profesori. Charles W. Eliot

IN LUMEA POVESTILOR- Revista Liceului Teoretic Gabriel Tepelea Borod nr.14/2016

ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Cartile sunt cei mai tacuti si constanti prieteni; sunt cei

mai accesibili si intelepti consilieri si cei mai rabdatori

profesori. Charles W. Eliot

În lumea poveştilor

Nr. 14/

Februarie 2016

Liceul Teoretic Gabriel Tepelea Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Protejarea planetei ,,Pământ”, casa noastră a tuturor, este o problemă care trebuie să ne preocupe pe

toţi, adulţi şi copii, deoarece fenomenele de poluare nu cunosc distanţe şi nu ţin seama de frontiere.Ignorarea

măsurilor ecologice de apărare a mediului poate declanşa o criză ecologică având consecinţe grave.De aceea

este necesară formarea conştiinţei şi conduitei ecologice prin orice demers educativ, şcolar şi extraşcolar.

Elevii percep ceea ce este în jurul lor, dispun de reprezentări despre mediul natural în care trăiesc şi admiră

ceea ce îi înconjoară.Şcoala trebuie să transforme sentimentele de admiraţie faţă de frumuseţile naturii în con-

vingeri şi deprinderi de protejare a mediului înconjurător. Înţelegând menirea lor concretă în localitatea unde

trăiesc, elevii trebuie să contribuie atât cât pot la protejarea şi ameliorarea calităţii mediului înconjurător. For-

marea unei atitudini responsabile şi active pentru gestionarea şi ocrotirea mediului înconjurător, în vederea

menţinerii echilibrului ecologic, este necesară la elevi.

De două ori pe an elevii clasei a III-a ecologizează ȋmprejurimile şcolii ȋnarmaţi cu saci de plastic si

manuşi de unică folosinţă. Implementarea acestor activităţi în şcoli cu participarea voluntară a elevilor are un

impact pozitiv asupra atitudinii faţă de mediul înconjurător cu efecte benefice în mediul educaţional şi comuni-

tatea locală.

Material realizat de

Prof.Cacuci Liana

Liceul Teoretic ,,Gabriel Tepelea ‘’

Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

VERDINICA

Verdinica era o tânără omidă. Ea nu ştia mare lucru despre lume, căci nu avea decât o zi. Ieri ieşise din ou

şi începuse imediat să mănânce din frunzele morcovului sălbatic.

După câteca zile se simţea foarte ciudat. Era ca şi cum pielea devenise dintr-o dată prea strâmtă. Verdinica

se întinse şi se întinse...şi se sperie :

-Vai, ce se întâmplă? ,strigă ea tare. Pielea mea a crăpat! Vai, ce o să mă fac acum, cum pot să....

-Hehehehe! De ce ţipi aşa?,zise o altă omidă de pe o plantă de lângă ea. Ce ţi se întămplă este absolut

normal, fiecare omidă îşi schimbă pielea de mai multe ori în viaţă!

-Vrei să spui că o să am o piele nouă?,se minună Verdinica.

-Ai deja o piele nouă! Târăşte-te afară din cea veche şi uită-te la tine!

Cu un pic de timiditate, Verdinica urmă sfatul celeilalte omizi. Constată cu uimire că putea să iasă din

pielea cea veche ca dintr-un palton vechi. Pielea ei cea nouă era într-adevăr deja acolo şi i se potrivea de

minune. Verdinica era acum puţin mai mare.

Omida de pe planta vecină începuse între timp să ronţăie din nou la tulpina ei. Verdinica o strigă:

-Mulţumesc pentru ajutor! Data viitoare o să ştiu ce se întâmplă!

-Linişteşte-te odată şi mănâncă, acesta este lucrul cel mai important în viaţă. Mâncăm, creştem, mâncăm,

creştem....

După ce îşi potoli foamea puternică, Verdinica se ridică şi îşi căută vecina cu privirea.

-Hei, tu, de acolo de sus, mai am o întrebare!

-Ce s-a mai întâmplat acum?, mormăi cealaltă omidă.

-De ce nu poţi sta liniştită şi să mănânci ca toate celelalte omizi?

