3441 ÍNUL Ш Ш - fio. 40. 1 leu exemplarul

30 ШШ 15 Octombrie 1922

Literar p — 'CM* PttŢOL Ы Utà: m m m 60 lei. Ы ИгШШм m и a 120 ІеИ

Ш П О І Ш А N. M. L L REGELE FERDINAND I $1 REGIM ШШ S U V E R A N I I R O M Â N I E I MARJ

4 0 UNIVERSUL LITERAk .15 О Л О І П І Л •922.

Cronica Să plămân *im se făcea încoronarea

Dlouisle Fotîno.—Alegerea Descrierea lai Paul de In Cronica SăDiămânii

din n-rui 3 al revistei noa :

etre (29 ianuarie 1922), Cu prilejul serbătoririi ofi­ciale a zilei de Bobotează, am arătat cum se serbă-toria această sfântă zi sub 'domniile trecute. Acum, Cu ocasiunea ceremoniei încoronării primilor Suve­rani ai României Mari. cre­dem interesant să arătăm cititorilor felul cum se ce­lebra încoronarea domnilor noştrii de odinioară.

lstoricui grec Dionisfe JFotino, în pitoreasca'i Isto­rie generată a Daciei sau a Transilvaniei, Ţării Mun­teneşti şi a Moldovei, dupá Care răposatul poet Qeer-geSion ne-a dac o tradu­cere în trei ІопшгІ, ne dă în partea тШІІ-л ato­mului al IH-tea, şl anume In capitolele VI, VH şl VIII, чтЫва Despre rân-ішакі Шттк>г, Despre ţattontaEemJUmiui Domn şi Сегеятт şi întronarea рстпиЮіА descriere foar­te amaMBţi t t a mieroa­selor şi TBCsfârfitelor ffor-malităţa <ale acestei cere­monii.

Aceasfcâ descriere insă fiind ptea amănunţită aşa că, ori c â t am viea s'o resumăm, totuşi ar ocupa prea mult loc, şi apoi ea íiind pOTitoafe mai în spe­cial ta Domni fanarioţi,, ne vom mu ţămi să redăm aci o Ufcscnere făcută de Paul de Akppo, secretarul patriarhului Macarie,care, aflânda-se cu acesta la Tâfgovişte,înti»»puI morţi iui Matiiu Vodă, ş i ale­gerii ca domn a urmaşu­lui său Constantin Şerban, ne a lăsat o descriere a acestui ev ' ent.

o fc7Incă ma, nainte de a-şi da sufîttui Aiateiu-Voie-yod, veni Kir ígnarie Mi­tropolitul local şt foţi boa­rii se a iunară în prima, piaţă şi ţinură .sfat; apoi ă i e s e r ă de domn fără întârziere pa ConsU-niin Şerban, fiu! I u i Radu Şerban, urrmşul în dom­nie a lui M-haiu Viteazul, şi care do ami delà anul 1601 până la 1011.

După ca hotărâra per­soana care trebuia să ur­ineze în scaunul domnesc,, mitropolitul se sui pe un

Domnilor odinioară. — Istoricii lai Coöstantin-Ша Şerban.—

ioc înalt şi zise Către po­por: «Domnul vostru este mort; pe сіпг deci voiţi să ridicăm în locul lui spre a fi do nn paste voi ?» Boerii, armata şi poporul strigară într'un singur glas: «Nu vrem pe nimeni altul de cât pe Constantin, fiul Iui Serban.» Acesta fusese al doilea comandant al armatei pe vremea lui Mateiu-Vodă. MateiuVodă însă dorise de multe ori să lase ca urmaş în dom­nie pe un nepot al său şi se folosise de toate mij­loacele spre a putea isbuti; dar nici unul dintre boeri m se învoise la aceasta, cum nid dintre ţărani, din pricina <*aşwtăciunii;minţii lui. Crainica, strigând sä se strângă poporul, toţi locuitori! se adunară la

curtea do^m^ască, şi aci primiră în unanimitate ale­gerea lui Constantin. De aci apoi porniră la biserică, unde'l desbrăcară.de hai­nele lui şi'l îmbrăcară în vestminte domneşti, adică cu o dulamă de brocart soump, o cabaniţă de a-ceiaşi stofă îublănită cu samur, un calpac de sa­mur de mare preţ, cu o cocardă de aur presărată cu pietre scumpe de mare valoare şi de o splendoare regească, şi îl Aşeză în strana domneasca, venind apoi pe rând să'i sărute mina, mai întâiu mitropo­litul iar după d insul cle­rul,, boierii şi toţi ofiţerii superiori ai armatei.

A doua zi se procedă la luarea jurăm latului, ce se săvârşi în biserică, de-'naintea mitropolitului şi a patriarhului. Se aşezată două mese acuptffte cu covoare, pe сжі « i raseră o evanghelie доЬДО şi Im-pddobitä fronest ai o cruce de aur.

A 6ANTKBL * Veniţi, ostaş&ya змаЕнН Veniţi şi vet: copii, iemei, bătrâni; Veniţi, veniţi ta valatle тШу

Cu fruntea м в , cu suflet de Români L.

Nu mai räsortuvCodrü 'n depărtare, Pe dealuri ropotul e^astăzi mtA: In lupte noi, x u ѵеШа iimbărbitare, Oştiri d щвштмпш mai aseiat.

Din lupta lor născut-a; pacea sfântă, Răpind lui Marte încă "un crunt vis, Cfc'n două gânduri, care se frământă Ca doaă taine, veşnic stă închis!

Umilii nouri i ochi adânc se miră Privind pământul sacru spre hotar, Cum tot ce mâini nebuni pustiiră, Râzând se 'na l ţă ' ş i triumfă iar.

C â n i vo.m pieri în lumea neuitată, învinşi şi noi de-al bat. âneţii pas , Cum gioria nu piere niciodată, Să nu mai piară tot ce nz-а. r ămaş i

Veniţi, ostaşi, la sunetul chemării. Veniţi şi voi: copii, femei bătrâni; Veniţi veniţi ca valurile mării. Cu fruntea sus, cu suflet de Români!

Veniţi sà 'ncoronăm pe-al nostru Rege Viteaz intre vit iL brad intre brazi Coro ui Lui câ:: lumea să în :h ieg ï Figura României mari do azi!

Căci multul aşteptat erou al ginţii, Din tabura acelor c-2 nu mor. Punând рг cap coroana birulnţii Sfinjeşie-o alta ţ т а şi-ait popor!

S i . Іолпіё

Boierii înaintară până lângă masă şi puseră mâna pe cruce şi pe evanghelie, iar grămăticul le citi ju­rământul. La fie-care frază rostită de grămătic, boerii afirmau printr'un: ,,Da !" După jurământ, urmă un blăstem, pe care ei îl în­tăriră printr'un: „Aminl" Apoi, fiecare boier sărută mâna patriarhului, iar dupi aceea sărută mâna Dom­nului şi poala hainei lui, iar pe urmă se retrăgea. Acela? lucru îl făcu şi mi­tropolitul.

După boeri veniră apoi ceilalţi servitori domneşti şi de curte şi toţi copiii de divan, jurând în şirurile lor toţi uniţi într'un glas; apoi urmară ofiţerii armatei şi anume : mai întâiu marele spătar, xar după el aga seimenilor ; apoi vel-că-piteraul şi în sfârâit toţi ce&riţi căpitani şi iuzbaşl (ofiţeri), ф oastea în şiru­rile ei : Steaaie căpitan ve-

jţ: nind cu сощрвша sa şi f ie-? care iuzbaşt m plutonul

său. Ca încheiere, toţi să­rutau mâna patriarhului şi apoi mâna şi pools donv nului, şi se depfctae-

Astfel urmă рваа a-«, proape d e лтіаий щк -пЫ

0 singură aripă a «matei nu'şi sfârşise încă |ură-mântul. Astfel сеШ& os­taşi fură amânaţi pentru a doua zi şi zileleşarmă-toare. •

Din clipa întroaăfii sale, domnul trimise călăraşi spre a o face cunoscută în toată ţara, şi în :curs da 40 de zile se putură ve­dea necontenit mii de oa­meni sosind în pripă la curte : egumeni, preoţi, că­lugări, chiar episcopi, spre a r.rlic ta pe noul domn şi a'i îmbuna în favoarea ior. Domnul trimiîe pe noul spătar cu ostaşii iui îm­prejur, prin toate satele, spre a supune jurămantu-1 u i p e p o /> o r. S e f d c a o m а r а procesiune afarji din oraş şi se s-fmţiaiazma în câmp. La ІПЮ írcére, femeile aş-t'erneau în calea Domnului pânze de bumbac pe cari presărau orz, iar c amora­şii aruncau p e ; t e e l e bani de ar- ini . Alţi oameni as-vârliati înaintea Domnului spice de ovăz, m. re, prune, ramuri verz\ lămâi şi por» toeaie, ouă, peşte, păsări, raţe, gâşte, mieluşei, că­prioare, cap*tc d.-biibeci. ş.% a. Tutuior acesiora c£-maraşul ie împărţia Ьзпі de argint înveliţi în pânza.

D u m i n i c a 15 U c t o m b i i e ! 9 2 Z U N I V E R S U L L I T E R A R N r

Apoi se da un banfhet la care se petrecea pâuă «еага. Domnul s g a r ă ţ i fu inima deschisă, v:-sel, fi Irapărţia haine paîridr-feului şi boerüor, trimiţând Ipoi pe patriaih acasă, la mânâstire, cu muită onoa­

re, îii careta domn:-as:â, î n so ţ i d î oaste, pionieri şi cântăreţ i .

Şi astfel se făcea alege­rea şi întronarea domnilor acum 300 de ani !

D o n R e m i

Ш і і и М і і І І І І І І І Л и î n A l b a I u l l a

— E .a Alba Iulî£t în 1 5 9 9 — t n această zi măreaţa pentru

la treg neamul r o m â n e s c când , ІЦ Albarfel ia se іпгогопеага Гіе re Ferdinand I, întâlni Rege

tuturor Koman lor, d a l o n s u n Mtn sä ne g â n d m şi iacei d;n!ai.

