Recuperare, medicină Recuperare, medicină fizică şi balneologiefizică şi balneologie

Recuperare, medicină Recuperare, medicină fizică şi balneologiefizică şi balneologie

Dan NemeşDan NemeşDaniel Popa, Raluca Cotulbea, Alina Totorean, Daniel Popa, Raluca Cotulbea, Alina Totorean, Armand Gogulescu, Andrea NiArmand Gogulescu, Andrea Niţă, ţă, Merima Jurici, Merima Jurici,

Elena AmăricăiElena Amăricăi, Virgil Luca, Cristina Cristea, , Virgil Luca, Cristina Cristea, Oana Bereteu, Roxana Onofrei, Corina DobrescuOana Bereteu, Roxana Onofrei, Corina Dobrescu

Dan NemeşDan NemeşDaniel Popa, Raluca Cotulbea, Alina Totorean, Daniel Popa, Raluca Cotulbea, Alina Totorean, Armand Gogulescu, Andrea NiArmand Gogulescu, Andrea Niţă, ţă, Merima Jurici, Merima Jurici,

Elena AmăricăiElena Amăricăi, Virgil Luca, Cristina Cristea, , Virgil Luca, Cristina Cristea, Oana Bereteu, Roxana Onofrei, Corina DobrescuOana Bereteu, Roxana Onofrei, Corina Dobrescu

FACTORII NATURALI DE CURAFACTORII NATURALI DE CURA

Bioclimatologia : stiinta care se ocupa cu studiul legaturii dintre climat si organism.Utilizare in multiple afectiuni

Balneologia : stiinta care se ocupa cu studiul apelor minerale, ape naturale bogate in substante chimice disociate, nedisociate in anumite combinatii chimice.Apele minerale sunt folosite in terapie si se pot utiliza :

Crenoterapie (pe cale interna)Bai, infuzii, irigatii (pe cale externa)

CLIMATOTERAPIA• Viaţa tuturor organismelor şi a omului se găseşte sub influenţa directă a climei, factor

activ al mediului extern resimţit în stare fiziologică şi patologică

• Definiţie:– sub aspect medical, clima reprezintă totalitatea factorilor fizici (cosmici,

atmosferici, tereştrii şi telurici) şi biologici, tipici pentru o anumită regiune, care acţionează în ansamblu asupra omului.

– ştiinţa care se ocupă cu studiul legăturii dintre climat şi organism se numeşte bioclimatologie

• Elementele climaterice se împart în:1. Elemente cosmice - reprezentate de radiaţia solară şi radiaţia cosmică2. Elemente meteorologice

– temperatura atmosferică– presiunea atmosferică– umiditatea atmosferică– vântul – mişcarea orizontală a aerului– electricitatea atmosferică

3. Elemente telurice– factori geofizici:

• radioactivitatea solului şi atmosferei• magnetismul şi electricitatea atmosferei

– factori geologici– factori geografici:

• latitudine• altitudine• apropiere de mări, oceane, continente

• În climatologie se disting 3 tipuri de climă:

– tropicală: temperaturi ridicate, radiaţie solară intensă, umiditate mare, variaţii mici de t între zi şi noapte

– temperată: cu variaţii mari atmosferice între anotimpuri cu formarea fenomenelor ciclonice

– arctică (polară) cu temperaturi reci, radiaţie solară redusă şi periodicitate anuală accentuată

• În raport cu aşezarea ţării noastre clima cuprinde:

– climă continentală cu variaţii mari de t între anotimpuri

– climă maritimă cu variaţii termice interdiurne şi sezoniere în limite restrânse

• Relieful României se împarte în 3 trepte distincte cu pondere apropiată: 34% munţi, 36% dealuri şi podişuri, 30% câmpii

• Această bogăţie de factori naturali terapeutici complecşi şi specifici, este utilizată asociat sau separat, în cele mai diverse afecţiuni, conform indicaţiilor medicale

• Aşezarea geografică şi prezenţa Carpaţilor determină un climat temperat continental

• temperatura • scade de la S, S-E, S-V către N, N-V, N-E precum şi odată cu creşterea amplitudinii• temperaturile medii anuale variază între 11C în sudul litoralului şi S-V Banatului şi -2C

pe vârfurile de 2500 m

• presiunea atmosferică scade de la 1015 mb sub media anuală la nivelul mării, la mai puţin de 850 mb sub 1500 m altitudine

• umezeala relativă medie anuală variază între 70% în câmpii, 80% pe litoral şi în munţii mijlocii şi 84-86% pe crestele muntoase înalte

• regimul vântului e diferenţiat în funcţie de formele de relief:– în depresiuni şi locuri adăpostite predomină calmul şi viteza vântului e de 1 m/s– în zonele deschise, pe platouri şi crestele muntoase vitezele medii 10 m/s– litoralul e zonă vântoasă cu 4-5 m/s– vitezele maxime se înregistrează primăvara şi iarna doar la munte

• Indicii climatici şi bioclimatici au permis clasificarea climei şi bioclimei de la noi în:

1. clima de câmpie şi podişuri joase temperat-continentală, moderat nuanţată în vestul ţării şi uşor excesivă în est, suprapunându-se parţial cu bioclima excitant-solicitantă; în această categorie se înscrie, cu caracteristici aparte, litoralul maritim.

2. clima de dealuri şi podişuri care corespunde cu bioclima relativ indiferentă (de cruţare)

1. clima de munte corespunzând bioclimei tonice-stimulante

• La organismele supuse noilor condiţii climaterice are loc aclimatizarea

• complex de modificări funcţionale prin care organismul răspunde la solicitarea noilor factori printr-o restructurare metabolică, umorală şi a reactivităţii

• ritmul şi intensitatea modificărilor sunt în funcţie de specificitatea factorilor climaterici noi şi capacitatea de adaptare a organismului

• aclimatizarea se produce în 2 faze:– Ergotropă– cu menţinerea homeostaziei– se realizează prin reacţii complexe de compensare din partea sistemelor

funcţionale declanşate prin dispozitive vegetative superioare– Trofotropă– adevărata aclimatizare cu readaptarea metabolico-umorală a organismului expus– imprimată de factorii specifici dominanţi ai climatului nou

• În funcţie de caracteristicile climatice se diferenţiază şi unele aspecte bioclimatice care reflectă influenţa pe care climatul o are asupra organismului

• Indici:

– confortul termic • care în cursul verii are valori

-mai reduse la câmpie, unde creşte numărul de zile prin discomfort prin căldură şi pe litoral unde vitezele mari de vânt reduc valorile de comfort

-maxime la deal şi munţi scunzi• cu cât altitudinea creşte, comfortul termic scade, practic

peste 1500 m dispare

– “băile de aer”, indice calculat în funcţie de confortul termic, umezeală, vânt, variază cu anotimpul şi aşezarea geografică a staţiunii:

• iarna predomină băile de aer reci, umede şi medii sau puternic dinamice aproape peste tot în ţară

• vara băi de aer calde sau indiferente, statice sau slab dinamice şi – uscate în zona de joasă altitudine– răcoroase şi moderat reci, umede la munte

– “clasele de vreme” se calculează pentru perioada rece a anului şi pentru vară

– în zonele joase predomină clasele de vreme caldă şi uscată (pe litoral cald şi umed)– scade odată cu creşterea altitudinii

– stressu-l bioclimatic e compus din indicele de stres cutanat= puterea de răcire în kcal/m2/h rezultantă a acţiunii combinate a t aerului şi vitezei vântului la nivelul pielii şi din indicele de stres pulmonar

– redat de acţiunea tensiunii vaporilor de apă la nivelul mucoaselor respiratorii– vara indicele are un caracter hidratant– iarna are caracter deshidratant– primăvara – toamna indicele pulmonar e echilibrat

