Str. Cărvunarilor nr. 2, sect. 6, Bucureşti e-mail: bisericabelvedere@yahoo.com

Cuvânt pen ru sufletDuminica a 5-a din Post

(Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca)

Sfânta Evanghelie după Marcu 10, 32-45(Cererea fiilor lui Zevedeu)

“În vremea aceea Iisus a luat la Sine, iarăşi, pe cei doisprezece şi a început să le spună ceaveau să I se întâmple: Că, iată, ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi predat arhiereilor şi

cărturarilor; şi-L vor osândi la moarte şi-L vor da în mânapăgânilor. Şi-L vor batjocori şi-L vor scuipa şi-L vor biciui şi-Lvor omorî, dar după trei zile va învia. Şi au venit la El Iacov şi Ioan, fiii lui Zevedeu,zicându-I: Învăţătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere dela Tine. Iar El le-a zis: Ce voiţi să vă fac? Iar ei I-au zis:Dă-ne nouă să şedem unul de-adreapta Ta, şi altul de-a stânga Ta, întru slava Ta. Dar Iisus le-a răspuns: Nu ştiţi ce cereţi! Puteţi să beţipaharul pe care îl beau Eu sau să vă botezaţi cu botezul cucare Mă botez Eu?

Iar ei I-au zis: Putem. Şi Iisus le-a zis: Paharul pecare Eu îl beau îl veţi bea, şi cu botezul cu care Eu mă botez

vă veţi boteza. Dar a şedea de-a dreapta Mea, sau de-a stânga Mea, nu este al Meu a da, ci celorpentru care s-a pregătit. Şi auzind cei zece, au început a se mânia pe Iacov şi pe Ioan. Şi Iisus, chemându-i la Sine, le-a zis: Ştiţi că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilordomnesc peste ele şi cei mai mari ai lor le stăpânesc. Dar între voi nu trebuie să fie aşa, ci care vavrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturorslugă.Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletulrăscumpărare pentru mulţi.”

Sfânta Evanghelie după Luca 7, 36-50 (Iertarea femeii păcătoase)“În vremea aceea, unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu

el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi iată era în cetate ofemeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus unalabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, aînceput să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şisăruta picioarele Lui şi le ungea cu mir. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fiprooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că estepăcătoasă. Şi răspunzând, Iisus a zis către el:“Simone, am să-ţi spun ceva”.“Învăţătorule, spune”, zise el. “Un cămătar avea doi datornici. Unul eradator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu cesă plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?” Simon, răspunzând, a zis: “Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.”Iar El i-a zis: “Drept aijudecat”.Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: “Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa taşi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemncapul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei celemulte, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.”Şi a zis ei:“Iertate îţi sunt păcatele”. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şipăcatele? Iar către femeie a zis: “Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.”

Smerenie şi pocăinţă

Prima Evanghelie rânduită a fi citită în această Duminică, cea după Sf. Ev.Marcu (10, 32-45), ne arată cererea celor doi ucenici ai Domnului, Iacov şi Ioan, fiii luiZevedeu, de-a sta unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui, în slava Lui, cerere făcută tocmai înmomentul în care Mântuitorul vorbea despre viitoarele sale pătimiri, despre suferinţă şi moarte,dar şi despre Înviere.

Ceilalţi ucenici s-au mâniat văzând că fraţii Iacov şi Ioan caută onoruri pentru a fideasupra celorlalţi. Mânia celorlalţi ucenici este o mânie amestecată cu invidie. Vedem încomportamentul ucenicilor Domnului firea noastră omenească, cu slăbiciunile ei şi cu ispitelecare vin asupra ei. Vedem aici cum unii, în căutare de slavă deşartă, produc altorainvidie şi mânie.

Însă Mântuitorul, fiind duhovnic desăvârşit, cunoscător de suflete şi vindecător de patimi,i-a chemat la El pe toţi ucenicii şi le-a spus că în gândirea lumească întâietatea este înţeleasă castăpânire sau dominaţie peste alţii, dar ucenicii lui Hristos trebuie să înţeleagă întâietatea sauconducerea altora ca fiind slujire în folosul tuturor. Prin aceasta, Mântuitorul arată căadevărata onoare plăcută lui Dumnezeu nu se dobândeşte prin poftă de stăpânire şi prin slavădeşartă, ci prin smerita iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni.

