16

CAP. III. ETAPELE CERCET ĂRII EDUCA ŢIONALE

UNITĂŢI DE CONŢINUT :

• Cercetarea – proces secvenţial

• Etapa pregătitoare

• Etapa desfăşurării cercetării

• Etapa finalizării cercetării

OBIECTIVE: Prin studierea acestui capitol se urmăreşte:

- formarea unei viziuni integrale asupra demersului investigaţional;

- cunoaşterea operaţiilor şi a specificului fiecărei etape în parte.

III.1. CERCETAREA – proces secvenţial

Pentru a obţine efectele ameliorative dorite, cercetarea trebuie să fie un demers

deliberat, sistematic, ce presupune parcurgerea unor etape specifice, de altfel, oricărei

activităţi educaţionale: proiectare – organizare – realizare – evaluare. Asupra fazelor /

etapelor unei cercetări în literatura de specialitate întâlnim multe referiri dintre care

menţionăm varianta filosofului şi pedagogului american John Dewey, care, în esenţă, a

fost preluată şi acceptată păstrându-şi actualitatea (a se vedea Viorel Nicolescu, “J.

Dewey, Trei scrieri despre educaţie”, E.D.P., Bucureşti, 1977):

1. Investigaţia începe din cauza unei nevoi manifeste, a unei dorinţe generale de

cunoaştere, a unui succes sau insucces particular.

2. Problema este formulată de o manieră mai precisă, sarcina este clarificată pe deplin. Se

ştie ce se doreşte, care este scopul, la ce problemă se va da răspuns. De fapt, la început

apar la suprafaţă o întreagă serie de probleme şi se impune ierarhizarea lor.

3. Se adună observaţiile care pot contribui la rezolvarea problemei; se examinează

literatura de specialitate, sunt consultaţi experţii; se caută sursele de informare, se

solicită sfaturi, se iau note, se fac încercări de reprezentare grafică.

4. Apar structuri mai fondate, estimări, încercări de explicare, ipoteze. Acestea sunt

primele ipoteze de lucru.

5. Pentru a verifica aceste ipoteze se elaborează un plan de observare sau de

experimentare în care adeseori se disting două stadii:

- o investigaţie preliminară pe un număr mic de subiecţi;

- o investigaţie pe un eşantion reprezentativ.

6. Se trece apoi la explorarea logică şi statistică a rezultatelor. Se relevă consecinţele.

7. Se încearcă traducerea concluziilor într-un principiu general.

17

8. Se înregistrează rezultatele într-un ansamblu ordonat al cunoştinţelor noastre.

9. Rezultatele sunt puse la dispoziţia practicienilor.

În linii mari s-au p ăstrat aceşti paşi în realizarea oricărei cercetări, paşi care

constituie astăzi trei mari etape:

1. etapa de pregătire a cercetării

2. etapa efectuării cercetării

3. etapa finalizării cercetării.

III. 2. Etapa pregătitoare III.2.1. Definirea problemei presupune formularea unor răspunsuri la

întrebările “Ce cercetăm?” şi “De ce?” .

Alegerea temei ce va fi supusă cercetării trebuie să se facă prin raportarea la

următoarele criterii:

• este actuală în realitatea educaţională;

• sesizează situaţii problematice, disfuncţionalităţi;

• necesită noi clarificări, verific ări, îmbunătăţiri;

• este reprezentativă pentru o categorie mai mare de persoane / contexte;

• este originală, aduce contribuţii noi în temă;

• formularea temei este precisă, clară delimitând zona de interes dintr-o

problematică mai amplă;

• permite optimizarea, ameliorarea, clarificarea;

• are suport teoretic suficient pentru fundamentare;

• este relevantă o prioritate pentru a evita falsele probleme sau imitaţia;

• este bine argumentată, motivată;

• adecvată experienţei şi competenţelor cercetătorului.

Delimitarea problemei investigate este momentul iniţial al oricărei cercetări fiind

deosebit de important dar şi de dificil. Important pentru c ă de modul în care vom

formula problema va depinde metodologia rezolvării ei. Dificil pentru c ă această fază

solicită effort creator, calitatea şi valoarea cercetării depinzând în bună măsură de felul

în care a fost pusă problema.