Йт п al Românilor, c a r e a lup şi « t a f e r a t pentru u n ' r e a tu­

turor Românilor şi. d u p á vie to­l t a ce a repurtat la Sepnibar (Seiimberg), a intrat ea d o m n Mipanitor al Ardealului . în

Kntoa oaetei sole. tn Alba-Iu-la 1 Noembrie 15Ü9. Mihai

avea atunci 41 de ani, d a r pă­rea mai tânăr. El era uscăţiv, fetit, &т«а ochi negri, pătrun-flttori, privirea ageră, intel igen­ţ i , adeseori fioroasă ; din firea Kii er» tăcut, gânditor. Domnul Itymăn vorbea puţin, d«tr era bărbat mtreg la minte s i sameţ Ц iute te fapte.

Episcopul Napragyi d in At-

Ьіиі іа , fostul cancelar A lui bemond Batori, a eşit cu che­

t a cetatea teakitea corteg u lui acmnului roman . împreună cu toţi p rao ţ i l eatolici . Îmbrăcaţi tn odăjdii şi, aipropiânrtn-se da Mihaa — care era călare pe u n gal frumos, a lb - Va felicitat pentru isprăvi le sale eroice şi Ml urat „domnie lungă, curată f l p l ină de biruinţe până la Uârţit". Mihai a mulţumit . Cor Jaf lu l domnulu i román a pornit ţaeet, îndreptându-se spra poar­t a georgiană a retăţei Albn-Iu-jba. Cortegiul era astfel format. >ifupS narat ; unea cronicar i lor: S m i n t e a lu i Mifiai e rau opt cai áe »eile f i frânele aurite şi ar-•fotate , conduşi de oameni i par ­i a i (tamoesti. Mihai era îmbră­

cat cu o mant ie «Jbă de mătase , ţ feută cu fire de aur şl care era prinsă în copci tot de aur, In fora a şcemUoB". ş i pe cap ti­

vea o căciulă cu pene de cocor din insulele Balneare ; în pi­cioare purta c i sme făcute din piele iialbpnă-roetatică şi pul­pele îi erau tnfiaurato în pan­glici de m ă t e e i galben.ă, împo­dobite cu pietre scumpe, car» străluceau puternic la soare J <>1 avea o sable tn stil turcesc, cu teacă de aur, p l ină de pie-

, tr* preţioase fi ţ i n e a în m â n ă buEduganu l domneec. Opt trom-i peţi, mai mulţi toboşari, cu to-boie lor de metal , urmaţi de cântăreţi din fteai şi fluere ş i de o bandă de ţ%ani cu chitare , Însufleţeau cortegiul cu euneţ tele instrumentelor lor. i

L a dreapta s i Ia s tânga dom-ni torul ui m t i â a a u pe jos opt pali , e legant mvastmantaţ i .

Ьщ& aceea aataai vânjoşi ţ i ­neau steaguri le luate in lapte le euetiniUe tn Ardeal împotriva ungurilor lui Bethori . Toate efeeprunie fâlfâte». BoerîT ro­mâni , totf călări, frumos împo­dobiţi în costumele lor pitoreşti, erau aşezaţi d u p a purtătorii d e steaguri. Apoi veneau rândurile dese ale ostaşi lor lui Mihai. Os­taşii români căleau voioşi şi mândri după lainicul Domn al tuturor Românilor, care spueese comisari lor imperiali că el e domnul Ardealului pe care 1-a cucerit p e n t r u s ine şi ai sai şi toi el va m a i cuceri şi „exte-riores partes 1 *! Hust, Somlio , Habad, Czihib t i Gross-Wartein.

Mihai ar Й fetrebat pe drum

m

K. §. mim mmm 'Ai împlinit un vis măreţ Rege viteaz, Rege semeţ.'.. Si-ţi reepl'vin ce-{i datorăm incoronas ea iţi serbăm.

CC.n_t la Oi!uz şi la Măreşti, L'i /m, la O/'1 şi Mărăseşti, Armata o r>t v 'ţuiai, De sigur ai nu te gândial Cum că o vre,ne va veni Când man:a îţi va n răsplăti... Această zi azi s'a 'mpíinit, Rege viteaz, Rege ut bit t

Acei Cc-odaia-ли jost ostaşi, Vitejii noştri! Roruânnşi, Azi vin voios1', cu m/i şi sute, Cu dragoste să te salute ; Iar Tu, ade'nc mi, cit vei fi Land, Reg:, Vi vei amin.i De zii:/ y cu ei traue In sute rin 'e nesfârşite i..

In z'.'elc nccs'ea bune, Coroana 'n cap când ţi se punt, Hă Te gândeşti la ci intăra, Cûci dânşii sunt copii 'Iar.

O. іл. \ i c u l a «

PLUQUŞOR NAŢIONAL

щ

Ahe, mâi flăcâi argaţi Staţi puţm, nu mai mânaţi, Lângă boi v'ai'furaţi Şl cuv'mlu-rni ascultaţi : Oare ştiţi voi, măi cooil, Că'ntro zi de Săn-Măril Regele nostru iub.t, Stând pe tronu'i aurit Hotărî, măre, s'aleagă Cût mai iute, mai degrabă, Mândră zi de sărbătoare Pe'dru România Mart; Şi al.se, măi copii, Ziua prea Sfintel-Mărif, Çare face mari minam Şi ajută pe Rom ini.

Regele, de bu,n£L seamă, Auzind an plâns de marnă, Care de o mie ani Are pradă la duşmani pouă feti ş'un fecior, Pe cari ii plângea cu dor, Ho ari ca de îndată Şâ'ş. strângă armata toată. Peueslrime şi călări, Tot voini'i şi oiţeri, Şi sâ treicăn fruntea lor Prin munţii Carpaţilor, Să meargă să desrobească, Cu armata lui regească. Pe copiii cei legaţi

f ' cu lanţuri ferecaţi, e nepoţii lui Ailla

Care nu ştiu ce e mUe.

Munţii, dacă îl vedeau. Se plecau ţi se 'nchlhau ; Brazii tineri si bătrâni Ii puneau pe cap ctiiûuû, Şti ziceau tn graiul lor,

, împărat Românilor, Trece-ţi Ые pedestrlmea Şi la urmă câlărimea, Iară tunurile Jede Să lovească mut la valţ Peste api Oltului, Laniă apa Mureşului Că aco'o stă legată Iulia, franwasa fata, Ce st roagă tot mereu, Doar s'o'ndira Dumnezeaf

Ca s'o scape de cel râum-Apoi, într'o zi, prin zot{ Bravii noştrii luptători, La cuvântul Regelui Tresând apa Ollulul, Se prinseră 'n mare luptă. Luptă gr. a cu lifta cruntă.* Tunurile vărs iu foc Şi trăgeau brdzde pe /os\ Iar voinicii ce cădeau Brazdele că h umpleau Şi cu sânge le udau, Ca dintr''inşii să răsară Mândră Români* Mare,

Sîllu aubra de la Turda. Mureşul şi 'n toirce unda La văzul Românilor Şi fuga păgânilor. Mia se 'nveseleşte Şi spre m'imă-sa porneşti Ca de acunia pe vecie Lângă sânul ei să ße. România dânţueşte Şi pe Rege prea s'ăveşte Ca de-a cum întru mulţi ani S'o păzească de duşmani

V a s t l e \ . ftfïculeseu (T i tara-Pranova)

fm ungurul Ştefan Bodoo i c s ţeasă va locui tn Alba-Iul ia ?

—- In palatul prinţului Andrei, a răspuns Ştefan Bodom.

Mihai s'a înfuriat ş i a repli­cat tăios : „Oare şi a c u m e al prinţului Andrei ? Nu sunt e u învingătorul ?".

In 1599 a izbucnit revoluţia tn 'Ardeal, de îndată ce s'a răspân* dit ves tea victorii lor lu i Mi­hai . : i

Iată c u m descrie Wolfgang Bethlen cancelarul Ardealului,

s ce s t e v e n i m e n t (Dcnsuşeanu : ^Revoluţia lui Horia') :

„Ca un fulger străbătu ţara

faima, victoriei lui Mihai contra lui Bathori, Românii cari locueec rusleţ prin sete şi cătune — a-o i c ă poporul ţăran — făcură, conspiraţ iune şi, în speranţă c â a c u m au să p i p e t e d o m n d a n e a m u l lor — cum de m n l t tră­geau speranţă — apucară lăn­cile ascuţite ş i s u l t e l e ş i tei făcură s inguri dreptate contra cotropitorilor iunguri. Aşa a u pierit Ferenţ Teke, vice-comitete comitatului Turda, Lasr-.lo Bo­ron k a y i şi alţi mulţ i nemest a i r.obilime-1 coUopiwriáor salba» t : ci". I

A C T U L Í N C 0 R 0 N A R OMÂMEI

Ua саоз^ээгзі istorie szrls d a R e g a t e ?a?©5 i După p r o c l a m a r e a i n d e p e n ­

denţei RomunicM, la 10 Maiu 1877, şi a r e g a t u l u i , la 14 Mar­tie 1881, la 10 Maiu, ace laş an . s'a s ă r b ă t o r i t î n c o r o n a r e a ce lu i d i n t â i u Rege a l Românie i , Ga­rni 1.

Iată . d o c u m e n t u l a l c ă t u i t da nou! Rege cu pr i le ju l aces ta , ca­re Pi'te u n a cl'n pngini le rna re ţe ale istorici p a i r ; e ; noas t r e :

,Noi Caroi I. Re re a! Româ­niei, condus de m â n a lui Dum­nezeu şi de dcst ineie v i t eazu lu i şi $m>i«-ptuSui pojior R o m â n , ani îio-ur. la 10 Maiu 186ЧІ. in­t r a r e a Noas t ră rn Cnpi ta ln Bu­cure-'?!:. Vocea poporului Nc-a eh' n . a l la d o m n i a ţor ' . îor u n i t e : Moldova şi Ţ a r a R o m â n e a s c ă , priri ),!• ' . i r r i t a i din R Apri l ie 15Сй ;în >.;u» a n i v e r s a r i i a uaş -te r ' i No: .4 i ' e , S Apri l ie 1839І şi p r i n M.iui <:;,! (le AdüJKUVa i5-k r : : v ă Pi l M>?ÍU 1SŰ6.