-Tot mănânc, răspunse Verdinica. Dar mă întreb tot timpul care-i sensul vieţii mele de omidă. Mâncăm, creştem, mâncăm,

creştem...nu se poate ca asta să fie tot!

-Eşti ciudată, îşi dădu cealaltă omidă cu părerea. Mâncatul şi creşterea sunt cele mai bune lucruri care există. Să ajungi cât se

poate de mare, e un scop măreţ, ce vrei mai mult?

- Mda...nu ştiu, se gândi Verdinica. Mă gândesc că ar trebui să mai fie ceva....simt un dor aşa de puternic în mine, dar nu ştiu după

ce...

-Un dor? Asta e nebunie, curată! O insulta cealaltă omidă. Mie îmi este doar foame şi vreau să mănânc.

Cu asta omida se concentră pe următoarea frunză şi Verdinica nu îndrăzni să o mai deranjeze. Oftând, se tîrî în jos pe tulpina pe

care o lăsase fără frunze ca să-şi caute una nouă. Brusc, se sperie. Tulpiniţa cea nouă era deja ocupată iar omida care atârna acolo

arăta foarte ciudat. Se înconjurase cu un fir şi nu mai arăta ca o adevărată omidă.

-Ce ţi s-a întâmplat?,vru Verdinica să ştie, după ce îşi reveni puţin din spaima iniţială.

-Sunt obosită, sunt atât de obosită!, îi răspunse din învelitoare, o voce înfundată. Vreau numai să dorm şi să dorm şi să dorm...

-Dar de ce nu faci pur şi simplu o pauză, dacă eşti obosită? De ce te-ai târât în această învelitoare îngrozitoare şi întunecată?

Cealaltă omidă tăcu. Neliniştită Verdinica se întoarse şi mâncă mai întâi o frunză mare şi frumoasă. După ce o termină, se uită

încă o dată la cealaltă omidă. Dar acum nu se mai vedea nimic din ea. Numai învelitoarea maro atârna nemişcată de tulpină.


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

-Probabil că a murit, şopti încet Verdinica.

Omida noastră îşi scutură capul gânditoare. Apoi îşi căută frunza următoare, căci îi era tare foame.

Mânca şi creştea şi mânca şi creştea. Timpul trecea. La un moment dat simţi că se schimbase ceva, ceva era altfel ca înainte.

Se simţea atât de sătulă şi de rotundă şi de obosită- foarte, foarte obosită. Nu a fost nevoie să îi arate cineva cum trebuie să îşi

facă cuconul, a mers foarte uşor.

Avea numai acest dor: dorul după odihnă şi după ceea ce vine după

aceasta. Verdinica dispăru. Numai un cocon maro atârna fără viaţă pe o tulpină fără frunze.

Totuşi, într-o zi, ceva se întâmplă în cocon. Învelişul maro crăpă. Întâi ieşi la iveală un cap cu antene lungi. Treptat-treptat, o

nouă fiinţă îşi făcu apariţia din căsuţa îngustă. Corpul ei micuţ pompa sânge în toate membrele. Încet, foarte încet, din părţile

laterale ale corpului apărură aripile.

Fluturele stă liniştit acolo. El se bucură de soare şi de viaţa nouă. Apoi se înalţă şi zboară. Toţi cei ce îl văd ştiu: a început o

viaţă nouă!

S-a metamorfozat, a devenit o fiinţă nouă, minunată!

Material realizat de:

Maruşca Daniel-Ovidiu, Clasa a-IV-a

Şcoala Primară Nr.1 Valea Mare de Criş

Prof. înv. primar: Cohuţ Cornelia


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Sărbătoarea Crăciunului este unică deoarece ȋn acea noapte sfântă,cu toţii ne simţim copii şi ne dorim

minuni.

Sărbătoarea naşterii lui Iisus ne umple inimile de dragoste şi fericire.Pe cât posibil noi oamenii,facem ca acea

seară magică să fie o sărbătoare pe care să n-o uităm niciodată.

Tradiţiile strămoşeşti se păstrează din an ȋn an,În fiecare casă găseşti un brad ȋmpodobit frumos,cu ghirlande

strălucitoare,globuri multicolore şi bomboane.

