preţul u n u i n u m ă r 3 Le i .

Anul XVII. B l a j , la 19 Maiu 1935 Nr. 20

5 -j •

, i i

r

!

• ': u y , MM % JjLb L i V,../ Na**

A B O N A M E N T U L : fjn sa . . . Î50 Lcj

P e jumătate - . 75 .Le! [ n s t ră ină ta te . . . 300 Lei

Iese odată Ia săptămână Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , jud. Târnava-MIcă

Director ALEXANDRU LUPEANU-MELIN

ANUNŢURI ŞI RECLAME se p r l m e B c la Administraţie şl B «

plătesc: nn şir mărunt odată 5 Lei a doua şl a treia oră 4 Lei.

3/15 Maiu A sosit siua de 15 Maiu. Altă dată, în

această si, străzile oraşului nostru mişu­nau de mulţimea celor sosiţi, ca aici, la Blaj fe Câmpia Libertăţii, să slăvească pomeni­rea mucenicilor dela '48.

In anul acesta împrejurările dureroase prin cari a trecut Blajul l-au) împiedecat de a da acestei sile măreţia externă ce i-se cuvine. Dar gândul sboară totuşi spre timpurile acelea când poporul nostru s'a deşteptat din somnul cel de moarte şi a în­viat pentru libertate. Când a scuturat pu­ternic lanţurile iobăgiei, răscolind, popor Si cărturari, isvoarele de putere şi dorul de înaintare din cari e plăsmuită fiinţa neamului nostru.

Astăzi, ţăranul român lucrează moşia sa. Pe întinsul ţării întregite răsună doina românească şi plugul românesc răstoarnă brazde adănci. Şi câtă mândrie simte ace­la care în amurgul serii, când pleacă spre casă, îşi mai aruncă odată ochii peste ţa­rina care-i va rodi lui şi numai lui. Şi câtă mulţumire când la culesul roadelor poate spune: Am avut mult, puţin, dar totul e al meu.

Altă dată, în vremurile spre cari ne poartă azi gândurile, nu era aşa. Ţarina udată cu sudoarea ţăranului român încol­ţea pentru alţii, pentru străini.

Avem şi astăzi greutăţi. De ele nu vom scăpa pe deplin nici odată. Mai ales in ce ne priveşte pe noi Românii. Avem o formă de viaţă nouă, abia am plecat la drum larg, suntem la început. Or, ştim cu toţii că tot începutul e greu. Şi tocmai pen-irucâ o ştim aceasta, mergem cu nădejdi în spre mai bine, tot înainte. Cei ce se plâng mereu, să ia aminte: For cădea în brazdă, vor rămânea în urmă şi rămaşi vor fi. In frunte stau cei plini de nădejde, cei ce mun­cesc şi nu dau nici când îndărăt. Cei pe cari i-au răzbit năcazurile şi se lasă răzbiţi, cu ţarinele pline de mărăcini şi polomidă, cu grădinile pustii şi cu viile nelucrate, gre­şesc amarnic şi greşala se va răzbuna.

Greutăţile de azi trebuesc privite prin ochii celor dinainte de '48, ai acelor cari munceau pentru alţii, pentru neam străin, •?* atunci vom vedea că ele nu sunt tocmai aŞa de mari cum le credem. Şi văzând a-ceasta, vom slăvi cum se cuvine pomenirea celor dela '48, cari s'au înscris prin fapta l°r în şirul celor cari au luptat, pentruca noi să putem trăi zilele de asi: Liberi in (ară liberă şi stăpâni pe avutul nostru.

S . O.

Fiecăruia ce i-se cuvine Mai multe cărări Ia acelaş scop — Să nu nedreptăţim pe străini,

dar nici pe Români de GAVRIL TODFCA

Nu ştiu la ce rezultate vor duce fre­cările politice dintre oamenii părtinitori ai diui Maniu şi părtinitorii dlui Vaida, sau mai pe scurt: dintre Maniişti şi Vaidişti. Am zice câ cearta nu e bună niciodată şi nici într'o împrejurare. Prin ceartă se destramă şi legăturile cele mai tari.

Dar între Maniişti şi Vaidişti nu este loc de ceartă adevărată. Părerea unora nu este contrară părerii celorlalţi. Este numai o deosebire de tactică, cum se zice la armată. O deosebire de cărări, cari a-mândouă duc la acelaş scop. Maniiştiivăd o cărare şi cred că aceasta este cea mai bună. Vaidiştii apucă altă cărare şi cred că aceasta duce mai repede şi mai sigur la scop.

— Oare e scopul unora şi altora? — îmbunătăţirea soartei poporului

român, pe măsura în care Românii for­mează greul (majoritatea) populaţiei a-cestei ţări şi a datorinţei de a se apăra cu viaţa lor.

Să zicem că populaţia ţârii se urcă la 20 milioane de suflete. Din numărul acesta, 15 milioane sunt Români, iar 5 miiioane sunt Unguri, Evrei, Germani şi alte nea­muri. Vorbind în procente, aceasta în­seamnă că 75 °> sunt Români, adecă 3/4 (trei din patru părţi) din toţi locuitorii ţă­rii. Ei formează deci majoritatea. — Un­gurii, Evreii, Nemţii şi alte neamuri, îm­preună luate, abia lac 2 5 % , adecă 1/4= a patra parte din populaţia întreagă. Ei formează deci minoritarea (numărul mai mic), numindu-se cu un singur cuvânt: minoritari.

Acum, oricum am suci şi învârti lu­crurile, dreptatea politică cere, ca în vir­tutea numărului mai mare şi al jertfelor ce trebue să le aducă — chiar şi cu viaţa — poporul român, el să aibă dreptul a se conduce şi apăra singur, ca Stat , după cum îl taie capul şi-i ajută Dumnezeu. Con­ducerea şi armata trebue sa fie dar ro­mânească.

De aici încolo trebue să li-se recu­noască şi minoritarilor, ca pe măsura, a-decâ în proporţia numărului lor, va să zică în total, în proporţia de 25%, sau 1/4 să aibă şi ei drepturi ca Românii, fiindcă Sta­tul şi dela ei încasează dări şi cere ser­viciu militar (deşi nu cu atâta încredere

ca dela Români, mai ales în caz de răz-boiu).

Până aici, suntem lămuriţi. Lucru e clar.

Trecutul vitreg şi încâtva nepăsarea conducătorilor ţării româneşti au produs stări mai Încurcate şi nedrepte pentru Ro­mâni. Guvernele ungureşti, auatriace şi ruseşti numiau în părţile locuite de Români tot funcţionari Unguri, Nemţi, Evrei etc.

Cei mai mulţi din aceşti slujbaşi ne-au rămas şi după răsboiu, in temeiul trata­tului (contractului) de pace dela Trianon (Paris). Alţii s'au pensionat şi statul român trebue să le dea pensii, tot în temeiul tra­tatului de pace. Contractul e contract şi trebue respectat şi împlinit cu dreptate, fiindcă împlinirea lui o controlează şi Ma­rile Puteri prin Liga Naţiunilor.

Dar cu trecerea anilor, când pensio­narii şi funcţionarii vechi mor, statul ro­mân e dator ca la numirile nouă să res-pecteze proporţia de 75 pentru Români şi 25°/» pentru minoritari.

* Afară de funcţionari mai există o ches­

tie foarte însemnată în viaţa unui stat şi a tuturor cetăţenilor. E chestia întreprin­derilor, fabricilor şi, peste tot, a industriei, care la noi, în România, în mare parte se află în manile minoritarilor.

Cu privire la întreprinderile aceste s'ar putea spune că dacă ele lucrează, sub scutul legilor, pentru trebuinţele Statului, sau pentru trebuinţele publice (armată, C. F . R., P . T. T.) personalul lor încă tre­bue să fie proporţional, de sus până jos, adecă dela directori şi şefi până la zileri, pe 3/4 Români şi 1/4 minoritari. — Du­rere, că lucrul acesta nu a fost aşa, nici înainte de râzboiu, în România mică, nici după războiu, în România Mare. Nu e aşa nici în ziua de azi. Ce-i drept, legi de •pro­tecţie a muncii româneşti în intreprinderU au fost şi mai sunt. Dar nu le respectează nimeni. In timpul din urmă cetim ade­seori despre amende, mai mari şi mai mici, ce se dau unor fabrici cari nu re­spectează legea, dar nedreptăţirea ele­mentului românesc nu va înceta uşor, şi In privinţa aceasta Vaidiştii au mare drep­tate cu mişcarea lor. S'a scris bunăoară de directorul fabricii de postav dela Buhuşi

Pag. 2

(Moldova) că are plată lunarăde un milion lei, adecă tocmai cât 200 de profesori. Fratele său are plată lunară de 800.000 lei, cât 160 profesori.

Aşa ceva e o nedreptate deadreptnl revoltătoare. Nu cred că directorul acela împreună cu fratele său, să fie mai înţe­lepţi decât 360 de profesori, sau să lu­creze cât 360 de profesori, aducând ţării atâta tolos şi a tâ ta lumină cât 360 pro­fesorii De ce să li-se umplă buzunarele ca milioane, când atâţia oameni cu cap şi învăţătură nu au norocul nici de 5000 lei lunar?

Nedreptăţi de acestea trebuesc repede curmate. In tot cuprinsul ţării nu ar tre­bui să fie funcţionari cu plăţi mai mari decât plăţile miniştrilor.

Pentru îndreptarea stărilor, Maniiştii cer ca toată industria să fie naţionalizată, adecă staţi ficată.

Dar aici se iveşte altă bubă. Până a-cuma, gospodarul cel mai râu a fost şi este tocmai Statul. Aproape tot ce a în­treprins Statul, s'a dat peste cap, a fali-mentat. Mulţi slujbaşi încasează plăţi şi diurne, dar mult folos nu se vede pe urma j îor. Când unul ar drege ceva, vine altul şi strică. Cu un cuvânt: gospodăria sta­tului merge prost. Intre multe altele, a-mintim Academiile de Agricultură. Eie în tot anul varsă sute de absolvenţi, dân-du-îe diplomă. — Dar spuneţi-mi, câţi di­plomaţi de aceştia dau dovadă de învă­ţătura lor, făcându-şi ferme de model, cât de mici? — Toţi râvnesc şi se îmbulzesc la bugetul statului. In loc să caute şi să se deprindă a umbla pe picioarele proprii, mai de grabă aşteaptă să-i susţină statul ca pe nişte minori neputincioşi. Ce folos de învăţătura lor înaltă, dacă în viaţa de toate zilele ei nu sunt în stare să facă nici atâta ispravă cât grădinarii bulgari?

Asemenea şcoalele comerciale şi Aca­demiile comerciale varsă, an de an, sute de absolvenţi şi absolvente. Dar câţi din aceşti >comercialişti« se întorc la prăvălie,

U N I R E A P O P O R U L U I

sau la haina de practicant în fabrici? Toţi se îmbulzesc la posturi de slujbaşi în ceva intreprinderi. — Comerţul, mare şi mic, rămâne în slujba străinilor.

Când întreprinderile comerciale străine înfloresc — nu e cu dreptate, ca noi Ro­mânii hop! să sărim în ele, ca musca în laptel Ci mai întâi să ne luăm osteneala să muncim şi să încercăm şi noi. să su­ferim multe înfrângeri şi pierderi, să răb-dăm să învăţăm din toate păţaniile şi să continuăm până ajungem la creangă verde!