, A i i s u i - ù n d Naţiunii R o m â n e , ţ ţnn C^netiUiţiunea deia 3Q lur_

nie 18G0, l ibe r tă ţ i l e şi drept»» r i!e sa le , Noi a m p u t u t trece ftţ f r u n t e a a c e s t u i popor p r in i î î# de nevoi î n v i n g â n d t o i t e grov-tiii.iie, nstfel eut, l a 1877. M a l a 10. Corpurile Leg iu i toa re a n proeiania .t I n d e p e n d e n t a Ţărft.

„ C u r â n d apa i , Rurnenazeu , oa-r.. s i n g u r d7 t victori i le , a OOS»-d u s oşt irea N - a s t r ă peste I > j -пГіге ] a t ? lu ' r e 1877. şi d r a p e ­lele Noas t r e s 'au î n c u n u n a t da l aur i la Calafat . Nicopolj . Ra-bova . Siiiâi-da-u, Gr iv i ţa . O pane*, şi în 28 Noembr i e eeeia.ş au, p r i n lua rea Plovnoi. făcând ea

vech ia vitejie, r o m â n e a s c ă $S C o n c o r e , pe câmpiiile B u l g a r i e i vot ui u n a n i m al A d u n ă r i i .

. .Sângele g-cneros r o m a n s * v ű t s a t p e n t r u a p ă r a r e a şi iuda* p e n d e n ţ a Patrie '- , a aflat r&SplIU tir<-a sa în z iua de H M a r ţ i i ]8ş j . A d u n ă r i l e leg iu i toare , t a

d o r i n ţ a de а da St-atirlui r omâa^ r-ârtcut d in c o n l o p j - ş a p r i n c i p *

Moldova şi £0ggA|Mp|(

Sü. — Kr. 40. UNIVERSUL I ITERAR D'jminîcă. .15 Ocprn' rie 1922.

#гй~ asigurare şi mai deplinii ţ i » imni fos lare -şk mai s lràluc TU

-% individualităţii salo, nu pro-.jeiaBiflt intrarea Horaân'.ei între fcgatple • Europei!

..Ţara întreagă, reprez inta t i de Senat ş i . d e Adunarea Depu­taţilor, înseta i de membri din lo«te Corpurile conet t» i ie nie J\1rli. d* Înaltele Curţi de Ca-laţlc «: Comptuçi, <le Academii* Rom^nu, .de reprezentanţii*Un':-

,kçrs i ta luor «iii» Bucureşti $; Iaşi | i ai tuturor şcoalelor de toate gratiele, de délegatiuni comuna. ii, urbane si rurale, t u m şi d e . toate corporaţiile/ de meseriaşi li de numeroase le , societăţi d in Jlvereele direcţiuni ale cui turei nationale, s'au adunat azi, 10 kfşiu 1881,'în fata altarului sfânt

CI Mitropoliei din Bucureşti şi II as'stât cu Noi, Caraibi. Re­

lee al Romââniei , cu Regina E-linaJoeta. iubita Noastră sof.e, cu Iubitul Nostru frate Leopold,

Ц г ш с і р ѳ ereditar de Hohenzol-Ifrn, împreuna cu nepoţii Nos -frrii Ferdinand şi Carol, l a rugii-Ittunile de sîint're, cu cari I. P . p. Mitropolit şi Pr imat Calmic M:clescu, I. P. S. M,:tropolit al »ucevei si al Moldovei losif Na-ţxescn soti P P . SS. Ëpiscopi de Fparhii şi înal tu l Gier mitropo-ÍMan. au binecuvântat coroanele

nfe aduce Ţara, embleme ВГР-Ііоззе pentru Noi de s-tabilitate | i de independenţă a Patriei :

,.Coroana Reşală, pe care Ţa­ra o pune azi pe fruntea Noa-itră, este făcută în Arsenalul nastei din otelul unui tun luat l e la inamic la Plevna, în ziua te 28 Noenvbr'e 1877. şi este rropit ou ? angele eroilor căzuţi pentru independenta. Coroana fle aur ce Tara -pune azi pe fruntea primei s i l e Regine nu « împodobită cu pietre scumpe. Hsr faptele Rrţţnplor cari vor rn;rla s impla Coroană de aur a H ei?Lnei Elisabeta vor face stră­lucirea ci.

„Pentru ca Tiouitală. sa Пе p>co'clor viitoare am'n ti rea z lei Йв astăzi, 10 • i.-am 1881, sub-eemnaUim, în "Л 1G-Iea an al

'domniei Noastre, acest docu­ment la sfânta Mitropolie d m Capitala Noastră Bucuraşt 1 , îm-

Í'>Uéun& cu Regina Elisabeta. ubita Noastră Soţie, Şi cu i l J -

b i t u b Nostru frate Leopold, în

Ш ; Ш adunate l a marea ser ».іші£іопа1& a consacrări i pro arii regatului României , şi

t m ordonat c a <îe acest ac t şă PE aca-te marele Nostru s'gUiu regal, contrasemnandu-1 m m i ş -tril Noştrii secretari de Stat ş i brimind comemorat va subscrie­re a D-lor Preşedinţi ai Corpuri-3çr legiuitoare, ale I. P P . SS. Mitropoliţi şi a Preşedinte lu i înaltei Curţi de Casaite şi de lustit ie". -

ÎNCORONAREA N. S. REGELUI FERDINAND I Sfântă zi di sărbătoare. Porţi al veacurilor graiu. Ce ne spun? d'o splendoare, De cor o an j lui Mihaiu.

Ca ea fruntea, azi, şi'ncin~e Ferdinand triumfător, Çi ca g'st muret ne 'mpinge Ъргг un faime viilor.

Vis ce d'an trscvt nz leagă, ]n prezent rsanzat : Romárra muie 'aire gă Rege-al ei L'j proclamat.

Fftn'ă zi di sc/bJtcar-, P,ea rr.ő'itő'n vei iă fii; ti uni e 'nlăriiorri Keainul nostru "nireg sa-l fii!

E l e s s * «•!. F o p c s c u J**i»agoveaiica)

HORA ÎNCORONĂRII'* Delà Nistru păn' la Tisi, din Gutin şi pân' la Marc, Tot popor.iV azi tresaltă, cuci e mare sărbătoare : Este ziua cea mai sfântă ce de veacuri s'au cercat Tot m?reu s'o 'nfăptaească toţi vitejii ce-at lupta'.. Delà Trùian până astă-zi, Vo ev o zi şi-ai lor eroi Ne-au lăsut ca mdştetiire ziui de-azi s'o sfinţim noi...

O, Troian, aruntă-ţi :o:hii, de pe so:lu-ţl de granit, Şt priveşte cu mândrie zarea сйке Răsărit4 Pe columna ta din Râma nu mai sta ia nepăsare, Prinde viaţă, ehip.de'piatră, azi când sufîetu-ţi dresare De supremă bucurie văzând fiit tăi cei buni Serbând azi cu cinsti visul moştenit de la străbuni. T -, Mihaiu, porneşie-ţl calul şl ca vite/easca-ţi mâna Du-l în sprî vechiul tău Bälgrad, azi in Dacia română; Jar tu, Cuzat te mândreşte, căci ce tu al plămădit, împliniră 'n cinci decznil fraţii pe cari i-ai unit.

Voevozi şi toţi eroii ce viaţa v'ali jsrtfit, Apărând cu vitejie ţara ce-atât v'aţi iubit, Vă sculaţi din somnul vostru, tresăriţi dzadmirare, Căci Românii-uniţi sunt astăzi tntr'o Românie-Mare. Deci să dan mână cu mână tinzând hora la hotare, Căci serbăm ziaa măreaţă, zi de mândră 'ncoronare, Să strigăm ţintind privirea spre Bălgradul azi stăpân : Să trăiască-al nostru R:ge, primul Domn Daco-Romăn l

Titu. C. A l . I o n e s c u

1) Se poate cânta p» aria „Hora Unirai".

4 P o e m e î n proză

Nimic nu poate ii mai frumos în viată decât tre­cutul, ce ne aduce aminte de tinereţea şi de ferici­rea ce-1 încununau cu o coroană de trandafiri. Dar viaţa omului e fu­gară, ca umbra unei pă­sări în zbor . .

Çu ce bucurie, cu ce mulţumire sufletească ne gândim la scumpa noastră ţară româneasca, leagă­nul şi cuibul strămoşesc al pariaţilor noşjtrlil

$K România este patria , lutulor Românilor, cari

simt o iubire românea­scă izvorîtă din adâncul sufletului. Şi toţi aceşti

- Români sunt uniţi într 'o singură ţară, până unde se aude graiul românesc.

Ei au moştenit numele puternicului şi gloriosu­lui imperiu roman, cu toate că ei erau cei mai răzleţiţi de inima latini­tăţii.

i Român este acela care ? simte sângele s t r ămoşesc

cu rgând în v.nele sale, acela care e m â n d r u de numele lui, de ţara lui.

Dorul de un i r e cloco­tea de veacur i în inimi­le f r ă ţ i o r noşt r i i din provinc i i le răs le ţ i te de ţara m a m ă .

Meatul sfânt a fost pa veci realizat, a deveni t ţara b inecuvân ta tă de Cel a-Toi-Pnternic , ţara cu r âu r i de aur . După atâ­tea «'ăzboaie, s'a născu*

în sfârşit floarea ce re­varsă un balsam bine fă­cător de pace : e floarea „România-Mare".

E ţara cea frumoasă, îmbelşugată cu cerul lim­pede, cu câmpiile rodi­toare şi zâmbitoare, cu munţii cu vârfuri aurite^

- cn stânci pleşuve, cu pis­curi, cu păduri seculare, cu văi înguste, cu peş­teri fermecătoare, cu pâ-raie şi râuri sălbatice şi spumegoase, cu Dunărea bătrână ce-i îneacă toa­te necazurile în valurile èi, şi alte minuni ale na­turii.

