Cei care doresc să vină preotul cu binecuvântarea caselor de Crăciun și

Bobotează sunt rugați să lase numele, prenumele, adresa (zona, strada, nr .) și

nr. de telefon la pangar, sau să trimită un mesaj la nr. 3207037955.

Continuăm să ajutăm pe cei 3 copii săraci din România pe care parohia noastră

i-a ”adoptat” de la distanță, pr in proiectul episcopiei ”Brațele păr intești”,

plus alte persoane necăjite sau cu handicap fizic din România.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Săptămâna a XXVII-a după Rusalii:

Duminică: Evr 11, 9-10, 32-40; Mt 1, 1-25 - Sf. Cuv. Daniil Sihastrul.

Luni: I Tim 5, 1-10; Lc 17, 20-25 - Sf. Mc. Bonifatie de la Roma și Sf. Aglaia.

Marţi: Evr 10, 32-38; Mc 9, 33-41 - Sf. Sf. Mc. Ignatie Teoforul, ep. Antiohiei

Miercuri: I Tim 5, 22-25; 6, 1-11; Lc 18, 15-17, 26-30 - Sf. Mc. Iuliana.

Joi: I Tim 6, 17-21; Lc 18, 31-34 - Sf. Mare Mc. Anastasia Romana.

Vineri: Evr 2, 11-18; Mt 2, 13-23 - Sfânta Muceniță Victoria, de la Tivoli.

Sâmbătă: Evr 1, 1-12; Lc 2, 1-20 - Sf. Cuvioasă Mc. Eugenia, fecioara.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Sf. Cuv. Daniil Sihastrul

Cuviosul Daniil Sihastrul s-a născut pe la începutul secolului al

XV-lea, probabil din părinți săraci, într-un sat din apropierea orașului

Rădăuți, primind la botez numele de Dumitru. Fiind trimis să învețe

carte la mănăstirea Bogdana din Rădăuți, dovedește chemare pentru

viața călugărească, intrând în monahism la această mănăstire la vârsta

de șaisprezece ani; primește la călugărie numele de David. Ulterior,

doritor de nevoințe mai aspre, pleacă la schitul Laura de pe valea Putnei, ctitoria

Sf. Leontie de la Rădăuți. Conform tradiției, aici l-a avut drept călăuzitor duhovnicesc

chiar pe cuviosul Leontie. Aici îmbunătățitul monah David primește schima cea mare

și numele de Daniil. Potrivit tradiției, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfântului Ștefan

cel Mare că va urca pe tronul de domnie al Moldovei. După spusele cronicarului Ion

Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a îndemnat pe Ștefan Vodă să continue lupta

împotriva turcilor și tot de la el a venit și îndemnul de a zidi Mănăstirea Putna.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 48 (18 decembrie 2016)

Duminica dinaintea Nașterii Domnului

(a Sfinților Părinți după trup ai Domnului) Matei 1, 1-25

Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares

şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason, iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav; Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia. Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe Matan; Matan a

născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif, bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos. Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon, sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis, grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn, Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele Iisus.

Ne putem întreba de ce a ales Evanghelistul Matei să prezinte la începutul Evangheliei sale „cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui

David, fiul lui Avraam” (Matei 1, 1), adică neamul Mântuitorului începând cu Patriarhul Avraam? O genealogie similară a neamului Mântuitorului, prezentată invers, adică începând cu Mântuitorul Însuși și încheindu-se cu Adam, părintele întregului neam

omenesc, este redată de către Sfântul Evanghelist Luca (Luca 3, 23-38). Ce au dorit să ne transmită cei doi evangheliști prin realizarea acestor genealogii și introducerea lor la începutul Evangheliilor și de ce a

rânduit Biserica citirea în cadrul Sfintei Liturghii din duminica dinaintea sărbătoririi Nașterii Domnului a genealogiei Mântuitorului după Matei? Prin aceste genealogii, Evangheliștii Matei și Luca ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a fost nu numai

Dumnezeu adevărat, ci și Om adevărat, Care după trup S-a născut în mod real din Fecioara Maria, fiind parte a neamului evreiesc și descendent după trup al unei familii evreiești a cărei linie genealogică poate fi urmărită până la Patriarhul

Avraam, care a fost chemat să fie părintele poporului ales, sau chiar până la Adam, părintele umanității. Așa cum ereticul Arie și adepții lui au

negat egalitatea și consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl, ereticii dochetiști care

au apărut încă din primul veac de la Întruparea Domnului au negat că Fiul lui Dumnezeu S-ar fi născut în mod real din Fecioara Maria și că El ar fi asumat firea umană deplină formată din trup material și suflet spiritual. Pentru acești eretici, nașterea

Mântuitorului din Fecioara Maria ar fi fost doar aparentă și prin urmare Trupul însușit doar unul părelnic, nu

real. Dochetiștii au ajuns să susțină această erezie întrucât pentru ei materia de orice fel era rea în sine și prin urmare dumnezeirea întrupată nu

putea să asume sau să se unească cu o materie reală cum este trupul. Negând însă materialitatea Trupului Mântuitorului, dochetiștii negau în același timp și realitatea mântuirii aduse de Mântuitorul Iisus Hristos lumii, căci dacă Întruparea și Nașterea

Mântuitorului au fost doar aparente, El neînsușind un trup real, atunci și celelalte acte mântuitoare ale i c onom ie i mântu i r i i , p r e cum Răstignirea, Patimile, Moartea și Învierea, au fost tot aparente. Iată de

ce pentru Evangheliști a fost atât de important să sublinieze faptul că Mântuitorul Iisus Hristos s-a născut după trup în mod real din neamul poporului ales al lui Israel, iar linia propriei Sale familii poate fi urmărită de-a lungul istoriei.