Asta e calea înaintării! Străinii încă au cercat şi au răbdat

până le-a venit norocul. De multeori au căzut, au dat faliment. Apoi s'au recules, s'au organizat, s'au întărit. Pe cei mai mulţi nu trebue să-i pismuim, ci să învăţăm dela ei.

Cine nu bate calea muncii răbdătoare, din acela nu va ieşi niciodată om vrednic de a conduce intreprinderi.

Datoria statului nostru ar fi deci, ca mai întâiu să-şi crească oameni destoinici, muncitori şi corecţi. Numai pe măsura, în care se vor găsi oameni de aceştia, se vor putea naţionaliza întreprinderile. — Cu oa­meni incorecţi, leneşi şi trufaşi pe diplo­mele lor — e vai şi amar de intreprin­deri. — Ceeace s'a dovedit de multe ori şi până acuma!

S ă p t ă m â n a c ă r ţ i i . In dumineca tre­cută (12 1. c.) s'a început săptămâna cărţii pe întreagă ţara. Şapte zile, în decursul cărora cărţile se vor vinde mai ieftin cu 20 la sută şi în cari fiecare datorinfă are faţă de sine însuşi ca să se ocupe mai mult cu cartea decât până acarn. La Blaj,- amândouă librăriile, şi cea Saminarială şi a Cărţii Româneşti, au făcut un aranjament deosebit cu acest prilej, scoţând în rafturi ceie mai bune şi folosi­toare cărţi, ca lumea să lc poată cerceta mai uşor şi că le poată alege. Foarte multă lume a profitat de acest prilej, cumpărând cărţi bune şi -mai ieftine ca de obiceiu. Săptăm&na cărţii se închide în 19 1. c. Reducerea amintită se acordă până la această dată.

Foiţa „UNIRII POPORULUI"

Satele noastre

Geoagiul de jos Scurtă privire istorică asupra comunei şi pa

rohici române grecccatolice

Comuna Geoagiu, aşezata agroape dss Mu-răf, îa judeţul Hunedoara, pe-o vale ce cokoară din Munţii Apuseni ai Transilvaniei, lângă un lâuior care ss chiamă „Valea Gsoagiuiui 8 , c o localitate atrăgătoare, pitorească, împrejmuită eu dealuri roditoare şt păduri. Dgnlul Măgura, dsla comuna spre apus, stăpâneştii eu înăl­ţimea sa întreg ţinutul. Ia zile moi, Măgura este, pentru locuitorii Gcoagiului şi împreju­rimi, un fel de calendar, căni daeă fruntea Măgurii se arata îmbrobodită în neguri, atunci ploaia va urma eu siguranţă. Peste Mlgură se Înalţă greoi munţii Săcărftmbului şi, mai de­parte, piscurile pietroase ale munţilor Apuseni. Dela Geoagia în sus se întinde, spre Bozeş şi Ardeu, o vale admirabilă, eu apă cristalină, resfirată pe-un prundiş de argint, eu şiruri de plopi visfitori, cu verdeaţă bogată pe la unghiuri, îne&t mai aleg vara, prezintă un ta­blou de-o răpitoare frumuseţi. Şopotul apei şi vastul morilor dau vizitatorului o muzică ro­mantică şi fermecătoare.

Geoagiul e locuit de Româsi frumoşi, trupsşi. Fsmeiie au port eu?*!, mâcdru. Geo-geaii suai, in generai, oame&i deştspţi şi destul de solizi, ca moral.

Ca nşszare, Gsoegiui e împărţit în trei părţi sau cătuae: Jassai, Suseni şi Fersdsu (baia), Josenii fia dia sşre Marâş, pasă Ia podul peste vaIc&-Gcoagiuiui. Susenii se întiud d«?a atent fod, ps vals Im. sus, pâsaa departe spre coborîşurilc dsla Fercâ@u.-> Feredeai este la depărtare de 2—3 kra. din Suseni, la stânga, între dealuri îEtr'un los umbros fii rcmsntic, ?n-eunjurat ds păduri şi scutit de vâaturi . Până în anul 1914, Geoagiul şi politiseştz era împărţit îa t rei crânguri , sau sate, ca mai sus. Cu anul 1915 Gaoagiul s'a făssut comună marc, având un singur primar.

Locuitorii de baştină ai Gcoagiului sunt Români. Săteni de altă limbă nu sunt decât, poate, rămăşiţele slugilor şi „ghirişilor" dela curte, dela „directoru 0 , cum i-se zice aici şcoalei inferioare de agricultură, condusă de un direstor. Bisericeşte, Gsoagiul, eu Baie eu tot, a lsă tueţ te 5 parohii: una greco-eatolieâ română îa Joseni, care e şi sediul protopopesc al Traetului Bobâlna; trei greeo-orieatale, Ss Feredeu, îa Suseni, care c sediu protoprcibi-teral, şi a trsia En Joseni; a eineia parohie e «ea reformată, în Suseni, care ţinea mai ales de „Coştci", de curte, fosta proprietate a eon-telui Kann Kossird. Evrei i au şi ei o casă de rugăciune în Suseni.

Tâlcuirea evangheliei duminecii Dumineca IV. după pm

!

slăbănogului (loan 5, iJ^l

1. In vremea aceea s'a suit lsu' în Ierusalim.

Aceasta s'a întâmplat Ia Pastile d anul al doilea ai activităţii publice a \i Isus.

2. Şi este în Ierusalim scălda, toarcă oilor, care se cheamă evreeştt Vitezda, cinci foişoare având.

Vitezda înseamnă casa harului. Scj|.i dátoarea oilor a fost o scăldătoare cart se afla lângă poarta din partea de răsSrii a cetăţii Ierusalimului, in apropierea porţi de astăzi care se numeşte poarta sf. Ştefaa, Poarta aceea se numeşte poarta oilor, fundei prin ea se aduceau la biserica din Ieru­salim animalele de jertfă, cari erau mai ales oi. Această scăldătoare era vestiţi intre Evrei, deoarece în ea se întâmplat multe vindecări minunate, ca astăzi lat Lourdes. De aceea pe vremea Mantuito-¡ rului au zidit împrejurul acelei scăldătoare:

un mare şopron, care avea cinci foişoare,! unde stăteau bolnavii cari îşi cercau vin­decarea.

3 şi 4. Intru acelea zăcea mul­ţime multă de bolnavi: orbi, şchiopi uscaţi, aşteptând mişcarea apei. Caá îngerul Domnului la vreme se p gora în scăldătoare şi turbura ap şi carele intra întâi după turbu-rărea apei, se făcea sănătos ori di ce boală era cuprins.

Sub cuvântul > uscaţi< sunt a se în-

împrejurarea eâ pe-aproage curge o 4, mar® ca Muriişul, cu valea lui largă, praeti» bilă şi roditoare, s so i dealurile păduroşi* l'j apele calde dsla Feredeu, au contribuit 0j Geosgiui şi ţinutul lui, să fi® locuit de osmsi' din celca mai străvechi vremuri. O mulţu»' des crnie sflate îa părţi le locului, dovsW afirmaţiuaea ds mai sus.

In peştera dela Cigmău — sat aşezst if apus dsla Gsosgi«, pe coastele Măgurei-s'au găsit frânturi ds unelte preistorice, că chiar la vremuri imemorabil® se ţi»1** fiinţa omen&şti pe aici. (Teglâs Gâbor: Huny'°'| megyei Kilauz, Kolocvâr, 1902p. 126). BWjj şi coastele ei sunt din peatra văroasa, fo*1 , acomodată pentru formaţiuni de cavern», 1 , 1

au putut sluji omului preistoric de adăpo*1

Tradiţia locală şi uaii istorici sosţi». Dacii au avut în locuri le acestea aş«z* r ' ' torniee şi însemnate. Din jos ds pomeni""''j Cigmău, pe o colină, aproape dc Mu r î ' ' , { (

•*» 1 B. J — ţ - . W H g r »

pot vedea urmele unei vechi cetăţi; * 6

Qă îa locul acela a fost o cetate a D a c ' 1 0 1

eu numele Zeugma. (Dr. Fodor Andr*' Bsúz Lajos în -Hastyadvm. Tort. é s R é * \ , J £vkoaytre" anul 1904—1905). S« susţin 8 e * eă aici, în hotarul Cigmăului, a fost o r ^ , Dacilor, sau una dintre cetăţile lor (

frunte, în care şi-a avut Zamolxc, r«g« 1 ' j ţ i t! reşedinţa sa. Ia legătură eu această t r * ^ în sat, !a Cigmău, se povestea o veths despre un vrăjitor eu fata Iui, cari a v « a u '

Nr. 20 U N I R E A P O P O R U L U I Pa^ . 3

telege bolnavii cari aveau vreo mână ori vreun picior ori chiar amândouă uscate, ne mai putându-le folosi. Apa din scăldă-roare nu avea putere vindecătoare, ca bnnăoră cea dela Lourdes, ci vindeca nu­mai pe bolnavul care intra întâi după tur-burarea apei. Iară îngerul Domnului, care turbura apa, se pogora din cer >ia vreme*, adecă la o vreme de Damnezeu hotărîtă, iară oamenilor necunoscuta.

5 Şi era acolo un om, treizeci şi opt de ani având in boala sa.

Boala a fost o paralizie, adecă acel bolnav nu-şi putea mişca picioarele de 38 de ani. Vârsta bolnavului nu ni-se spune, ci numai durata boalei, ca şi mai bine să ne convingem de marea minune pe care a săvârşit-o Isus.

6. Pe acesta văzându-l Isus ză­când şi ştiind că de multă vreme bolia, zis-a lui: „vreai să fii sănătos?"

Poate că multora Ii-se pare întrebarea lui Isus de prisos. Dar nu e aşa, pen­truca el voia să atragă atenţiunea bolna­vului asupra sa şi să trezească în el nă­dejdea de a se putea vindeca, cu toate că această nădejde o pierduse aşa de de­mult. Isus ştia că de multă vreme bolia, in urma atotştiinţei sale.

7. Răspuns-a lui bolnavul: „Doam­ne, om nu am ca, dacă se va'Hurbura apa, să mă bage în scâldâtoare; căci până când merg eu, altul înaintea mea se pogoară".

Răspunsul bolnavului ne arătă mai întâi că acel bolnav era cu totul neaju­torat, dar în acest răspuns aflăm totdeo­dată şi o cerere de a fi ajutat, ca şi când ar fi zis: >Eu nu pot merge la scâldâ­toare, fiindcă nu mă pot mişca; iar om nu am să mă bage în scâldâtoare, fiindcă sunt sărac. Ta, dacă vreai să mă ajuţi, mă poţi ajuta, că el credea că Isus de aceea i-a pus întrebarea: >vreai să fii sănătos?* ca să-i arete câ el va fi acela care-1 va băga în apă, îndatăce va turbura îngerul

apa. El adecă n'avea de unde cunoaşte puterea dumnezeească a lui Isus.

8 şi 9. Zis-a Isus lui: „scoală, ia-ţi patul tău şi umblă/" Şi îndată s'a făcut sănătos omul şi şi-a luat patul său şi umbla. Şi era sâmbătă întru aceea zi.

Patul în care se purtau pe atunci bolnavii dela un loc la altul erau nişte pa­turi uşoare, formă ca cele de tab:râ, de aceea l-a putut lua în spate şi l-a putut purta.

