DREPT INTERNAȚIONAL PUBLIC I

Conf.univ.dr. Jana MAFTEI

UNIVERSITATEA „DANUBIUS”

DIN GALAŢI

FACULTATEA DE DREPT

3. DREPTUL TRATATELOR INTERNAŢIONALE

3.3. ÎNCHEIEREA ŞI INTRAREA ÎN VIGOARE A TRATATULUI

Conținutul cursului

1. Noţiuni introductive de drept internațional public

2. Izvoarele dreptului internaţional public

3. Dreptul tratatelor internaţionale

4. Principiile fundamentale ale dreptului internaţional contemporan

5. Subiectele dreptului internaţional public

6. Teritoriul în dreptul internaţional

3. DREPTUL TRATATELOR INTERNAŢIONALE

3.1. Definiţia, clasificarea şi funcţiile tratatului

3.2. Elementele tratatului internaţional

3.3. Încheierea şi intrarea în vigoare a tratatului

3.4. Rezerva la tratatul internaţional

3.5. Efectele tratatului

3.6. Aplicarea tratatului în spaţiu şi timp

3.7. Încetarea efectelor tratatului

3.8. Interpretarea tratatelor

ÎNCHEIEREA TRATATELOR

- ansamblul tuturor procedurilor, activităţilor care

conduc la formarea tratatului și intrarea sa în

vigoare.

Etapele încheierii tratatelor

- i) negocierea și adoptarea textului tratatului

- ii) semnarea

- iii) exprimarea consimţământului

I) NEGOCIEREA ȘI ADOPTAREA TEXTULUI

TRATATULUI

- este faza în care se redactează, se elaborează şi se adoptă textul tratatului;

- negocierile se poartă între statele care urmează să devină părți la tratat, numite „state negociatoare”;

- potrivit art. 2 litera e) din Convenția de la Viena din 1969, prin expresia „stat care a participat la negociere”, se înţelege un stat care a participat la elaborarea şi adoptarea textului tratatului;

- adoptarea textului tratatului constă în fixarea formei și conținutului său, care astfel este considerat definitiv;

- chiar dacă adoptarea textului unui tratat se face cu consimțământul statelor participante la elaborarea sa (art.9 din Convenția de la Viena din 1969), această etapă nu include exprimarea voinței statelor respective de a se lega necondiționat prin tratat

II) SEMNAREA ÎN VEDEREA AUTENTIFICĂRII

TEXTULUI

Autentificarea textului tratatului se face prin mai multe metode:

semnare definitivă, semnare ad referendum, parafarea textului,

semnare amânată, act final;

Potrivit art.10 din Convenția de la Viena din 1969: textul unui tratat

este stabilit ca fiind autentic şi definitiv:

„a) respectându-se procedura prevăzută în acest text sau convenită

de statele participante la elaborarea tratatului sau,

b) în lipsa unei atare proceduri, prin semnarea ad referendum sau

parafarea, de către reprezentanţii acestor state, a textului tratatului

sau a actului final al unei conferinţe în care textul a fost

încorporat”;

III) EXPRIMAREA CONSIMŢĂMÂNTULUI STATULUI

DE A DEVENI PARTE LA TRATAT

.” - prin semnare (când tratatele dobândesc forță juridică prin aceasta, potrivit voinței

părților, statele exprimând astfel că doresc să fie legate prin tratatul încheiat); Art.12 din Convenția de la Viena din 1969, „consimţământul unui stat de a fi legat printr-un tratat se exprimă prin semnătura reprezentantului acestui stat: a) când tratatul prevede că semnătura va avea acest efect; b) când este stabilit pe o altă cale că statele care au participat la negociere conveniseră că semnătura va avea acest efect, sau c) când intenţia statului de a conferi semnăturii acest efect rezultă din deplinele puteri ale reprezentantului său sau a fost exprimată în cursul negocierii

