanari si deosebiri dintre elevii clasei. Împartim clasa in triade, fiecare grup va primi o fisa de lucru care este completata in comun. Cerem elevilor sa nu se refere doar la aspecte fizice, ci sa incerce sa afle lucruri noi despre ei.Dupa completarea fiselor, grupele se vor prezenta pe rand in fata celorlalti. În final putem afisa fisele in clasa pentru a putea fi consultate mai bine.

Trei lucruri care ne plac:

1. 

2. 

3. 

Trei lucruri care nu ne plac:

1. 

2. 

3. 

Ceea ce ne deosebeste:

Numele: 

Sunt altfel, pentru ca: 

Numele: 

Sunt altfel, pentru ca: 

Numele: 

Sunt altfel, pentru ca: 

1.2.2. ASA MA VEDE

Cerem elevilor sa se gandeasca la un adult considerat simpatic si la unul antipatic (fara sa se mentioneze numele acestora). Dupa aceea ii rugam sa schiteze cum i-ar caracteriza pe ei aceste persoane si sa-si imagineze o discutie intre cei doi adulti despre propria lor persoana. In a doua parte a activitatii in mod benevol unii elevi prezinta discutia imaginara. În discutia finala se pune accent pe diferente, pe factorii care influenteaza formarea parerii despre ceilalti.

1.2.3. SUNT CA... / NU SUNT CA...Cerem elevilor sa continue urmatoarele propozitii alegand cate un exemplu din domeniile date:

1. Sunt ca (o planta), (un animal), (un fenomen al naturii), (un obiect).

2. Nu sunt ca (o planta), (un animal), (un fenomen al naturii), (un obiect). Se poate propune si varianta in care cerem o scurta explicatie a alegerii facute, de ex. Sunt ca (o

8

planta), pentru ca...

1.2.4. "ARBORELE GENEALOGIC"

Obiective: constientizarea influentei directe sau indirecte a familiei asupra destinului personal.Fiecare elev isi creeaza arborele genealogic. Experienta acestei etape este discutata prima data in perechi, apoi in grup. În cadrul discutiei in grup profesorul orienteaza discutia spre: constientizarea unor aptitudini, atitudini faţă de viaţă, muncă, oameni care se regasesc la mai multi membrii, identificarea acelei / acelor persoane care au un rol important în dezvoltarea personală.

1.2.5. ŞCOALA MEA

Obiective: constientizarea motivelor ce stau la baza multumirilor respectiv nemultumirilor personale legate de scoala. Se poate realiza si un clasament in functie de frecventa aparitiei aspectelor pozitive şi negative. Discutia finala este orientata asupra motivatiei care sta la baza multumirilor / nemultumirilor elevilor..

9

1.2.6. FEREASTRA LUI JOHARI

-elaborat de psihologii Joseph Luft si Harrington Ihgham, ilustreaza rolul important al activitatilor de grup, al grupului in general, in dezvoltarea cunoasterii de sine, grupul reprezentand un reper important in autocunoastere.

Luand in considerare cele doua dimensiuni, conform ferestrei JOHARI - personalitatea, comportamentul pot fi impartite in patru spatii: a. spatiul deschis, ce contine trasaturile, comportamentele noastre perceptibile, cunoscute si de ceilalti; b. spatiul ascuns, care contine emotiile, ideile, comportamentele, faptele pe care le ascundem in mod voit de ceilalti; c. spatiul orb, care contine modalitatile proprii de comportare, faptele noastre de care noi nu suntem constienti, dar altii le pot observa; d. spatiul necunoscut, de care nu suntem nici noi constienti, nici altii si care poate fi identificat cu inconstientul. Limitele / granitele dintre cele patru spatii nu sunt fixe. in cadrul activitatilor de grup acesta ofera o imagine in oglinda individului, iar prin constientizarea limitelor si prin primirea de feed-backuri creste spatiul deschis si se dezvolta cunoasterea de sine a persoanei (vezi anexa 1).

