Tema: Proiectarea activităţilor de predare-învăţare

(din cursul „Orientări actuale în teoria şi practica predării” – autor: lector dr. C. Cocan;

din proiectul „COMPAS” ….)

Proiectarea unităţilor de învăţare ( UI)

2. Competenţe profesionale oferite

După parcurgerea materialului, cursantul va fi capabil să:

1. – să definească conceptele utilizate în expunerea temei;

- să numească nivelurile, etapele şi produsele proiectării didactice;

2. – să aducă argumente în favoarea susţinerii proiectării didactice în practicarea procesului de

învăţământ;

– să compare modelul de proiectare didacticist/tradiţional şi modelul de proiectare curricular;

3. – să întocmească proiecte didactice anuale, semestriale şi pe unităţi de învăţare

3. Obiectivele temei

1.1. Cursantul să definească conceptele proiectarea didactică, unitatea de învăţare, precizând

structura acestora.

1.2. Cursantul să numească nivelurile, etapele şi produsele proiectării didactice;

2.1. Cursantul să argumenteze necesitatea proiectării didactice în practicarea procesului de

învăţământ;

2.2. Cursantul să facă o analiză comparativă între modelul de proiectare didacticist/tradiţional şi

modelul de proiectare curricular;

3.1. Cursantul să-şi perfecţioneze abilităţile de realizare a proiectelor didactice anuale, semestriale

şi pe unităţi de învăţare.

4. Conţinutul detaliat

1. Definirea proiectării didactice. Argumente în susţinerea proiectării didactice în

practicarea procesului de învăţământ

Proiectarea didactică (cuprinzând proiectarea activităţilor de predare, învăţare şi evaluare)

defineşte procesul deliberativ, la nivel de macro- şi microsistem pedagogic, de

previziune/anticipare mintală a finalităţilor, etapelor şi strategiilor (conţinuturilor, metodelor ,

mijloacelor de învăţământ, formelor de organizare) şi rezultatelor aşteptate - şi mai ales a relaţiilor

dintre acestea - în condiţiile specifice ale unui proces de învăţământ anume.

Proiectarea didactică unifică trei tipuri de previziuni: globalitatea (integrând toate

componentele activităţii didactice), optimalitatea procesului (ţintind spre atingerea calităţii dorite),

strategic (vizând eficienţa realizării scopurilor şi obiectivelor – făcând raportul: intrări – ieşiri).

După ce a trecut prin perioada disputelor dintre susţinătorii şi detractorii săi, putem să

afirmăm, acum, că proiectarea didactică are avantajele şi limitele sale, dar, cum avantajele

predomină, proiectarea didactică rămâne valabilă în teoria şi practica şcolară. Ca argumente,

enumerăm:

- educaţia este un demers teleologic, prefigurat conştient inclusiv la nivelul

microsecvenţelor sale (unităţi de învăţare, lecţii etc.);

- activitatea educativă/didactică este un act de mare complexitate şi responsabilitsate şi, ca

atare, ea se va consuma în acord cu o anumită programare şi presciere detaliată a

acţiunilor specifice;

- atingerea finalităţilor nu se realizează de o dată, ci gradual, treptat, pe grupe de ţinte cu

grade de obiectivare diferite,

- proiectarea asigură optimizarea permanentă a actului didactic şi adecvare sa la noi

incitări;

- proiectarea asigură securizarea cadrului didactic şi contribuie la eliminarea

amatorismului şi improvizaţiei din activitatea acestuia.