10. Deci ziceau Jidovii celui vindecat: ^sâmbătă este, nu se cade ţie a lua patul".

Fariseii întru atâta erau de habotnici încât opriau pe oameni şi să mute un obiect din casă, luându-1 cu mâna ori pur-tându-1 pe umeri, în zi de sâmbăta. însăşi legea oprea, sub pedeapsă cu moarte, să­vârşirea lucrărilor cari necinsteau sâmbăta. Fariseii apoi au întocmit nu mai puţin de 1279 de reguli cari înşirau lucrările ce nu se pot săvârşi sâmbăta.

11. Iară el a răspuns lor: „celce | m'a făcut sănătos, acela mi a zis:

ia-ţi patul tău şi umblă1*. Bolnavul prin acest răspuns dă a în­

ţelege că celce l-a făcut sănătos este un om cu putere extraordinară, care poate porunci de a-şi purta patul şi sâmbăta, cu toate că după regulile fariseilor aceasta n'ar fi fost permis.

12. Deci l-au întrebat pe el: „care este omul celce ţi-a zis: ia-ţi patul tău şi umbldY'

Jidovilor nu le-a păsat de vindecarea aceea într'adevăr minunată, ci le-a fost ciudă, cum de acel om a îndrăznit să calce una din cele 1279 de reguli ale fari­seilor. Ca şi când ar fi zis: «Cine este acel om atât de cutezător şi de obraznic care a îndrăznit să-ţi poruncească ţie ca să-ţi porţi patul tău sâmbăta, împotriva opreliştei noastre. Un astfel de ora, care calcă legea sâmbetei, nu poate fi omul lui Dumnezeu*.

13. Iară cel vindecat nu ştia cine este, căci Isus ieşise din po­porul care era intru acel loc.

Isus ieşise din poporul care era Intru acel loc, de o parte ca să nu-1 laude prea tare, iară de alta ca să nu; stârnească In fa­risei prea mare ciudă şi ură împotriva sa.

14. După aceea l-a aflat Isus pe el în biserică şi i-a zis: „iatăcă le-ai făctit sănătos, de acum să nu mai păcătueşti, ca să nu-ţi fie ţie ceva mai rău".

»După aceea<, ceeace aici înseamnă că încă în aceeaşi zi. >In biserică*, unde s'a dus ca să mulţumească lui Dumnezeu pentruca l-a vindecat. — Isus arată prin cuvintele sale că păcatul a fost cauza boalei aceleia groaznice care l-a. chinuit p e bietul om 38 de ani. D e aceea îl lace atent, să nu mai păcătuiască, ca astfel să nu mai cadă încă odată în boală, pentru că în cazul acela ar avea de sulerit şi mai mult.

15. Mers-a omul acela şi a vestit Jidovilor că Isus este care l-a făcut sănătos.

Se vede că în biserică vindeeatul a aliat, deşi nu ni-se spune cum, numele celuice l-a vindecat, de aceea a şi mers şi le-a spus celorce l-au întrebat că Isus este celee l-a vindecat. Bine înţeles că a-ceasta nu a spus'o din răutate, ci ori ca să-1 laude pe Isus în faţa celorce şi-au bătut joc de el îndată după vindecare, ori ca să se scuze în faţa lor, ori apoi ca să arete că preţueşte mai mult pe Isus, care l-a vindecat, decât pe membrii si-nedriului.

* * * Isus a făcut această mare minune în zi de

sărbătoare, ca să ne arete că în zilele de săr­bătoare nu ni-se cade a păcătui, ci a săvârşi fapte bune, fiindcă prin săvârşirea de fapte bune putem sfinţi mai bine zilele de sărbătoare. — Precum slăbănogul a mers îndată după vin­decare In biserică şi-a mulţumit lui Dumnezeu, aşa ni-se cade şi nouă să mergem la biserică şi a mulţumi pentru binefacerile primite. —

-,;a castel fermecat. Acest vrăjitor, dia bale de smeu, din fiere ds peşte, frământate cu cleiaiă, z făcut pe cei dintâi oameni, dela cari se trag Da oii. Vrăjitorul a devanii mai târziu rage dac, sub numele de Zamolxs. Acest Zamolxe sa spune că ar fi zidit în locul vechiului său castel estatsu Zeugma, care în limba dasă ar A însemnat „ A S A dintâi". — Fapt e efi Î K T R S

numele Cigmăuiui şi cel de Ziugma este o in-raiirc oaressre şi ori num*lc Cigmăuiui derivă âsla Zeagma, ori istoriografii, căutâad u?s cu-vânt asemănător, s'au oprit ia Cigmăw, care *r putea deriva dela Zâugma.

Gcoagiul, care e atât de aproaşe de Cig-mlu, fără îndoială, se poate zice efl a parti­cipat şi el la trecutul ţinutului, iar an Cigmâul ssu cu setaţii® Îui a avut legături dovedite, cum se va vedea mai târziu.

Dacă tradiţia, eă Daeii au avut aai aşe­zări îasemaate, nu s® şoate sprigini cu mărturii istorice vrednica de luat i& socot i»^, fapt ce *»u se poate tăgădui e, că Romanii an dus o hngS viaţa îa acsstea locuri, viaţă largă, în­temeiată, după care au rămas o mulţims de urme, vizibile pâaă în ziua de astăzi. Amintita «state, dc lângă Valea Turiacului, prin aşe­zarea ei, p r i a chipul cura a fost construită, Prin cărămizile cari s'au găsit acolo, arată în S n ' P neîndoios urmele unui castru roman, un fel de p a Z a pesnra drumul mare, oaie tresea

malul dreşt al Mnrăşului spre Apulum Wba-Iulia). Cărămizile aflata î» . acestea urma

de castru soartă inscripţia: Leg XIII gem (Legia XIII geniins) şi N. S. B. (Numerus Sin­gulari» Britsnieorum) Tdg'â* Gâbor susţine ea ia îosu! acela a fost citatea romană Ger-misara. (Ai{ii susţin să îa acel loc a fost colonia romană „Hidata". Re>«i Lexicos. I. 350). Fapt e, eă în hotnrui Cigmăuiui şi al Gecagiuhii s'au aflat si se săi. o mulţime de cărămizi ?i pktr i i romane, apoi pardossalâ rom&itâ, baai etc. Ia hotarul Geoagiului s'a aflat o piatră cu i&ăcrioţia „Colloaia galata-rnm"; urmei» unsi «orşoraţii ds coio»î*ti. Aproape ds «etatea dela Cigmfiu s'au aflat frânturi de ţevi de casai, cari dovedesc că Romanii dis Gsnnizara, peste tot dia aşszarca romană din cartea loeuiui, an condus apele calde dela Fersdcul dc astăzi şi le-au între­buinţat la scfilzilo lor. Propriotăreasa Koatz I»ka evea adunate o mulţima do jzietrii dia fostul castru roman. Dovediţii existinţa unui castru roma» în partea locului, ps baza altor urm» ce s'au sflat îa GsoBgiu, trebue să admitem cumcă în Goofgiu au avut Romanii un fol de Canabs, unda locuiau familiile slujbaşilor şi ale ofiţerilor. Turnul cara sarveşto astSzi de clopotniţă ia biserica rtformată arată origine romană; e rotund şi a fost probabil u s turn de veghe în I?gfitnră cu castrul de IflngS Mu-răş. Romanii se vede a fi avut aici şi mine d« aur 5?i de var, căci altfel nu s'ar fl găsit urme despre „Colloaia galatarum". Vor fi pre­lucrat aici piatra de aur adusă din munţii

spussai. La tot cazul Romanii au trăit aici, au avut aşezare însemnata, lângă care au ţinut să aibă şi un csstru militar. Numele eetăţii Ger-mizara pas eare l-am aflat Ia d. Tegfâs, e ve­rosimil, mai ales că sumele satului de peste Mură.?: Qelmar, pare a avea o înrudire cu veehna Gsrmizara. Un motiv mai mult pentru RomâBs, ds a se aşeza aici, vor fi fost desigur şi apela calde dela Baie.

Csl mei vechiu dosument in care se po-menesttt Geoxgiul ests un ast dc donaţie de pe vremea regslui Sigismund al Ungariei, csre dă la anul 1404 familiei Torok (Turcki) moşia Gaosgiului. ou SEteie Hcmorod, Cheeb, Bozeş, Madp, Bsisa, Aimas, Nyier mtzew şi Thcr tw. Gxoagiul ocură sub aumals de Al. Dyogh. Mai târziu Ia 1511 Gaogiul cu moşia lui, sub numele ds Aldiâd, treje in proprietatea unui aaumit Szobi Mihd'y şi E nov*stci lui Zgofi*. (Keme^y: Appeadix Dipl. Trans. VIII K. 149 p.). La 1537 sub numele ds Al Di6d c donat de Ioan Zăpoiya cancelarului Ştcf. Verboczî (Kun in Huttyadvui. Tort. 6s Re"g. t. Evk&oave X. K. 73 1.). Mai târziu, ia 1551, sub aumele dc AlgyCgy trece în poicsiunea lui Kendefi JânoB da Malomviz. (K«m<îcy: Dipl. TransilA. Suppl. VII K. 17 p.) Pe urmă Geoagiul t race prin po­sesiunea multor familii nobile ungureşti, pâ-n«ee sjusgo definitiv în mâna familiei Grof. Kuun de origina din Săcuim«. Ultimul posesor Gr. Kuun Kocsdrd a fost frat&Is savaatului maghiar Dr. Kaur. G6za din Mintia D«v«i. In

P a g . 4 U N I R E A P O P O R U L U I

Ori de câte ori ne îmbolnăvim, să încercăm a ne gândi, cari sunt păcatele acelea mari pentru cari ne-a trimis Dumnezeu boala aceea, că cele mai multe boale sunt pedeapsa păcatului. Mai ales unele păcate, ca beţia şi curvia, sunt cau­zele multor boli îngrozitoare. — Precum recă­derea în aceeaş boală este grozavă, întocmai aşa şi recăderea în acelaş păcat. — Mântuitorul a dovedit un suflet foarte bun, când 1-a făcut atent pe cel vindecat să nu mai păcătuiască din nou şi să recadă apoi iarăşi în păcat. Tot aşa se cuvine să îngrijim şi noi de viitorul prietenilor noştri. — Precum Isus nu a spus păcatul slăbănogului, tot aşa să nu spunem nici noi păcatele şi slăbiciunile semenilor no­ştri. Să avem încredere în Dumnezeu şi să nu desnădăjduira, luând pildă dela slăbănogul, care 38 de ani a tot nădăjduit că-1 va vindeca Dum­nezeu şi în sfârşit 1-a şi vindecat de fapt.

P ă r i n t e l e l u l l u

Din Âninoasa Reuniunea de misiuni de pe fâ ig i Epis­

copia română unită de Lugoj, a delegat pe Preacuvioşia Sa Părintele Dr. Gsorge Fireza, provincial şi membru al Societăţii lui Isus, — cu honducerea s. misinni în parohia Aninoasa. Misiunile au avut loc în biserica parohială dia 7—14 April a. e. eu câte două suvântir i la zi, explicflndu-se rostul deprinderilor sufleteşti st principale adevăruri de credinţi. Credincioşii in foate zilele au participat in număr frumos la acestea cuvântări şi alts davoţiuni religioase ţinute într'o caldă atmosferă de religiositate şi îmbogăţite cu un însemnat număr de exemple din S. Evanghelie şi S. Părinţi.