Văile acestor mun ţ i au răsunat odinioară de cân­tecele ds vitejie şi de li­bertate, ce eşîau din piep­turile Românilor robiţi.

Românul îmbrăcat cu haine albe împodobite cu cusături artistice, cu că­ciula ţuguiată, încins cu un brâu roşu şi'ncălţat cu opinci , îşi uită de femeie, de copil, de tot, când e vo rba să-şi apere moşia, p ă m â n t u l s t răbun .

Feciorii ci sunt slăviţi p r in t re p o p o a r e l e cu frunţile ridicate ş semeţe , frunţi căutate dc duşmani spre a fi doborâ t e , dar cari au doborâ t pe duş­mani şi s'au încununat cu cununi do biruinţă.

Românul e o fgură di­vină şi b lândă, a rc o i-nimâ miloasă şi un graiu dulce, plin dc m â n g â e r e , b lând in t imp dc pace, ' îndrăzneţ, trufaş, război­nic, cu pieptul de oţel.

I neînvins ca un vultur în j' timp ! de războiu. , ; Tu, Ţară mare şi fru-• moaşă, străluceşti ca soa­

rele, cu fiii tăi vrednici de tine, cu Un trecut a-tât de glorios, cu holdele tale nesfârşite;

Tu pământ sfinţit de jertfe mari, cu visul ІЩ de glGjţle astăzi înfăptuit,' ce falnic triumfă;

Tu, mândra Ţară, fiica Romei,* cu stema ta le­giuita, cu fiii tăi liberi,1

cu braţele înmulţite ale Í fiilor tăi, pui de smei; . m . Tu, cu Brazii tăi cel F \ . r z i , ce râd 'pe frunţile

tale aurite, spune-mi :

Unde este cântăreţul,' unde este bardul care] să-ţi cânte şi să facă iu răsune pe liră toate ace«! ste mândreţi, care sä reverse acordurile fnn moşului?... Unde e?. . .

Veni-va el oare?

S i c h i d a r l e F r o e m a n n

шімриг Visul loi Torna —

Octombrie 1917

T o n a e un tânăr de 15-16 an?, fiul unui gospodar din Gîuri, venit de câteva s ä p -t lmân! în satul ţ, nostru, da prin Isgârele ungureşti. Aici. ş i -a găsit mama şi pe сзііаЦГ fraţi mai nfci , refug'ati din satul lor, delà front. E un e-k v al şcoalei come.'ciale din Bucureşti şi la invazie, o c u -pându-1 in sat, а rămas sub Nemţi. Cunoscând limba ger­mana, a fost luit pe lang* coaatrdatirra d n sat ca trans­later-~ tâlmaci u , — iar la o-fensfva r o m î a ă din Iulie, Nemţi', biauind cu ar fi de folos a-lor no}tri, daca ar ră­mânea în sat, fiindcă c u n o ş ­tea diferite planuri da ale lor, au găsit cu caie ca, la r é fr i ­gère, s l -1 ridice şi sâ'i inter­neze prin lagărele din U n ­garia.

De Ja îitâ<a datS, când l-am v i z u t şi am s t î t de v o r b i împreună, m'ani şi îm­prietenit cu dânsu , căci a-n văzut că s v ? a un suilet româ­nesc şi ini.îia s a era M i o r 15 d î S2>itimenîu1 n3ţ;on , c:ea a e c i m greu s l g a , a-semeni suflet i d o bu v. Ko-mâni acum, c â n i cui = m in i i ş i -au înfiat adânc sab д îii plămâ-.ii tárd n o ' i s t r \ fiind ran iVluiîi t u foit cari, s c .âş -nind clî d . i r e t K e r o b e'1, au ui­tat p 2 n t n u i îv.omc-nt i d ;a lu l nostru nr . to ' î ' l ţ» au per 1 ft încrednea i\ vi,;oral t t r e i ş i în un rea l a o b l t i a lutu'or Komân lor, v ,s pi c r o l-am visat î . m n t e d ^ ' r a b o ' u şi pentru c irc , acu n un an şi ссѵ. л , au p i e c u ."-taţii v i ­teji pes te crest-.le C a r p a t ­

ic Din volumul cu a c e l a ş t Лі, ce va apare in curând.

Duminică 1"> Octombrie 1922. UNIVE .SUL LITERAR îNr. 4 ). — 5,

t ÎNCORONAREA SI UNIREA Fmmoml v s de veacuri azi este împlinit : Ca sânge s! g,lat-am a ţărei întregire,' Punând în admirare întreaga omenire Prin Vitejia care în lupte-am dovedit.

Regeasca 'ncoronare—al ţârei mândru dor— Veß arăta de-apururi la câtă înălţime Ştiut-a să se 'nalte întreaga-românime,

• Făcând marea unire cu voia fraţilor,

Voi, Rege şi Regină, cu fală să purtaţi Coroanele splendide, ce'n suferinţă mare Şr multă 'nţelepciune, în vremuri grele-amare, Le aţi făun't alături de falnicii soldaţi...

A l e x a n d r u 1. Ş o n f u 1922, Octombrie. •

lor, năzuind la împlinirea Iuf... Dar Torna nu este o fire

eovăelnică. El şt ie sa -ş i iu ­bească patria aşa cu-n se cu­vine, încrezător în tot m o -mentu', <— şi în zile senine, ea şi în zile furtunoase. Şi de aceea mi-a plăcut să stau de vorbă cu el, să discutăm Гп tafnă şi să plângem î m ­preună soarta tristă a ţ-irei!...

Mi-a poves t i t necazurile şi suferinţele lui, îndurate în la­gărele ungureşti, şi traiul pe c ă r e i a du* la fab.irele unde fusese pus să muncească-

Goi fiămânz', — căci nu il se da decât o puine la 13 Inşi pe zi, — au îndurat cele mai cumplite chinuri de r o ­biei . . . .

Cu ochii Inlăcrămaţ', mi-a povest i t crâmpeie din viaţa amară petrecută î i baracele şubrede de scânduri ale l a ­gărului delà Făgăraş, pe unde adese orf, noaptea ca şi ziua, vântul iluera eu străşnicie, îndoind puterea frigului ne­milos., Ce Ыпе ë când mai gă­seşti, în ace s t e timpuri, câte un suflet de Încredere, că­ruia poţi s ă - ţ l d e s v ă l u i taina inimei şi durerea ce te co­vârşeşte , şi când acest su ­flet îţi înţelege deplin dure­rea, de care sufere şi cl deo­potrivă- Pare că ţi s e mai uşurează greutatea pe care o ai pe suflet, ţi se mai d e s ­creţeşte fruntea de amărăciune şi'ţi mai făureşti un bob de speranţă în viitor.

Astă-zi de dimineaţă, e ş i -sem în drum. In faţa Co nan-daturei, oamenii se s trânse­seră spre a fi oiâaduiţi Ia corvoadă; erau aşezaţi pe doua rânduri ca soldaţii : bărbaţii cu coasele pe umeri, iar femeile, fete'e şi băeţan-drii cu câte o furci ori gre ­blă do strâns faini'. Cei cu căruţa, stau mai la o parte, p e looul viran dia faţa pri­măriei, aşezaţi şi ei într'o oaiecare ordine. Prmarul face apelul nominal şi fie care, pe rând, când este stricat, trebuc să răspundă: «Pre­zent».

Poliţiştii păşeau de colo până coio, prin faţa oame­nilor, cu mâ aile vârâte a-fund in buzunarele sumanelor, înfriguraţi de aerul rece al dimineţii de toamnă.

La o parte, pe scaunul de la poarta primăriei ,— care, de când au venit Nemţii şi s'a stabilit Comandatura îu sat, a fost mutată în саза lai moş Neculai Capalb, căci fn vechiul local băgase caii ş i-I prefăcuse în grajd, — sta re­tras prietenul Т о т ч .

Ma apropia! de el ş i - i fă­cui semn să intrăm în pri ­mărie.

Poruind amândoi, intrăm în camera g o î l i şi întune­

coasa a localului autorităţii comunale de azi. Aici, s i n ­guri, tolăniţi p e canapeaua de lângă masă, am rămas c â t - v a timp tăcuţi, cu g â n ­durile împrăştiate.

Auziam din casă cum o a ­menii fură porniţi la muncă şi cum tunurile urlau într'una din spre partea Bârseştfior," întreeându-se unele pe altele în bubuituri cari de cari mai groaznice. '

Aşă numitele secăluşe sau tunuri mic', prodiiceau b u ­buituri 'dese şi -mărunte, î n ­cadrat* la distanţe potrivite şi aproape egale de s traşni ­cele bubuituri ale obuziere­lor de calibru mare, ce făceau să s e sdruneine toate dealu­rile d : n împrejurimi, iar fe -I es trete caselor să .dârdâie ca apucate de friguri, f

După un timp, Torna, pri-vindu-mă cu atenţiune, zise:

— Astă noapte am visat un v i s f rumjs . ' ce îmi stă mereu limpeJe in minte, *fă-c â n d u - m l să mă gâadesc într'una la el. Vrei să-1 ş t i i?

— Cum nu, prietene, cu c e i mai mare plăcere.

După ce scoase un oftat prelung, rămas? câteva s e ­cunde pe gânduri ; apoi î n ­cepu :

— A s e a r ă , sLnţiadu-mă cam obos ; t , m ' a m culcat mai

fflffi Itlffiffl Ш Ш П TUTUROR ROMÂNILOR

Coroani ce astăzi frmlea Vă 'ncunună Dumnezeu пг-о fină în Ţara Rom.na: Ea este mândria Român.lor toii Şi veşnici fală l'ai noşlrii mpofi. Căci Ea este crezul de Români curaţi Şi dorim ferbinte mândri s'o purtaţi. Căci nu Vi e dată ca un dar uman, Ci e moştenirea divului Traien. Căci prin Ea Carpaţii şesari і-ш făcut Şi-Ardeatal vţntt-a ЩІ út гшваеі xut, lúr Sac:ava astu-tí, sculată din tinâ:, $1 cu ea întreaga dulce Bucovine, Sunt tn Ţafu-Mamă cu Nistrul spam js Şi cu Basarabia, ca pământ mănos, Cu Cadrilaterul lui MireecrcehMare, Domn puternic .^ână la Marea cea mare*.