2. Trecerea de la modelul de proiectare didacticist/tradiţional, la modelul curricular

Proiectarea didactică din sistemul de învăţământ românesc şi-a (cam) încheiat perioada de

trecere de la modelul didacticist/tradiţional, la modelul curricular. Pentru a avea un feed-back în

activitatea de proiectare, prezentăm cele două modele [11, p. 311]:

A. Modelul de proiectare didacticist/tradiţional

- este centrat asupra conţinuturilor instruirii;

- funcţionează după o logică proprie conţinuturilor care este una a învăţământului

informativ;

- conţinuturile instruirii îşi subordonează obiectivele, metodologia şi evaluarea didactică

acestei logici a învăţământului informativ;

- logica învăţământului informativ supralicitează predare, transmiterea de cunoştinţe,

dirijarea şi, prin aceasta, unilateralizarea procesului de formare a elevilor;

- relaţiile dintre elementele activităţii didactice sunt disparate, nediferenţiate şi nedefinite

pedagogic, stabilindu-se mai ales sub presiunea conţinutului şi a sarcinilor de predare,

- întreţine dezechilibre în formarea formatorilor, atât în cea iniţială, cât şi în cea continuă,

între pregătirea de specialitate (predominantă şi adesea monodisciplinară) şi pregătirea

psihopedagogică [12, p. 313).

B. Modelul de proiectare curricular se caracterizează prin următoarele:

- este centrat pe obiectivele activităţii instructive şi propune , din perspectiva acestora,

acţiuni specifice procesului complex de predare – învăţare - evaluare;

- punctul de plecare îl constituie obiectivele stabilite din perspectiva educatului în spiritul

unui învăţământ formativ, bazat pe valorificarea potenţialului de instruire/autoinstruire –

educaţie/autoeducaţie a acestuia;

- proiectează interdependenţele între elementele componente ale activităţii didactice

( obiective – conţinut – metodologie – evaluare) determinate de rolul central al

obiectivelor pedagogice;

- asigură echilibrul între pregătirea de specialitate a formatorilor (concepută interdisciplinar)

şi pregătirea psihopedagogică [12, p, 314].

3. Nivelurile, etapele şi produsele proiectării didactice

- după S. Panţuru [25, pp. 232 – 233]

4.1. Nivelurile proiectării didactice sunt :

proiectarea globală – care acoperă întregul sistem de învăţământ şi se face pentru o

perioadă mai mare de instruire, concretizându-se în:

- planurile de învăţământ;

- programele şcolare.

proiectare eşalonată – este structurată la diverse subniveluri şi concretizată în :

- proiectarea anuală;

- proiectarea semestrială;

- proiectarea unităţilor de învăţare;

- proiectarea lecţiei/sistemului de lecţii specifice unităţilor de învăţare.

4.2. Etapele proiectării didactice sunt:

- etapa stabilirii obiectivelor ce trebuie realizate;

- etapa stabilirii resurselor educaţionale;

- etapa construirii strategiei didactice;

- etapa elaborării probelor de evaluare

4.3. Produsele proiectării didactice – identificate la cele două niveluri ale sistemului educaţional:

* la nivel macropedagogic:

- planurile de învăţământ, programele şcolare/universitare, manualele, ghidurile

didactice/metodologice (- sunt elaborate la nivel de minister şi institut ce cercetare în

ştiinţele educaţiei);

* la nivel micropedagogic:

- proiectare activităţilor anuale/semestriale, a unităţilor de învăţare şi a lecţiei/sistemului de

lecţii specifice unităţilor de învăţare ( le realizează cadrul didactic). [25, pp. 232 – 233].

4. Proiectarea pe unităţi de învăţare (UI)

4.1. Definirea şi prezentarea structurii unităţii de învăţare:

Unitatea de învăţare este un concept pedagogic introdus în teoria şi practica pedagogică

odată cu reforma curriculară a învăţământului, în care finalităţile vizează formarea de competenţe.

Competenţa este o structură psihică a personalităţii foarte complexă, rezultată la confluenţa

verbelor a şti, a face, a fi,adică, a interacţiunilor dintre cunoştinţe,deprinderi şi trăsături de

personalitate. Deductiv-logic, o competenţă nu se poate forma prin activitatea unei lecţii sau

curs/seminar, ci printr-o unitate coerentă de mai multe activităţi didactice, care au ca obiective de

realizat părţi componente ale unei /unor competenţe – această „unitate coerentă” este unitatea de

învăţare.

4.2. Structura unităţii de învăţare are următoarele componente:

1. Numele (similar cu „titlul lecţiei”)

2. Obiective specifice:

2.1. – unei discipline dintr-o arie curriculară.