Rezultatul de înţeles, a fost foarte mulţu­mitor, ajungâadu-se la aproape 300 de împăr­tăşanii, eesace într 'o colonie minieră, s sur­prinzător de plăcut.

La încheierea misiunilor s'a făcut slujba Iertării eelei mari , pentru indulgenţa plenară a anului jubilar de 19 veacuri dela moartea Mântuitorului. După cuvântul de mulţumită a pir . protopop Ioan Traian, răspunsul dc adio a Părintelui saisioaar a stors lacr imi din ochii ascultătorilor.

Un credincios

anul 18S9 luna Iunie 11 zile Groful Kaun Ko-csârd donează moşia împreună eu castelul Sosietăţii EMKE care , cu subvenţiile statului uagurase, întreţinea aici şcoala de agricul tur i .

Geoagiul in vechims, pentru apele ssals calde conţinătoare dc aceid carbonic, iod şi var, a fost foarte căutat. Era un l o e d e s a a î d a pentru elita Ardeaiulm. Apele,cari în veshime au desfătat pe Rom&sd, încât aceştia au ţinut s i ridice şi pistri comemorativ® în onoarea plă­cutelor scalzi cu inscripţii cu: „Nymphis sanctisitnis", mai târziu au devenit f&vorit«le principilor Ardealului. (Cetatea romani Gsr-mizara şi-ar fi primit numele dela aţssle calde ale Fercdcului dc azi. Germizarc = apă sal di). Dintre principii ardeleni au fost la băile Qtoagiului : Gavrilă Bethlen în vara a-aulai 1629; apoi cei doi Răkoczy I şi al II-lea. Mihail Apaifi avea chiar o vie la Ferodeu si petrecea dec şi eu drag aiei. Postul maghiar Br. Kasincsy care a fost si el la Geoagim pomeneşte ca a aflat aici întrunită elita nobi­limii din comitatele Hunedoara şi Alba de jos (1816). Am aflat urme că aeeste» băi au fost cercetate des şi de vlădica Grigorie Maior dela Blaj. Venea eu . tarsecârul" poposind IB Bintinţi, unde caii vlldieului se hrăneau cu fin dela Popa Toader, lusru pentru care i-sc ierta „dajdia". (Vezi „Foaia oficioasă 1 a Eşp . Lugoj, 1914, nr. 14 p. 110). ( V a urma)

Sfaturi şi serbări — Durerea Poloniei Sfatul Infelegerii Balcanice

A t r e c u t mai bine de un an de când ţ a r a noas t r ă şi-a d a t mâna ou Yugosîavia , Grecia şi Turc ia , l egându-se mai ales că vor apă ra deopot r ivă con­t racte le de pace cari au t r a s grani ţe le lor de azi. A c e a s t ă l egă tu ră , dupâeum ştiţ i , s 'a iscăl i t la 9 Februar ie 1934, la Atena , poa r t ă numele de înţelegerea Balcanică şi a r e ta fruntea sa pe d. 7*'-tulescu, ministrul de e x t e r n e al ţăr i i noas t re .

L a 10 Maiu, consiliul înţelegeri i a început sfat mare la Bucureş t i . S 'au d i scu ta t cu aces t prilej mu l t e legătur i cari pr ivesc aces te ţăr i : ale drumuri lor de fier, ale poştei , s'a h o t ă r â t apoi ca aces te ţ ă r i s ă cumpere una dela al ta şi ce a re una să dea celei lal te în schimbul a l to r mărfuri .

In c â t e v a şedinţe , consiliul a ne­tezit apoi drumul p e n t r u un nou sfat în t re s t a t e , sfatul ţăr i lor dunărene , care 8e v a ţ inea în curând la R o m a . Toa te ţările cari fac p a r t e din în ţe legerea Balcanică vor lua p a r t e la a c e s t sfat. Dar fiindcă vor fi acolo şi a l t e ţ ă r i , ca Ungar ia şi Bulgaria , e bine să fii p re­gă t i t îna in te . Oeeace au şi făcu t ţăr i le în ţe leger i i Balcanice în şed in ţa lor dela Bucureşt i începută la 10 Maiu şi te rmi­n a t ă în 13 a aceleiaşi luni.

A murii mareşalul Pi lsudski O t e l e g r a m ă sos i tă din Varşovia ,

aduce ş t i r ea că mareşa lu l Pi lsudski , fost în t r 'un t imp preşed in te al repu­blicii polone, a î nce t a t din vie a ţ ă . A mur i t în dumineca t r e c u t ă , seara , în vâ r s t ă de 68 da ani, ros de r a c l a s t o ­mac şi Ia fiaat.

V e s t e a morţi i sale a p r o d u s mul tă durere , nu numa i în t re g ran i ţe le ţării sale, da r şi peate h o t a r e . Mareşalul Pi lsudski a condus frânele ţă r i i sale multă, v r e m e , dupăce a lua t pa r t e în t ine re ţe şi în anii bă rbă ţ i e i la toa te mişcăr i le de eliberare a fraţilor săi de sub j u g s t ră in . A fost şi întemniţa*-, pe t recând vreo patru a n i ' in ocnele Si­beriei, pen t ru încercările sa le şi ale t o ­varăşilor săi de a se s c ă p a de Ruşi. Vaza de ca re se bucură azi Polonia, lui i-se da to reş te în m a r e p a r t e .

Mare lup tă to r în ţ a r a sa , el se bu­cura de t recere şi p e s t e h o t a r e . Căci face p a r t e din lungul şir al celor cari au l up t a t pen t ru l iber ta te , înfrăţindu-se astfel cu t o ţ i cei de-un g â n d cu el din celelal te ţă r i .

De aceea nu ne mirăm primind ves te că t recător i i de pe s t răz i când au auzi t de moar tea sa, au început să p lângă , şi o mulţ ime mare a străjuit t o a t ă n o a p t e a în faţa casei unde se afla mor tu l .

Guvernul ţă r i i vecine a î n c e D ; p regă t i r i pen t ru a-î face funerarii T ţ iona le , aşa cum se cuvine unui atât d m a r e lup tă to r na ţ iona l . 'j

10 p a i u la Blaj Ziua de 10 Maiu a fost sărbătoriţi

la Blaj cu t o a t ă p o m p a cuvenită. I n c l

în zorii zilei, cari se a r ă t a u mai frumos d e c â t vremea p lo ioasă din ajun, deasu-p ra ins t i tu te lor şi caselor particulari fâlfăia drapelul na ţ ional .

In ca t ed ra l a met ropol i tană s'a slu-jit un „7e Detim" la care a pontificat pâ r . v ioar Dr. Victor Macaveiu. La ii, slujbă au fost de fa ţă pe lângă auto­r i tă ţ i le bisericeşti , civile şi militare, şi comandan ţ i i Cercului de recru­t a r e şi ai Legiuni i de jandarmi mu­t a ţ i a c u m a de c u r â n d Ia Blaj. In faţa ca tedra le i , pe b a l u s t r a d a căreia stăteau au tor i t ă ţ i l e , au defilat apoi ofiţerii ţi soldaţ i i dela Cercul de recrutare, jan­darmi i dela L e g i u n e şi tinerii cari iac ins t ruc ţ i a p re reg imenta ră , în frunte cu comandan ţ i i lor. L a t o a t e şcolile s'au ţ i n u t vorbiri, a r ă t â n d u - s e elevilor în­s e m n ă t a t e a zilei. In sa la de gimnastici a liceului de băie ţ i s 'a aranjat o şedinţă publ ică , la care a lua t par te , pe lângă cei amint i ţ i ma i sus , foarte mult pu­blic. Au fost c â t eva deolaraări şi câteva punc te de cor car i au p lăcut foarte mult publicului , în deosebi cel al Şcoalei nor­m a l e de băie ţ i . A vorb i t cu acest pri­lej d. prof, Ştefan Manciuka, despre Regele Carol I. Pe u r m ă s'au făcut re­cepţ i i la Prefectură .

Blajul a sărbătorii ziua de 3115 Maiu

15 Maiu. Astăzi s'a sărbătorit în lo­calitate amintirea zilei de 3/15 Maiu 1848, ziua măreţei adunări naţionale ce s'a f1' na t atunci pe Câmpia Libertăţii. A fost" sărbătorire locală, aproape numai a şcola­rilor din oraşul nostru.

S'a început printr 'un »Te Deum« si"' jit în catedrala mitropolitană de către p^; vicar Dr. Victor Macaveiu, înconjurat de a'!1

preoţi. Tinerimea şcolară a Blajului s'a *" ranjat apoi în ordine, şcolile de băeţ'i şcolile de fete şi apoi Academia de tec logie, şi în frunte cu directorii şi P r 0 _ sorii au înconjurat parcul In. M. Clain, tând cântece patriotice. t

Toate şcolile şi publicul care a de faţă s'a strâns apoi în curtea \ice>Ţ de băeţi . Aici a cântat corni Şcoalei W male > Imnul regal < şi încă un cântec, dBP | care d. Ştefan Pap, directorul liceului & j băeţi a prins într'o scurtă cuvântare fose*1' nătatea zilei. Au mai urmat donă P*oct

de cor ale liceului de băieţi şi >Pe-al nost" steag«, cântat de corni Academiei de te* logie, cu care programul a luat sfârşit-

Nr. 20 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 5

Dela alegerea din 7 Maiu Dupăce sinodal dela Blaj şi-a spus do­

rinţa în ce priveşte persoanele dintre cari cel în drept să aleagă pe noul mitropolit de Alba-ţnlia ?l Făgăraş, păr. vicar Dr. Victor Maca-yeiu a rostit în fa{a membrilor sinodului ur­mătoarea cuvântare:

Excelenţele Voastre, Veneraţi Fraţi, Am răsfoit zilele trecute o carte: „Acte

sinodale ale bisericii române de Alba-Iulia şi Figăraş", publicate de regretatul I. MicuMoI-dovana.

Am făcut-o, pentru ca să retrăeec pnţin fn trecutul acestei biserici, pentruca să-mi dau seama, de importanţa actului care urma sase săvârşească şi care, cu ajutorul Ini Dumnezeu, s'a săvârşit astăzi, în această Istorică catedrală .a Blajului.

Am găsit acolo publicate acte, mal mult san mai puţin complete, cari privesc sinoadele electorale dela 1751, 1764, 1782, 1850, şi 1868. La două am fost martor contimporan şl eu: după moartea lui Vancea — eram elev de liceu — şl după moartea Iui Mihalyi — când eram deja profesor şi rector al Internatului de Meţi, unde am găzduit atunci pe o parte din membrii sinodului.

Astăzi Dumnezeu a volt, ca să pot parti­cipa şi efectiv la lucrările sinodului, de a cărui sfârşit ne apropiem!

Am retrăit, cetind documentele trecutului, toate momentele câte s'au însemnat şi au ajuns până la noi, din vremea altor alegeri de Vlă­dici şi apoi Mitropolit! ai Blajului.

Am revăzut figurile istorice ale Vlădicilor, ale canonicilor, călugărilor şi preoţilor, cu gândurile şi preocupărilor lor, de câte ori s'au întrunit la Blaj.

Am recitit convocatoare, cuvântări de inaugurare, procese verbale ale acelor slnoade.

Am reîntâlnit, în această lectură a mea, figurile Vlădicilor, cari au prezidat atarl si-noade: bătrânul Dobra dela Lugoj la 1868, Basiliu Erdelyi la 1850, Mlhail Pavel la 1892, Demetriu Rada la 1918 toţi trei dela Oradea; figurile vicarilor generali şl capitulări: Nicolae dela Bila, Atanasie Rednic la 1764, Ignatle Darabant la 1782, Constantin Alutan la 1851 şi la 1868, Ion Micu Moldovan la 1892 şl Dr. Vasile Sucia la 1918.