Iată de ce unii cercetători susţin că este mai dificil să descoperi problema decât să o

rezolvi.

18

III.2.2. Documentarea trebuie să răspundă la întrebarea cheie : “În ce

stadiu de cunoaştere se află problema supusă cercetării?” , evidenţiind aspectele

rezolvate şi pe cele încă nesoluţionate, sau care mai permit îmbunătăţiri.

Recomandăm în acest sens următorii pa şi:

• identificarea surselor de informare (căr ţi, studii, articole, recenzii, materiale

diverse) prin:

- studierea cataloagelor sistematice de articole şi căr ţi ale bibliotecilor,

mai ales ale celor specializate (Biblioteca Centrală Pedagogică –

Bucureşti);

- studiul indicilor bibliografici anuali ai revistelo r de specialitate;

- studiul publicaţiilor informative editate de Biblioteca Centrală

Pedagogică

- studiul bibliografiilor pe teme existente la Biblioteca Centrală

Pedagogică (sau care pot fi întocmite la cerere);

- studiul cataloagelor informatizate ale bibliotecilor.

• alcătuirea bibliografiei tematice, pe categorii de surse;

• cunoaşterea lucrărilor fundamentale ale domeniului investigat;

• documentare selectivă în două direcţii:

- extragerea din lucrările cu caracter general numai a elementelor

pertinente pentru problema studiată;

- concentrarea asupra studiilor ce prezintă fie date rezultate din

cercetările experimentale, fie probleme metodologice ale cercetării în

domeniul respectiv.

• fi şarea, ordonarea, sistematizarea ideilor, argumentelor;

• evidenţierea explicită a aspectelor diferit soluţionate;

• alcătuirea unui plan prealabil al problemei studiate.

Documentarea nu trebuie să se limiteze doar la planul teoretic, de aceea

recomandăm şi studiul realit ăţii educaţionale concrete care poate întregi imaginea de

ansamblu asupra problemei cercetate.

19

III.2.3. Formularea ipotezei şi a obiectivelor cercetării va aduce

răspunsuri la întrebarea “Ce este posibil de rezolvat, ce contribuţii pot fi aduse în

tema aleasă?”

Recomandări:

• formularea ipotezei în termeni probabili;

• să depăşească cunoştinţele existente asupra problemei;

• să poată fi confirmată sau infirmată;

• să poată fi transformată în teorie prin verificare şi generalizare;

• să determine formularea unor obiective operaţionale pentru cercetare;

• să dirijeze întreg sistemul metodologic al investigaţiei;

• să poată fi perfecţionată pe măsură ce se definesc ulterior variabilele, criteriile,

etapele cercetării.

III.2.4. Stabilirea metodologiei va răspunde la întrebarea “Cum se verifică

ipoteza?” şi presupune o detaliere a cadrului organizatoric şi acţional al

cercetării prin:

• selectarea metodelor şi tehnicilor adecvate tipului de cercetare;

• elaborarea sau adaptarea instrumentelor de investigaţie;

• stabilirea eşantionului;

• stabilirea variabilelor, factorilor implica ţi;

• precizarea contextului şi a timpului în care se va realiza cercetarea;

• stabilirea tehnicii de consemnare a datelor;

• stabilirea succesiunii paşilor investigaţiei.

III.2.5. Elaborarea proiectului de cercetare sintetizează etapele anterior

parcurse prin punerea în corelaţie a celor mai importante elemente. Proiectul

poate avea următoarea structură generală:

1. Problema cercetată: definire, importan ţă, actualitate teoretică şi practică,

scopul urmărit, motiva ţia personală a alegerii temei.

2. Sinteza ideilor privind stadiul cunoaşterii problemei în literatura de

specialitate: aspecte rezolvate, aspecte nesoluţionate satisfăcător, conturarea

poziţiei personale faţă de acestea, anticiparea aspectelor posibil de realizat

individual.

3. Ipoteza şi obiectivele cercetării .

20

4. Metodologia cercetării pentru toate fazele sale, cu detaliile semnificative:

durată, etape şi subetape, factori antrenanţi, variabile, eşantion, acţiuni

specifice pe etape, metode, tehnici şi instrumente de investigaţie.