Suntem astfel chemaţi să respingem ispita slavei deşarte prin smerenie, prin pocăinţă şipost, prin mărturisirea păcatelor şi prin împăcare cu cei pe care i-am supărat, prin milostenie şifapte de slujire a celor neglijaţi şi neajutoraţi de cei din jurul lor.

A doua Evanghelie a Duminicii a 5-a a Postului Mare este Evanghelia dupăLuca (7, 36-50), unde se vorbeşte de femeia păcătoasă care plângea pentru păcatele ei şi carea primit iertare de la Mântuitorul Iisus Hristos. Şi din această a doua Evanghelie învăţăm căMântuitorul Iisus Hristos, ca dumnezeiesc duhovnic, are o altă gândire decât gândirea oamenilorobişnuiţi.

Astfel, Simon fariseul, pe lângă faptul că osândea pe această femeie păcătoasă, care nuavea nume bun, el judeca indirect şi pe Mântuitorul Iisus Hristos, reproşându-I că nu ar cunoaştece fel de femeie este ea. Simon cunoştea faptul că ea este o femeie păcătoasă, întrucât reputaţiaei negativă nu era ascunsă nimănui. Iisus Domnul însă cunoştea mai mult şi mai bine decâtSimon. Mântuitorul cunoştea nu doar faptele rele sau păcatele femeii, ci şi sincera eidorinţă de schimbare a vieţii sale păcătoase, pocăinţa ei sinceră pentru a se elibera deun trecut apăsător, de o conştiinţă încărcată de mulţimea păcatelor.

După ce-l învaţă pe Simon fariseul să fie smerit şi să nu judece repede pe alţii,Mântuitorul Iisus Hristos, apreciind pocăinţa femeii păcătoase, îi spune: “Iertate sunt păcateletale”, ceea ce a surprins pe cei prezenţi, deoarece numai Dumnezeu iartă păcatele oamenilor. ŞiEl apoi i-a zis ei: “Credinţa ta te-a mântuit! Mergi în pace!”

Din Evanghelia iertării femeii păcătoase vedem cum Mântuitorul Iisus Hristos recupereazăpe cei pierduţi, ridică pe cei căzuţi şi dăruieşte iertare şi demnitate celor care sunt aspru judecaţişi dispreţuiţi de cei ce se consideră mai buni şi mai drepţi decât alţii.

Ceea ce leagă cele două Evanghelii de astăzi este smerenia.Smerenia pe care Mântuitorul o recomandă ucenicilor Săi (dar şi lui Simonfariseul), atât prin pilda vieţii Sale, cât şi prin cuvântul Său, precum şismerenia femeii păcătoase care-şi plânge păcatele,pentru a se elibera de ele.

Evanghelia care ne vorbeşte despre pocăinţa femeii păcătoase estebaza pentru a înţelege mai bine viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Înplus faţă de păcătoasa din Evanghelia după Luca, viaţa Mariei Egipteanca nearată că ea, după 47 de ani de pocăinţă pentru cei 17 ani de trăire înpăcate şi în patimi trupeşti, nu doar a primit iertarea ca femeia dinEvanghelia de astăzi, ci a devenit o sfântă, plină de lumina haruluidumnezeiesc. Amin.

(Preafericitul Părinte Daniel, Arhim. Ioanichie Bălan, ziarullumina.ro)

"A te osândi cu tărie, a te mărturisi păcătos, este un lucru lesnicios şi obişnuit,am putea zice chiar la necredincioşi. Destui bărbaţi şi femei din cei care adesea duc o viaţălibertină, îşi zic păcătoşi, dar nu cu gândul care se cuvine întotdeauna. Aşa, că voi spune că ei nuse mărturisesc. Fără a simţi strângere de inimă, fără a vărsa lacrimi amare, fără a-şischimba purtarea, aşa îşi strigă ei greşelile. Sunt dintre aceştia, care făcând astfel,nădăjduiesc să câştige prin cuvinte alese cinstirea celor care-i ascultă." (Sfântul Ioan Gură deAur)

Glasul conştiinţei în Taina SpovedanieiÎn cuprinsul Canonului Mare, care se citește în prima săptămână a Postului Mare și a

cărui citire se repetă și în săptămâna a cincea în ziua de joi, se spune: „Dintru aceasta m-amjudecat, dintru aceasta m-am osândit eu, ticălosul, adică din cugetul meu, decât care nimic nueste în lume mai apăsător. Judecătorule, Mântuitorul și cunoscătorul meu, milostivește-Te și măscapă și mă mântuiește pe mine, robul Tău”.