Am recitit Manifestele Clerului sau con­diţiile de alegere — cum li-se zicea într'un rând acelor dorinţe, pe cari Clerul, întrunit în si­noadele electorale, preocupat de soarta bise­ricii sale, socotia că este bine, să Ie pună pe hârtie, pentru ca viitorul episcop să ţină seamă de ele — şi pentruca ele uneori să-i poată alnji ca o armă de apărare, ca un scut împo­triva încercărilor duşmane de a cutropi bise­rica noastră şi de a-i altera caracterul el ro­mânesc.

Am recitit, între altele, înduioşat, cuvân­tarea de adio din sinodul electoral dela 1782 a episcopului Maior, cu prllejnl renunţării la 8caunul de vlădică, despre care procesul ver­bal observă, că „dum episcopus peroraret, nullns erat seu eclesiásticas, sive saecularls, b u i udis oculis non suspirasset et generosum episcop! animum laetittatn plus quam tristi-Ham praeBeferentem admlratus non fulsset".

Şi am recitit cuvântarea protopopului Dănilă din Cătina în numele clerului, către Epis­cop care „din singura pronia Iui Dumnezeu fiind chemat „a fost Vlădică nu nemică l"

Am recitat scrisoarea dela 8 Octomvrte 17Sl a călugărilor, cari eraa atunci sfetnicii v»âdlclel dela Blaj, către cel doi fraţi al lor, c*ri petreceau la Vlena, în cauza alegerii, ca , î ă Pregătească terenul, pentru ziua când vor

merge şl rugările şl istanţa Clerului la Vlena, ca să găsească acolo teren bine aşternut, pentru ca lucrurile să se desfăşoare in aşa fel, cât să se verifice cuvintele din Rândnlala Enholo-giulul: „cu alegerea şt cu cercarea Iubitorilor de Hrlstos preoţi şi clerici al Diecezei... şcl 1 iar noi să putem răspunde cu tot sufletul no­stru ,axlos esti, axios esti'. Iaalnte de toate însă, — spune scrisoarea trimisă fraţilor —, .faceţi rugăciuni către Dumnezeu, pentruca Dumnezeu să dea acestei biserici păstor care să promoveze gloria Iul, iar sfintei uniri să-i fie de folos/

Na vt-se pare şl Vouă, Veneraţi Fraţi, că retrăim astăzi ceva din atmosfera vremurilor de acnm 180 ani?...

Şl mi-s'a perândat pe dinaintea ochilor sufleteşti, seria Vlădicilor dela Blaj.

Cel dintâlu, Teofil — afirmative otrăvit, al IIMea Giurgiu Palaki — tot asemenea, şl nu I-se ştie nici măcar locul mormântului din ci­mitirul, ori din altă parte a Făgăraşului.

Al patrulea, Inocenţiu Micu Clain — mort în'exllla, Aaron şl Rednic — schimnici amândoi, primul pomenit în Istorie pentru cillclal de sârmă, pe care 1-a purtat toată viaţa, pe trapul gol; al doilea pomenit, pentru că dela intrarea în călugărie în tinereţe, nu s'a mai hrănit decât cu legume şi cu oleu, — Grigorle Maior, nevoit să renunţe din cauza duşmanilor nea­mului şi bisericii, Lemenyl, mort tot într'un fel de exil în Viena; puţin mai senini, dar luptând şl ci cu nesfârşite greutăţi: Şulufiu, Vancea, Mihalyi, până la pătlmltorul cu răb­darea lui Iov, Mitropolitul Suclu!

Iată perspectiva ,măririi omeneşti" a scaunalni metropolitan din Blaj! Şi de aceea îmi închipaesc, Veneraţi Fraţi, că ori cine va fi viitorul Mitropolit al Blajului, va trebui să-şi dea seama de sarcina grea a acestui scaun, de întinderea Arhidlecezei, de diaspora în care trăesc credincioşii ei, de 6ărăcla lor, de răspun­derea conducerii întregii Provincii Metropo­litane şi a întregii Biserici unite, va trebui să Iapede dela sine tot gândul lumesc, ori ce ambiţie deşartă, ori ce presumţie în poterile proprii, şi să-şi aducă aminte de cruce, de crucea a cărei pomenire o facem astăzi —, şi să-şi rostească în gândul său mereu vorba: „Nu voia mea, ci voia Ta — a Tatălui ce­resc — aceea să se împlinească!*

Pentru că în perspectiva acestor „măriri omeneşti", de cari au avut parte cei mai malţl din scaunul Vlădiciei dela Blaj, acela pe care Dumnezeu nl-I va trimite, va trebui „să se cheltuiască pe sine" — dapă vorba sf. Pavel (II Cor. XII, 15), pentru sufletele încredinţate lai, va trebui să cânte şl găsească o 6 ingară mângăere: în crăcea Domnului, în dragostea către Clerul şi poporal săa, către sufletele pentru cari va fl răspunzător: mâugierea muncei, a apostoliei şi a jertfirei de sine!

Ca anula, care pentru moment sunt con­ducătorul şl purtătorul de grije al Arhldiecezei —, îmi revine, de încheere, datoria de a mul­ţumi I. P. Sf. Episcop al Orăzil, pentru toată grija şl dlliglnţa ce a depus-o şl până astăzi, în calitate de Episcop senior al Provinciei noastre bisericeşti, întru completarea scaunului Metropolitan, precam tot odată îl rog, ca să o facă aceasta şl mai departe, până la sosirea noului mire al Arhldiecezei.

Iar Vouă, Veneraţi Fraţi, cari astăzi aţi participat, după cea mal bană a voastră con­ştiinţă, la actul săvârşit acum, eu nu pot decât să Vă aduc recunoştinţa mea, pentru felal demn de comportare din aceste două zile — şi Vă rog, ca să continuat! în rugăciunile Voastre, până la ziua când va veni vestei, că păstorul nou este pe cale de a-şl laa în pri­mire tarma, pe care Dumnezeu să l-o păzească întreagă şi nevătămată. Amin.

„AgruM la Blaj Publicul blăjaa a fost Invitat să ia parte

Ia şedinţa d t constituirea a „Agru'-lul blăjan. Şsdinţa s'a ţinut îa dumineca t recuţ i , imediat după sf. liturgie, Ia sala de gimnastică a l i­ceului de bieţi, de faţă fiind Comitetul arhi-dieeezaa al , Aţru '- lui , în frunte cu păr. canonic Ghcorghe Dănilă preşedinte, apoi păr. vicar Dr. Victor Macaveiu, M. O. D. A. C. Domşa protopopul Blajului, M. O. D. Vasile Moldo­van parohul Blajului şi mult public.

Şcdinfa de constititairc a fost dtsehisă da păr. canonic Ghtorght Dănilă, preşedin­tele „AgruMui arhidiecezan, spunând dc cc nu s'a făcut acest lucrn pflnă acum, arătând tot­deodată de ce trebue făcută acum. A spus eă între multele societăţi religioase, naţionale şi oulturalc pc eari Is are Blajul, s'ar părea că nu ar fi lipsă de o nouă asociaţie dc acest fel. Şi totuşi ea e de lipsă, pentru a forma acea unltats de conducere care duce mai sigur la izbândă.

Ia urma propunerii făcută de păr . Vasile Moldovan, s'a ales apoi următorul Comitet al „Agru"-iui blăjan, care primit fiind de adunare, c declarat de eătre păr. Dănilă dc constituit: preşedinte:Dr. Virgil Baican; secretar:prof. Gheorghe Veliciu; casier: Ion Hentea. Mem­brii: Dr. Eugen Moldovan, Dr. Ion Blanu, Vasile Bârna, Nicolae Bârna, Gheorghe Bărbat.

D. dr. Virgil Baican, noul preşedinte, a mulţumit apoi adunării pentru cinstea şi încre­derea oe i-a arătat prin această alegere, asi­gurând totodată că se va strădui ca prin munca D.Sale în noua slujbaşă fie la înălţireaîncre­derii cs i-s'a arătat.

S'a aranjat cu acest prilej şi un program, câtsva puncte de eor cântate de eorul Acade­miei de teologie din localitate, sub conducerea păr. prof. C. Chsrebeţiu.

Sinod preoţesc In Diciosânmărtin

Prsoţimea română gr. catolică din proto­popiatul Diciosânmărtinului s'a întrunit Joi, In 18 Aprilie a. a , sub preşiâenţia M. O. D. Emil l&tar, protopop, îa şedinţă, în oraşul Dieio-sâamărtin. Dimineaţa s'a făcut mărturisirea preoţilor aeestui district protopopesc, repre­zentat prin 26 preoţi.

Sfânta liturghie au celebrat-o împraună mai mulţi preoţi, asistând o mulţime mare dc credincioşi, la sfârşitul căreia s'au cuminecat aproape două sute dintre ci.

Dups. terminarea sf. liturgti, păr. Iovu Popa din Fsisa a ţiaut o cuvântară despre efectele mântuitoare ale împărtăşirii. Mulţimea credincioşilor s'a depărtat dia sfântul lăcaş adâac mişcată şi eu celea mai înălţate senti­mente iu sufht.

A urmat apoi şedinţa preoţilor. După deschidere şi biaeveatarea preoţilor din partea M. O. E. Tătar, s'au desvoltat temele: Expli­carea dogmntioă a rugăciunii Domnului din partea părintelui protopop Emil Tătar şi des-voltarea rugăciunii Domnului de preotul Victor Bălţat din Abuţ.

Sinodul a rezolvat apoi chestiuni admi­nistrative, protestând împotriva noilor reduceri d« salarii ale preoţilor, a acestei clase eare a luptat mult pentru cauzele sufleteşti naţionale şi culturale ale neamului.

Diciosânmărtin, V a s i l e A b u ş e a n u

prof. de liceu

Străjerii în Maiera-Năsătid »Credinţă şi muueă pentru Ţară şi Rege*

Aceasta este lozinca sfâată a mieilor copii cari cercetează şcoala primarii. Ia afară ds pariaţi, ţara noastră se îngrijeşte într 'ua mod foarte frumos de creştere» copiilor, cari vor forma generaţia eondue&toare ds mâine.

In acest scop s'a înfiinţat ua oficiu al educaţiei tineretului român, care va în­druma, sprijini, supraveghia şi controla creş­terea tinerilor copii, dela etatea cea mai fra­gedă, până la vârs ta câed îacep a păşi in în viaţă. Copii de ambele sexe primess edu­caţia într 'un mod cu adevărat impunător, deş­teptând în inima şi sufletul lor cete mai sfinte valori pe care trebue să le aibă faţă d* tot ee e creştinesc şi românesc.

Tinerii dela 7—18 aai fac parte în mod obligatoriu din aşa sumita „Straja Ţării". Ei sunt împărţiţi după etate, aşa cei dela 7—11 ani, se numesc „Pui de străjeri*, iar ceilalţi dela 11—18 se numesc „Străjeri* şi fetele „Străjerea. Grupele formate în fiecare şcoala dupl numărul copiilor poartă numele de „Pâlc" sau „Cuib*

Aceşti miei militari poartă drept uniformă costumul frumos al regiunii, de unde sunt. Ia felul acesta portul nostru naţional va fi pre­ţuit tot mai mult şi BU-1 vom mai îalocui cu tot felul de zdrenţe nemţeşti, cari niciodată nu vor putea ajunge la frumseţsa şi gloria, la care a ajuns portnl românesc.