• Aeroionizării şi chimismului aerului au dobândit o importanţă tot mai mare datorită pericolului poluării aerului

– raportul normal al amestecului de gaze, în proporţie aproximativ constantă O221%, N78%, argon~1%, cca. 0,01% gaze inerte, H2 şi ozon e o condiţie esenţială pentru menţinerea vieţii

– ionizarea creşte cu creşterea altitudinii– pe litoral concentraţia ionilor e mică: 600-1300 ioni/cm3 predominând ioni pozitivi– Băile Herculane creşte la 2000 ioni/cm3 predominând ioni negativi

– chimismul– trebuie ţinut cont de aerosolii terapeutici naturali: marini, cu iod şi clorură de sodiu,

cu NaCl în salinele din ţară

Clasificarea climatului1. Climatul de cruţare:

– cu variaţii mici de t, vânturi puţine, precipitaţii abundente primăvara şi vara

– aclimatizarea se realizează pe nesimţite cu variaţii funcţionale minime în limite fiziologice cu tendinţă la normalizarea homeostaziei şi efecte tonice asupra corpului

– climatul se divide în:a. climat de şes şi colineb. climat subalpinc. climat de pădure

a. Climatul de şes şi coline– cuprinde altitudini500 m– valoare terapeutică mare când variaţiile atmosferice nu sunt bruşte sau

prea mari– are efecte calmante, de cruţare– se recomandă celor care prin tare constituţionale, vârstă şi implicaţii

fiziopatologice ale bolii nu tolerează variaţii mari ale complexului termo-suprabaro-actinic

– staţiuni: Buziaş (128), Calacea (117), Felix (140), Ocna Sibiu (408)– se indică în:

• convalescenţe după boli infecţioase acute• stări postoperatorii• catarul căilor respiratorii• forma progresivă de TBC

BĂILE FELIXCĂCIULATA

b. Climatul subalpin– cuprins între 500-1000 m

– caracterizat prin: presiunii atmosferice şi umidităţii odată cu înălţimea radiaţiei luminoase şi ultraviolete odată cu altitudinea valorilor TA

presiunii atmosferice are ca efect presiunii parţiale a O2 cu diminuarea proceselor oxidative, excitând organele hematopoetice, nr eritrocitelor şi valoarea hemoglobinei

– umiditatea mijlocie în cazul circulaţiei alveolare reduse determină hiperemie activă a pereţilor alveolari cu accentuarea expirării la nivelul arborelui respirator şi a pielii

– staţiuni: Sovata (530), Covasna (556), Tuşnad (650), Vatra Dornei (802)

– indicaţii: • formele fibrocazeoase TBC în remisiune• forme fibroase TBC• toate formele TBC cu evoluţie lentă• sechele pleurale• cataruri bronho-pulmonare cronice• emfizem pulmonar incipient• neurastenii (principala formă de tratament)• afecţiuni cardiace compensate

BĂILE TUŞNAD

SOVATA

c. Climatul de pădure (de la şes, coline sau subalpin)– pădurea reprezintă un element protector de modelare al climatului, astfel se

realizează:• atenuare vitezei vântului• filtrarea aerului de poluanţi• reduce intensitatea luminii solare• permite dozarea excitaţiilor climaterice

– se excită centrul respirator prin prezenţa uleiurilor eterice de brad, fag, stejar şi o cantitate mai mare de CO2

– se indică în:• Cataruri respiratorii cronice• TBC pulmonar• Neurastenii• Psihastenii• Surmenaj• Cardiopatii compensate• Sindroame dispeptice• Debilitate fizică

– în climatul sedativ-indiferent se întâlnesc:• Saline ce dispun de galerii ale unor foste mine de sare în care microclimatul

are caracteristici constante ca şi aerosoli salini• Mofete = emanaţii de CO2 pur sau combinat cu alte gaze H2S, N2 cu

rezultate în tratamentul bolilor cardio-vasculare

2. Climatul excitant (specific):– radiaţie solară puternică, U.V. abundente– variaţii reduse de t şi umiditate– presiune atmosferică , umezeală – aclimatizarea se realizează cu manifestări clinice şi funcţionale peste

limita variaţiilor fiziologice cu caracter trofotrop– în această categorie se distinge:

a. climatul alpin şi de mare înălţime 1000-2000 mb. climatul de stepăc. climatul de deşert

a. Climatul alpin (1000 m)– presiune atmosferică , presiunea parţială a O2 – t , umiditate – radiaţie solară, U.V. – ionizarea aerului , puritate mare a atmosferei, lipsă de microbi şi

alergeni– toate acestea au următoarele efecte fiziologice:

• Intensificarea metabolismului colesterolului• Excitarea centrului respirator cu creşterea volumului respirator şi a ventilaţiei

pulmonare• Normalizarea funcţiei tiroide Ca, K, se produce D2 sub acţiunea U.V.• Creşte numărul eritrocitelor, se evacuează depozitele sanguine splahnice cu

creşterea masei sanguine• Se observă o virare spre alcaloză uşurându-se formarea oxihemoglobinei• Se suprasolicită funcţia cardiacă

POIANA BRAŞOV

– staţiuni: Predeal (1100), Poiana Braşov (1020), Păltiniş (1442), Stâna de vale (1102)

– se indică: – Boala Basedow– Forma incipientă de astm bronşic alergic– Alergii, cataruri subacute şi cronice ale căilor respiratorii– Sechele după boli pulmonare (TBC, pneumonii)– Diateze exudative– Rahitism, tulburări de creştere– anemii feriprive, nevroze funcţionale, tulburări vasomotorii (în adolescenţă şi

climax)– convalescenţă întârziată

– contraindicaţii în:– Reumatisme degenerative– Boli cardiace decompensate– Ateroscleroză– Nefrită cronică– Tulburări psihice– Emfizem pulmonar unde este suprafaţă redusă de respiraţie alveolară

b. Climatul de stepă:– contraste între t şi umiditate mici– radiaţii U.V. mai reduse– acţiunea climatului:

– rezorbtivă în procesele inflamatorii– stimulantă a aparatului circulator, respirator, digestiv, sistem nervos

şi endocrin– staţiuni: Amara (30), Lacul Sărat (25), Balta Albă (130)

– se indică în: – Nevralgii, nevrite– Afecţiuni ale aparatului locomotor– Pleurezii exudative, osteoporoză, rahitism– Cataruri cronice cu expectoraţie abundentă– Inflamaţii cronice genitale– Faza neevolutivă a reumatismului articular

– în general se indică pentru aerohelioterapie asociată după caz cu oncţiuni cu nămol rece şi imersie în lacuri, numai în intervalul mai – octombrie, indicându-se individualizat în funcţie de starea de comfort termic al bolnavului

3. Climatul stimulant – tonifiant:– are acţiune intermediară între cel de cruţare şi cel excitant– cuprinde:

a. clima maritimăb. clima zonei de trecere de la subalpin la alpin

– Clima maritimă– se referă la climatul din largul mărilor, insulelor şi cel al litoralului– climatul din largul mării are umiditate mare, radiaţii U.V. Abundente, vânturi

puternice– climatul litoralului cu

– veri calde şi ierni reci– diferenţa de presiune 7,1 mmHg, extreme ale t60 C– frecvenţa mare a vânturilor dinspre uscat iarna

– avantaje: – vânt dinspre mare vara (aerosoli)– căldura favorizează rezorbţia, activează metabolismul general şi cel

mineral (Ca în oase)– acţiune mare a radiaţiilor solare şi U.V.– solicitarea SNC vegetativ şi endocrin– activarea proceselor imunologice nespecifice

