350
2
Salut. Am văzut că e ti în căutare de colaboratori pen tru blog. De i nu sunt interesat ș ș să fiu b logger "full-time", am i eu o poveste de spus. Este despre un an greu la ș medicină i plata primei taxe, despre frustrare, depresie i mon tri personali. Sper să ș ș ș nu te superi dacă prefer să îmi păstrez anonimatul. Sunt student în anul . A m a!uns să plătes c taxa de colarizare în urma unui al ș doilea an tumultuos. Este minunată cruzimea niversului în unele momente, dureros umorul negru al vie ii. #entru mine studiile au avut întotdeau na prioritate. A u fost cel ț mai important lucru al vie ii mele mărunte. A m început facultatea cu dreptu l. Am luat ț ex amenul d e admitere cu n ot ă ma re, de i a fi pu tut intra ca olimpic . Am înv ă at cu ș ș ț plăcere i pasiune, bursa de merit a fost o recompensă binevenită, c$iar dacă nu ș neapărat n ecesară. %nforma ia în sine a fost o motiva ie suficientă. Am fos t unul din ț ț primi i studen i ai anului, un loc binemeritat, a îndră zni să spun . ț ș &ici anul ' nu se anun a a fi mult mai greu dec(t primul. &u ar fi putut fi mai ț greu. )$iar dacă materia a fost mai multă, mai dificilă, pasiunea mea pentru medicină ar fi fă cut o plă cere din ceea ce al ii ar fi con sider at o corvoadă . *i-a fi ț ș păstrat locul de cinste în clasament. A fi continuat pe c ărarea pe care o vedeam clar ș înaintea mea, dreaptă i însorită. ș *i-a plăcut să cred că am deplin control asupra propriului viitor, asupra cursului vie ii mele. *ă obi nuisem să cre d că nu po t fi înge nunc$eat, că sunt ca o ț ș săgeată ce nu po ate fi dusă de v(nt, deviată d e pe traiectul său spre intă. *ă ț min eam fără să tiu. ț ș Aveam să aflu, la înc eputul iernii, că nu aveam drep tate. )ursul unei vie i nu ț este tot timpul previzibil, ci poate fi alterat de lucruri ce nu ne stau sub control. Am fost for at să văd ceea ce mi-am asc uns singur. &eprevăzutul mi-a desc$is oc$ii. &u ț am vrut să văd că sunt, ca oricine altcineva, slab, dependent de al ii. &u am crezut ț că starea altora o poate afecta pe a mea. &u vreau să intru în multe detalii legate de ceea ce s-a înt(mplat, pentru că încă doare. După aproape doi ani, încă doare de parcă s-ar fi înt(mplat ieri. *ă tem că durerea nu va păli nicic(nd+ Am început să văd. edeam că sunt singur. e deam că pasiunea me a pentru medicină a fost doar o mască sub care se ascundea dragostea de un statut acela de student eminent. edeam că nu am pe nimeni alături. dată ce ai vă zut fa a ascunsă ț sub masc ă, acea mască nu mai are ac eea i strălucire. Am lăs at-o moale c u ș învă atul. *-am izolat de oameni i mai mult. A fi acceptat tenta ia drogurilor, a ț ș ș ț alcoolului, dar abia dacă aveam cu ce-mi cumpăra m(ncare. /ntr- un singur moment, via a mea a fost întoarsă, sc$imbată ireme diabil. )ărarea mea a încetat să mai fie ț însorită, iar înaintea mea nu pu team vedea nici p(nă la prima c otitură. Am realizat că, de i pierdusem tot ce am avut, nu pierd usem mult. #entru că ș nu avusesem dec(t o dorin ă superficială, pe care îmi clădisem via a. 0ealizarea că ț ț o singură dorin ă amăr(tă, aspira ia de a avea un st atut, er a tot ce mă definea ca ț ț persoană m-a zdrobit complet. Spr e sf(r itu l ier nii reu isem de !a s ă mă adun, c$iar dacă numa i pu in. ș ș ț Sesiunea d e iarnă trec use, iar printr-un noroc incredibil reu isem să nu pic nici un ș examen. 1ursa era, în mod cert, pierdută. 1ursa, acel simbol al eminen ei, urma să ț revin ă altcuiv a. #arte a cea mai înf rico ătoar e a experi en ei a fost real izare a că, dac ă ș ț o in la fel încă un semes tru, voi fi pierde i locul bugetat. #lata taxei ar fi fost o ț ș problemă. A urmat un al doilea semestru în care am încercat să îmi revin. Am renun at la ț a mai absenta, am înc ercat să în vă , dar mă sim eam c ople it. #e ntru p rima dată, ț ț ș
description
O poveste de 2 bani despre un om de 2 bani.
Transcript of 350
Salut. Am vzut c eti n cutare de colaboratori pentru blog. Dei nu sunt interesat s fiu blogger "full-time", am i eu o poveste de spus. Este despre un an greu la medicin i plata primei taxe, despre frustrare, depresie i montri personali. Sper s nu te superi dac prefer s mi pstrez anonimatul.