5. Precizarea modalităţilor de verificare (posttest) a rezultatelor şi de valorificare

a cercetării.

III.3. Etapa de efectuare a cercetării

Dacă paşii anteriori au fost parcur şi urmează o etapă la fel de importantă ce

constă în aplicarea proiectului de cercetare elaborat. Concret se pot realiza următoarele

operaţii:

• antrenarea factorilor vizaţi în cercetare;

• introducerea schimbărilor / m ăsurilor ameliorative stabilite;

• acumularea datelor semnificative (despre variabile, efecte, condiţii,

comportamente, opinii, dificultăţi ş.a.);

• consemnarea propriilor opinii critice;

• realizarea evaluărilor ini ţiale, pe parcurs, finale şi după anumite intervale.

Etapa efectuării cercetării este mult uşurată dacă în prealabil s-a elaborat un

proiect de cercetare coerent, complet şi în oarecare măsură flexibil, lăsând posibilitatea

adaptărilor sau modificărilor survenite în derularea propriu-zisă a investigaţiei.

III. 4. Etapa finaliz ării cercetării

Succesul întregului demers investigaţional depinde de această ultimă etapă care

trebuie să valorifice la maximum eforturile investite şi potenţialul obţinut în urma

derulării primelor dou ă etape. În esenţă acţiunile unui cercetător în această ultimă fază

se vor orienta către:

• analiza, sinteza şi prelucrarea datelor obţinute:

- ordonarea datelor pe obiectivele cercetării;

- efectuarea de analize comparative sau cauzale;

- identificarea datelor semnificative pentru fiecare obiectiv;

- stabilirea valorii datelor prin metode de prelucrare cantitative sau

calitative.

21

• interpretarea rezultatelor şi elaborarea concluziilor prin argumentare şi

raportare la obiectivele cercetării.

• efectuarea de generalizări pe date suficiente, semnificative şi în comparaţie

cu baza teoretică de plecare

• formularea de recomandări, completări, restructur ări sau propuneri pentru

ameliorarea – optimizarea domeniului investigat

• transpunerea tuturor operaţiilor parcurse şi a datelor obţinute într-un

material ce poate lua forme diverse: referat de cercetare, studiu tematic,

articol, comunicare ştiin ţifică, lucrare metodico-ştiin ţifică pentru obţinerea

gradului didactic I, lucrare de absolvire/diplomă/licenţă, teză de doctorat,

volum tematic.

Oricare ar fi varianta aleasă, ţinuta ştiin ţifică a redactării şi prezentării cere respectarea

unor norme specifice de conţinut dar şi de formă:

- logică internă, stil organizat riguros, structurare specifică;

- utilizarea şi indicarea corectă a bibliografiei;

- prezentarea explicită, succintă, coerentă;

- prezentare metodologiei utilizate în cercetare;

- prelucrarea şi interpretarea datelor în raport cu obiectivele;

- argumentarea confirmării sau infirm ării ipotezei;

- formularea explicită a aplicabilităţii rezultatelor şi a contribuţiei personale;

- aşezarea datelor în pagină;

- respectarea ponderii teorie-practică;

- prezentarea probelor şi a datelor în anexe;

- respectarea limbajului ştiin ţific adecvat în redactare şi prezentare;

- respectarea unor criterii de ordin estetic şi deontologic.

22

SINTEZĂ :

A. Pregătirea cercetării

1. Alegerea problemei de cercetat

• sesizarea apariţiei unei probleme de investigat

2. Documentarea

• inventarierea datelor existente în literatura de

specialitate, evaluarea stadiului atins în cercetarea temei,

etc.

3. Stabilirea ipotezei şi a obiectivelor cercetării

4. Stabilirea metodologiei cercetării

5. Întocmirea proiectului de cercetare

B. Desfăşurarea cercetării

6. Aplicarea proiectului elaborat şi urmărirea rezultatelor obţinute

• inserţia noului, înregistrarea şi culegerea datelor

cercetării

C. Finalizarea cercetării

7. Prelucrarea şi interpretarea datelor. Elaborarea concluziilor .

8. Valorificarea cercetării

• elaborarea lucrării metodico-ştiin ţifice, comunicării

ştiin ţifice,articol, studiu, etc.

• implementarea soluţiilor în practica educaţională .