Am avut fericita ocazie să văd o minu­nată serbare strejăneaseă în comuna Maieru jud. Nâsăud, dată a doua zi de Paşti dc Stră­jerii si Străjercls şeoalei primare.

Era prima şezătoare, eu oeazia căreia s'a sfinţit drapelul Străjcrilor. Programul s'a desfăşurat sub conducerea iubiţilor lor dascăli care stmt comandanţii lor.

Iată în câteva cuvinte acest program-Dapiee fiecare „Pâle* a dat raport dss-

călnlui conducător, programul a început, sâa-tâadu-ss de Străjeri şi Străjere, rugăciune» „Tatăl nostru". A urmat sfinţirea drapelului, facuti de către păr. protopop Iuliu Pop, apoi s'a dat onorul la drapel, eâatându-se „Trăiască Rtgsle". In acest timp toţi Străjerii urmăreau cu ochii pironiţi r idicarea drapelului spre ză­rile senine ale cerului albastru. Când s'a ter­minat, cântecul şi drapelul era ajuns în vâr fui stâlpului.

După aceasta au urmat jocuri, câa tecs ţ i poveţe foarte frumoase date dc comandant în persoana harnicului învăţător Vranău Du­mitru.

Asamsnsa militarilor, misii Străjeri şi Străjere salut£ drapelul, având drept lozincă „Credinţă şi muncă pentru Ţara şi Rsgs" iar drept imn „Trciculori cunosc pe lume*.

Ruga de dimineaţă, la masă şi seara, pre­cum şi rostirea lozinsei străjsneştt, este o da­torie dc onoare a strajsrilor pe care trebuie s'o păzească cu mare sfinţenie. Drapelul r i ­dicat în timpul muncii fâlfâe deasunr» cape­telor lor, făc&ndu-le scutul ds apărare sub care-si fae datoria de buni fii ai Patriei, mun­cind cu dragoste.

Salutul Străjerilor este s ca i t : „Sănătate.", întinzănd mâna dreaptă puţin aplecată înainte Străjerii muncesc eu mare zei, cuaossâtadu-şi lozinca măreaţă.

Dragostea cu care-si îndeptinesc dascălii acelei f coaie munca lor, asta dovada ia csa mai mare parte a unei bune înţelegeri, pe care conducătorul acelei scoale o seamănă în rân­durile colegilor săi.

Cu sufletele pline de bucurie au ple­cat părinţii copiilor dela şezătoarea Străjerilor

din Maisru,. s ade au văzut cu câtă plăcere şi dragoste de muncă au executat micii copilaşi, jocurile şi c&stecele frumoase. Ia ci pariaţii şi conducătorii an văzut viitoarea generaţie, pe care o cresc, spre mărirea lui Dumnezeu, bucuria lor şi spre binele Ţârii , generaţie cres­cută după învoi tur i le religiei creştine.

O l i m p i u I. B â r n a

primit într'o slujbă, avea acum bani 5i [ fi plătit bucuros datoria dar nu mai av e *'"lf t căci domnul a părăsit oraşul aceia. 5o ^ Cl" ') s'a gândit mereu cum ar face sâ dea de

C e t i t o r i l o r g a z e t e i n o a s t r e c a r i r te -au r u g a t s ă i e r ă s p u n d e m d a c ă n e î n v o i m s ă p l ă t e a s c ă r e s t a n ţ e l e d a a -a b o n a m e n t ş i a b o n a m e n t u l a n u l u i c u ­r e n t Tn r a t e , l e r ă s p u n d e m c ă n e î n ­voi m ia a c e a s t a . C h i a r r e c o m a n d ă m t u t u r o r a a c e s t m o d d e p l a t ă , c ă c i ® m a i u ş o r s ă p l ă t e ş t i d e m a i m u l t e o r i s u m e m a i m i c i , d e c â t d e o d a t ă o s u m ă m a i m a r e .

D a r u r i î m p ă r ă t e ş t i . In săptămâna trecută s'au desfăşurat serbări măreţe în AngHa. Regele ţării, George al V-!ea, a îm­plinit un sfert de veac de domnie. Poporul său şi-a arătat bucuria cu acest prilej, sărbă­torind această dată într 'an mod foarte fru­mos Regele Angliei însă e şi împărat al Indiiior. De aceea şi din Indii au venit la Londra reprezentanţi, ca să fie de faţă şi sâ ia parte la serbări. Unul dintre cei sosiţi din India, a adns Regelui Angliei în dar un obiect care îa bani româneşti valorează 250 milioane Lei. Cu adevărat dar împărătesc.

Cât a m e x p o r t a t î n l u n a A p r i l i e . In decursul Junii trecute, ţara noastră a trimes peste hotare cereale, animale şi alte produse în valoare de un miliard cinci zeci de mi­lioane Lei. In Martie îa schimb, s'au trimes numai de an miliard patru zeci de milioane Lei. Deci ca zece milioane mai pnţin.

C u m s e p l ă t e s c i m p o z i t e l e . Un a-nuaţ oficia! spune că se încasează zilnic cam 70 de milioane Lei din impozite. In aueie din zile însâ, Încasările ss ridică peste o sată milioane Lef.

Un m u n c i t o r s ă r a c a c â ş t i g a ? t r e i m i l i o a n e Le i . In săptămâna trecută s'a tras ia sorţi câştigurile pentru cel ce a s subscris la împrumutul de înzestrare a ţării. Câştigul cel mal mare a fost de trei milioane, şi a fost câştigat de un muncitor sărac dela Cluj. Când i-s'a adus vestea câştigului, el tocmai nmbla ss se împrumute de undeva cu 20 de Lei.

O b o a l ă grea s e c e r ă câte 2 0 d e v i e ţ i p o z i . In judeţnl Trei Scaune s'a ivit o boală grea. Se numeşte paralizie infantilă şi se observi mai ales la copil. Sunt două co­mune, Rasenl şi Catalani, despre cari se spune că toţi locuitorii snnt bolnavi. In fiecare zi mor, în regiunea amintită, de această boală, câte 15—20 de copii şi oameni mari.

_ ŞJ -a p l ă t i t d a t o r i a d u p ă 5 0 d e a n i . Un tânăr de 20 de ani opreşte pe un domn şi-1 spune: lmprumută-mi te rog o sumă de bani. Snnt muncitor, n'am de lucru şi n'am cu ce trăi. Domnul i-a dat o sumă de bani, şi a trecut mai departe. — Acest fapt s'a întâm­plat acum 50 de ani în Anglia. Tânăral a fost

aai criîJa celui csre I-a împrumutat . Acum, î n a i m e

sf. sărbători, a aflat că el era dintr'o ţară ^ Europa. îngrijorat să nn moară dator, a trl ̂ imediat prin postă snma împrumutată.' Do ^ care i-a dat banii a murit ds mult as urmaşii săi au primit datoria. Aceştia °* nişte domni foarte bogaţi. Ei S B z ^ când au primit banii, o sumă mică, dar ' fost foarte mulţumiţi sufleteşte văzând câ' de lucru cu un om cinstit, care nici depjt! de ani n'a uitat să-şi plătească datoria.

Î n t r ' u n c u t r e m u r a u fost nimicit 15 s a t e . De câteva săptămâni cutremuri| t (ţ t

pământ se ţin lanţ în ţările răsăritene. Ş| [, I noi s'au simţit în mai multe rânduri sgudultori i mai mici. Primim însă ştirea că în ţările^ pe cossta Asiei e an adevărat prăpăd. In A5), Mică au fost nimicite deodată 15 sate, aco. perind sub dărâmături oameni, animale ţ agoniseala multor ani. Iar unele râuri ş|.aj

schimbat cursul, atâta a fost de cumplita pj. terea cutremurului.

O m o a r t e c u r i o a s ă . Un tânăr dintr'o comună din jud. Mureş, trecea pe uliţele sa­tului. Tocmai s'a întâmplat să treacă pe acolo şi nn câne. După un urât obiceiu, care din nenorocire e foarte lăţit la noi la români, s'a [ plecat să ia o piatră să lovească în câne. Io | buzunarul dinăuntru al hainei avea un cojit [ Când s'a plecat, cuţitul i-a întrat în inimă şi peste câteva clipe a murit. Din întâmplarea; aceasta mulţi îşi pot deschide ochii. Na d doar toţi ar fi în pericol să moară astfel, dar j se pot desvaţa mai uşor de urâtul obiceia de a bate cânii.

A s c ă p a t d a o n e n o r o c i r e . D. Mac-donald, prlmministrul Angliei, a plecat zilele trecute la o expoziţie. Când a ajans în aşa sălii celei mari, s'a oprit câteva clipe sâ spuai dona vorbe unui gazetar care nu voia de loc sâ-1 lase în pace. Câad să se despartă de ga­zetar, ca să între în sală, se aude o bubuitori puternică şi ce să vezi? Plafonul sălii în care era sâ între s'a prăbuşit . Din fericire, na era nimeni în sală. Prlmministrul s'a întors spre gazetar, i-a mulţumit că 1-a reţinut, îa Inatde braţ şi a plecat cu e! spre casă, povestindn-l rneren pe drum.

C u m e v r e m e a . Anul agricol în «r!

;<m intrat, pare a fl un an mănos. Spre deo­sebire de anal trecut care a început ca o se-cetă cumplită, anul acesta a început ca pl«' binefăcătoare urmate de zile călduroase. Del» încheierea ultimului număr al gazetei noasfrt, a plonat de vreo doaă ori, joi toată zina | duminecă noaptea. Celelalte zile au fost efcj duroasf. Starea sămănăturilor şi tot astfe ierburils, se prezintă foarte bine.

Munţ i d e g h i a ţ ă p l u t e s c pe f n t " ! ' i darea O c e a n u l u i A t l a n t i c . Toate portflf1 | mărilor m fost înştiinţate că pe suprafaţa «P Oceanului Atlantic, plutesc peste o sată ^ manfi de ghiafă. Vapoarele sunt în 9 l t

primejdie, înaintează fncet şi multe stafl porturi, na pleacă la drum, tocmai din Pr'c

gheţarilor. El coboară din ţinuturile t n g W ale mării dela nord.

V o m c ă l ă t o r i î n s t r a t o s f e r a . ^ acuma nu se avântau spre înălţimile « , r

{

tosferii decât oamenii de ştiinţă, mânaţi d* curiozitate arzătoare să descopere tainele 1" ţlmllor. Şi aceştia pot fi număraţi- pe deJ \ atât sunt de puţini. Intre ei cel mai * e i t

Nr. 20 U N I R E A POPORULUI P a ? . 7

odată nu sa va putta şterg» de pe faţa părăsi­tului, doară însuşi Domnul aoatru I I U I Hristoi a spus „că pe săraci pururea fi avcti cu voi" (Mat. 26, I I ; cu toate acestea insă itâ fn pu­terea noastră ca, prin cruţare eumiate şi prin stăpânire de noi insine, să ns facsm vieaţa mai frumoasă, mai tihnită şi mai omenească.