INDICAŢII:– bolnavi cu risc metabolic

lipidic

– cataruri cronice şi subacute ale căilor respiratorii

– adenopatii traheobronşice, predispoziţie TBC

– anemie, convalescenţe, neurastenie, osteomalacie

– inflamaţii genitale cronice

– disfuncţii endocrine,

– dermatoze

CONTRAINDICAŢII:– forme progresive TBC

– distonii neurovegetative

– boli organice SNC, psihastenii

– HTA (exceptând gr I deoarece s-a constatat o îmbunătăţire a capacităţii de efort cu scăderea rezistenţei periferice, fără modificarea circulaţiei cerebrale)

– nefrită cronică, hipertiroidism

• Bioclimatul ţării e foarte variat şi se împarte în 4 zone:1. zonă cu acţiune specific excitantă vagotropă (climat alpin, aclimatizare 10-15 zile)

2. zonă cu acţiune specific excitantă simpaticotropă (climat de litoral, aclimatizare 1-3 zile)

3. zonă cu acţiune specific rezorbtivă (climat de stepă, lacuri sărate)

4. zonă cu acţiune nespecifică tonică sedativă (depresiuni, coline din Carpaţi, Câmpia Dunării)

• La indicaţia unei cure climatice la bolnavi trebuie ţinut cont de meteorosensibilitate care e în funcţie de vechimea bolii şi capacitatea lor de adaptare

• manifestările meteorosensibile sunt legate de schimbările vremii, variaţiile bruşte de altitudine, combinare neobişnuită a factorilor meteorologici

• clasificările în biometeorologia umană s-au bazat pe sistemul nervos vegetativ, predominant orto sau parasimpatic.

• unii cercetători împart subiecţii în:– ergotropi (tip B)– trofotropi (tip A) mai sensibili.

a. Tipul A e vagotonic, reacţionează lent la factorii externi naturali sau artificiali, modificarea realizată persistă mai mult timp

b. Tipul B, ergotrop, e simpaticotonic, reacţionează rapid la factorii externi dar adaptarea se epuizează rapid

• În ţară există unele regiuni climaterice care în anumite perioade ale anului sunt cuprinse de mase de aer cu acţiune patogenă asupra organismului = föhn, fenomenul fiind specific munţilor Alpi, dar se întâlneşte şi la noi

• Exemple: Föhnul din Banat, ca un vânt SE, în anotimpul rece, simţit la Buziaş până la 15 mai, Covasna, föhnul din defileul Oltului, föhnul din depresiunea Cibin – Făgăraş, föhnul depresiunii Dornelor

• Aceste mase de aer patogene declanşează:– Sindromul astenic (reducerea concentraţiilor de catecolamine)– Sindromul de excitabilitate (creşte serotonina)– Sindromul mixt – primele două combinate

• De fenomenele de meteorosensibilitate trebuie ţinut cont în indicaţia medicală mai ales în cazul afecţiunilor cardiace şi reumatismale

• În cadrul balneologiei şi climatologiei profilactice • se ţine cont de o multitudine de factori cum ar fi -activitatea profesională, gradul de stress al acesteia, munca fizică,

sedentarismul, antecedentele patologice (rahitism în copilărie, boli infecţioase) sau

-factori de risc prezenţi pentru unele afecţiuni (obiceiuri alimentare, obezitate, fumat, alcool în exces, zone poluate)

• medicul va trebui să indice “scoaterea din mediu” prin recomandarea unei staţiuni balneo – climatice în care se execută cure profilactice

• Este ştiinţa care se ocupă cu studiul apelor minerale

• apele minerale= ape naturale bogate în soluţii de substanţe chimice disociate, nedisociate, gaze în anumite combinaţii chimice.

• apele minerale sunt folosite în terapie– pe cale internă: crenoterapie– cură externă: băi, inhalaţii, irigaţii

• pentru a fi considerată minerală o apă trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

1. să conţină cel puţin 1g de săruri minerale obişnuite la 1l apă cum ar fi: cloruri, sulfaţi, bicarbonaţi

2. să conţină substanţe chimice cu acţiune farmacologică pronunţată într-o proporţie admisă ca minim necesar

3. să conţină unele gaze (CO2, SH2, radon) într-o anumită concentraţie

4. să aibă o acţiune curativă recunoscută şi probată ştiinţific

BALNEOLOGIA

Originea apelor minerale

• Majoritatea provin din apa precipitaţiilor atmosferice care pătrund în profunzimea solului fie prin roci permeabile sau falii, fisuri ale scoarţei şi circulând subteran, dizolvă diverse elemente chimice ale rocilor precum şi CO2

1. Mineralizarea totală a apelor depinde de activitatea lor dinamică specifică astfel:

– activitatea dinamică mare când apa circulă repede mineralizare totală redusă

– activitate dinamică mijlocie, apa circulă cu viteză mai redusă, mineralizare mai ales cu sare (NaCl): Slănic Moldova, Malnaş

– activitate dinamică redusă, circulă cu viteză mică prin depozite bogate în sare, bicarbonaţi, iod, sulf: Govora, Bazna

2. Termalitatea apelor minerale este direct proporţională cu adâncimea de la care provine izvorul

– de la 15- 20 m sunt temperaturi variabile cu anotimpul– de la 30 m t solului creşte cu 1 pentru fiecare 33 m adâncime

• Ex: la Băile Herculane t= 50- 54 de la adâncimea de 1400- 1500 m

3. Substanţele chimice din scoarţă regăsite în apele minerale pot fi:

– Cationii: – Na, K - provin din roci sedimentare de suprafaţă sau din

roci vulcanice– Ca, Mg, depozite calcare– Fe, minereuri de origine vulcanică– Mangan

– Anionii: – din roci sedimentare bogate în gips, sulfaţi, roci

cristaline– Cl, Br, I– Ioni bicarbonici– Sulfaţi

– Gaze dizolvate:– CO2 provine din roci profunde de calcar, care se

degradează sub acţiunea t, presiunii înalte, emanaţii naturale (mofete)

– H2S din roci de sedimentare sub acţiunea unor bacterii sulfuroase reductoare

– Prin descompunerea substanţelor organice din lacuri, apa mării

– Gaze radioactive nobile- din roci vulcanice (dezagregarea substanţelor radioactive)

• Buletinul de analiză a unei ape minerale se apreciază după formula lui Kurlov:

Mineralizarea totală (g/l sau mg/l)= anioni în ordine descrescândă a procentului x t x debitul apei cationi în ordine descrescândă a procentului

• se pot stabili urmă torii parametrii:1. se încadrează sau nu ca apă minerală2. se utilizează în cură externă sau internă3. permite posibiliatea dezvoltării unei staţiuni balneare4. debitul pe 24h trebuie să asigure în cura externă aproximativ 200

tratamente pe zi deci un debit minim de 60000 l/24h

Principii generale de acţiune a apelor minerale

• Prin compoziţia lor specifică fizico-chimică au o anumită specificitate clinică, farmaco-dinamică şi terapeutică, neputând fi reproduse în laborator

• În cura externă se folosesc ca: băi generale sau parţiale, inhalaţii, aerosoli, irigaţii vaginale acţiunea realizându-se prin factorul termic, factorul mecanic şi cel chimic

• se realizează prin inspirarea de ape minerale foarte fin pulverizate în scop terapeutic: sărate, alcaline, sulfuroase etc.