Coroana ce astă-zt fruntea Vă 'ncunună Pornia V'o ţină ca o mamă bună : Ргпіт Ea 'n restrişte, de puhoiu dişman P/ibeqit-aţi Voi tn ŢVra lui Ştefan; Pentru Ea luptat-aţi in grifi şi tn chin, Să scapi popota' de sib jag străin.

Coroana ce capul ostl-zi Ѵл 'ncunună, Dummzeu păzeasc'o cu-a Sa s'antă mână; Raza Ei orbească pe cei ce uresc Cruc:a şi Coroana si cc-i creştines:.

Asia-zi toi Romanii, de sus, din Hatin, Uniţi cu toţi fraţii pănă'n Debr ţ n, .4 cei de pe Nistru, şi cei din Săimir, Să întinde.n mina, căci n'avem hotar: Din Cdatea-Albi până'n Vă c i.r.i Români dintr'o mamă cu toţii-s născuţi, Cei din Caliacra şi din Timişor.ra, Ca .fraţi de un suivie să in'indem ho.ua, Şi de azi 'nainle cu toi i să ştim Că pe ve hiu pământ .1 nostru azi trăim.

Şi 'n elanul nostru, pini de vois bună, Să strigăm : Trăiască Domnia Română Şi ca mândrul soare Coroana 7 luc:ascâ... Ura! să trăiască Ţara Românească, Complectă cu toate-a <7 mărgăritare... Ura ! 'n ѵг:і trăiasză Románia-Mar 2 !

G . M o r a m

de vreme ca de obiceiu, ft după scurt timp am adori mit. Cât o fi trecut, nu pot preciza. De odată mi s e p a r a că mă aflam acasă In Găurii Cas î era dărăpănată, iar ea cu m»ma staţn'într'o magf-

- zie, — singura clădire remaşl în picioare, sdrenţuită pe à-Jocuri şf ea de gfUuiele. ,

«Era' o vreme intunecossj^ Pe cer nouri plumburii S3 fa-grămădeau mereu, Iar я vânt eu vâtejurl repezi v| jt ia tn*! oră tor, ridicând " tari mari de prarf amest cate cu fnnze din arbe grădinilor. Din spre fronf»' venia un vuet înăbuşit d e lupte crâncene. Se auzijW pocnete desé de puşti ş i |mi-tralli, granate şi ghtu'eîe cp formau la un Joc un efoco* înăbuşit- Eu şi mama stăm] înfricoşaţi şi tăcuţi l i s c u n d * magazie, privind cu spaimlr pe feresfruie.

«Pe dru n, gloate de soldaţi duşmani se vedeau trecând grăbiţi spre front. Pe faţa lof citiaî te ima d e a fi biruiţi.

«Vuetul de la front se aa-z ; a din ce în ce mai g r o a z ­nic şi mai răsp ; cat , pSiănd că sa apropia de no - N >rli depe cer porniseră şi ei si clocoteas;a şi tunete s t r a ş ­nice se uniau cu vuetul de pe front, producând o im­presie sinistra. Boabe mari de ploaie începură să cada rar pe pământ, când d e o ­dată o lumi ia orbitoare sa ivi iute ca fulgerul pe bolta cereas:ă. O iun ină s lba de neînc'dpuit, mai s trs lu . i toare decât a soarelui, străbătu întreg firmamentul în chip de cruce : delà răsărit la a p u s şt de la miazâ-zi ţa m ; a z ă -noate . Ca prin farmec, vue­tul s e potol ise iar norii ple-^ r seră . Din mijlocul acestei lumini suprafireşti, se pogorf o făpturi sfântă, înconjurata tte t*xe luminoase şi sefta-teeleare ca fulgerul, la cárt o:hil nu se puteau uita. Pâr rea a fi însăşi Mântuitorul Isus Mristos, care, blagoslo­vind cu dreapta ea noroa­dele, rosti cu o y o : e blândă, dar care pătrundea adânc tn s u f l e t u l fiecăruia: «Pace Vouă»!

«Numai aceste două cuvinte a zis şi s'a făcut nevăzut , iar oamenii, înfrăţiţi unii ca alţii, uitară mân!a răsboinicB şi căzură cu toţii la pământ, rugându-se cu mare umilinţă.

«In acel moment m'am tre­zit, şi cu inima bătându-ml puternic în piept , spusei ce­lor din casă visul meu.

— Foarte frumos vis , drâ* g l prietene! Se p ) a t e să fie chiar prevesl i io iul păcii, pe слге cu toţii o dorim.

— A ş i cred şi eu, — îa -tări Torna, — şi să dea Dum­nezeu ca să se împlinească, măcar de n'aş mai g l s i n i ­mic a;asă : nici ca^ă, nici mas i , nici lucruri, nici vite, nimic de cât pământ şi ce­nuşă ; m'aş simţi însă fericit să mă ştiu iarăş la io:ul meu-

Am dat mâna şi пе-аю despărţit. El era foarte itn-cântat de visul său, pe care 1-a r"ai spus şi altora.

S i m i o n l l a r n c a - \ ă r u j a

tí. — N r . 4 0 ,

1 í

P l e c a r e a Un Huerat, adus pe a-

ripele vântului, soseşte din îdepărtare, vestind apro-jpierea trenulu'. O forfo-jteală neliniştită cuprinde fee oameni, cari îşi cară (bagajele la marginea pe-jfonului, privind apoi în jstarea depărtată, unde se Iridică, încet-încet, un fum aib şi uşor, ce se destramă pe câmp.

Sunt numai soldaţi, ur­maţi de familiile lo r , cari le şoptesc, cu faţa întris­tată, u timele sfaturi du­ioase.

Mai de o parte, se joacă щп cârd de copii, dar stri­gătele lor par copleşite de atmosfera grea şi ne­suferită, aşa sunt de sfi­oase şi domoale.

Un clopot bate trei lo­vituri răsunătoare ves­tind sosirea trenului, iar funcţionarii es dinbiurouri gi se postează pe peron. Se aud gâfâiturile maşinii şi, In liniştea aproape nesu­ferită ce se aşterne peste imilţime, răsună un „Ura!" jputernic, şi trenul intră pe lima a doua. Pe braţul ma­şinii stau dői soldaţi în pi­cioare, cu armele în mâni, alături de felinarele mari împodobite cu ramuri ver­zi. Vagoanele, acoperi­şurile şi scările, gem toate de militari eutuziasmaţi, — A... ; două minute ! —

şi frînele scârţie înfundat, iar trenul se opreşte tam­ponând vagoanele.

— Sus, camarazi ! —stri­gă cei urcaţi pe vagoane, către oamenii cari alear­gă zăpăciţi de ia un va­gon la altu', cu trăirile in m Cini urmaţi de boţii şi d-c r ; ca s a ş i gă­sească un ioc. U. cai ea se î a c j cu greutat-j în acea î ngh î s j i i ă grozavă. Se auú strigăte, chemări şi cesturi, cari, de departe, par zumzetul шші stup înfuriat. O biata bă t rână vo.biş te cu fiu! t i urcat pe vagon:

— Sa nu ne uiţi, maică; să nc trimiţi carte cum ăi ajunge!

Şi începe să plângă. Flă­căul silite că-i vin lacrimi în ochi şi s tngă , văn-turându-.;i căciula î:i aer:

— Ura! t iă iasca ar­m a t a !

Un «Ura !» as t rz i tor îi . răspunde, eşit din pieptul iiai.itarilor. si o eairnă su­

nă adunarea. Sunetul ei vesel piuteşte peite mul­ţimea înfiorată, care pri­veşte cu ochii îniăcrămaţi trenul supra-încărcat. De­odată se aude glasul con­ductorului:

— Gata! Şi suflând în trom­

petă, el face cu mâna semnalul de plecare. Sol­daţii întârziaţi sar repede pe scări şi în bocetele ce izbucnesc pe peron, ma­şina face o. op ntire, iar trenul începe să alunece pe şinile lucioas?.

Un alt „Ura!" formi-abil acopere bocetele, şi doina, dulcea doină, ră­sună peste câmpuri. Ba­tiste şi basmale flutură în urmă, ca un ultim ră­mas bun. Goarna cântă acum cântecul de îngro­păciune şi, la auzul sune­telor ascuţite de durere, o presimţire sinistră cu­prinde pe cei rămaşi, strângàndu-li-зе inima de groaza necunoscutului.

Iar trenul d'spare în depărtare, ducând cu el marfa vie, jertfa ţării, care-şi dă obolu'i scump marelui răsboiu.

Iar copiii, adunaţi in-tr'o ceată mică, strigă un «Ura !» piţigăiat, ca un ecou, ecoul viitorului pe care-1 vor înfăptui, glo­rios, Ce i plecaţi să moară pe câmpii pust'i, departe de cei dragi, pierduţi în trecutul înlăcrimat.

1). T i a h a

lu, Ţc.ra mea, de veacuri Ai fost ín su/érire, Şi-ai înfruntat intr'una Barbara năvălire.

De-ai fost tot pân 'acuma Intr'una chinuita, De-acuma înainte Vei fi mai fericită.

Răbdat-ai mii de chinuri O Ţară, vitejeşti; Dar azi, gândind la ele, Iţi par că-s din,, poveste.

Căci azi e sărbătoare: Domnul A-toi-Putinţe Ne-a dat, ca drept răsplată, Tot ce găndiam în minte.

Pe ceru-ţi azi s'arată O st za de str.ilucire, Voind su-ţ lumineze Sjinţ:ta-ţi fericite.

Lumina ei să-fi fie O călăuză dreaptă, Ce sä te ducă 'n pace Pe-o cale înţeleaptă.

Din Nistru pân la Tisa, Tot neamul nostru vine, Pe veci sà se unească O ! Ţara mea, cu tine.

Moşia Basarabâ, Ard ea! ui şi Crişana, Bătrânii Maramureş De mâini cu Temişana.