REGULA 6

dimpreună cu camătă şi camătă carnetelor. Art. 4. Cea mai mică depunere săptămânală este de 10 centime. Art. 7. Fiecare membru poate face împrumuturi până la */s a sumei sale, după ce depunerile au ajuns la suma de 30 fraaci. Camătă ee e a se plăti o stabileşte, la propunerea comisiunei, adunarea generală". Art. 8. .Depunerile se reprimesc numai in ziua, ora şi looul statorit de comisiunc şi trebuc să r,e facă Înainte. Cel ce este in restantă cu aolvirile sale patru săptămâni, va fi admoniat di va plăti pentru aceasta o taxă de 20 ocn-liinî, Cel ce nici la şase luci după admoaiere au şi-*r soiri contribuţiile, î ţ i primeşte depu­nerile, aubtragâBdu-se pedeapsa mai sus amin­tita şi-ţi pierde dreptul de membru". Art. 10. „Acuastâ casă de păstrare este o filială a băncii „Albina" şi astfel este supusă oblă­duirii ucvlaiu, purtiadu-şt Insă contabilitate se­parat". Art. 11. „Banca nu primeşte depuneri mai mici de 5 franci".

Malaria (Fr igur i le de ba l t ă )

Astăzi aproape fiecare gazetă are câte-o mică parte cu sfaturi medicale . N e ­am gândi t că e bine să I n t r o d u c e m acest obicei şi la Unirea Poporului , ai cărei ce ­titori încă vor fi bucuroşi d e asemenea îndrumări şi poveţe .

F i indcă suntem în pr imăvară , vreau să încep cu o boală c a r e e destul de răs ­pândi tă la noi în ţ a ră şi mai ales în ţinu­turile bă l toase . E vorba d e boa la numită malaria, adică Iriguri. — Frigurile sunt destul d e uşor de vindecat a tunci când se iau dela început . Dacă însă omul le t o t lasă, e le slăbesc puteri le şi primejduiesc vieaţa.

Să vedem mai întâi, ce sămânţă au frigurile. După muie căutări , oamenii în­văţaţi au putut găsi pricina frigurilor şi a n u m e : s'a văzut că dacă se ia .unui om

I care sufere de friguri o p ică tură d e sânge, in t impul cât are t remurătur i le , şi n e uităm la ea cu nişte ochiane a n u m e făcute ca să mărească lucrurile şi vieţui toarele mici pe cari cu ochiul nu le p u t e m vedea, a -flăm că în sânge se găsesc nişte fiinţe foarte mici (de cinci până la şase mii d e ori mai mici ca un milimetru) cari p roduc frigurile. — Cum ajunge sângele dela un om bolnav de friguri la unul s ă n ă t o s ? S'a putut ajunge după multe cerce tăr i să se ştie că există un ţân ţa r ca re , în ţepând un om bolnav, îi ia sângele şi-1 d u c e de-1 dă unuia sănă tos . Când ajunge în sângele omului, ei să înmulţeşte r e p e d e prin un fel d e pui cari trăiesc p e socoteala sân­gelui. — Nu ori care fel de ţ ân ţa r p roduce Iriguri. E s t e un neam numi t Anopheles . Acest ţânţar e mic, Îşi p u n e ouăle prin pâraie, bălţi, apele d e pe lângă casă, pe marginea heleşteelor. Se înmul ţesc primă­vara şi le place mult căldura , deaceea ei trăiesc mai mult p e lângă case şi chiar în case când afară t impul se sch imbă şi frigul creş te . Iarna nu t r ăe sc . In t impul zilei umblă mai puţin, ieşind mai mult seara.

Când un om e î n ţ epa t d e un ţânţar care are în el sămânţa d c Iriguri , atunci la 8 sau cel mult 10 zile, el s e s imte obosit, fără poftă d e m â n c a r e , dureri de cap şi cu faţa palidă. In s t a r e a aceasta el se s imte apuca t d e un fior d e frig care poa te să fie mai t a r e sau mai slab. A-ceas ta s ta re ţ ine un ceas , c â t e odată mai mult sau chiar mai puţ in . In t impul acesta

Cum să cruţăm? Se mai fac apoi şi alte prostii, şi mai

mari, de către oamenii buieci, şi anume, unele doamne atâta grijă pun pe câte un câne ori pi­sici dat ţi-se face greaţă când le vezi; ti aşează in fereşti, îi pun Ia masă, şi îi îmbracă în mitasă qi catifea; pe sâni şi pc mftţo îi îm­bracă şi-i nutresc, iară ps oamenii nenorociţi, cari au ajuns să cerşeasci mila semenilor lor, îi dau afară din «ase, ba chiar şi din curte, EU cumva să Ic spurce aşezămintelc. Pe astfel de oamani cu inimă de câas ar trebui să-i îneunjurăm şi s£-i despreţuim, ca pe unii cari au desbricat firea ooicneastcft şi şi-au uitat ici de Dumnezeu care-i mai sufere iacă p« fî«m$nt.

Câţi bani se mai chsltuiess apoi tot îdiul de nimicuri, pe petreceri, jocuri ţ i teatre tuxoass şi pe sitele multe, iară când e vorba dn ajutorarea unor nenorociţi, se tânguiwsc câ a'au de urade, efl-s săraci, că abia ia ajung !or franiil

Dară a'aşi sfârşi nicicând dacă a-şi în­şira toate pretenţii!», cari şi le-au flurit oa-meaii pentru ca aă poată cheltui ia tot asul eaorms sume de bani. Să nu mai luăm în so­cotinţa judseata oamenilor, ci sa ne întoarcem iarfişi la bunele noastre obiceiuri, la simpli­citate în îmbrăcăminte, în petreceri şi în resrsaţiuni: sa ne micşorăm cât e ca putinţi pretenţiile, — şi atunsi, Doamne, multă netc-ncire şi plângere s'ar şterge de pe fata pfi-rcâ&tuiui! In atâtea căsi s'ar reîntoarce iarăşi "fsricirsa şi îisdestuiirca; atâtea lacrimi de manie năcăjite şi de copii flămâazi s'ar Usca; atâţia bolnavi şi &tsfericiţi s'ar iasinătoşia iarSşi şi s'ar ferici; p lumea aceasta v.r fi ca ua picior de raiu.

Nu-i vorbii că nefericirea ; i mizeria nici

unui cu numele Piccard. El pregăteşte un sbor nou ?n stratosfera. "Cineva 1-a rugat: ia-mâ şi pe mine cu Dta. Piccard i-a răspuns: plăteşte an bilet aşa cum se plăteşte pe tren sau pe vapor, şi te voia lua. Asta înseamnă că nu peste multă vreme vor fi baloane cari vor duce călători în stratosfera cum ai meige cu trenul dela Blaj la Bucureşti.

-J" P r . V a s s l o SVIorariu. In ziua de 8 Maia a murit ia Blaj păr. Vasile Morariu, preot deficient. A murit după lungi şi grele suferinţe. A cizut la pat acum sunt 17 ani şi de atunci cu resemnare creştineasca, cu răbdarea Iui Iov Şi cu încredere în Cel câruia-i slujise la altar, Şi-a aşteptat sfârşitul.

A fost înmormântat vineri, în 10 Maiu, Petrecut fiind pe drumul mormântului de multă tame din localitate şi străini. Fie-i partea cu drepliil

+ S a p t l m l a R o m a n , preoteasă gr. cat. din Oiolu, dupâ scurte, dar grele suferinţe su­portate cu răbdare creştinească, împărtăşită cu sfintele taine şi-a dat nobilul său suflet în mâinile Creatorului în zlna de 6 Maiu 1935 o r * 8 p. m . în etate de 22 ani, şi 2 ani de fe­r i t ă căsătorie. A foit înmormântată Ia 8 Mal, ta aceeaşi comună. O deplânge nemângăiatu-1 8 0 t Păr. Nicolae Roman precum şi numeroase •"denii. Fie-l somnul lini

Inscrie-te între membrii vreunei tovărăşii de cruţare

Noi Românii deşi suntem un popor vechiu de zile, căci nouăsprezece veacuri au tracutde când ne-am ztmislit, totuşi numai acuma în-euptm a trăi cu adevărat, de acuma începem a no cultiva; ţi dacă şi bunul Dumnazsu va voi aşi , noi de acuma trebue să trăim, căci până acuma am năcăjit numai. Insă, pcutruca să putem începe o viaţă nouă, o viaţă mai bust , mii tihnită, trabuc să mai adăugim la obiceiurile şi datinele noastre v«chi ţ i altele nouă, fără de cari nici decât au vom putea îaaiHta. Cea mai mare scădere a «oastrfi a fost, dunScum «ţa dc pătrunzător ne spune postul: „a pizmei răutate şi oarba neunire", cîei să n fost noi uniţi in cuget şi in simţiri, n'ar fi fost putere pământeasca oare să ne fi putut răpune ai birui. Fără uaire, tăr* înţulegsr» bnnâ, ntt vom ajunge ia nimica.

Iasă, puatruca mai uţor să putem iaainta, ti-cbus să ne asigurăm o buaistara materiala mai buaă, căci aceasta este condiţiu&sta cea mas da tjfipctsnic a ori şi oarei înaintlri. Vra-murile s'*u schimbat: mai de mult erau guri mai puîise, pământ mai mult, şi au atâtwa lip­suri si necazuri; astSzi gurile s'au înmulţit, pfcmâatul însă a rtmxs acslaş şi s'a mai şi îmbuHţtăţit, iarft lipsuri!» şi necazurile câta frunză, şi iartsS. Ce c ds făcut? Cum sâ facem ca s i ne vedem şi aoi odată pornind spre mai bine? Pria tovărăşii, iubiţilor, adaeă pria im-preuaarea într'un singur mânuschiu a tuturor putarilor Eoastre râsieţite, pentru ajungerea ia o ţintii comună.

„Unde-t unul, nu-i putere La nzvoi şi la durere; Unde-s doi puterea creşte Şi duşmanul nu sporeşte*.

La Hoi de vreo câţiva ani s'au înjghsbat câteva tovărăşii, eoopary.iive mai ales şi banei poporale, pentrucă oamenii încep a fatclcgs cedatele vremurilor, şi de acuma poate e£ vor înţelege şî mai bine, ee mare folos ne aduc tovărăşiile. Aci vom vorbi despre tovârâşiiis de cruţare, de cari până acum, după s mea cunoştinţă, la noi nu sunt.

In Altstacten, un oraş din Elveţia, este o astfel de tovărăţis da cruţare interaliata U anul 1879 şi numită „Albina". Ststutaie acestui tovărăşii au deviza: „Iaesps cu Dumnezeu, foloseşte-ţi apoi puterile, şi atunci darul lui Dumsezitu va face lucruri mari".