Ex: Numele UI: Patrulatere regulate

Obiective specifice: 1. Însuşirea teoriei privind Patrulatere regulate

2. Formarea deprinderilor de a desena patrulatere regulate.

3. Formarea capacităţii de aplicare a teoriei în practică, prin

rezolvarea de probleme.

2.2. – din mai multe discipline aparţinând aceleiaşi arii curriculare (Ex: Psihologie şi

Teoria şi metodologia instruirii)

Ex: Numele UI: Teoriile învăţării ca surse ale modelelor de instruire

Obiective specifice: 1. Prezentarea teoriilor învăţării care au generat modele de

instruire;

2. Prezentarea, în mod deductiv-logic, a modului în care

ideile constitutive ale teoriilor învăţării sunt aplicate în

procesul de predare-învăţare;

3. Prezentarea modelelor de instruire constituite.

2.3. – din mai multe discipline aparţinând unor arii curriculare diferite:

Ex: Numele UI: Crăciunul, ca tradiţie la români

Obiective specifice de la disciplinele şcolare din arii curriculare diferite :

Religie, Sociologie, Limba şi literatura română, Desen, Muzică.

4.3. Conţinuturi ale învăţării – structurate pe „teme de învăţare” (care pot coincide cu subiectul

unei lecţii, sau cu secvenţe mai mari dintr-o lecţie).

4.4. Activităţi de învăţare, concepute ca modele de predare (cu: metode, mijloace de învăţământ,

forme de organizare, relaţii P-E).

4.5. Evaluarea:

5.1. Evaluarea produselor învăţării elevilor (cunoştinţe, deprinderi, modele

comportamentale etc.)

5.2. Evaluarea proiectului unităţii de învăţare (din obiective, conţinuturi, activităţi – se

poate deduce că elevii şi-au format şi „bunuri psihice” care nu pot fi măsurate

şi apreciate obiectiv – precum sentimentele, noile atitudini; în consecinţă,

evaluându-se numai cunoştinţele lor, nu se apreciază complet toată activitatea

şi realizările elevilor).

5. Întocmirea proiectelor didactice

Produsule proiectării didactice sunt proiectele didactice, la nivelurile anterior prezentate.

Proiectul anual/semestrial este un document aministrativ, care asociază într-un mod personalizat

elementele de conţinut ale programei (obiective – cadru, obiective de referinţă, conţinuturi) cu

timpul considerat optim de cadrul didactic (în funcţie de timpul /numărul de ore total, prevăzut în

programă). Propunem un model/formular de Proiect didactic anual :

Liceul/Şcoala/Grădiniţa .............Cadrul didactic ....................An şcolar ............................

Aria curriculară ............Disciplina .................. – cu nr. de ore/săptămână ....Clasa ............................

Unitate de învăţare Obiective de referinţă

Obiective de referinţă/specifice

Conţinuturi Data (Săptămâna)

Propunem un model/formular de Proiect didactic secvenţial (pe unitate de învăţare /lecţie)

Un proiect de activitate bun este: 1. operaţional= poate fi bine finalizat (de la scopuri şi ob. – până la evaluare),2. clar, concis, precis,3. suplu = admite „reglări din mers”, în timpul implementării,4. oferă o perspectivă de ansamblu /globală asupra activităţii instructiv-educative.

PRIECTUL DE LECŢIE nr. ………Disciplina: ………………………….Clasa /Anul de studiu …….. ………Tema / Capitolul /Unitatea de învăţare: ……………………….Tipul de activitate /tipul de lecţie: ………………………………Subiectul: …………………………………………………………

OBIECTIVE SPECIFICE: O.S.1) ……………………………… O.S.2) .…………………………….