Elevii clasei a-III-a cu ocazia acestei sărbători au confecţionat globuri şi beteală la orele de abilităţi

practice sub ȋndrumarea doamnei ȋnvăţătoare . Cu aceste podoabe elevii au decorat clasa şi braduţul.Ei au

ȋncântat sufletele parinţilor cu montajul,,Dansul fulgilor de nea”, poezii,cântece despre anotimpul

alb,colinde,cu ocazia serbării intitulate,Crăciunul a sosit”.Prezent ȋn cadrul spectacolului a fost şi ,,Moş

Crăciun” care a ȋmpărţit daruri copiilor.

Material reali-

zat de

Prof.Cacuci Liana

Liceul Teo-

retic ,,Gabriel Tepelea

Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

EMINESCU ÎN OCHI DE COPIL

Mihai Eminescu s-a născut la Botoşani la 15 ianuarie 1850. A

fost al şaptelea copil din cei unsprezece ai familiei Gheorghe şi

Raluca Eminovici. Și-a petrecut copilăria la Botoşani şi Ipoteşti, în

casa părintească şi prin împrejurimi. Îi plăcea nespus de mult să cu-

treiere prin natură, dar mai ales prin codru, în mijlocul căruia ad-

mira lacul ,,încărcat cu flori de nuferi.”

În multe din poeziile sale , pe care le va scrie mai târziu,

apare dragostea de natură şi de codru , vechiul său prieten.

A urmat şcoala la Cernăuţi, după care a studiat la Viena şi

Berlin, unde s-a remarcat printre cei mai buni studenţi.

A avut prieteni pe scriitorii: Ion Creangă, Ioan Slavici, Ve-

ronica Micle şi alţii.

În luna ianuarie 1866, moare profesorul său de limba română,

Aron Pumnul. Regretă mult pierderea acestuia, prilej cu care scrie

prima sa poezie ,,La mormântul lui Aron Pumnul”.

Scrie apoi multe poezii, dintre care se remarcă cea fără ase-

mănare : poezia ,,Luceafărul”. Astfel, Mihai Eminescu este nu-

mit ,,Luceafărul poeziei româneşti”.

În ultima parte a vieţii se îmbolnăveşte grav şi moare la vârsta

de 39 de ani , în 1859. Este înmormântat la cimitirul Belu din Bu-

cureşti. În acest context George Călinescu afirma:,,S-a stins din

viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc” .

Aceste lucruri (despre cel mai mare poet al nostru ) le-au aflat elevii claselor I A şi I B de la şcoala no-

astră, în ziua de 15 ianuarie ,anul acesta ,de ziua poetului. Cu această ocazie, doamnele învăţătoare le-au

vorbit elevilor despre personalitatea marelui poet, le-au prezentat imagini din timpul vieţii acestuia, după care

elevii au recitat poezii şi au interpretat cântece pe versurile poetului.


Profesori în învățământul primar

Şerban Livia şi Cuc Florica


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Comunicarea

Cocoşii cântă , măgarii scot răgete

Găinile cotcodăcesc şi cai nechează

Vacile mugesc , şoarecii chiţăie ,

Porcii grohăie , dar noi vorbim.

Partidele politice stau la masa tratativelor şi suporterii de pe stadioane işi ovaţionează

echipa favorită . Atât în lumea necuvântatoare , cât şi în societatea omenească , există ,,comunicare” .

Omul firesc vorbeşte despre lucrurile naturale, materiale politice şi despre activitaţile sportive ale

lumii . Pentru el, lucrurile spirituale ale lui dumnezeu sunt o nebunie . Ele sunt ignorate ,nu prezintă in-

teres.

Omul spiritual vorbeşte despre lucrurile pe care le consideră drept comori primite de la dumne-

zeu şi preţuieşte nespus de mult tot ce vine de la el . Experienţa naşterii din nou este cea mai mare

comoară a lui . El işi exprimă mulţumirea şi recunoştinţa zi de zi prin viaţa sa de ucenicie şi de as-

cultare de Hristos .

Comunicarea este o însuşire de o imensă importanţă pentru rasa umană . Comunicarea este una

dintre cele mai mari binecuvântări pe care sufletul omului a primit-o de la Dumnezeu .