- prin ratificare, aprobare, acceptare (art.14); ratificarea este actul organului de stat competent prin care acesta conferă forță juridică obligatorie tratatelor semnate de

plenipotențiarii lor; alin.2 al art. 14 stabilește că exprimarea consimțământului unui stat de a fi legat printr-un tratat se realizează prin acceptare sau aprobare în condiţii

asemănătoare acelora care se aplică ratificării; se consideră că acceptarea ar constitui o procedură mai simplă și mai rapidă, care permite unui stat să-și asume obligații convenționale, fără a fi necesară procedura constituțională internă a ratificării

- prin aderare (art.15), ca procedură prin care un stat, care nu a participat la negocierea

unui tratat deschis își exprimă consimțământul de a deveni parte la acesta printr-o declarație unilaterală.

DEPLINELE PUTERI

Abilitarea de a purta negocieri și de a semna tratate

internaționale aparține unor persoane împuternicite în acest

sens de state printr-un document denumit „depline puteri”.

Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor definește deplinele

puteri în art.2 alin.1 litera c)

ACT DIPLOMATIC EMIS DE AUTORITATEA COMPETENTĂ A

UNU STAT, PRIN CARE SUNT DESEMNATE UNA SAU MAI

MULTE PERSOANE ÎMPUTERNICITE SĂ REPREZINTE

STATUL PENTRU NEGOCIEREA, ADOPTAREA SAU

SEMNAREA UNUI TRATAT, PRIN EXPRIMAREA DE A DEVENI

PARTE LA TRATAT SAU PENTRU A ÎNDEPLINI ALT ACT CU

PRIVIRE LA ACESTA

DEPLINELE PUTERI

„1. O persoană este considerată ca reprezentând un stat pentru adoptarea sau autentificarea textului unui tratat sau pentru a exprima consimţământul unui stat de a se lega printr-un tratat dacă: a) prezintă deplinele puteri cuvenite;sau b) rezultă din practica statelor interesate sau din alte împrejurări că aveau intenţia de a considera această persoană ca reprezentând statul în acest scop şi a nu pretinde prezentarea de depline puteri. 2. În virtutea funcţiilor lor şi fără a fi obligaţi să prezinte depline puteri, sunt consideraţi ca reprezentând statul lor: a) şefii de stat, şefii guvernelor şi miniştrii afacerilor externe, pentru toate actele referitoare la încheierea unui tratat; b) şefii de misiune diplomatică, pentru adoptarea textului unui tratat ce se încheie între statul acreditant şi statul acreditar; c) reprezentanţii acreditaţi ai statelor la o conferinţă internaţională sau pe lângă o organizaţie internaţională ori pe lângă un organ al acesteia, pentru adoptarea textului unui tratat în această conferinţă, organizaţie sau organ.” (Art.7 din Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor)

Capacitatea deplină de a încheia tratate aparţine subiectului principal de drept internaţional – STATUL.

(art.6, Convenţia de la Viena din 1969)

Capacitatea limitată de a încheia tratate este determinată de:

statutul de neutralitate – împiedică statul respectiv să încheie tratate cu caracter militar;

situaţia statul federal - când capacitatea de a încheia tratate revine în majoritatea cazurilor federaţiei şi numai rareori revine statelor competente;

organizaţiile internaţionale - au capacitatea de a încheia tratate potrivit actelor constitutive în domeniile de competenţă special determinate;

naţiunile şi popoarele care luptă pentru eliberare; calitatea de subiect de drept internaţional se manifestă numai în anumite domenii, iar în timp se exercită până la dobândirea independenţei şi a creării statului nou, care va beneficia de personalitate juridică internaţională deplină;

Vaticanul - poate încheia tratate care ţin de domeniul religios.

CAPACITATEA DE A ÎNCHEIA TRATATE

PRINCIPIULUI LIBERTĂŢII FORMELOR - tratatele pot fi

încheiate nu numai în forma scrisă, ci şi verbală, fără ca valoarea lor

juridică să fie afectată.