• se formează prin pulverizare o ceaţă, desimea ceţii fiind în funcţie de cantitatea de apă pulverizată/minut

• cantitatea optimă e 30 ml/mm3

• gradul de pulverizare (dispersie) depinde de mărimea particulelor fiind cu atât mai mare, cu cât particolele sunt mai mici

• la un diametru de 10 - 100 se ajunge în trahee, sub 10 se ajunge în alveole

• aici intervine şi presiunea osmotică a soluţiei sau apei minerale dispersate cât şi componenta mecanică (forţa de izbire) asupra imersie respiratorii

Inhalaţii şi aerosoli cu apă minerală

• Se foloseşte pentru introducerea de săruri, alte elemente minerale, gaze, în scop terapeutic

• Modul de acţiune este– general şi nespecific asupra organismului modificarea

reactivităţii paralel cu ameliorarea simptomatologiei bolnavului

– local asupra diverselor organe digestive (stomac, intestin, căi biliare) sau asupra aparatului excretor şi o acţiune metabolică

• Crenoterapia depinde de:– Factori fizici: t, cantitate şi concentraţie osmotică– Factorii chimici: compoziţia apei influenţarea metabolismului hidromineral cu acumularea

unor elemente în organism cum ar fi: K, Br, Mg şi schimburi cantitative în compoziţia minerală a organismului

Crenoterapia (cura internă)

• Diferenţa între o apă simplă şi cea minerală constă în următoarele:

1. băile cu apă minerală scad t de indiferenţă a tegumentelor2. apele minerale măresc sensibilitatea pielii pe când cele simple o

reduc3. apele minerale determină schimburi între ionii din apă şi cei din

tegument, influenţând metabolismul general4. din apa minerală trec prin piele numeroase substanţe care au

influenţă pe această cale

• K. Schmidt schematizează nivelele de acţiune a apelor asupra organismului, prin următoarele acţiuni:

1. asupra sistemului vascular: dilatare, permeabilitate, exudat2. asupra celulelor şi funcţiilor celulare3. eliberarea de lizozomi şi enzime lizozomale4. formarea şi eliberarea de mediatori ai inflamaţiei5. formarea şi eliberarea de modulatori ai inflamaţiei6. reacţii imunitare7. procese de regenerare, în inflamaţii cronice8. formarea şi eliberarea de citokine (interleukine, TNF)

• Clasificarea apelor minerale în funcţie de compoziţia chimică

1. Ape carbogazoase– conţin 1 g CO2 liber/l– staţiuni: Borsec, Buziaş, Lipova, Vatra Dornei, Zizin

2. Ape oligominerale (acratice-oligometalice)– conţin 1g substanţe solide/l apă

• Acratopege (t20 C) – Olăneşti – izvorul 24– Călimăneşti – izvorul 7– Slănic Moldova – 300 scări

• Acratoterme (t20 C)– Felix, Victoria, 1 Mai– Moneasa, Geoagiu

3. Ape alcaline– conţin 1g substanţe/l predominant bicarbonat de Na şi K– staţiuni: Bodoc, Malnaş, Tinca

4. Ape alcalino-teroase– conţin 1g substanţe/l predominant Ca, Mg, bicarbonat de Na şi K– staţiuni: Borsec, Buziaş, Lipova, Vîlcele

5. Ape feruginoase– conţin 10 mg ioni de Fe– staţiuni: Vatra Dornei, Tuşnad, Buziaş, Covasna, Harghita, Vîlcele

6. Ape arsenicale: – conţin 1 mg acid metaarsenicos sau 1,3 mg hidroarseniat– staţiuni: Şorul Dornei, Covasna

7. Ape cloruro-sodice:– conţin 1 g substanţe minerale/l predominant Na, Cl– în cură internă 15 g NaCl/l

– staţiuni: Slănic Moldova, Băile Herculane, Bălţăteşti– în cură externă 15 g NaCl/l

– staţiuni: Mangalia, Eforie, Techerghiol, Amara, Ocna Sibiu, Sovata

8. Ape iodurate– conţin 1 mg Iod/l– staţiuni: Govora, Olăneşti, Sărata- Monteor, Bazna

9. Ape sulfuroase– conţin 1 mg S titrabil sau complexe coloidale sulfuroase– staţiuni: Băile Herculane, Pucioasa, Govora, Călimăneşti, Olăneşti,

Mangalia10. Ape sulfatate

– conţin 1 g substanţe solide mai ales SO2, Na, Mg (ape purgative), Ca (gipsoase), Fe (vulcanice)

– staţiuni: Ivanda, Iaşi (Izvorul Mircea)11. Ape radonice

– conţin 80 U Mache= 3,64-10 curie/l– staţiuni: Băile Herculane (13,5 mcurie/l), Victoria (0,37 mcurie/l)

• Clasificarea apelor minerale în funcţie de t1. Reci: t20 C2. Termale t20 C3. Izoterme t= 34-37 C4. Hiperterme t37 C5. Mezotermale t=37-40 C

• Clasificarea apelor minerale în funcţie de concentraţia osmotică

1. Acratice – mineralizare totală 1 g/l2. Hipotone – mineralizare totală 1-8 g/l, concentraţie

osmotică 325 milimoli3. Izotone – mineralizare totală 8-10 g/l, concentraţie

osmotică= 325 milimoli4. Hipertone - mineralizare totală 10 g/l, concentraţie

osmotică 325 milimoli

Tipuri de ape minerale. Indicaţii de utilizare

I. Apele oligometalice (acratice):

– sunt o categorie specială de ape minerale care nu întruneşte condiţiile clasificării chimice:

– mineralizarea totală 1 g/l– nu conţin elemente farmacologic active(I, S, Fe, etc)– nu au gaze terapeutice (CO2, H2S) în concentraţii minimale

admise

– prin proprietăţile lor fizico-chimice au efecte terapeutice dovedite prin studii clinice şi farmacodinamice

– unele ape minerale au caracter termal deci efecte terapeutice suplimentare

– staţiuni: Felix 47 C, Vaţa de jos 37 C

– datorită proprietăţilor termice şi chimice aceste ape sunt folosite în cură externă pentru balneaţie, posibil cu kinetoterapie, în cadă sau bazin

– indicate mai ales în afecţiuni ale aparatului locomotor (reumatismele degenerative, inflamatorii, abarticulare), afecţiuni posttraumatice, neurologice periferice şi centrale, ginecologice

– efecte antalgice, sedative, antispastice, decontracturante, vasodilatatoare şi trofice

– unele se utilizează în cură internă bazate în primul rând pe efectul diuretic şi efectele antispastice pe tubul digestiv şi căile biliare, rinichi şi căi urinare

– alte izvoare oligometalice au t la izvor 20C acratopege, – se folosesc în crenoterapia afecţiunilor rinichiului, căilor

urinare, boli metabolice pentru efectul diuretic accentuat în prezenţa Ca şi CO2 în cantităţi mici.

– staţiuni: Călimăneşti, izvor Slănic Moldova - 300 scări, Olăneşti - izvorul 11-12

II. Apele alcaline şi alcalino - teroase:– Sunt bogat reprezentate în ţara noastră– Conţin minim 1 g/l săruri cu predominanţa ionului bicarbonic, legat de

cationii grei Ca şi Mg, asociat cu alte elemente Na, Cl, CO2, Fe, H2S în izvoare mixte alcaline sau alcalino-teroase, carbogazoase, feruginoase

– Indicaţia de cură poate obţine efecte diferite

a. Apele alcaline pure – indicaţie majoră în crenoterapia afecţiunilor digestive hepato-biliare

sau boli metabolice– în funcţie de momentul administrării în raport cu mesele au efecte

diferite:– inhibarea secreţiei gastrice la administrarea cu 1,5 h înainte de

mese– Stimularea secreţiei gastrice la administrarea în timpul mesei – Efect bifazic la administrarea după mese când neutralizează

aciditatea gastrică în prima fază dar o stimulează ulterior

– au efect de fluidificare şi eliminare a secreţiei de mucus din stomac, accelerarea evacuării stomacului, calmarea durerilor, efect coleretic asupra tractului biliar

– alcalinizează urina, modificând pH-ul urinar şi procesele inflamatorii urinare cu rol în litiazele urinare acide