Prof.înv.primar: Bradea Nadia

Şcoala Gimnazială Nr.1Luncşoara


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Păşind spre şcoală…

Vârsta preşcolară este considerată perioada ȋn care se modelează,se pun bazele dezvoltării intelectu-

ale,practice şi a calităţilor morale ale copilului.Pe drept cuvânt se poate spune că gradiniţa are o dublă

funcţie socială:de sprijinire a familiei ȋn creşterea şi educarea copiilor şi de pregătire a copiilor pentru

şcoală.

Literatura pedagogică şi practica şcolară pun ȋn evidenţă complexitatea problemelor pe care le gene-

rează pregătirea copiilor pentru debutul şcolarităţii,ca şi varietate a modurilor de rezolvare optimă a acestor

probleme.Pornindu-se de la faptul că această pregătire semnifică un proces de adaptare a copilului la

schimbările care se produc ȋn existenţa şi activitatea acestuia şi care se exprimă ȋn noi exigenţe cărora ur-

mează să le raspundă copilul,trebuia să se ia ȋn considerare două momente specifice:

-Primul moment este marcat de trecerea de la mediul familial la cel instituţionalizat-grădiniţa,care

prin programele sale de lucru atenuează,ȋn mare parte,inegalităţile socio-culturale date de mediul familial

din care provin copiii.

-Al doilea moment ȋl reprezintă trecerea de la instituţia preşcolară la şcoala considerată de psihologul

Bianca Zazzo ca,,mare trecere”.

Activitatea care se desfăşoara ȋn grădiniţă,la grupa mare,trebuie să-l trateze pe copil ca preşcolar,dar

şi ca viitor şcolar,insistându-se ȋn ȋntreg anul şcolar pe dezvoltarea proceselor de cunoaştere ȋn special al

gândirii,memoriei,reprezentării,imaginaţiei,a calităţilor atenţiei,toate acestea fiind condiţii fundamentale

ale formării aptitudinii pentru şcolaritate.

În grădiniţă trebuie să se formeze şi o serie de capacităţi intelectuale,afective,volitionale,deprinderi

generale de autoservire,reguli de conduită şi o anumită repeceptivitate şi sensibilitate mentală,care vor per-

mite desfăşurarea corespunzătoare a unei activităţi complexe,cum este activitatea şcolară.

Introducerea treptată a copiilor ȋn atmosfera şcolară se poate realiza prin organizarea unor acţiuni

comune,vizite ale preşcolarilor la şcoală,cu scopul formării unor reprezentări clare cu privire la activitatea

specifică şcolii.

Un aport deosebit ȋn formarea reprezentărilor despre şcoală ȋl au jocurile cu tema:,,De-a şcoala”,

,,De-a librăria”.Copiilor li se poate asigura cu această ocazie o autonomie ȋn organizarea şi desfăşurarea

jocului.Scopul jocului este cunoaşterea de către educatoare a nivelului reprezentărilor despre şcoală,a

copiilor pentru a putea interveni la nevoie ȋn completarea imaginii despre şcoală a acestora.


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Convorbirile cu copii constituie un instrument de investigare important,revelator pentru acest aspect

al intrării ȋn şcoală.Intrebările de tipul:,,Pentru ce vă pregătiţi zilnic la grădiniţă?’’, ,,Cum se numesc copii

care merg la şcoală?’’, ,,Care sunt rechizitele şcolarului”,reliefiază alte aspecte importante ȋn ceea ce reprez-

intă şcoala pentru ei.

Convorbirile cu copii constituie un instrument de investigare important,revelator pentru acest aspect

al intrării ȋn şcoală.Intrebările de tipul:,,Pentru ce vă pregătiţi zilnic la grădiniţă?’’, ,,Cum se numesc copii

care merg la şcoală?’’, ,,Care sunt rechizitele şcolarului”,reliefiază alte aspecte importante ȋn ceea ce reprez-

intă şcoala pentru ei.

Realizarea unor picturi cu tema:,,La şcoală”constituie o ȋncercare de a pune pe hârtie reprezentări min-

tale ale unor imagini din realitatea obiectivă.Reprezentarea lor grafică constituie un indice al gradului de

maturizare psihică iar calitatea acestora influenţează raportul cu noul mediu.