10

1.2.7. FORTELE CARE INFLUENTEAZA VIAŢA MEA

Obiective: constientizarea factorilor ce au un rol esential in viata lorFiecare elev deseneaza pe o coala de hartie cercul vietii. Coordonatorul de activitate propune ca intr-o prima faza sa se gandeasca la acei factori care au rol important in viata lor, care le influenteaza deciziile etc. Se pot chiar enumera cativa factori, de ex. familie, scoala, prieteni, clubul sportiv etc. Dupa cateva minute de gandire, fiecare elev, in mod individual va imparti cercul in mai multe sectoare (asemenea unui tort) - in functie de "fortele vietii lui". Se formeaza grupuri mici, in care se prezinta aceste cercuri. Teme propuse pentru discutia finala: cum se manifesta aceste forte atunci cand se pune problema deciziilor legate de viitor in general, cum se schimba rolul acestor sfere in timp, etc.

Ex:

 

1.2.8. STELE (investigarea valorilor)

Cerem elevilor sa se gandeasca la urmatoarea problema: Daca ar putea sa "ia de pe cer" / sa aduca trei (se poate propune alt numar) stele, pe care le-ar alege: Steaua Iubirii, Steaua Puterii, Steaua Sanatatii, Steaua Bogatiei, Steaua Stiintei, Steaua Prieteniei, Steaua Fericirii sau alte stele?Putem forma grupuri din elevii care au pe primul loc aceeasi alegere, sau in mod aleator. În aceste grupuri mici se prezintă și se argumentează alegeri.

1.2.9. EVANTAIUL DEPRINDERILOR PERSONALE I

Deprinderile sunt secvente automatizate de actiune sau activitate care se formeaza prin exercitiu. Într-o prima faza completeaza chestionarul in forma autoevaluarii (AE), apoi - cere unui coleg sa te caracterizeze si el (E). În ultima faza compara aceste evaluari, calculandu-se diferentele (dif.E). Evaluarea frecventei manifestarii fiecarei deprinderi se face pe o scala de la 1 la 7 (1- manifestari foarte rare ale deprinderii; 7- manifestari foarte frecvente ale deprinderii).

Deprinderi interpersonale AE E dif. E

 Comunicare

 C1  a vorbi in grup

 C2  a vorbi scurt si concis

 C3  a vorbi energic

 C4  a gandi inainte de a vorbi

 C5  a ramane la subiect

11

 C6  a fi atent la altii

 Observare

 O1  a observa tensiunea intr-un grup

 O2  a observa daca tema de discutie intereseaza pe  celalalt/ceilalti

 O3  a descifra sentimentele altora

 O4  a intelege reactia altora la manifestarile mele

 O5  a observa daca celalat/ceilalti evita o tema

 Rezolvare de problem

 RP1  a pune o problema

 RP2  a cere o parere, o solutie

 RP3  a da solutii

 RP4  a evalua critic o situatie

 RP5  a rezuma o discutie

 RP6  a trage o concluzie

 Colaborare

 CL1  a realiza un accord

 CL2  a fi convingator

 CL3  a sustine pe cineva

 CL4  a exprima stima fata de celalalt

 CL5  a colabora

 Reactii emotionale

 RE1  a suporta tensiunea, stresul

 RE2  a suporta conflictele

 Reactii interpersonal

 RI1  a accepta competitia

 RI2  a fi dominant in discutii

 RI3  a avea incredere in altii

 RI4  a ajuta pe altii

 Autorealizare

 A1  a ma afirma

 A2  a-mi apara interesele

 A3  a cere parerea altora despre mine

 A4  a face autocritica

12

1.3. EXERCITII DE INCHEIERE SI EVALUAREActivitatile de grup sunt de obicei finalizate cu un scurt exercitiu de destindere-relaxare si / sau evaluare.

1.3.1. TELEFONUL

Un elev isi "suna" (imitand gestul specific) un coleg, fara a-i spune insa numele. Poate relata o scurta intamplare din activitatea din acea zi, cateva caracteristici despre care au aflat in acea zi etc. Pe baza acestora colegul vizat se poate recunoaste (anuntand grupul) dupa care el este cel care continua jocul s.a.m.d. Se propune la inceput ca fiecare sa "sune" un coleg care inca nu a fost in joc.