– influenţează metabolismul electrolitic

b. Apele alcaline mixte– Au acţiune în funcţie şi de ceilalţi componenţi devenind

dominante efectele excitosecretorii digestive, mai ales gastrice

c. Apele alcalino- teroase – Adaugă efectul ionilor Ca benefic în procesele inflamatorii şi

alergice, în tulburări neuro-vegetative şi ale metabolismului fosfo-calcic

– Au efecte diuretice accentuate• Apele se indică şi în administrare sub formă de

– inhalaţii: în afecţiunile ORL şi bronhopulmonare cu efect sedativ de fluidificare şi eliminare a secreţiilor bronhice

– irigaţii vaginale: în ginecopatii cu secreţii abundente– băi locale sau generale: în afecţiuni dermatologice

pruriginoase• Staţiuni cu astfel de izvoare: Slănic-Moldova, Malnaş, Sângeorz,

Vatra Dornei, Băile Calacea, Lipova, Vîlcele• Se găsesc şi sub formă de ape carbogazoase îmbuteliate

III. Apele iodurate:– Iodul e prezent minim 1 mg/l

– Nu sunt pure, Iodul e prezent în apele clorurate sodice, datorită originii lor comune sedimentare

– I2 conferă apei proprietăţi suplimentare atât în administrare pe cale internă pentru apele hipotone sau izotone, cât şi în balneaţie externă, el pătrunzând transcutanat şi cu remanenţă în ţesuturile limfatice, tiroidă, ficat.

– Principalele efecte ale I se exercită– prin intermediul tiroidei (hipofuncţii şi hiperfuncţii)cu

pierderi mai mari de I– are efect şi asupra hipofizei, influenţând şi funcţia ovariană,

corticosuprarenalele– are acţiune asupra mucoaselor gastrică, intestinală,

respiratorie, vaginală constând în efecte congestive şi de stimulare a secreţiei glandelor din mucoasele respective

– Îmbunătăţeşte circulaţia periferică prin efect vasodilatator– Efect pe metabolismul lipidelor, calciului, acidului uric

– Crenoterapia cu ape iodurate mixte (alcaline, clorurosodice, sulfuroase, hipotone sau izotone) este indicată în:– afecţiuni endocrine (boli ale tiroidei, ovarelor)– ateroscleroză– gută

– În cură externă, balneaţia cu ape iodurate are indicaţie în: – afecţiuni reumatismale degenerative şi abarticulare– afecţiuni neurologice periferice– afecţiuni circulatorii periferice arteriale pe fond aterosclerotic– afecţiuni ginecologice inflamatorii– afecţiuni dermatologice micotice (mai ales psoriazis)

– Sub formă de inhalaţii şi pulverizaţii şi gargarisme sunt bune în:– afecţiuni stomatologice (gingivite)– afecţiuni ale căilor respiratorii superioare şi în bronşite cronice

– Staţiuni indicate în cură internă: Olăneşti, Călimăneşti– Staţiuni indicate în cură externă şi inhalaţii: Govora, Praid, Bazna

IV. Apele cloruro-sodice (sărate):– conţin peste 1 g/l NaCl

– cele care au 14 g/l = ape hipertone, considerate ape sărate pure

– celelalte= hipotone, izotone sau uşor hipertone fiind considerate ape mixte

– concentraţia variază – 15,5 g/l cât e apa Mării Negre– 40-80 g în zăcămintele sărate de la Băile Govora– 70 g/l la Techirghiol– 230 g/l apele din vechile saline: Ocna Sibiului– 260 g/l la Ocna Dej

– în apa mării în afară de sare mai există şi ioni de Mg, Ca, K, SO4

– în apele de zăcământ cum e Govora au I şi S

• ca efect terapeutic pe primul plan sunt apele minerale concentrate, se face balneaţie externă:

– efectul termic (dacă apa sărată e caldă sau încălzită)– efectul chimic al NaCl la suprafaţa tegumentului şi în organism– efectul descărcării de greutate a corpului şi a forţei

hidrostatice de împingere în sus ale apei sărate (efectul e mai cu cât concentraţia în sare e mai , facilitând astfel hidrokinetoterapia şi înotul terapeutic)

• efectele principale ale sării se manifestă la nivelul tegumentului prin hiperemie cutanată, modificări osmolare, excitarea receptorilor cutanaţi cu echilibrarea tulburărilor neurovegetative.

• balneaţia externă în apă sărată e indicată în:1. Afecţiuni ale aparatului locomotor: posttraumatice,

reumatismale degenerative şi abarticulare2. Afecţiuni neurologice periferice şi centrale3. Afecţiuni ginecologice discrinice şi inflamatorii4. Afecţiuni circulatorii periferice veno-limfatice

• Crenoterapia cu ape sărate se foloseşte în concentraţii reduse de sare, hipotone sau izotone 3-10 g/l

• Efect asupra stomacului şi intestinului stimulează secreţia gastrică în raport cu concentraţia, stimulează motilitatea stomacului

• Apele hipertone irită mucoasa stomacului, produc hiperperistaltism şi efecte purgative

• Indicaţiile crenoterapiei sunt afecţiuni digestive gastro-duodenale şi intestinale

• Inhalaţii, gargarisme, pulverizaţii în afecţiunile ORL sau bronhopneumonice

• Irigaţii vaginale în ginecopatii inflamatorii

• Staţiuni cu apă sărată pentru cura externă:– Litoral– Lacuri sărate: Amara, Ocna Sibiu, Sovata, Balta Albă, Lacul

Sărat– Ape din bazine subterane: Govora, Slănic Moldova, Sărata

Monteor, Soveja, Homorod, Praid

V. Apele sulfatate, feruginoase, şi arsenicale:– actualmente interesele pentru aceste ape sunt mai restrânse

1. Apele sulfatate– Conţin minim 1 g/l – Folosite mai ales în crenoterapia afecţiunilor digestive mai ales

în compoziţie cu Na (ape glauberiene) sau Mg (ape amare)– Utile în afecţiuni hepato-biliare şi intestinale– Izvoare puţine în ţară: Ivanda, Iaşi (izv. Mircea şi Breazu)

2. Apele feruginoase– Conţin 10 mg ioni Fe/l– Fe e prezent în apele mixte dându-le un gust şi aspect neplăcut

fiind necesare tehnici de deferizare a apelor– Sunt instabile chimic datorită oxidării ionilor de Fe bi sau

trivalent– Indicate în boli cu carenţă de Fe (anemii)– Staţiuni: Tuşnad, Buziaş, Vatra Dornei, Balvanyos, Lipova,

Malnaş, Vîlcele

3. Apele arsenicale– Conţin 0,7 mg ioni arsen /l – Indicaţii foarte reduse datorită posibilei toxicităţi a arsenului

VI. Apele sulfuroase:

– conţin cel puţin 1 mg S titrabil sub formă de H2S, S, tiosulfat sau complexe coloidale sulfuroase

– la contactul cu aerul apele îşi pierd stabilitatea, modificându-şi şi acţiunea farmaco-dinamică

– H2S din apele minerale se resoarbe pe cale digestivă, respiratorie şi cutanată

– la nivelul stomacului ele cresc secreţia gastrică şi produc creşterea peristaltismului intestinal

– la nivelul căilor biliare au efect colagog şi antitoxic– scad glicemia la diabetici

– au acţiune diuretică dacă conţin CO2 sau substanţe teroase

• Cură externă:– determină apariţia acidului adenilic în tegument favorizând

vasodilataţia arterială cutanată TA– S se rezorbe prin tegument şi intervine în metabolismul general,

intervenind şi în structura cartilajului articular (în reumatismele degenerative se produc pierderi importante de acid condroitin sulfuric