1 O.S.3) .…………………………………….

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:O.1) …………………………………………………………………………

O.2) ……………………………………………………………………………………………………… ………………

O. n) ……………………………………………………………………………………………… ………………* LOCUL DE DESFĂŞURARE** BIBLIOGRAFIE

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢIIETAPELE LECŢIEI OBIECTI

VE

ACTIVITATEA PROFESORULUI

ACTIVITATEA ELEVULUI

RESURSE EVALUARE

CONŢINUTURI METODE //PROCEDEE

MIJLOACE DE

ÎNVĂŢĂMÂNT

TIMPUL

Sau:

RELAŢIA PROIECTAREA PREDĂRII-ÎNVĂŢĂRII CU EVALUAREA

1. Se stabileşte o concordanţă între ce s-a predat şi ce şi cum s-a învăţat – cu ce şi cum se

evaluează:

2. Ob. operaţionale trebuie sa cuprindă trei criterii: 1. - ce se învaţă; 2 – cum se învaţă; 3 – cât

se învaţă (= performanţa minim acceptată ptr. promovare, dar şi performanţa maximă, pentru

care se dă punctaj maxim, fără a însemna că elevul nu poate învăţa mai mult! – Criteriile 1 şi

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢIIETAPELE LECŢIEI(TIMPUL)

OBIECTIVE //CONŢINUTURI

ACTIVITATEAPROFESORULUI

ACTIVITATEA ELEVULUI

METODE //PROCEDEE

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT

EVALUARE

1. Moment org.(3 minute)

- - prezenţa- pregăteşte …

- …..

2. Moment psihologic(motivaţia, atenţia)

3 intră în conceperea probelor de evaluare, iar criteriu 2 orientează /dirijează desfăşurarea

activităţii de la clasă.

Exemplu (Geometrie, clasa a IV-a):

Ob. operaţional: Elevul să analizeze dreptunghiul ca figură geometrică, folosind desenul model /planşa dat/-ă de

profesor, specificând elementele definitorii şi pe cele complementate (diagonalele şi centrul

diagonalelor/dreptunghiului).

Sarcina de învăţare:

a) Se dau:

- definiţia dreptunghiului;

- planşa cu desenul model al dreptunghiului.

b) Se cere:

Analizaţi dreptunghiul ca figură geometrică, specificând elementele definitorii şi elementele complementare

(diagonalele şi centrul diagonalelor/dreptunghiului).

PROBA DE EVALUARE A REALIZĂRII OBIECTIVULUI:

Scopul/ob. evaluării: Constatarea gradului de formare a capacităţii de analiză matematică/geometrie.

Cerinţa/itemul: . Numiţi elementele componente ale dreptunghiului (definitorii şi complementare), folosindu-vă de

notaţiile de pe desenul dreptunghiului dat (v. fig.!)

Răspuns aşteptat: AB şi CD = Lungimi; AD şi BC = lăţimi; AC şi BD = diagonale; O = centrul; A,B,C,D = unghiuri.Punctaj acordat: 1p (0,10x11elemente) = *evaluare în favoarea elevului!

3. Nu este obligatoriu ca toate obiectivele de învăţare să fie şi evaluate – unele obiective sunt

greu (sau imposibil) de evaluat în mod obiectiv!

Obiectivele operaţionale

PROBA DE EVALUARE

Obiectivele de evaluarede tip constatativ CERINŢA / Itemul (It.) RĂSPUNSUL PUNCTAJ

O.1.1. Elevul să reproducă definiţia dreptunghiului, prezentată şi explicată de profesor, menţionând a) genul proxim şi diferenţa specifică / sau: b) menţionând toate elementele definitorii.

O.1.Capacitatea de memorare/reproducere a definiţiei

It. 1.1. a) Reproduceţi definiţia dreptunghiului, pornind de la “paralelogram”.

sau:It. 1.1.b) Menţionaţi toate

elementele definitorii ale dreptunghiului.

a) D = paralelogramul / cu toate unghiurile drepte.

b) Elementele definitorii ale dreptunghiului sunt: 4 laturi, egale şi paralele două câte două, 4 unghiuri.

a) 2p (1+1)

sau:b) 2p (0,5 x4)

O.1. 2. Elevul să analizeze dreptunghiul ca figură geometrică, folosind desenul model /planşa dat/-

O.2. Capacitatea de analiză matematică/geometrie

It. 1.2. Numiţi elementele componente ale dreptunghiului

AB şi CD = Lungimi;AD şi BC = lăţimiAC şi BD = diagonale;

1p (0,10x11)** în favoarea

ă de profesor, specificând elementele definitorii şi pe cele complementare (diagonalele şi centrul diagonalelor/dreptunghiului).