Cugetul, care ne judecă și ne osândește, este conștiința noastră, conștiințamorală care este glasul lui Dumnezeu în sufletul omului, care-l îndeamnă la împlinirealegii morale. Conștiința s-a născut deodată cu omul. Ea este de obârșie dumnezeiască, cum stăscris în Învățătura de credință creștin-ortodoxă (pag. 340). Sfântul Ioan Gură de Aur spune:„Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului,adică regula conștiinței”. Conștiința nu poate să dispară vreodată din sufletul omului. Eapoate fi adormită prin nepăsarea omului față de datoriile sale, poate fi întunecată printr-o viațăde păcat. Avem datoria să o păstrăm curată prin împărtășirea cu Sfintele Taine, prin post, princunoașterea temeinică a învățăturii creștine. Conștiința adormită sau întunecată de păcat securățește, se luminează în Sfânta Taină a Spovedaniei în care nemărturisim păcatele cu adâncă părere de rău, căință, cu credința căDumnezeu ne iartă și cu hotărârea de a ne strădui să nu mai păcătuim.

După moartea noastră cu trupul, la judecata particulară,ca și la cea de apoi, la sfârșitul lumii, Mântuitorul Se foloseștede conștiința omului în judecarea faptelor lui cele rele, ca omulsă nu poată spune că a fost judecat pe nedrept. Conștiința îl va osândiatunci pe omul păcătos și tot ea îi va da pace și liniște dacă nu segăsește în el nimic de osândit. Și nu se găsește nimic de osândit atuncicând omul a încetat de a mai face păcate, atunci când va lua iertareapăcatelor în Sfânta Taină a Spovedaniei.

De ce este atât de apăsătoare mustrarea făcută deconștiință? Răspundem pe scurt: pentru că atunci vom înțelege căputeam, cu ajutorul lui Dumnezeu și cu un efort moral de voință, să nefi împotrivit păcatului care bătea la ușa inimii noastre sub chipul gândului păcătos. Acesta, odatăintrat în inima noastră, trebuia să-l alungăm și trebuia mărturisit îndată la părintele nostruduhovnicesc pentru a lua iertarea și vindecarea ranei făcute de păcat. Mustrarea cugetului seface și atunci când ne împărtășim cu Prea Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Iisus Hristosfără pregătirea sufletească potrivit rânduielii Bisericii noastre, adică nespovediți și neiertați depăcate în Sfânta Taină a Mărturisirii.

Mulți nu se spovedesc dintr-un sentiment de rușine că au păcătuit, stăpâniți degândul: ce va zice părintele duhovnic când îi vom mărturisi păcatele săvârșite? Această rușinevine de la diavol, cel care ne-a îndemnat la păcat, șoptindu-ne printre altele: păcatul nu este așade grav; greșește, păcătuiește orice om și Dumnezeu iartă. Dar după ce ai păcătuit trezește înnoi rușinea.

Nu trebuie să ne fie rușine de a ne spovedi. Păcatele spovedite nu se divulgă de preotulduhovnic, potrivit canoanelor Bisericii. Apoi trebuie să mai știm că, atunci când ne mărturisimpăcatele în scaunul de spovedanie, de față este prezent, nevăzut de ochiul omului,Dumnezeu, Care este pretutindeni prezent, ascultând și primind mărturisirea noastră, iertându-ne păcatele prin rostirea cuvintelor de către preotul duhovnic: „Domnul și Dumnezeul nostruIisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule (fiică) și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iertși te dezleg de toate păcatele tale (mărturisite), în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.Amin”. La auzul acestor cuvinte, suntem cuprinși sufletește de cea mai mare bucurie din viațanoastră, bucuria mântuirii care ne aduce pacea și liniștea sufletească. La înfricoșătoareajudecată a lui Hristos, scăpăm de mustrarea cugetului care este cel mai apăsătorlucru pentru om, apăsarea, mustrarea veșnică.

Dumnezeu este și drept judecător nu numai mult milostiv. Mult milostiv este atunci cândne mărturisim păcatele. Drept judecător atunci când, după moartea trupească, ne înfățișăm lajudecată, judecata făcută de și prin glasul cugetului, glasul conștiinței cu care ne naștem fiecaredintre noi, oamenii. Amin.

(Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților)

Sus să avem inimile!Pentru ce se face Vohodul Mare (ieșirea cu Cinstitele

Daruri) la Liturghie? Pentru aducerea-aminte a cortegiuluiMântuitorului spre crucea de pe Golgota, dincolo de porţile cetăţii,fiindcă Iisus a pătimit în afara porţii Ierusalimului (Evrei 13, 12),împreună cu tâlharii, dintre care unul s-a arătat înţelept, grăindcătre Hristos:Pomeneşte-mă Doamne, când Vei veni întru împărăţiaTa (Luca 23, 42); – pentru aducerea-aminte a răstignirii sale pe

Cruce, a coborârii Lui de pe cruce de către Iosif şi Nicodim.În general, tot ritualul, actele liturgice şi rugăciunile sfinţilor slujitori la

Liturghie cer multă atenţie şi un gând curat, duh vioi şi viguros, credinţă şi dragosteînflăcărată: fiindcă toată această slujire sfântă este înţelepciunea lui Dumnezeu. Într-un timpatât de scurt şi într-un spaţiu atât de mic ni se reamintesc atâtea evenimente măreţe săvârşite întimpuri diferite şi în locuri diferite – evenimente care oglindesc infinitatea înţelepciunii, bunătăţii,puterii, îndelung-răbdării, dreptăţii, milostivirii lui Dumnezeu.

Fiecare secundă se cere urmărită aici cu văzul, cu auzul, cu mintea, cu inima;fiecare cuvânt, fiecare gest, fiecare ritual, nimic să nu fie neglijat, să nu treacă neobservat, sărămână fără atenţie, învăţătură, zidire. Da, Liturghia cere un suflet iubitor de înţelepciune, maidinainte curăţit şi dezlegat de grijile şi patimile lumeşti, năzuitor spre cele înalte (sus să aveminimile). De ce te gândeşti la fleacuri, atunci când stai la această cerească şidumnezeiască Liturghie? De ce sufletul tău este preocupat de dichisuri, de coafuri, depodoabe aurite, de calcule lumeşti? Înfăţişează-ţi în acest răstimp lui Dumnezeu sufletul,împodobit cu credinţă, cu toată înţelepciunea, blândeţe, smerenie, milostivire, nepatimire,dragoste de înţelepciune. Aceasta să-ţi fie îmbrăcămintea! Acesta este aurul plăcut luiDumnezeu!

(Sfântul Ioan de Kronstadt)

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, iartă-mă pe mine păcătosul! Amin!

Mirul compasiuniiŞi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a

adus un alabastru cu mir.Folosiți vasele de alabastru ale iubirii și milostivirii voastre

asupra oamenilor apropiați înainte de moartea lor, turnați asupra lorprețiosul mir al compasiunii atâta timp cât mai sunt în viață. Spuneți-lecuvinte de mângâiere atâta timp cât pot să le mai audă, îndulciți-le viața cunevoințele dragostei atâta timp cât dragostea voastră mai poate să-i mângâie și să-i bucure.

Vorba bună pe care o veți spune despre ei când nu vor mai fi în viață mai binespuneți-o acum, în prezența lor. Florile cu care vreți să le împodobiți mormintele duceți-lemai bine acum, ca să-și împrospăteze cu ele locuința lor pământească. Prietenii noștri audeseori nevoie de compasiune, de sprijin: să nu le refuzăm, deci, această compasiune și acestsprijin acum, cât pentru ei sunt încă lucruri de preț, și să deschidem înaintea lor, cât mai sunt înviață, vasele noastre de alabastru pline cu mir, ca să-i înviorăm și să-i îmbărbătăm în ceasulsingurătății.

Să învățăm, ca și femeia din Evanghelie, cât timp nu-i încă prea târziu, săfacem ce putem pentru ei înainte de moartea lor. Dincolo de mormânt nu-i mai putemajuta pe frații noștri; în fața mormântului deschis dragostea noastră va rămâne neputincioasă, iarflorile noastre nu vor mai răspândi mireasmă asupra vieții care a trecut.

(din cartea Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu)

Istorioară: Conştiinţa – ceasul deşteptător al sufletului"Conștiința omului e asemenea unui ceas deșteptător… dacă ceasul a

sunat și te scoli imediat, știind că trebuie să mergi la ascultare, atunci înseamnăcă îl vei auzi întotdeauna… dar dacă nu te scoli imediat, câteva zile la rând,

spunându-ți: «Mai stau puțin!», atunci vei ajunge să nu mai reuşeşti să te trezești când sună.”(Starețul Iosif de la Optina)

Preot Paroh Liviu Popa – tel. 0722 280 003Contul bisericii: BCR, Sect. 4, PAROHIA BELVEDERE – RO41RNCB0069007665720001