Dacă u rmăr im genea l og i a Mântuitorului așa cum este ea p rezentată de că t re S fântu l Evanghelist Matei, observăm că Acesta descinde din patriarhii vetero-testamentari Avraam, Isaac, Iacob și Iuda, precum și din neamul regesc al

lui Israel începând cu David, fiul lui Iesei. Familia din care își are originea după trup Mântuitorul Iisus Hristos este așadar familia evreiască a

patriarhilor și regilor lui Israel. Linia acestei familii poate fi urmărită în

mare parte în Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament. Nașterea Mântuitorului după trup în sânul acestei familii ne apare ca o împlinire a unui plan de mântuire a lumii care stă în centrul istoriei lui Israel. Întreaga istorie tumultuoasă a neamului lui

Israel așa cum este ea prezentată în Vechiul Testament primește sens și împlinire prin nașterea Mântuitorului

lumii în sânul poporului ales. Hristos Se naște în sânul neamului

evreiesc, însă mântuirea adusă de El are un caracter universal, aşa cum

sugerează Evanghelistul Matei prin sublinierea faptului că din genealogia Mântuitorului au făcut parte și neevrei. Salmon l-a născut pe Booz din Rahav (Matei 1, 5). Rahav a fost de origine din Ierihonul încă necucerit de fiii lui Israel și o femeie desfrânată (Iosua 2,

1). Pentru că auzise de minunile săvârșite de Dumnezeu cu poporul lui Israel în pustie și știa că cetatea Ierihonului va fi dată acestora de către Dumnezeu (Iosua 2, 9-14), ea a

convenit să-i ajute pe fiii lui Israel să cucerească cetatea Ierihonului, cu condiția ca ea și familia ei să fie salvată de la moarte, ceea ce s-a întâmplat: familia ei a fost integrată în poporul lui Israel

(Iosua 6, 17-25). Dar Rahav nu este singura femeie din afara

neamului evreiesc care este parte a genealogiei Mântuitorului. „Booz a născut pe Iabed din Rut” (Matei 1, 5), care era moabiteancă (vezi Rut 1, 4). Așadar, Mântuitorul S-a născut după

trup din poporul ales al lui Israel, însă și alte popoare sunt parte a spiței neamului Său, pentru că mântuirea adusă de El este pentru întreg neamul omenesc. Caracterul universal al mântuirii aduse de Mântuitorul Iisus

Hristos este subliniat poate mai

pregnant de genealogia propusă de Sfântul Evanghelist Luca, întrucât nu se oprește la Patriarhul Avraam, ci continuă până la Adam, părintele umanității, subliniind astfel faptul că Mântuitorul Hristos este Noul Adam

prin care neamul omenesc se naște din nou la viața cea veșnică.

Evanghelistul Matei a dezvoltat o adevărată teologie a istoriei în genealogia Mântuitorului, pe care a plasat-o la începutul Evangheliei Sale:

nu numai că Mântuitorul este descendent direct al patriarhilor vetero-testamentari și ai regilor lui Israel, ci numărul descendenților asociat cu

anumite evenimente istorice majore din istoria neamului evreiesc formează o adevărată teologie a istoriei. „Aşadar, toate neamurile de la Avraam până la David sunt paisprezece; şi de la David până la strămutarea în Babilon sunt paisprezece; şi de la

strămutarea în Babilon până la Hristos sunt paisprezece neamuri” (Matei 1, 17) scrie Evanghelistul Matei. Avem

de-a face cu trei perioade istorice majore în care au trăit câte 14 generații de

predecesori ai Mântuitorului. Evenimentele istorice majore care marchează aceste trei perioade sunt consolidarea regalității în Israel prin regele David, plecarea poporului lui Israel în robia babiloniană și

Întruparea Mântuitorului. Fiecare dintre aceste evenimente

istorice are și un sens spiritual: consolidarea regalității în Israel anunță venirea lui Mesia din sânul aceleiași familii a lui David, plecarea poporului evreu în robia babiloniană este parte a

pregătirii acestuia și a întregii lumi pentru venirea lui Mesia, iar Întruparea Mântui torului este împlinirea acestei pregătiri. Valoarea simbolică a numerelor folosite aici de Evanghelistul Matei vine să întregească

ideea că Întruparea Mântuitorului a

avut loc într-un moment istoric pregătit de pronia divină: avem de-a face cu trei etape istorice, fiecare cuprinzând câte 14 neamuri. Atât cifra trei, cât și numărul 14, care este dublul lui șapte, au o valoare

numerologică pozitivă. Numărul de predecesori ai Mântuitorului începând cu Patriarhul Avraam, anume 42, este un număr perfect, întrucât rezultă din înmulțirea cu trei a lui 14. (preluat din Ziarul Lumina)