(definitorii şi complementare), folosindu-vă de notaţiile de pe desenul dreptunghiului dat (v. fig.!)

O = centrul;A,B,C,D = unghiuri

elevului

O. 1..3. Elevul să identifice însuşirile componentelor dreptunghiului, raportate la mărimi, folosind trusa de geometrie pentru a le măsura, să stabilească 4 însuşiri pentru nota 5 - toate 8 însuşiri, pentru nota 10.

O.3. Capacitatea de analiză matematică/geometrie

It. 1.3. Enumeraţi însuşirile componentelor dreptunghiului, raportate la mărimi.

Laturile: AB = CD;AD = BCDiagonalele: AC = BD;Jumătăţile de diagonală:

AO=OB=DO=COUnghiurile: A = B = C = D

1p (0,10x10)

O. 1. 4. Elevul să reproducă formulele de calcul ale perimetrului dreptunghiului, prezentate şi explicate de profesor; o formulă – pentru nota 5; trei formule pentru nota 10.

O.4. Capacitatea de memorare/reproducere a formulelor de calcul.

It. 1. 4. Reproduceţi formulele de calcul ale perimetrului dreptunghiului.

P = L+l+L+lP = 2L +2lP = 2(L+l)

3 p (1x3)

O. 2. Elevul să-şi formeze deprinderea /abilitatea de a desena un dreptunghi , de dimensiuni cerute, folosind trusa de geometrie; pentru nota 10 execuţia va fi corectă, rapidă, „curată”.

O.5. Nivelul de formare a deprinderii /abilităţii de a desena un dreptunghi, cu ajutorul trusei de geometrie, după cerinţe (mărimi) date.

It. 2. Desenaţi un dreptunghi cu lungimea de 5 cm şi lăţimea de 3 cm. ; timp de lucru=1 minut.

Desen :- corect ;- rapid ;- curat (fără ştersături)

1p (0,4+0,3+0,3)

O. 3. Elevul să rezolve probleme cu dreptunghi, folosind teoria învăţată şi executând desenul corespunzător; pentru nota 10 se specifică: desenul corespunzător datelor din problemă, planul de rezolvarea problemei, calcule corecte.

NOTĂ:Obiectivele nr. 4-7 nu

se evaluează

O.6. Capacitatea de rezolvare de probleme cu dreptunghi, folosind teoria învăţată şi executând desenul corespunzător

It. 3. Rezolvaţi problemele:1. Un dreptunghi are lungimea

de 5 cm şi lăţimea de 3 cm. Câţi cm are perimetrul dreptunghiului?

2. O grădină de formă dreptunghiulară are lăţimea de 30 de metri. Lungimea este de două ori şi jumătate mai mare decât lăţimea. Câţi metri de sârmă ghimpată sunt necesari pentru a împrejmui grădina de patru ori?

- Desenul corespunzător datelor din problemă,- Planul de rezolvarea problemei: P = 2(L+l)- Calcule corecte. P = 2 (5cm + 3 cm)= 16 cm

- Desenul corespunzător datelor din problemă,- Planul de rezolvarea problemei:

Sârma necesară = P x 4P = 2(L+l) ; l = 30m ; L

= (30x2) + (30 : 2)- Calcule corecte.

P = 2 [(60+15) + 30] = 210 m

Sârma necesară = 210 x 4 = 840 m

Probl. 1) = 3p (1x3)

Probl. 2) = 12p (1+6+5)1p6p

5p

Din oficiu 2p (= aprox. 10%)

Total 25p=Nota 10

4. Convertirea punctajului în note/calificative şcolare şcolare – se face prin regula de trei simplă, printr-un program corespunzător pe calculator , sau … printr-un grafic pe hârtie milimetrică.