Sunt student n anul 4. Am ajuns s pltesc taxa de colarizare n urma unui al doilea an tumultuos. Este minunat cruzimea Universului n unele momente, dureros umorul negru al vieii. Pentru mine studiile au avut ntotdeauna prioritate. Au fost cel mai important lucru al vieii mele mrunte. Am nceput facultatea cu dreptul. Am luat examenul de admitere cu not mare, dei a fi putut intra ca olimpic. Am nvat cu plcere i pasiune, bursa de merit a fost o recompens binevenit, chiar dac nu neaprat necesar. Informaia n sine a fost o motivaie suficient. Am fost unul din primii studeni ai anului, un loc binemeritat, a ndrzni s spun.Nici anul 2 nu se anuna a fi mult mai greu dect primul. Nu ar fi putut fi mai greu. Chiar dac materia a fost mai mult, mai dificil, pasiunea mea pentru medicin ar fi fcut o plcere din ceea ce alii ar fi considerat o corvoad. Mi-a fi pstrat locul de cinste n clasament. A fi continuat pe crarea pe care o vedeam clar naintea mea, dreapt i nsorit.Mi-a plcut s cred c am deplin control asupra propriului viitor, asupra cursului vieii mele. M obinuisem s cred c nu pot fi ngenuncheat, c sunt ca o sgeat ce nu poate fi dus de vnt, deviat de pe traiectul su spre int. M mineam fr s tiu.Aveam s aflu, la nceputul iernii, c nu aveam dreptate. Cursul unei viei nu este tot timpul previzibil, ci poate fi alterat de lucruri ce nu ne stau sub control. Am fost forat s vd ceea ce mi-am ascuns singur. Neprevzutul mi-a deschis ochii. Nu am vrut s vd c sunt, ca oricine altcineva, slab, dependent de alii. Nu am crezut c starea altora o poate afecta pe a mea. Nu vreau s intru n multe detalii legate de ceea ce s-a ntmplat, pentru c nc doare. Dup aproape doi ani, nc doare de parc s-ar fi ntmplat ieri. M tem c durerea nu va pli nicicndAm nceput s vd. Vedeam c sunt singur. Vedeam c pasiunea mea pentru medicin a fost doar o masc sub care se ascundea dragostea de un statut: acela de student eminent. Vedeam c nu am pe nimeni alturi. Odat ce ai vzut faa ascuns sub masc, acea masc nu mai are aceeai strlucire. Am lsat-o moale cu nvatul. M-am izolat de oameni i mai mult. A fi acceptat tentaia drogurilor, a alcoolului, dar abia dac aveam cu ce-mi cumpra mncare. ntr-un singur moment, viaa mea a fost ntoars, schimbat iremediabil. Crarea mea a ncetat s mai fie nsorit, iar naintea mea nu puteam vedea nici pn la prima cotitur.Am realizat c, dei pierdusem tot ce am avut, nu pierdusem mult. Pentru c nu avusesem dect o dorin superficial, pe care mi cldisem viaa. Realizarea c o singur dorin amrt, aspiraia de a avea un statut, era tot ce m definea ca persoan m-a zdrobit complet.Spre sfritul iernii reuisem deja s m adun, chiar dac numai puin. Sesiunea de iarn trecuse, iar printr-un noroc incredibil reuisem s nu pic nici un examen. Bursa era, n mod cert, pierdut. Bursa, acel simbol al eminenei, urma s revin altcuiva. Partea cea mai nfricotoare a experienei a fost realizarea c, dac o in la fel nc un semestru, voi fi pierde i locul bugetat. Plata taxei ar fi fost o problem.A urmat un al doilea semestru n care am ncercat s mi revin. Am renunat la a mai absenta, am ncercat s nv, dar m simeam copleit. Pentru prima dat, simeam c materia depete nivelul meu de nelegere. Renunasem la sperana de a mai nelege ceva.Sesiunea de var a fost dezastruoas: dou examene picate, restul promovate la limit. Era clar c voi fi nevoit s pltesc taxa de colarizare. Mi-am dat seama c, totui, nu m gndisem nc s renun la facultate. Am realizat c vechile mele idealuri nu erau moarte, ci doar puin adormite. tiind c nu mi permit s pltesc taxa, a fost clar ce am de fcut.Aveam s nu mi mai plng de mil. Aveam s accept turnura pe care o luase viaa mea i s ncerc s remediez ce se poate. Aveam s mi petrec toat vara muncind din greu pentru civa bnui, ct s acopr mcar o parte a taxei. Aveam s continuu. Aveam s nving circumstanele.Dup o var de munc i destui bani ctigai pentru a-mi plti prima arj, am nceput anul 3. Eram un nou om. M simeam ca la nceput, ns diferit. Am acceptat c idealul meu a rmas acelai, la fel de superficial i de mrunt ca nainte, ns motivaia avea o alt surs.tiam, totui, c nu sunt stabil. tiam c vor fi momente ce m-ar ngenunchea din nou, i tiam c momentul n care va trebui s predau banii muncii peste var va fi unul din ele. tiam c trebuie s fiu tare. La urma urmei, nu fceam dect s-mi rscumpr slbiciunea.Iat c a venit i ziua cea mare: ziua n care trebuia s pltesc. Mi-am fcut timp s ajung la casierie ntr-o pauz de dou ore ntre cursuri. Natura parc lucra mpotriva mea. Aveam impresia c mi rde n fa. Soarele strlucea, era o zi senin i cald pentru un sfrit de octombrie. Lumea se plimba, lipsit de griji, n timp ce mie mi tremurau genunchii. De team? De furie? Nu a putea spune de ce. Poate de ambele. Poate de nici una. Dup 20 de minute de ateptat la coad, am intrat. Cu ochii n podea, m ndrept ctre ghieu i i spun doamnei de acolo c vreau s mi pltesc taxa, ntinzndu-i documentele care trebuiau.Doamna mi rspunde: Trei lei cincizeci.Cum trei lei cincizeci?, ntreb. mi ridic privirea din pmnt i vd c la ghieu nu era o doamn, ci un monstru de 50 de metri, un crustaceu imens din paleolitic. I-am spus: Nu-i dau trei lei cincizeci, al dracului monstru din Loch Ness! Du-te la munc, nu mai ceri!. Deja eram furios. Era a treia oar n acea zi cnd mi cerea bani.