1.3.2. DISPOZIȚIO-METRU

Coordonatorul afiseaza o plansa care este impartita in trei segmente: multumit, indiferent, nemultumit (pot fi modificate semnele, de ex. soare, putin innorat, innorat). Fiecare participant deseneaza / lipeste o bulina colorata in campul adecvat dispozitiei lui.

1.3.3. "METEOROLOGIE DE GRUP: Eu - Tu - El/Ea - Noi - Voi - Ei/Ele"

Fiecare elev formuleaza cate o propozitie pentru fiecare pronume personal, care sa se refere la activitate din acea zi sau la viata grupului in general (de ex. Eu am descoperit ceva nou despre mine. Tu pari un pic obosit. El a facut un desen foarte reusit. Noi suntem...).

1.3.4. SURPRIZA

Elevii sunt aşezaţi într-un cerc şi li se spune că într-o cutie este un lucru deosebit şi special. Fiecare elev este invitat să vadă acel lucru « secret« astfel încât el să se reflecte în oglinda care este aşezată în cutie. Cursanţilor li se spune să nu spună colegilor care este lucrul special pe care l-au văzut în cutia magică. 

13

2.1. TIPURI DE INTERESE

Putem vorbi de anumite tipuri de interese, cum ar fi: tipul inventiv, tipul directiv, tipul realist, tipul metodic si cel social. Care este combinatia (ex. social-metodic, realist-directiv) care ti se potriveste? Argumenteaza-ti raspunsul!

Daca esti Iti place Esti Poti avea succes ca

INVENTIV sa lucrezi in situatii nestructurate (fara reguli bine stabilite si sarcini foarte exacte) folosind imaginatia si creativitatea

expresiv, idealist, original, independent, intuitiv,imaginativ

cercetator, analist, fotograf, actor etc.

DIRECTIV sa influentezi sau sa conduci pe altii cu spirit de aventura, ambitios, energic, extravertit, increzator cu propria persoana

manager de resurse umane, diriginte de santier, producator de filme, bucatar-sef etc.

REALIST sa lucrezi cu obiecte, instrumente si masini

perseverent, practic, realist, indemanatic

functionar, controlor de trafic aerian, operator film, lacatus etc.

METODIC sa realizezi lucrurile in detaliu sau sa urmezi instructiuni

constiincios, grijului, eficient, ordonat, perseverent, practic

contabil, asistenta medicala, librar, agent de asigurari etc.

SOCIAL sa informezi, sa pregatesti, sa formezi, sa ai grija de altii

convingator, cooperant, prietenos, grijului, amabil, rabdator, intelegator

receptioner, terapeut, agent de voiaj, profesor, preot etc.

2. METODE DE AUTOCUNOAŞTERE FĂRĂ SUPORTUL GRUPULUI

2.2. EVANTAIUL DEPRINDERILOR PERSONALE

Bifează deprinderile pe care consideri că le ai.

Miscari ale corpului:

Coordonare motorie

Rapiditate

Rezistenta la efort fizic

Forta fizica

Utilizarea mainilor:

Dexteritate digitala

Operativitate, dexteritate manuala

Asamblare

II

Coordonarea oamenilor:

Luarea deciziilor

Supervizare

Initiativa

Confruntare

Planificare

Organizare

Utilizarea simturilor:

Discriminare auditiva

Discriminare cromatica

14

Ajustare

Construire

Reparare

Atentie la detalii:

Conformare dupa instructiuni

Verificare

Inregistrare

Sortare

Utilizarea numerelor:

Numarare

Calculare

Masurare

Estimare

Planificare bugetara

Rationament numeric

Comunicarea cu altii:

Citit

Scris

Vorbit

Vorbit in public

Ascultare

Investigare

Explicare

Persuasiv

Negociator

Discriminarea formelor

Perceptie spatiala

Gandire logica:

Cercetare

Analiza

Sinteza

Sprijin altora:

Servire

Tratament

Cooperare

Consiliere

Predare

Creativitate:

Imaginatie

Inventiv, creativ

Proiectare

Experimentare

Desenare, pictare, sculptare

Realizare spectacole

Scriere, compunere

2.3. APTITUDINILE CARE ÎMI ASIGURĂ SUCCESUL !

Aptitudinile (abilitatile) sunt insusiri relativ stabile ale personalitatii, care conditioneaza realizarea cu succes a diferitelor activitati (intelectuale, artistice, stiintifice, organizatorice, sportive, tehnice, manuale etc.) aptitudinea generala de invatare - intelegi instructiunile unui joc, gandesti inainte de a actiona, evaluezi corect lucrurile

si evenimentele, intelegi explicatiile care ti se dau in diferite situatii etc. aptitudinea verbal - intelegi semnificatia fiecarui cuvant dintr-un text, dai informatii clare si precise, comunici idei si

opinii, citesti si scrii fluent, inteligibil, faci sinteza unui text etc. aptitudinea numerica - utilizezi numere, faci calcule matematice repede, utilizezi cele patru operatii matematice de

baza fara erori, calculezi repede banii pe care trebuie sa ii dai pentru cumparaturile efectuate, faci masuratori corecte etc.

15

coordonarea ochi-mana - introduci cu usurinta ata in ac, utilizezi foarfecele cu usurinta, arunci la tinta corect, asamblezi piesele unui mecanism sau joc, desenezi linii drepte, modelezi din plastilina sau argila diferite forme, bati cuie cu ciocanul fara sa te lovesti peste degete sau sa indoiesti cuiele etc.

aptitudinea de a lucra cu documente - gasesti greselile de tipar intr-o carte, cauti nume si numere de telefon in cartea de telefoane, transcrii fara greseli materiale scrise si cifre, cauti date dintr-un tabel, realizezi situatii statistice si rapoarte etc.

reprezentarea spatiala - rezolvi probleme de geometrie, iti imaginezi cum arata o cutie in plan, apreciezi marimile si distantele intr-o fotografie, copiezi un desen, realizezi lucruri pe baza unor schite etc.

dexteritatea manuala - utilizezi tirbusonul, prinzi mingea sau obiectele mici aruncate, curatirea obiectelor mici, manuirea ghidonului bicicletei, manipularea unor unelte ca foarfecele, surubelnita, utilizarea veselei, a paharelor fara a le sparge etc.

Gandeste-te le aceste aptitudini! Pe care le stapanesti intr-o masura mai mare. Ordoneaza-le in functie de nivelul lor de dezvoltare!

1.

2.

3.

4.

5.

6.

2.4. PORTRETUL MEU

parerea mea despre mineEU SUBIECTIV

Sunt...

parerea mea despre eul meu idealEU IDEAL

As dori sa fiu...

parerea altora despre mineEU OBIECTIV

Altii ma considera...

activ pasiv activ pasiv activ pasiv

deschis inchis deschis inchis deschis inchis

prietenos neprietenos prietenos neprietenos prietenos neprietenos

binevoitor rauvoitor binevoitor rauvoitor binevoitor rauvoitor

informat neinformat informat neinformat informat neinformat

politicos nepoliticos politicos nepoliticos politicos nepoliticos

amabil ursuz amabil ursuz amabil ursuz

sigur nesigur sigur nesigur sigur nesigur

distractiv plicticos distractiv plicticos distractiv plicticos

cinstit necinstit cinstit necinstit cinstit necinstit

important neimportant important neimportant important neimportant

sensibil insensibil sensibil insensibil sensibil insensibil

curajos fricos curajos fricos curajos fricos

matur imatur matur imatur matur imatur

influentabil autonom influentabil autonom influentabil autonom

16

optimist pesimist optimist pesimist optimist pesimist

2.5. TEHNICA SWOT

-iniţialele de la cuvintele din limba engleză strengths= puncte tari, weakness= puncte slabe, opportunities= oportunităţi, threats= ameninţări. Identificarea a cît mai multe puncte tari în personalitatea sa, a două sau trei puncte slabe pe care ar dori să le diminueze, a oportunităţilor din mediu pe care se poate baza în dezvoltarea personală, a ameninţărilor ce ţin de mediul extern şi care pot periclita formarea unei stime de sine pozitive.