Lecturile după imagini pe teme:,,În curtea şcolii”, ,,Clasa şi rechizitele şcolarului” sunt foarte efi-

ciente.Utilizate corect imaginile constituie o cale de acces spre cunoaştere şi ȋnvăţare.Scopul acestor activi-

tăţi este precizarea şi consolidarea cunoştinţelor despre şcoală.Din punct de vedere afectiv se urmăreşte prin

aceste activităţi,educarea dragostei pentru şcoală,a dorinţei de a deveni şcolar,activizarea ȋnsuşirilor elemen-

tare ale elevului de a fi silitor,ascultător,atent,disciplinat.

În vederea stimulării dorinţei copiilor de a devein şcolari,a imbogăţirii informaţiilor despre şcoală se

pot organiza concursuri,serbări,cu scopul de a descoperii evenimente din viaţa de şcolar,de a le ȋntări poziţia

faţă de şcoală,apărând ca o necesitate firească a vieţii copilului ajuns la vârsta şcolarităţii.

Optimizarea muncii cu familia,sporirea rolului ei ȋn pregătirea copilului pentru şcoală,se impune ca o

necesitate permanentă.Părinţii trebuie să fie constienţi că singura investiţie de valoare,pe care familia o poate

face pentru copil este investiţia ȋn educarea corespunzătoare a minţii şi sufletului său,condiţie sinequanon a

reuşitei şcolare.

Astfel copilul trebuie să fie pregătit să treacă dintr-un mediu puternic şi personalizat cum este cel al

familiei şi grădiniţei,ȋntr-un mediu riguros cum este cel şcolar,să dobandească singuranţă internă şi autono-

mie afectivă,care ȋl va face competent pentru confruntarea cu exigenţa activităţii şcolare.

BIBLIOGRAFIE

1.Nicola,Ioan.,,Tratat de pedagogie şcolară”,Bucureşti,Aramis 2003

2.Schulman Kolumbus,Elinor.,,Didactica preşcolară”,Bucureşti,Ed.Integral,2000

3.Schiopu,U.Piscoi,V,,Psihologie generală a copilului”E.D.P.Bucureşti 1986


Prof. Tepele Alina

Gradinita cu Program Normal Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

,,Eminescu a fost şi rămâne un univers pus ȋn lumină cu emoţie,cu limbă curate şi profundă,cu fiori ce

ne cultivă dragostea şi de fiecare dată ȋncă o cunoaştere”. Pe data de 15 ianuarie ȋl celebrăm Pe poetul naţional-Mihai Eminescu.

Cu ocazia acestui eveniment am organizat un concurs de desene cu tema,,Natura-ȋn poezia lui

Eminescu”.Cele mai reuşite lucrări au fost premiate cu diplome şi afişate la expoziţia din CDI.

Elevii clasei a-III-a au recitat poezii şi au interpretat cântece ȋnchinate acestei zile.

Material realizat de:Prof.Cacuci Liana

Liceul Teoretic Gabriel Tepelea Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

1 DECEMBRIE 1918

1 DECEMBRIE 2015

Într-o zi de sărbătoare,

Ne-am pregătit cu bucurie mare,

Românași și româncuțe,

Băieței dar și fetițe.

Prezentatorul ne-a încântat,

Semnificația zilei am aflat!

Imnul cu toții l-am intonat,

După care-am recitat

Cântece- am interpretat,

Pentru țara noastră cu drag.

Activitatea-am încheiat,

După ce-o horă am jucat

Și laolaltă am urat: LA MULTI ANI, ROMÂNIA!

Prof. Inv. Primar Tirala Paula Adina

Clasa Pregătitoare

Liceul Teoretic Gabriel Țepelea Borod


ISSN-2246-9109

ISSN-L=2246-9109

Responsabil: Dir. Prof. Sarca Florina

Coordonator: Inv. Cacuci Liana

Colaboratori: Cacuci Alexandra

Lectura te înalţǎ….

profesori. Charles W. Eliot

Documents

Transcript of profesori. Charles W. Eliot