• Inhalaţii:– au acţiune antiinflamatoare la nivelul mucoasei căilor respiratorii

superioare, acţiune antispastică şi desensibilizantă

• Apele sulfuroase se indică în:– afecţiuni reumatismale degenerative în puseu inflamator– afecţiuni ale sistemului nervos periferic– inflamaţii genitale cronice– afecţiuni cardio-vasculare: ateroscleroză cu HTA, ischemia

periferică cronică– afecţiuni cutanate: psoriazis, urticarie, eczeme cronice– afecţiuni respiratorii ca bronhopatii cronice, astm bronşic,

bronşiectazii, sinuzite cronice

• Staţiuni de interes general: Băile Herculane, Govora, Călimăneşti, Olăneşti, Pucioasa, Mangalia, Nicolina-Iaşi

VII. Apele carbogazoase:

– conţin 1 g CO2/l– iau naştere prin impregnarea apelor cu bioxid de carbon– se întâlnesc frecvent sub formă de ape mixte bicarbonatate,

cloruro-sodice, feruginoase– cură internă:

– stimulează secreţia salivară şi gastrică– activează motilitatea stomacului– măreşte secreţia pancreatică şi biliară, mai ales cele

sulfatate, sodice– măresc diureză renală

– cură externă sub formă de băi– dau senzaţie subiectivă de înţepătură şi căldură, producând o

hiperemie a pielii la nivelul contactului cu apa– au acţiune asupra aparatului cardio-vascular

– CO2 determină:– vasodilataţie la nivelul reţelei arteriale cutanate= hipotensor– reglează sistemul nervos vegetativ– creşte diureza apoasă, eliminând acidul uric preformat şi

sărurile minerale, favorizând eliminarea nisipului şi calculilor mici renali

– previne formarea calculilor– Staţiuni: Borsec, Buziaş, Covasna, Tuşnad, Lipova, Vatra Dornei

VIII. Apele radioactive:

– conţin cantităţi variabile de elemente radioactive, mai ales uraniu, actiniu şi toriu; din seria uraniului: radiul şi radonul

– aceste elemente sunt răspândite în natură: în sol, aer, ape

– dezagregarea substanţelor radioactive e asociată cu energie radiantă

– izotopii radioactivi emit radiaţii , şi care dau acţiunea terapeutică asupra organismului

– unitatea de măsură a concentraţiei radonului e U Mache, în apă e U Curie (Unitatea Mache=3,64 x 10-10 Curie/l)

– în funcţie de concentraţie apele se împart în:– intens concentrate 50-100 UM– slab concentrate 50 UM

– utilizare terapeutică restrânsă datorită poluării intense actuale

– acţionează asupra sistemului nervos periferic, nevralgii, nevrite, afecţiuni dermatologice

– Staţiuni: Băile Herculane= 20 m Curie/l, Sângeorz, Felix 0,37 m Curie/l

PELOIDOTERAPIA Definiţie: pelos= mâl= substanţe care se formează în condiţii naturale sub

influenţa proceselor geologice şi care în stare fin divizată şi în amestec cu apa se folosesc în practică sub formă de băi şi proceduri locale: împachetări, cataplasme, tampoane şi oncţiuni

Termenul peloid se foloseşte numai pentru nămolul terapeutic (diferenţa dintre nămol şi peloid e ca dintre apa minerală şi apa terapeutică)

Peloidul este o masă plastică naturală ce a luat naştere prin procese biologice şi geologice din amestecul de particule insolubile(organice şi anorganice) cu apa

Clasificarea se realizează în funcţie de: – Origine– Locul de formare– Caracteristici– Consistenţă

Principalele nămoluri:– Sapropelul (putrefacţie organică)– Nămolul de turbă (putrefacţie vegetală)– Minerale (anorganice)

A. Nămoluri organice (biolite)

a) nămoluri predominant organice:

1. nămolul de turbă:

Loc de formare: mlaştini

Condiţii de formare: transformarea incompletă a materialului vegetal în condiţii de umiditate avansată

Conţinut de substanţe organice în nămol uscat 10%

Culoare: brună

Staţiuni:– Vatra Dornei, Borsec, Mangalia– Unde se găseşte “turba vitriolică”= pătrunderea în zăcăminte a unor

produse de descompunere ce conţin pirite şi oxidarea lor a dus la formarea H2SO4 liber ce determină o reacţie intens acidă cu pH=1-2

2. nămoluri organice:− Gyttya (de semiputrefacţie)− Sapropelul (de putrefacţie)

Sapropelul– Locul de formare:

• liman şi lacuri de litoral: Techerghiol, Agigea• lacuri continentale: Amara, Lacul Sărat• din fosile: Ocna Sibiului, Ocnele Mari, Sovata• depozitate de izvoare sulfuroase• nămolul Mării Negre

– Condiţii de formare: sedimentare sub apă a materiilor organice şi minerale sub influenţa proceselor microbiologice şi fizico-chimice

– Conţinutul de substanţe organice în nămolul uscat 10%– Sunt depozite negre cu conţinut de hidrosulfură de fier

coloidală– Sunt plastice şi termopexice– Se găsesc în lacurile sus menţionate

b) predominant minerale:

locul de formare:− în jurul emergenţelor naturale: izvoare carbogazoase,

calcice, feruginoase, sulfuroase− în bazine artificiale

condiţii de formare:– procese microbiologice şi fizicochimice la contactul apei

minerale cu solul argilos

conţinut de substanţe organice în nămol uscat< 10%

loc de găsire: – vegetalo- minerale : Gomeşti- Cluj– minerale:

– silico-iodate: Govora– feruginoase: Geoagiu– nesulfuroase: Sângeorz

au luat naştere din depozitarea exclusivă a materialelor anorganice- minerogenie

1. pământ de sedimentare2. sedimente de nisipuri• Pământuri curative

A. roci de sedimentare– tipuri:

– argile sărate– marne sărate– loesuri şi luturi de loess

– loc de formare: lagune din trecutul geologic– mecanism de formare: sedimentogeneza în condiţii de climat

acid– conţinut de substanţe organice în nămol uscat= 0

B. tufuri calcaroase:– loc de formare: în jurul emergenţelor naturale carbogazoase– mecanism de formare: precipitare chimică– conţinut de substanţe organice în nămol uscat= 0

B. Nămoluri anorganice (abiolite)

Caracteristicile fizico-chimice ale peloidelorA. Indicatori fizico-chimici:

1. Greutatea specifică (densitatea) depinde de materialul corpului şi este:

la nămol de turbă calitate terapeutică la nămol mineral

2. Hidropexia= capacitatea de absorbţie şi reţinere a apei la nămol de turbă (=200% pentru băi) la nămol mineral (=100% pentru împachetări)

3. Termopexia= capacitatea de absorbţie şi reţinere a căldurii, este invers proporţională cu conductibilitatea termică şi direct proporţională cu capacitatea calorică– Propagarea căldurii la peloide se realizează prin

conductibilitate– Nămolul are o capacitate mare de absorbţie şi reţinere a

căldurii durata acţiunii terapeutice este – Termopexia la nămolul de turbă> termopexia la nămolul

mineral

4. Plasticitatea= proprietatea de a se întinde şi mula pe suprafaţa corpului

– este pentru nămolul sapropelic– este la nămolul de turbă şi mineral

5. Granulometria= mărimea şi gradul de dispersie a particulelor solide din nămol,

– este strâns legată şi de natura componentelor nămolului

6. Consistenţa: – depinde de vâscozitatea şi de forţa de frecare ce se

exercită pe tegumente la mişcare– poate fi mică, mijlocie pentru băile de nămol– mare pentru împachetări

7. Mineralizarea şi compoziţia ionică a soluţiei de inhibiţie a peloizilor

– definirea fazei lichide prin conţinutul global de săruri solubile:– slab mineralizate < 15 g/l– mineralizată 15-35 g/l– puternic mineralizată 35-50 g/l– saturată de săruri > 150 g/l