Matricea SWOT personală

ASPECTE POZITIVE (+) ASPECTE NEGATIVE (-)

   EU

1. Puncte tari/strenghts

 2. Slabiciuni - Puncte slabe/weaknesses

MEDIU

3. Oportunitati / Opportunities 4. Amenintari / Threats

17

Patru variante ale ”ferestrei lui Johari”

Eu

Alţii

1. Persoana transparentă 2. Elefantul într-un magazin de porţelanuri

Cer feedback

18

LUMINA ZILEI ZONA ÎNTUNECATĂ

FAȚA ASCUNSĂ NECUNOSCUTUL

ZONA ÎNTUNECATĂ

LUMINA ZILEI

Cer feedback

Dau feedbackDau feedback

Dau feedback

3. Anchetatorul 4. Broasca ţestoasă

Acestea sunt patru tipuri extreme, ca repere faţă de care oricine se va putea situa, în funcţie de context.

1. Persoana transparentă: ascunde foarte puţine lucruri în relaţiile cu ceilalţi. În consecinţă, ceilalţi fac mai puţine interpretări. Intenţiile şi opiniile acesteia sunt clare pentru toată lumea. Dacă ne descoperim mai mult în faţa celorlalţi, în relaţiile apropiate, jocurile de manipulare şi de putere vor fi, probabil, mai puţin prezente.

2. Elefantul într-un magazin de porţelanuri: persoana, în interacţiunile ei cu ceilalţi are mai ales tendinţa de a spune ce crede despre despre grup, de a-şi exprima opiniile în legătură cu subiectele în discuţie, nepreocupându-se să ceară informaţii, ceea ce îl face să pară insensibil la ceea ce pot gândi ceilalţi sau că nu ascultă ce îi spun ceilalţi participanţi.

3. Anchetatorul: persoana are tendinţa de a chestiona, de a solicita multiple informaţii de la ceilalţi, neîmpărtăşindu-şi impresiile, pe care le păstrează în faţa ascunsă. Intervenţiile sale în grup vor fi de genul: ”Ce gândiţi despre aceasta?”, ”Cum aţi fi procedat dacă aţi fi fost în locul meu”, ”Ce impresii aveţi despre grup?”. El vrea să ştie cum se situează ceilalţi, înainte de a lua o atitudine. De accea săgeata reprezentând cerinţa de feedback este lungă, în timp ce cea care reprezintă emiterea de feedback este scurtă.

4. Broasca ţestoasă: reprezintă persoana care ştie destul de puţine lucruri despre ea însăşi şi despre care şi grupul ştie destul de puţine. Este persoana care face figură de observator în cadrul grupului, de tăcut, şi care cere şi oferă foarte puţine informaţii. În cadrul grupului respectiva persoană apare drept misterioasă, deoarece e dificil de situat, nicio atitudine faţă de ceilalţi nefiind transparentă. Este numit broască ţestoasă pentru că, din cauza carapacei sale, nu se poate exterioriza, împiedicându-i în acelaşi timp pe ceilalţi să pătrundă în intimitatea ei. Într-o situaţie de grup, menţinerea unei astfel de carapace necesită o foarte mare doză de energie pentru a contracara curiozitate grupului, energie care este folosită în acest caz, pentru a menţine sistemul închis, nu pentru autoexplorare şi pentru deschiderea către ceilalţi.

19

FAŢA ASCUNSĂ NECUNOSCUTUL

Cer feedback

Dau feedb.

Cer feedback

Dau feed.

Dau feed.

ANEXA 1

ANEXA 2

BIBLIOGRAFIE Cosmovici, A., Iacob, L., 1999, Psihologie şcolară, Ed. Polirom, Iaşi; Sălăvăstru, D., 2004, Psihologia educaţiei, Ed. Polirom, Iaşi; Guilane-Nachez, É., 2003, Şansa e de partea ta: Metode şi tehnici de autocunoaştere,

Ed. Polirom, Iasi; Druţă,   Maria Elena , 2006, Cunoaşterea elevului, Ed. Aramis, Bucureşti.

20