Deci tu vei fi de-acuma O ţară ' ncăntătoare... Şi numele-ţi schimbarvom in 'România Mare».

l o u e l 1. A n t l r e s e s c u

m ш с о г о ш е . LI ь IUI!

Pe cer străluce mândrul soare cu razele-i cele mai vii Şi vesel t e firea loaiă : şi munţi, şi codri, şi câmpii; S'ait-.! ţamfare nevăzute cântând uu cântec 'mişcător, S'auâ sunând clopote, t.be. fanfare, besinn de p.îstor. . . Din Ti-:u'n Dunăre şi Nisiru, şi d-.n I Iot in până la' Mare, Un simiar cor de glasuri sună ca o armaia dc lan fure, Şi nul bon г ve Aud cântă aceraşi mândră mriedie Iar i o o horă 1ără seam 'in se 'n, :nde pe-a ţvitt câmpie. In laiV.nl nesfârşit suit ptins-:, in danţd nostru cel voios, Fem:: ;./ fet >, lin-ti mânc'ri, bătrtt.'.i în rotim lor jrumos Având emblemă Tri-oierul spre care toll 'şi-:.ţtnt privirea In aslă zi măreaţă 'n cere cu toţi serbălorlm Unirea, C ace lu* sân,Qe poartà 'n vin \ fiin i de-acelaş neam ta toţi ii-acel.:ş gân i însufleţeşte şi-acum ct'n foţi cruact morţi. Şi bre'ele lor vigiroase s-e stâng ;m~i 1ère spre unire Să con-.ţimţ.a.că pace г sfântă atât acrită de-omenire. Deasupra lor m ig ni s'i'.tc, eroi in cer île mult ţrezuţi: Mihai, Ş'.cfan, Ciza şi Ca:ol şi-atăţi eroi de mult căzu*!, Conte e.piu-această scibàioare, voioşi cât azi le fusese dat Ci nea nai romi esc să-l v idă tot la o altă adunat. Coroani de oie', azi de-a r, azi întregită 'ncnnunează

ce or,n lupt.; cu-arma'a'i fa^niea, vitează, nouât ai fuma mare 'n're popoare, iară r. -uuiăn : e Rom'aia no istă Mire,

mindn l Reite azi îşi p;;ineştc--i ei cununi :a Re.zuili ce fostu-i-.i o ma.hă buna : in lume căci Ferdincaid şi cu Maria

Traira su ' n&lUuascu mul ce-avea de veamri România. V. V. Maccdonesai« BuzSu

Pe rnâa mal R; A făinii o ier. O 'ţarii S'il ';•'£? Şi-a ie.t-a-ja ee Şi-а larii f.d-r Perce lie teri cu a

ІІтаЩйаѵічі/Ѵіа v i l «-% Bif 2« я Я > 18

Í! v e d e a m în f o i t e z ' Ie le : S c u t t şi î n d e s a t , cu j : ă ' ă r î a - i b r u m ă r i e v e c h e şi r u p t ă d e - i e ş i a p ă u i l p r i n ea , cu s u m a ­nul cafen iu c â r p i t cu p e t e : e a l b e , cu î . ăd rag i i f ă r ă g e n u e h i s i cu o p i n c i l e ' f ă r ă c ă l c â i e . Părul scurt şi a l b , ca şi m u s t a ţ a . Pe faţa-i castanfe n ' a m văzut n i c i o d a t ă flutu­rând vr ' un z â m b e t .

V e ş n i c îl găs ia i în zăvoiu. Vioa ra , b ă t r â n a şi m ă i a s t r ă Iul v i o a r ă , t o v a r ă ş a de s u f e r i n ţ ă , e r a n e l i p s i t ă de s u b s u o a r ă . II î n t â l n i a i p r i n co l ţu r i l e şi r ă s ­pân t i i l e a l ee lo r , m e r g â n d uşu­r e l , p r i v i n d cu ochii i rr.ici şi b l â n z i a c e l e a ş i l o c u r i pe cari ie v ă z u s e d e mii de ori.

P o v e s t e a m o ş u l u i e veche ca şi f i rele a r g i n t a t u ' u i său p ă r .

A v e n i t pe lume o d a t ă C J m o a r t e a m a i c ă - s e î , î n t r ' o di­m i n e a ţ ă v e s e l ă d e Aprilie, cu rouă s c â n t e i n d ă pe flori şi frunze, cu cânt de păsări şi cu zumzet de albine. N'a fosl nici o mână care s ă - I mân­gâie, ori glas d u l c e să-î cânte „Na-nf, na-ni", când a deschis ochişoiii. O vecină venea şi-l alăpta, iar de g r i j ă îi purta, pe cât putea, un frăţior mai mare cu cinci ani. Tată-său era muncitor cu ziua şi nu da pe acasă decât seara c â n d , frânt de oboseală, adormia dus, pentruca'n făcutul zilei s3 plece iar.

A dus-o greu mi cu jut: mân­cat, nemâncet, bolnav, cum a dat Dumnezeu, şi când a î m ­plinit opt an i , a fost dat unul cârpaciu, să-I înveţe cismăria.

Sătul de bătăi şi de ccări, îş i l u â într 'o zî pălărioara de pa d şi se duse în lume. L'au ca-ù'ït ai lu i , au î n t r e b a t prin s a t e l e vecine, dar par'că il î n g h i ţ i s e p ă m â n t u l ! Unii s p u ­n e a u , mai apo i , că l'ar fi z ă ­r i t urcând pe dealul N e g r u l u i , d a r de a t u n c i n i m e n i nu l ' a v ă z u t , şi u i t a r e a c e l i n i ş t e ş t e t03tJ, îşi î n t i n s e v a l u l ei n e p ă t r u n s , la c u r â n d nimeni nu-î m i v o r b i de el .

P e s t e cin :i zeci d e ani,, un b ' i t r â r i g â r b >v şi c ă ; u n t ;-e ivi î i c a p ă t u l Miu'ui. Merg..-a ab.uut, nri'viiid cu j a . e ' a t o a t e păi ţ - . le . F a ţ a ii e - a g/ib^na n t r a s a d e su f e r i n ţ ă , o c n i u l s t i n s S ' a r fi c r e z u t cu e ; a v r e - a n c-îrş i e r , d a c i vio." r > d e s u b ­s u o a r ă n ' a r fi a r i -U t c ă e r t L ' u t i r . Şi înîinîăiKl i : ş )% p r i ­vi a cu uuk ş e şi c i j Л-3 l o c u ­r i le cop i l ă r i e : lui, -şi un dor n e s ­p u s d u p ă ѵ г - і г ш п ! е r c e l e a ii nSpăd i s fletul. li: v e d e a n v c , cu s ă i b a t e c u - i p i r r a v £ ş i t dc v â n t , a h - g à n i i . i . oace ş i ' n c o i o d e a l u n g u l raa idà ! iu l i : i . Auz l a ghs:û f t â ţ : a : u i u i , c h e m â n d u - i s ă - l d a ' o coajă de p â i n e v e : h \ . . T o a ! e îi a p ă r e a u în m i n t e e ş i ci;m tu.- .cseră, şi g â n d u r i l e a in in i i 'nare ii p i ; r^? : i u n c ' r i p i t d e rândii c i e i n n v j -î o c u l erJiK 'ăiîiui ui d e corbi .. C s s i părir-tess-M ora p u s t i e ; T a t e i ţi f r a ; i i ь./і :s un^rîi î:i ;iCiejşi zi, de r.: s , <.-.e mulr, sd ro ' c id d e tm lni..icau, ţve c â n d l u c r a u Ь m;;.:tj Л с о р ^ -«işui s e snărsuS- î si o l o i a f ă c u s a

ourninieä 10 Ucîcmorie lïr.r>. ; u l N R , — y .

Pi ACELAS CAL CU TOM / i í á D U C cu gându'n urmă, la iureşul pustii;... Mă văd cu arma 'n mână in luncă la Sibiu... Se încinsese lupta mai aprigă, nebuni, Cu strigăte dé groază, cù vaer de furtună... Se 'ncrucişiau prin aer ghiulele, şi rachete, Iar jos sunau sinistru loviri de baionete. . . In iureşul acela am fost şi eu lovit In piept de-o baionetă, şi-atuncia, istovit, Căzuiu, cum cade frunza, alăturea de-ttn fag, Şi mi s'a rupt deodată al gândului şirag.

M'am deşteptat, în urma, când noaptea se 'niinsesi Mai tainică şi tristă, cam alta ni fusese. In jur era tăcere... doar rânjete de jûvre Ce sfâşiau, alături, mulţimea de caîavre. In crâng o pitulice mai piuia prin vis, Si în tăcerea nopţii o fale m'a cuprins... Spre tine-atunci, măicuţă, a doruluirisipă M'a tot purtat in voie pe-a gândului aripă Şi te-am văzut în poarta bătrânului pridvor: Vroiai sa-fi cad în braţe venind învingători Tu nu ştiai că-acolo, pe campai de bătaie. Eram căzut şi'n luptă cu crâncena potaie'-La CID aveam ca strajă, în loc de ochii tăi, Doi ochi aprinşi de hienă, venită de prin văi... Pe caruri luna plină mai străjuia, în loc Oprită, pest', leşuri vărsând lacrimi de foc... Cofn vis, văzui atunzea pe Voeă lângă mine: Mă alinta pe frunte cu mângâieri divine: - Eşti fiu al României? Nepot de-ăi lui Traian? Mă 'ntreabă Voevodul. — Sunt viţă de Romani li spun eu pe şoptite de vlagă istovit... Mă sărută pe frunte părintele iubit, Iar ochiul lai de vultur privia adânc în noapte Să prindă hohoiirea unei duşmane şoapte. Departe-, mai departe..., pe 'ntinderea pustie Se auzia un sgomot pierdut de bătălie.. — Ridîcă-te% oşiene! Trudeşte-te o clipă! Ne-aşteaptă-alât uri calul l... Mă scol cum pot... înaripa Mutată însuşi Vedé ca să mă urc pe cal : Păream an sloiu de piatră зиЫ raza de cristal. Alăturea de mine se urcă Voevodul Şi'n sbor porneşte calul. Lăsăm in urmă codrul Şi munţii, şi cadavre, şi hienele din văi, Treceam ca vi/eiia prim fioroase căi... Lésűm Carpaţii 'n urmă, prin valari trecem Olf'd, Luăm în lat cama ia... Şi când să facem cotul Spre capitala ţării, cea'n veci stăaânitoare, — Ne împroşcă lumina de stele căzătoare, Iar roibul fugea 'ntr'una pământului întins... Eram învingătorul şi nici de cum învinşi Ne surprinsese însă ivirea dimineţii, Când am ajuns cu bine la porţile cetăţii. IR Răsărit, departe, o pleoapă s'a deschis : S'arată Craiul-Soare pe-al cerului abis Şi sc udă Voev dul îatr'un potop de raze. El pare un Arhanghel în ramă de topaze. Pe frunte îi aşează un diadem de stele, Cum l-i.m văz ut a ieşea în visurile mele. Am chioUt at'incia cuprins de admirară : nUrä ! Trăias'a Vodă şi România-M re !"