8. Conţinutul global în substanţe organice raportat la substanţa uscată– < 10% pentru nămoluri abiolite– > 10% pentru nămoluri biolite

9. Conţinutul de hidrogen sulfurat şi sulfuri exprimat în sulfură de Fe– Peloizi nesulfuroşi cu FeS < 0,02%– Peloizi slab sulfuroşi cu FeS= 0,02- 0,15%– Peloizi sulfuroşi cu FeS > 0,15%

10. pH-ul peloizilor8. Acizi pH < 59. Slab acizi pH= 5-710. Slab alcalini pH= 7-811. Alcalini pH > 8

• Căldura specifică:– numărul de calorii necesar pentru a creşte cu 1 C temperatura 1 g nămol

• Capacitatea calorică= căldura specifică x greutatea specifică

• Gradul de descompunere a resturilor organice vegetale9. >50% pentru nămol de turbă

B. Structura peloidului:• sistem fizico-chimic heterogena.faza lichidă:

– soluţie apoasă a substanţelor solubile organice şi anorganice din nămol, soluţie care imbibă nămolurile

– provine din:– bazinul acvatic (nămol sapropelic din lacuri)– izvoare minerale (nămol mineral şi unele turbe)– precipitaţii

– se leagă de faza solidă ca:– apă de ocluzie– apă osmotică– apă de cristalizare– apă capilară– apă coloidală

– după caracterul ionilor predominenţi poate fi:– clorurată– sulfatată– carbogazoasă– mixtă

b.faza gazoasă– se datoreşte unor procese fizico-chimice şi biochimice– este constituită din: H2S, CO2, H2, O2, unele hidrocarburi

c.faza solidă– Provine din terenul gazdă– Flora şi fauna lacurilor– Este alcătuită din:

1.Substanţe anorganice (minerale) cu structură – Cristalină: săruri insolubile în apă (sulfaţi şi carbonaţi Ca, silicaţi)– Argiloasă: bioxid de siliciu, cantităţi mici de oxizi– Coloidală: complexe organo-minerale, hidrosulfură Fe, silicaţi de

fier şi aluminiu2.Substanţe organice, sub formă coloidală

– hidraţi de carbon (celuloză),– lignină (hemiceluloză),– componente humice (acizi humici, humaţi),– componente bituminoase (ceruri, răşini),– componente lipidice,– componente proteice (aminoacizi)

• Nu este pe deplin lămurit şi nu există un consens în ceea ce priveşte modul şi mecanismul de acţiune

• Contactul tegumentului cu nămolul

– Fază reflexă prin elementul termic, mecanic şi chimic ale nămolului stimularea receptorilor periferici (determină o serie de reflexe locale şi la distanţă)

– Fază neurohormonală – eliberarea de mediatori chimici (acetilcolina, substanţe din grupa histaminei) vasodilataţie (la care contribuie şi factorul termic) mărirea patului vascular rezorbţia unor elemente chimice organice şi anorganice conţinute în faza lichidă a nămolului stimularea mecanismelor de reacţie ale organismelor:

Modul de acţiune al peloidelor

1. ale unor reacţii enzimatice în celulele epiteliului de absorbţie şi în pereţii capilari (citocromoxidază, fosfatază alcalină, ATP-ază)

2. mucopolizaharidelor acide de tipul acid hialuronic în substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv din piele

3. cantitative excesive de hialuronidază cu restabilirea echilibrului (deranjat la reumatici) dintre cantitatea de acid hialuronic şi sulfatul de condroitin

4.capacitatea bacteriofagă a nămolului sapropelic şi de turbă prin producerea de către bacteriile endogene de vitamină C, B1, B2, B12, biotine, biostimuline, acid nicotinic, substanţe carotinoide

5.accelerarea vitezei metabolice şi modificarea respiraţiei tisulare

6.stabilizarea vagotropă prin estrogenii conţinuţi în turbă şi fracţiunile bituminoase sau prin estrogenii şi foliculina secretate de glandele interne în urma stimulării lor de către microelementele: Mg, Mn, K, Na, Fe, Hg, P, S şi compuşii organici ai nămolului

7. modificarea echilibrului acido-bazic cu rezervei alcaline

8.în baie temperatura corpului creşte cu 1-2 C sudaţie (prin intermediul sistemului de termoreglare) cu eliminare crescută de lichide, toxine microbiene, săruri, acizi

9. acţiune antiinflamatorie cu rezorbţia infiltratelor şi regenerare tisulară

Şcoala italiană clasifică acţiunea după compoziţia nămolului:

1.Stimulante prin radium şi sulf 2.Roborante prin arsen, Fe, Cl, S 3.Relaxante prin I şi S 4.Sedative prin Na, Ca, brom

INDICAŢII TERAPEUTICE

1. Afecţiuni ale aparatului locomotor:

– Boli reumatismale– degenerative: spondiloză, artroză

mâinilor, picioarelor, lumbago cronic, discopati

– inflamatorii în afara puseului acut: poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă

– abarticulare: periartrite, tendinite, fibrozite, miozite

– Traumatisme şi sechele posttraumatice

2. Afecţiuni neurologice, ale nervilor periferici: pareze, paralizii, atrofii musculare

3. Afecţiuni ginecologice: procese cronice utero-anexiale, sterilitate

4. Afecţiuni endocrine: hipotiroidia, hipoparatiroidia, nanism hipofizar

5. Afecţiuni dermatologice: psoriazis, eczeme, urticarie cronică

6. TBC osteoarticular, ganglionar7. Paradontopatii

CONTRAINDICAŢII TERAPEUTICE

1. Formele acute ale afecţiunilor de la indicaţii

2. Astm bronşic3. Hepatite4. Boala ulceroasă5. Nefrite6. Litiază renală7. HTA şi hipotensiune arterială8. Boli acute febrile

Modul de aplicare al peloidoterapiei:

1. Băile de nămol:– generale (numai la persoanele sănătoase pentru că sunt solicitante) sau parţiale– t= 36-40C– durata= 15-30 minute– nămolul se amestecă în diferite concentraţii cu apă simplă (nămolul de turbă),

sărată (nămolul sapropelic)– ritm de aplicare: zilnic sau la 2 zile în total 12-15 băi

2. Împachetări cu nămol– în strat de 2-3 cm– t= 38-44C– durată= 20-40 minute

3. Cataplasme cu nămol:– se foloseşte nămol de turbă– t= 48C– durată= 20-40 minute

4. Oncţiuni cu nămol– metodă de aplicare a nămolurilor reci– folosită pe malul mării şi a lacurilor continentale– se execută iniţial o expunere la soare de 10-15 minute– aplicaţii de nămol pe piele în strat subţire şi pe zone limitate sau toată suprafaţa

corpului– uscare la soare şi menţinerea 30-60 minute– baie de 10-15 în lac, însoţită de înot şi mişcare– duş scurt cu apă dulce– odihnă la pat 1 h– reprezintă o aplicaţie contrastantă (caldă-rece) ce solicită mecanismele de

termoreglare, solicită sistemul neuro-endocrin şi mecanismul de apărare

• În ţara noastră s-au făcut cercetări rezultând două preparate:– Pellox

– extract lichid steril izotonizant conţinut în substanţe anorganice şi organice, apropiat de nămolul natural.

– indicat în reumatismele degenerative,abarticulare, sindroame algoneurodistrofice

– ionizări, ultrasonoforeze, infiltraţii cu fiole de 2 ml

– Pell Amar – extract de nămol de Balta Albă – unguent şi emolient (dr. Ionescu – Călineşti

Contsideraţii generale pentru cura balneoclimatică

– cura balneară reprezintă un complex terapeutic care însumează factorii curativi naturali ai staţiunilor şi climatul, agenţii fizici, termo, hidro, electroterapia.