„Faptul că prezenta Convenţie nu se aplică nici acordurilor internaţionale încheiate între state sau alte subiecte de drept internaţional ori între aceste alte subiecte de drept internaţional şi nici acordurilor internaţionale care nu au fost încheiate în formă scrisă, nu aduce vreo atingere:

- valorii juridice a unor asemenea acorduri;

- aplicării la aceste acorduri a tuturor regulilor enunţate în prezenta Convenţie, cărora ar fi supuse în temeiul dreptului internaţional independent de Convenţie;

- aplicării Convenţiei la relaţiile dintre state, reglementate prin acorduri internaţionale, la care sunt părţi şi alte subiecte de drept internaţional.”

(art.3 din Convenţia de la Viena din 1969 privind dreptul tratatelor)

FORMA TRATATELOR

INTRAREA ÎN VIGOARE A

TRATATELOR

Tratatele bilaterale

- la data semnării, dar numai

dacă aceasta îndeplineşte şi

funcţia de a exprima

consimţământul statului de a deveni parte la tratat;

- la data schimbării ori

depunerii instrumentelor de ratificare.

Tratatele multilaterale

la un anumit termen

după depunerea unui

anumit număr de

instrumente de ratificare

sau aderare.

INTRAREA ÎN VIGOARE A

TRATATELOR

Art. 24 din Convenția de la Viena din 1969: „un

tratat intră în vigoare la data şi după modalităţile ce

s-au fixat prin dispoziţiile sale sau prin acord între

statele care au participat la negociere”.

Dacă tratatul nu conține astfel de dispoziții „un

tratat intră în vigoare de îndată ce consimţământul

de a fi legat prin tratat a fost stabilit pentru toate

statele care au participat la negociere”.

ÎNREGISTRAREA TRATATELOR Art.102 Carta O.N.U. - obligația statelor de a înregistra

tratatele sau acordurile internaționale la Secretariatul

O.N.U.

Neînregistrarea tratatelor nu afectează forța lor

obligatorie pentru părți, ci doar opozabilitatea lor față de

terți.

Art.80 Convenția de la Viena din 1969 - „după intrarea

lor în vigoare, tratatele sunt trimise Secretariatului

Organizaţiei Naţiunilor unite spre înregistrare sau clasare

sau înscrierea în repertoriu, după caz, precum şi spre

publicare”.

DEPOZITAR Statele participante la încheierea tratatului desemnează un depozitar - unul sau mai multe state, o

organizaţie internaţională sau principalul funcţionar administrativ al unei asemenea organizaţii.

Art.77 din Convenție – FUNCŢIILE DEPOZITARULUI

a) asigură păstrarea textului original al tratatului şi a deplinelor puteri care i s-au încredinţat;

b) întocmeşte copii certificate pentru conformitate cu textul original şi orice alte texte în alte

limbi, care pot fi cerute prin tratat şi le comunică părţilor la tratat precum şi statelor având

calitatea de a deveni părţi;

c) primeşte toate semnăturile tratatului, primeşte şi păstrează toate instrumentele, notificările şi

comunicările relative la tratat;

d) examinează dacă o semnătură, un instrument, o notificare sau o comunicare referitoare la

tratat este în bună şi cuvenită formă şi, după caz, atrage atenţia statului în cauză asupra

chestiunii;

e) informează părţile la tratat şi statele având calitatea de a deveni părţi asupra actelor,

notificărilor şi comunicărilor referitoare la tratat;

f) informează statele având calitatea de a deveni părţi la tratat despre data la care a fost primit

sau depus numărul de semnături sau de instrumente de ratificare, acceptare, aprobare sau

aderare cerute pentru intrarea în vigoare a tratatului;

g) asigură înregistrarea tratatului la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite;

h) îndeplineşte funcţiile menţionate în alte dispoziţii ale prezentei Convenţii.