E m . C. P ă s c u l e s c u - O r l e a

şiraguri V E R Z I D E M U C I G A I U de «lungul P E R E ' I L O R . P ^ Ş I L U I R Ă ­

sunau a G O L D E A L U N G U L T I N ­

dei rupte Ş I ' N S U F L E T U ' I G O L U L S E

•trecură ca O P A V A R Ă apăsă­toare.

Seara S E C U ! C Ă P E P R I S P Ă .

N n se mai C U L C A S E A C O L O de

cincizeci de A - N I , D A R S B U C I U -

nul D I N S U F L E T N U - 1 P S Ă S Ă

doarmă. C E V A F A C E ? U N D . - Ş I V A

odihni T R U D I I C U I S A U _ T R U P ?

Cum V A câştiga O B U : A T Ă de p l i n e ? . . Ş I G Â N D U R I L E V E N L A U

f i , F R Â N G Â N D U - S E , P L E C A U I A R ,

lăsându-t Ş I M A I Î N D U R E R A T .

A D O U A Z I I S Z O R I , Î Ş I 'ui

vioara, P R I V I P E N T R U T U Í . N A

oară C A S Ă P . V I M U S . D S I , T U

L A C R I M I Î N E C L R . plecă T O I A T Â Î

D E T R I S T , T O T Й T . 1 1 D C S I N G U R A ­

tic pe U I I Ţ T I E P U S T I I A I E sa­

tului,..

L U M E M U L T Ă , petreceri, Z A R V Ă ,

B & E R I C U C J A N E , căţei şi C O P I I !

T O A T E A S T E A N U - 1 impresionau. Pentru E L , U R N E A pierise de M I . L T ! D A R Î I piácea zăvoiul. A ! I , Z Á V O U ! C E frumuseţe ! C E N V . N U N A T cântau acolo P R I -

V I G H E : A : I ! E , Ş I E L numai P E ele la a I I Z I J !

A P O I I A C U I , atât de s c â i -T E I S R L Q R Ş I C E L I M P E D E ! Câte O

B A R C A S Î L R A L I N I Ş T I T Ă P E valu­ri C R ţe. S E A P R O P : Â . Tot C E ­

rul S E ; S ' . I - N D E A în fundul apei, adré-ТС, - " S F Â R Ş I T D E A D Â N C , şi A L O / J S B ; , . S Á I C J L E p !ângătoare T > I I » : » U T „ U I âmurile N R Ă -

C T I C A S . : I • Î ' U I I V T R E M U R Â N D al

A P : U y. o imr*» de vânt cald F . ( I U ; » A « R I - O S D E R O Z E T Ă şi D O R

R ' i A , • .a D E piatră acolo, Î N , ; S J ; „ I I E A I A C U L U I , şl mult S Û T ; - B A T ; A N U L cufundat în G Â I . D J I ' I N E G R E . C E I cari Î I D E -

d s-rá adăpost timp î n d e u n - ' g-t , tugiseră D E fr ica Namţi-L O R . C E R Â U Î I părea D.spă csi O U Ş I ! C E B I I E S E P U R T A S E R Ă

stăpânii c.i i i ! Şi O P I I I ! Ah, copiii, atât de D R Ă G Ă L A Ş I şi atât de B U N I ! Şi P L E C A S E R Ă ,

plecaseră cu toţi', Ş Î E L n'avea să-t mai vadă P O A T E niciodată, niciodată !...

Când îsi reveiv, umbrele săl­ciilor S E iung Leră si se cu l ­caseră peste rna'uíiíe lacului, iar soarele coborîse spre apus. îşi pipăi vioara : D E mult nu-i mai mâogâiase coardele şi-i veni un dor nebun să cânte.

Ş I începu. . Vibrare mi i caldă Ş I mai dulce de muit nu tremurase pe aleele zăvoiu­lui ! Cei cari se plimbau, stau locului şi—I- ascultau uimiţi. Mulţi ii aruncară bani, dar el nui luă. Nu se g â n d s î că, . pentru desfătarea sufletelor, se primesc în sch M B bani !... Şi toată seara, vioara lui a plâns рг ţărmul lacului cu apa tremurătoare. Tot astfel şi'n serile uimătoare, cânta în rând cu privighetorile, Ş I c i ­neva ascul:ându-l, i-a zis :„Pri-vighetorea zăvoiului", Ş I de a-tunci aşa i-a rămas numele.

De la un timp, începu însă să guste din amarurile ce i se deschideau in cale. Fu ne­voit să primească bani, — şi era atât de amară pâinea c â ş ­tigată prin strune şi prin suf­let ! Copiii nu-1 lăsau în pace, dar Iui îi plăceau şi aşa răi câ'i aduceau aminte de fugarii lut stăpâni, şi par'că i s î mai uşura greutatea din piept.

Intr'o seară, pe când el cân a, în capătul unei alei, a-părură doui ofiţeri germani. Erau voinici, rumeni, gravi, şi vorbeau tare, gesticulând. El însă nu'i văzu. In apropierea lui, cti doui se opriră ascul­tând înduioşaţi. Melodie mai

curată, mai dulce si mai pVal de djT şt jale, nu auriseră niciodată, şi sufletul lor străin se înduioşa. Poate îşi vor li adus aminte de Iocuri'e copi­lăriei lor, ră nase aşa de de­parte în urmă, sau d'e v r e o f e ­cioară cu ochii albaştrii şi părttl bălaiu. Brusc însă, doina muţi pe strune şi lăutarul le arunca o privire cruntă, vârându-şl vioara subsoară. Nemţii li fă­cură semn s î cânte, dar H nu se mişcă : Nu voia să des -făteze pe aceia cari îi arua-сзсега durerea în suflet. Ofi­ţeri îi arătară bani, apoi îi ame­ninţară, dar el nu-şl iui pri­virea cin pământ 'şi < ru să plece. Nu înţelegea că s*at putea să cânte de frică...Pe dată, unul din cei diui I smulse vioara şi o isbicu pu-tere de trunchiul unei plute U;i vaer dureros s*âş'â aerul, struna'e plesnite soârnăiruj jalnic şi ţăndări'e sburară de« parte..

Un râs sălbatec rânji ii faţa bîtrânului rămas înmăr­murit. Dar el nu înţelegeai Târziu de tot, cu sufletul sdro bit şi plângând di dure'e, cu­leş i rărhăjiţtle vio ii şi pieci să'şt îngroape odorul şi ave­rea undeva, departe, la tulpini unei sălcii plângătoare...

De atunci, nimeni nu I'i mai văzut ! Zăvoiul e put tiu ş o tăcere de cimitir pluteşti deasupra lacului şi dealungu aleetor...

C. N. Oărvăreicu

ABONAMENTE LA

Universul Literat se fac pe un an întrej

60 l e i ¥ л t a r a s l

l i . O l e i f t i s t r ă i n s t a t a .

D U P A R A Z B O I U E Duminică. . In satul Refăcut cu case noi, Doi moşnegi, în faţa porţii, Povestesc despre războia.

Lăuză ei stau trei fetiţe Si cinci b-U.ţei frumoşi : Făcând roată, ei ascultă Cu cviavi: pe moşi.

— Măi, copii! Să ţineţi minte, Căci în satul vostru—aici Au ţost .u te 'nvierşunate In'.re noi şi inamici.

„'Curgea sângele ca api Şi, prin tune:e şi foc, Ne- am bătut o zi şi-o noapte, De-am omit puhoiu 'n loc.

„ E ' Í Í Ü , pe cn'mea ce se vede Lângă s'âr.a iui Andreiu, Tütii-iäi, Imi-.ä dragă, A vient luptûnd ca úei!

„ Mai la vale d:la stan 1, — C/;.iC sânt stejarii mari, — Zi X maică-1 : iubită o.noriiă de Bulzati!

„Iar colo, 'n li' eden ceea, Unde pasc doi bouleni. AU niuiil, opărăiid satul. Patru sale de oşteni..."

Dar pe când ei stau de vorbă Desare luptele de ieri, Pe şosea, 'în depanare, Văd un cârd de prizonieri.

Vin din lagăre duşmane, Р.-ипиг fură deportuţi: Rupţi, deseuiţi, slăbiţi defoamt Par'că sunt halucinaţi.

Şi'n te'o clipă întreg satul E cuprins de-un ţair.ic dor; Es cu toţii de prin eus; ín întâmpinarea lor.

Of... priviţi-i cum s'alintă, Gungurind ca nişte pui ' Ce ue'rnbrăfşări, săruturi, In m '/locul drumului !

Şi in soarele ae vară, Cere arde ne'ncetat, Uitc-i ca păşesc agale Indrepiânda-se spre sat.

Dar, în marginea şoselei. Ionică, amar r.âhnit, Cu-ochii ţintă in spre culme, A rămas înmărmurit...