– aceşti factori au acţiune directă locală dar şi acţiune generală nespecifică, condiţionată de reactivitatea individuală şi capacitatea de adaptare.

– modul de răspuns al organismului e determinat de natura bolii, stadiul ei, rezervele funcţionale ale bolnavului.

– în evoluţia bolii e importantă selecţia cazurilor pentru cura balneară şi indicarea staţiunii

– tratament intempestiv, incorect recomandat poate deveni nociv

CURA BALNEOCLIMATERICĂ

Obiectivele curei terapeutice

1. combaterea durerii şi a inflamaţiei ce se realizează pe lângă terapia medicamentoasă cu aplicaţii de căldură umedă

2. prevenirea deformaţiilor şi anchilozelor articulare cu imobilizări în atele şi orteze şi kinetoterapie în bazin termomineral

3. conservarea capacităţii funcţionale musculo-articulare existente prin mobilizări pasive, active ajutate de preferinţă în bazin (hidrogimnastică), precedate de aplicaţii de căldură)

4. combaterea contracturilor musculare prin căldură, masaj, electroterapie

Obiectivele principale în cura de recuperare sunt:– recuperarea mobilităţii articulare diminuate– refacerea forţei musculare– creşterea capacităţii respiratorii– prevenirea recidivelor– combaterea osteoporozei

Contraindicaţiile generale

1. afecţiuni acute febrile şi afecţiuni cronice în perioadă de acutizare

2. boli infecţioase contagioase până la terminarea izolării obligatorii3. boli venerice în stadiul de contagiozitate (sifilis, gonoree)4. purtătorii de germeni patogeni (streptococ, AgHb)5. stări caşectice indiferent de cauză6. tumori maligne (carcinoame) indiferent de sediu sau stadiul

evolutiv7. hemoragii repetate de orice natură (HDS, renale, genitale)8. sarcină patologică în orice lună, sarcină fiziologică 3 luni9. epilepsia10. boli de sânge sau de colagen cu alterarea stării generale11. purtători de germeni sau infestaţi cu parazitoze12. psihopatii cu tulburări de comportament social13. alcoolism cronic cu tulburări neuropsihice. Toxicomanii14. bolnavi la limita decompensării (diabet greu controlabil)15. boli dermatologice cu potenţial de contagiune sau cu leziuni

mari, inestetice16. insuficienţă cardiacă, renală, hepatică manifestă17. bolnavi care nu se pot autoservi, deplasa sau necesită însoţitor

permanent

Indicaţii pentru cura balneară în afecţiunile reumatismale cronice

– în aceste boli terapia cu agenţi fizici poate întregi eficient complexul terapeutic medicamentos, fizical şi igieno-dietetic

– terapia BFT vizează influenţarea unor componente fiziopatologice acţionând ca o excitoterapie nespecifică.

– băi în ape minerale folosite din vechime în tratamentul reumatismului – apele acratoterme au rol sedativ ca şi cele radioactive cum e la Felix– apele sulfuroase de la Băile Herculane au acţiune asupra unor indici imunobiologici şi

efect desensibilizant dat de terapia cu S

– tratamentul fizical va fi diferit şi individualizat stadiului şi formei de boală

– tratamentele se delimitează în:– tratament cu caracter profilactic– tratament curativ– tratament de recuperare complex (doar în baze special amenajate)

– factorii naturali folosiţi în balneoterapia afecţiunilor reumatismale inflamatorii sunt:• factori climatici, cunoscută e valoarea helioterapiei în recuperarea bolnavilor cu spondilită

anchilozantă• apele minerale: acratoterme (Felix, Geoagiu), cloruro-sodice: apa de mare sau mai concentrate

(Techerghiol, Amara, Sovata), sulfuroase (B.Herculane, Călimăneşti)• nămol terapeutic

– patologie:

1. Artralgii după reumatism articular acut cu valori normale ale testelor biologice şi imunologice pot face tratament curativo-profilactic în staţiuni: Amara, Călimăneşti, Eforie Nord, Geoagiu, Herculane, Mangalia, Ocna Sibiu, Săcele, Sângeorz

2. Reumatismul secundar infecţios va beneficia de tratament balnear numai după asanarea focarului de infecţie în staţiuni: Olăneşti, Călimăneşti, Sovata, Bazna, Govora

3. Spondilita anchilozantă beneficiază de următoarele staţiuni:– formele în evoluţie, centrale sau mai ales cu prinderea centurilor,

beneficiază de staţiuni cu:• ape cloruro-sodice: Mangalia, Eforie, Techerghiol unde beneficiază şi de

helioterapie• ape acratoterme pentru hidrokinetoterapie: Felix• ape cloruro-sodice slab sulfuroase: izvorul Apollo din Herculane

– formele incipiente (sacroileită) beneficiază de tratament în staţiunile de mai sus sau ape sărate (Amara, Ocne) sau sulfuroase (Herculane)

4. Poliartrita reumatoidă şi spondilita anchilozantă forma periferică cu multă atenţie pentru o indicaţie justă balneară

– staţiuni de pe litoral, în lunile de vară– în fazele de acutizare nu se trimit în staţiuni

Contraindicaţii speciale

• sechele valvulare după reumatism articular acut

• poliartrita reumatoidă: – forma febrilă – cu manifestări sistemice (vasculită, hepatomegalie, irită)– forme maligne– forme lupoide– caşectici

• spondilită anchilozantă: – forme febrile– forme invalidante– cu insuficienţe respiratorii avansate– cu leziuni sistemice

BBĂILE HERCULANEĂILE HERCULANEOLĂNEŞTIOLĂNEŞTI

SLĂNIC MOLDOVASLĂNIC MOLDOVA

TUŞNADTUŞNAD

SOVATASOVATA

FACTORII NATURALI DE CURAFACTORII NATURALI DE CURA

Cura de balneatie externa in apa sarata - cea mai folosita – la Felix, Govora, Praid, Sovata, Ocna Sibiului,

Amara, Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Amara, Slănic Moldova

Efectele apei sarate – se manifesta : La nivelul tegumentului prin hiperemie

cutanata

Modificari osmolare

Excitarea receptorilor cutanati cu echilibrarea tulburarilor neurovegetative

FACTORII NATURALI DE FACTORII NATURALI DE CURACURA

Amara

Apa lacului este sarata

Namol saproleic extras din lac

Climat continental de stepa

Tipuri de proceduri : bai calde cu namol, impachetari cu namol, kinetoterapie, electroterapie, bai cu ape minerale

FACTORII NATURALI DE FACTORII NATURALI DE CURACURA

Ocna Sibiului Ape sarate de mare concentratie

Ape minerale (izvorul Horea)

Topoclimat sedativ de dealuri

Namol saproleic – se poate indica ca procedura calda in bai cu namol diluat sau sub forma de impachetari, cataplasme

FACTORII NATURALI DE FACTORII NATURALI DE CURACURA

Ocna Sibiului Se pot indica :

Bai minerale la vana sau in cele 3 bazine interioare

Bai ascendente Bai galvanice Kinetoterapie

FACTORII NATURALI DE FACTORII NATURALI DE CURACURA

Slanic Moldova Microclimat de salina Bioclimat de crutare Climat de tranzitie intre climatul de deal si subalpin

Se pot aplica : electroterapie, kinetoterapie, bai cu apa minerala

Parc Slanic MoldovaBai cu ape minerale Panorama

FACTORII NATURALI DE FACTORII NATURALI DE CURACURA

Felix Climat de ses si coline cu efecte calmante si de crutare Namol saproleic fosil Ape oligometalice acratice Datorita proprietatilor termice si chimice aceste ape sunt folosite in

cura externa pentru balneatie, posibil cu kinetoterapie in cada sau bazin

Au efecte antalgice, antispastice, decontracturante, vasodilatatoare si trofice