Cai mai de seamă rrticoli ai acestei însoţiri sunt: Art. 1. „Tovfir*şia dc cruţare „Al­bina" este o corporaţiune formată cu scopul de a aduna depuneri mici săptămânale, şi de a le fructifica, şi totdeodată du a întinde oeaziune binevenita membrilor de a face cru­ţări şi depuneri afară de celo sSptămâaale obligatorii Art. 2. „Coatribuirile se vor face până când capitalul adunat, cu procente şi procentele prooentelor, se va ridica la înmiitul unei depuneri săptămânale. Dacă cineva ar dori să repăşeascâ mai înainte, îşi reprimeşte suma depunerilor dimpreună cu carnetele, cari se statorese an de aa, la propunerea comi­tetului, în adunarea generală". Art. 3. „Cslee s'ar face mai târziu membru al .Albinei" are să solveasei atâta, cât are un membru dela început cu aeecaşi contribuie săptămânali

Pag. S U N I R E A P O P O R U L U I

bolnavul oricât ar Încerca să se încălzească nu se poate. Dupăce fiorul începe să-1 lase, bolnavul începe să se încălzească, simte o sete mare, ochii îi lucesc, faţa i-se aprinde şi to t corpul îl simte ca de foc. Căldurile astea ţin 3— 5 ceasuri, după cari bolnavul începe să asude şi odată cu ea se duc şi durerile de cap şi setea. — Nu totdeauna frigurile sunt cum le-am arătat mai sus; la copii şi la oamenii mari atunci când boala e mai uşoară, t remu-rătura de frig poate lipsi. Copiii pot avea şi vărsaturi, după cari apoi e prins de căl­duri şi sudori. — Frigurile pot veni odată în săptămână, la două zile, odată în zi sau chiar şi de două ori pe zi. Dacă bolnavul, după ce a fost prins de două sau trei ori, ia chinină şi urmează cura contra boalei, se vindecă cu uşurinţă. Dacă însă bolnavul, chiar şi atunci când are friguri uşoare, nu-i căutat sau este nepotrivit sau neîndestul de căutat, atuncia boala deşi pare uşoară ii pune în primejdie viaţa. — Bolnavul în­cepe să se simtă obosit la cel mai mic lucru, pofta de mâncare scade, are scur­geri de sânge din nas, îi supărăcios, gân­ditor, are ameţeli, dureri de cap, vâjeituri de urechi şi chiar şi bătăi de inimă. — In partea stângă simte o greutate şi durere mare (splină mărită) faţa e galbenă-verzue, pământie. Bolnavul nu mai e în stare să muncească şi poate muri de o boală care se prinde mai uşor de el fiind aşa slăbit:.

Putem vedea deci, la ce poate ajunge un om atunci când nu se caută de iriguri.

Am arătat că sămânţă de friguri e purtată de ţânţari şi că prin înţepătura lor putem căpăta frigurile. Trebue deci să ne păzim de înţepăturile lor şi mai ales seara să nu ieşim cu picioarele, mâinile şi gru­mazul gol, atunci când deschidem feres­trele caselor e bine să le astupăm cu o pânză deasă care să lase să treacă aerul nu însă şi ţânţarii. Vom face foc în apro­pierea caselor şi în locurile unde dormim noaptea, cu gunoi, pucioasă sau baligă pentru ca tumul lor se alunge ţânţarii.

Când in jurul casei sau a satului avem ape stătătoare şi mai ales bălţi, le vom face o scurgere bună nelăsându-le să stea in loc pentru ca ţânţarii să nu-şi poată face cuib şi să-şi depună ouăle.

De asemenea, şanţurilor le trebue fă­cută o bună scurgere. Ca să facem însă lucrul întreg, t rebue să vindecăm şi bol­navii, căci dela ei i-au ţânţarii fiinţele acelea micuţe pe cari le dau la omul să­nătos şi produc aşa friguri.

Pentru vindecarea frigurilor avem un j medicament bun şi sigur, chinina, care trebue dată bolnavului cel puţin 6 zile de arândul, luând în fiecare zi un gram sau un gram jumătate. Ea se dă cu 5 ceasuri înainte de venirea accesului, pentru ca în timpul acesta chinina să ajungă în sânge şi atunci |când parazitul frigurilor începe să lucreze să se întâlnească cu chinina care-1 omoară. — In afară de chinină, bol­navul care a fost prins de friguri trebue să se nutrească şi bine. Chinina poate ii luată şi de oamenii sănătoşi şi anume tot la 8 — 9 zile câte un gram pentru că în cazul acesta, dacă e împuns de un ţânţar, parazitul când ajunge in sânge întâlneşte chinina care nu-I lasă să producă boala.

E bine deci ca în toate cazurile când bolnavul simte că e prins de friguri să se arete unui doctor. Nu vă lăsaţi în nădejdea că va trece şi nici în aceea că luând o zi

sau două chinină v'aţi scăpat de friguri, căci dacă nu se face o cură bună, aşa după cum am arătat, frigurile te fac din om neom.

D r . C a s s s i u S u c i u medic .¡1 spitalului Blaj

N. Muntean, Gârţa. N'am primit cei 150 Lei de­spre cari faceţi întrebare.

Am primit câte 150 Lei dela nrmătorii: Maria Borcoman, Nica Marin, Ioan Ciotloş, Of. parohial Gli-goreşti, Of. parohial Marca, Patriciu Palade, N. Mârza, Of. parohial Făgăraş, Pr. Ioan Rinea, Pr. Gh. Medoia, Of. parohial Ghilad, David Modorcea, Stan Vasile, Petru Crist<£3

Câte 200 Lei : Teodor Hauca, Cristian Iosif, Teotil Tătar, Pr. Traian Maier, Silvăsan Gheorghe, Roman Ale­xandru.

Al te sume: Selegean Petru 135; Ferki Petru 100; Alexandru Pocol 290; Filip Petru 38; Moldovan Ioan 1. Sântu 100; Ioan Marcu 1. Ilie 100; Of. parohial Peceiu 90; Man Ioan 800; Vasile B. Vasu 240; Victor Crişan Trenton 482; Vasile Mariş 1000; Of. parohial Horvat 480; Pr. Nicolae Avram 450; Gh. Ţepeş 100; Simion Nicoară 300; 1. Căpuşan 50; Nicolae Platon 300; Valentin Sima 210; Voaideş D. 1. Mihail 140; I. Crcţa 190; Ioan Brustur 75; Ioan Popa 75.

ersul trenurilor î n c e p â n d c u z i u a d e 15 M a l u , t r e n u r i l e

v o r c i r c u l a p r i n g a r a B l a j d u p ă c u m u r m e a z ă

Dela Bucureşti

! Felul şi Nr. ! t r e n u l u i

Sosire Oprire Plec. Observări ]

Personal 3039 2.30 4 2.34 Braş.-Cluj Rapid 21 3.16 1 3.17 Buc.-Deceb Accelerat 303 522 5 5.27 Buc.-Cluj

j > 401 6.52 4 6.56 Buc.-Sighet ! > 201 909 2 9.11 Buc.-Deceb i Personal 3035 12.33 3 12.36 Braş.- Orad. 1 Accelerat 301 16.08 2 16.10 Buc.-Orad.

Personal 3041 17.15 8 17.23 Sighiş.-Teius Rapid 31 2109 1 21.10 Buc.-Orad.' Personal 3037 21.53 3 21.56 Bras.-Orad.

Spre Bucureşti

Personal 3038 0.38 3 0.41 Orad.-Braş. Rapid 22 3.31 2 3.33 Deceb.-Buc. Personal 3042 4.47 4 4.51 Teiuş-Sighiş

» - 3036 10.20 3 10.23 Orad.-Bras. Rapid 32 11.16 1 11.17 » Buc'. Accelerat 302 15.24 2 15.26 > >

Personal 3040 17.22 3 17.25 Cluj-Braşov Accelerat 202 21.08 10 21.18 Deceb.-Buc.

: 402 23.04 1 22.05 Sig -M.-BUC. : 304 23.45 1 23.46 Gluj-Buc

Dela Praid Personal 3056 8.50

3058 15.13 — Tr. de sezon » 3060 20.55 — —

Spre Praid

Personal 3055 5.35 3057 — — 12 40 Tr. de sezon

» 3059 — — 17.40

Casă de vânzare c u 3 c a m e r e , p o d i t ă a v â n d c u r t e ş i g r ă d i n ă ,

î n c o m u n a B u c e r d e a G r â n o a s ă ( j u d . T r .

M i c ă ) . A s e a d r e s a l a Vasile Trif i n » v a l i d , B u c e r d e a . (296) 1 1

O f i c i u l p a r o h i a l g r . c a t . F r u n 2 e i ) ( ^

N A 20—1935. |

Licitaţie publica Parohia gr. cat. din comuaa Fr U B

(jud. Mureş) prin aceasta publică pentru zidirea din nou a biscricei g a | a

hiaie pe ziua de 26 Maia 1935, orele 2 i în localul şeoalei pr imare . > 0 l >

Planul şi devizul se pot vedea I a 0fi c

parohial Frunzeni îa fiecare zi. Ofertanţii îşi vor înainta ofertei» fo^-

şi vor depune vadiul de 6% în numerar, ele»' de stat sau garasaţis de bancă, emanând ¿ . 1 ' o bancă de primă bonitate. 1 [

Curatoratul îşi rezervă dreptul dt a lege între orfentaaţi, şi nu va restitui cotita! ielile de deplasare a celor respinşi.

In caz de nereuşită a primei licitaţii „ va ţinea o a doua licitaţie in ziua da <w Maiu 1935. *

Frunzeni. la 17 Aprilie 1935. V a s i l e P i n t l c a n

primeurator (292) 2 - 3.

T e o f l I Tătar P feot.... d

Tipografia Seminarului Teologic gr.-cat. Blaj

P a r o h i a r o m â n ă u n i t ă S ă u ca

Nr. 21—1935

Concurs de cantor Parohia română unită din Sănca, prote-

popiatul Diciosânmărtin, publică concurg li postul său vacant de cantor, cu terminal de 26 Mal, a. c

Retribuţia acestui post este: 5 jugh 200 st. • pământ arător bun şi terţlalitatea din stotare, eventual loc la fabrică.

Concurenţii au de a se prezenta ca acte, [ în una din duminecile din tlmpnl concursalii [ spre a fi ascultaţi In Biserică. (293) 2 - 2 Curatoratul

C o r p u l P o r t ă r e i l o r T r i b . Dumbrăveni

No 226—1933.

PiabSicaţie de licitaţie Subsemnatul Şef Portărel prin aceai»

publică că în baza deciziunii No. G. 680—1$ a judecătoriei mixtă Blaj în favorul reclaman­tului Dr. Alexandra Vamoşin adv. Dubrâve pentru Încasarea creanţei de 1500 Lei — basl şi ace. se fixează termen de licitaţie pe zi"J

28 Maiu 1935 orele 5 p. m. în faţa loc'nlol» Blaj la dom. urm. Str. Reg. Carol II., No. Bl unde se vor vinde prin Iicitaţiune publica ju­diciară 2 vaci şi 1 coşer din leţe în valoart de 10.000 Lei.

In caz de nevoie şi snb preţul de estima'11.

Dumbrăveni, la 25 Aprilie 1935. , (298) 1—1. Şef Portărei FLEFLW C o r p u l P o r t ă r e i l o r T r i b . Dumbrăvgjl!

N o . 51—1935

Publicaţie de licitaţie Subsemnatul Şef Portărel prin »e**jjj

publică că în baza deciziunii No. Q.789- 1

a judecătoriei mixtă Blaj în favorul ret mantniui Niculae Potiuteu repr. prin advoc» Dr. Alexandra Vamoşia adv. Durabrâ^. pentru Încasarea creanţei de 3799 Lei — şi ace. se fixează termen de licitaţie P e 1

28 Maiu 1935 orele 2 p . m. la faţa i ° c ° i l l

v { , comuna Valea lungă No. c. 307 unde * e

| ( (

vinde prin Iicitaţiune publică judiciară dif<* mobile de casă, 1 garnitură mobile de g f â < 1

şi etc. îa valoare de 6880 Lei. r f

In caz de nevoie şl sub preţul de estiDJ Dumbrăveni, la 25 Aprilie 1935. Fi

(297) 1 - 1 . Şef P o r t ă r e l j L g g £