Máíni.c'i ínyei ie-aduce In s ne cchii-l mari, camiafLm Plânge :—Doamne! Dece aar* M'ai lăsat fir'de părinţii

Al. Lepăda ta— M e r c u ş a r

6. — No. 40 UNivtRsuL LITERAR D u m l :> Oct ii iur u і і Ы

Щ Ш Шт\ le întregirea тШ — URMARE 1) -

O doamnă Шп Ardeal De ce din Ardeal şi nu

Ün alte părţi?... Fiindcă Ardealul, In tira-

Cl de desrobirta neamii* , t fost riad pè rând:

Sar de prizonieri Ro-ni, Unguri. Germani, ca

fi post de comandă Ger-tun, Ungur, Român.

Doamna poate fi însă ti din alt centru de lagăre, puncte de comandă, etc., pe unde au trecut arma­tele invadatoare.

Nu interesează localita­tea, ci mentalitatea unor fe­mei pe timpul camoamei de desrobire a neamului ro-manesc.

Sosesc tn lagărul de prizioneri şi centru de comandă'X... Multă anima­ţie, multe serbări de ma­nifestaţie a'naţionalismu­lui românesc.

Dar oare sunt. reale a-teste manifestări?

Timpul, cel mai mare ilosof, vine de deapănă firul faptelor : se scurg zi­lele, ca şi apa la scocul teorii; se'ngrămădesc svo-•urile, ca şi puhoiul cur­gător la stăvilar. Fapta Confirmă svonurile şi tim-pul, cel mai mare filosof, trece. Mai întâiu vin mur­mure surde, ca şi bâzâi-s*l îndepărtat de bondar).

...Se zice că D-na X..., «•re face azi paradă marev aj&românism, cifm, 3fesjtv fxwnándatura duşnrariră-

ІіІн-jpáf ţile locului, se pllm- Ц M în trăsura sau auto-aaobilul comahdàturei, în­teţită mai ales de un o-flier inamic nouă, şi făcea •facerile casei ei... în mod tjtrftlucit !

...Se zice iar că D-na Y«.., din „societatea purifi- . firii caracterelor române­şti", îşi datoreşte averea

Caţiiîor cu cari şi-a pla-t bărbatul într'o slujbă

Btribuită gras şi oblădu-l de comandatura ger­

mano-austro-bulgară. ...Se mal zice că D-na

a fost, rând pe rând, • serviciul Crucei Roşii

{srmane, ungare, etc., c , iar acum se oferia la . R. R! ...Se zice... Uf ! ajunge !...

£u se poate !.. Nu se poate i, între femeile române tri ne-au dat pe eroii de

M^V^sUnceButttl ta N-rul 17,

la Mărăşti, Mârăşettl, Oi-\u£, etc., să se găsească această buruiană veninoa­să, ce (toartă numele de femeia iutulor... bM№f iut se poate ca ma­mele, furorile; fiicele ce­lor cari o mie de ani au luptat în Ardeal pentru 1-deia naţionalismului Ro­mân, să-fi ofere acum serviciile, şi tot ce au mal sfânt, «duşmanilor seculari ai neamului românesc".

— Toate sunt vorbe, vorbe si iar vorbe!... De­şertăciunea vremei în care trăim !.M faptele da, fap­tele evidente, probele pal­pabile, pot să fixeze viaţa unei societăţi femenine, dar până azi n'am aceste fapte...

In remlnescenţele trecu­tului stă însă păcatele viitorului, şl acestea nu'n-târzie să-şi dea roadele.

D-na X..., sub o formă inofensivă şi platonică, vine la comandamentul Rcmân spre a-i cere voie să trimită -baronului Z..., Ungur, „din prisosul ce are", câteva zeci de Kgr. de carne, unt, cartofi, etc., pe când fraţi de-al ei, Ro­mânii din regat, mor de foame, sau plătesc Kgrl. de cartofi cu 7—8 lei, iar nenorocitul de Copil îşi .. suge codrul«ie mămăligă .

;prăj ig3n іЙіаЛіЙё(Щ X ÏÎ ѵгепйіі. . r , . n

Doamna, văzâd tăcerea .. mută a celui căruia'i so­

licită favoarea, ée grăbeşte săi. explice :

—Ştii, domnule; noi eram in foarte buni termeni cu contele, baronul, etc., care acum este internat, nea-vând aci o societate Ro­mi nescă cu care să poţi Conveni, fără ca să te com-promiţi {sic/), aşa că vă rog foarte mult, să-mi daţi acest permis !

Şi aceasta este o fiică a Ardealului, „o româncă", şi încă Ce româncă ?... Din cea mai fină speţă... Ea însă uită „speţa ei românea­scă'*, pentru clasa nobi­lilor dfa care se năzuieşte să facă parte, indiferent că sunt Unguri, Turci, Bul­gari sau Germani !.. Ha vrea s i servească blazo­nul împrumutat prin rela-ţiuni amicale sau familiare, iar nu obârşia ţărănească

de undeese,, vigoarea nea-mu'ui'4, ce-i oune pe frunte aureola de Româncă !

• ... Şl cazulD-nei X..., din

Ardeal, nu e singur, nu aste isolât: mai sunt şl alte cazuri, prin alta părţi ala ţării,. când doamne,

; din aşa zisa societate «sus pusă», s'au dus la coman­damentul Româa să ceară tăgăduirea liberări tn o-raf a prizionierilor Inter­naţi, spre a-1 hrăni pe la case particulare... de dra-

jpü umanităţei şi al civi­lizaţiei!

Tot această umanitate ti civilizaţie buclucaşe •t-a făcut pe altele —spun ziarele — să easă înaintea trenurilor de prizonieri cu flori, ţigări şi ceaiuri ; dar a i uite trenurile cu răniţi Români, cari curgeau pe tub Carpaţi ca şi apele Jiului, Oltu ui, etc., roşite de sângele strămoşesc şi Înspumate de durere. x

Dar ce umanitate şi ci­vilizaţie vor mai invoca cele cari s'au dus singure să ceară pe călăii soţilor, fraţilor sau părinţilor lor, U xartiere ?...

Ce deosebire între fe­meile epo:ei lui Ştefan-Cel-Mare şi cele de azi !..

Mama şi soţia lui Şte­fan, de pe stânca neagră, din vechiul ei castel, — cum spune nemuritorul Bolintineanu, — nu-1 mai recunoaşte învins ti-l tri-jaite să moară sau să easă w tocător !

Jăre acele doamne, Justtl societăţii moder-

-iMŢ'nii süti gândit că va féni ö vreme când glasu­rile mormintelor se vor ri­dica deasupra pământului, spre à le întreba :

«Voi n'aveaţi bolnavii, n'aveţi răniţii voştri! de sânge românesc?

. «Voi nu vedeţi crucile dla lagărele de Români?

«De ce-aţi lăsat să moară de foame, de frig, da boale pe fiii mândru­lui neam românesc ?

«De ce aţi lăsat pe fra­ţii, fiii şi părinţii voştrii M mizerie şi uitare?... Ei luptau să vă dea cea mai frumoasă floare udată cu sângele lor : «Libettatea*, av voi ce le-aţi dat?

«De ce aţi încălzit la staul vostru şearpele care taţea sângele trupului ţa-ritoarii noastre?

«De ce aţi eşit cu flori înaintea celor ce v'au stins 1SO.0OO de suflete oier-

dute prin glonţ duşman ti 250.000 prin boale fi mi­zerii?"

Şi ce răspuns vor da ele ?... Ce talisman va face s i se uite şi să se vin­dece atâtea răni?...

O! parc'că aud răspun­sul: «N'au fost toate la fel> ! C e l e cari au făcut una ca asta, au făcut-o din pricină că toată viaţa n'au avut sădită în inimi de­cât buruiana veninoasă a «Cosmopolitismului Inter­naţional şi a profitului pe­cuniar» ! Această decăde­re morală a fost una din cauzele ce ne-a făcut să pierdem prima parte a campaniei noastre, etc..

Da! pricep acum.., dar nu 'nţeleg de ce le mai primiţi în mijlocul vostru, In societăţile voastre? Nu înţeleg de ce le mai lăsaţi să aibă un rol social în viitorul României Mari de mâine, căci, să nu se uite: ceea ce se seamănă, aceea se şi recoltează.

Neghină se seamănă, neghină ese; grâu se sea­mănă, grâu ese, şi dacă printre spicurile de grâu apare şi bobul de neghină, muncitorul îşi suflecă mâ­neca cămăşii şi dă neghi­na la vânt.

Faceţi ca dânsul, dacă vreţi să fie asigurat vii­torul României Mari di mâine! ,

(Va urma) AL Condrea

D-lui S. R^Gdati.-Ce-pilărie: f w j j j L ş t n u fusa, nu ri­mează cu dusă, si mă ea cu amin-trea(=mbirW,'fericirea, ». *.) Aur, cofuză;» precizat! mal i / n « s i tuaţ i i le . Ce l e -pr imi te s e vor publică la timpul şi la răndul lor. * ,:,

D-lui M. V. В...-Vom a l ega din ele ce va ІГ de publicat, i-e-fiind toate reuşite .

D-lui M. РІЛ., Galaţi.—lan­torna: încercare primitivă.

D-lui U.C.' D..., Loco.—Bles­temul: versuri neregulate , r ime necorecte.

D-lui N. D. B..., Loco.—Vah confuz; apoi, în romineşte n'avem cuvântul corai (delà franţuescu/ corail), ci mărgean.

D-lui C. N. Piteşti... — P o e ­mele in proză nu spun nimic.. . Din cele admise, s e vor publica cât de curlnd.

D-ei J. Ar.., Loco.—O noav te la stele : încercare primitită.

D-ei P. B.... — Clipe singure, se va publica.

D-lui G. 7. C..., Bârlad.- > Gândul si Mă cheamă pustiul: Ideile nu sunt redate lămuriţ i Revolta-ţi se preface 'n cult, şi Pe-altarele arse a zilei de măi-n». (iar nu mâine), e neînţeles, Mai revedet i - le . Toamna s e vs publica.

D-lui M. G. M..., [Medgidia. —Se vor publica.

D-lui M. B... —In căsnicie, st va publica.

D-lui tíidu, Loco,— Poveste acelaşi r*"*"—.