3-Jonctiuni celulare 28-35

5/10/2018 3-Jonctiuni celulare 28-35 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/3-jonctiuni-celulare-28-35 1/8

(microtubulus centralis) şi - nouă perechi periferice (diplomicrotubulus periphericus), dispuse în jurul perechii centrale.

Corpusculul bazal (corpusculum basale) are un aspect cilindric şicuprinde în structura sa nouă dublete sau triplete (triplomicrotubulus)periferice de microtubuli, lipsându-i perechea centrală. Coordoneazămişcarea cililor.(Fig.3.12)

Rădăcina (radix basalis) cilului este formată din dubletele sautripletele periferice ale corpusculului bazal care ajung în citoplasma poluluiapical al celulei ciliate. Are rolul de a ancora cilul în citoplasmă, prezintăproprietăţi contractile şi participă la conducerea stimulilor recepţionaţi deporţiunea liberă.

Stereocilii sunt cili rigizi, în structura cărora lipseşte perechea de

microtubuli centrali, având numai cele nouă dublete periferice. Se întâlnescpe polul apical al celulelor din epiteliul epididimului.

Flagelul (flagellum) are în axonemă o pereche centrală şi nouăperechi periferice de microtubuli. Este prezent în alcătuireaspermatozoidului.

3.4. Joncţiunile celulare

Joncţiunile celulare (junctio intercellulares) sunt structuri stabile prin

care plasmalemele celulelor interacţionează specific.

Tipuri de joncţiuni celulare

Spaţii intercelulareA. Joncţiuni simple Joncţiuni denticulate

Joncţiuni digitiforme

Joncţiuni de adezivitateDesmozomi în pată

Desmozomi în bandăHemidesmozomi

B.Joncţiunicomplexe

Joncţiuni impermeabile Joncţiuni focale

Joncţiuni de comunicareC. Complexe joncţionale

28



Fig.3.13.Tipuri de joncţiuni celulareA-Joncţiuni impermeabile - zonula occludens; B-Desmozomi în bandă - zonula adherens; C-

Desmozomi în pată - macula adherens; D-Joncţiuni permeabile -gap.In raport cu structura lor, se descriu joncţiuni simple, joncţiuni

complexe şi complexe joncţionale (jonctio intercellularis complex). Încazul joncţiunilor simple (junctio intercelluaris simplex), între plasmalemeexistă un spaţiu (de cel puţin 30 nm) prin care pot trece toate tipurile demolecule existente în mediul intercelular. După aspectul lor, joncţiunilesimple sunt de trei feluri : - spaţii intercelulare, - joncţiuni intercelularedenticulate (junctio intercellularis denticulata), şi - joncţiuni intercelularedigitiforme (junctio intercelluaris digitiformes).

În raport cu funcţiile lor , se disting trei categorii de joncţiuni complexe:-de adezivitate, - impermeabile şi -de comunicare.(Fig.3.13)

3.4.1.Joncţiunile de adezivitate sau dezmozomii.

Desmozomii (desmosoma) sunt joncţiuni ce conferă o mare rezistenţămecanică unor ţesuturi şi organe, solicitate în acest sens . Se prezintă subtrei forme, toate întâlnite în ţesuturile epiteliale: 1-desmozomi în pată; 2-desmozomi în bandă; 3-hemidesmozomi.

Desmozomii în pată (macula adherens) .Se mai numesc şidesmozomi în "spot", în "nit", sau macula adherens (macula = pată, în limbalatină). Sunt prezenţi mai ales în ţesuturile epiteliale de acoperire. Înalcătuirea lor intră următoarele componente: 1- plasmalemele adiacente,dispuse paralel, la o distanţă de 25-30 nm; 2-un material proteic, intercelular dens la fluxul de electroni, cu aspect filamentos, bisectat de o densificare

centrală,bogată în glucide şi calciu; 3-densificări intracelulare, în formă dedisc, ataşate de plasmalele joncţionate; 4-dispozitive de legătură sau linkeri,reprezentaţi de microfilamente, ce se detaşează din materialul densintercelular, străbat plasmalemele şi apoi discurile intracelulare, pentru a seancora la microfilamentele citoscheletului;5-elemente citoscheletale, respectiv microfilamente de actină sau filamenteintermediare de cheratină, care se numesc tonfilamente.(Fig.3.14)

29



Fig.3.14Desmozom înpată-schemă1 - Plasmalemeleadiacente;2- Spaţiu şimaterialintercelular;3-Discuriintracelulare;4-Linkeri;5-Tonofilamente.

Desmozomii în bandă (zonula adherens) sau în panglică(zonula=panglică, în latină) sunt prezenţi la polul apical al celulelor epitelialeşi la nivelul segmentelor transversale ale discurilor intercalare cardiace.

Prezintă o structură asemănătoare cu cea a desmozomilor în pată, cuurmătoarele deosebiri: -spaţiul intercelular, de 15-25 nm este mai sărac înmaterial electronodens; -densificările intracelulare, de pe faţa internă aplasmalemelor joncţionate, nu au formă de disc, ci de bandă sau panglică.(Fig.3.15)

Hemidesmozomii (sau semidesmozomii) (hemidesmosoma)reprezintă o variantă a desmozomilor în pată, prin care se leagă celuleleepiteliale de membranele bazale. Prezintă numai jumătate din structuradesmozomului în pată, în sensul că, pe frotul citoplasmatic al plasmalemeiexistă un disc, care se leagă de membrana bazală prin filamente.

30



Fig.3.15. Schema desmozomilor în bandă (zonula adherens)A-Densificări intracelulare în bandă; b-Spaţiul intracelular.

3.4.2.Joncţiunile impermeabile

Sunt dispuse în panglică, fapt pentru care se mai numesc zonulaoccludens ( sau joncţiuni strânse).

Se caracterizează prin obliterarea spaţiului intercelular, deoarecemembranele adiacente se apropie complet sau se sudează pentru a formastructuri pentalaminate sau heptalaminate. La realizarea acestor joncţiuni

participă proteine transmembranare, care se dispun în şiruri gemene pentrua construi dispozitive ce se conectează "în fermoar" pe feţele externe alemembranelor adiacente. Pe feţele interne , proteinele transmembranare sunt"ancorate" prin intermediul unor microfilamente la citoscheletul matricei.

31



Fig.3.16.Schema joncţiunilor impermeabileA-,B-Plasmalemele adiacente; C-Proteine transmembranare;D-Spaţiu intercelular; E-Enterocit; F-Citoscheletul matricei.

Aceste joncţiuni împiedică scurgerea fluidelor printre celule, inclusiv amicromoleculelor, care sunt obligate să treacă prin celulă. Sunt întâlnite laporţiunile apicale ale celulelor care delimitează lumenul intestinului. Astfel,glucoza este pompată activ din lumenul intestinal în celulă prin suprafaţapolului apical, după care trece în sânge prin difuziune facilitată mediată detransportorii situaţi în zonele bazo-laterale ale plasmalemei, pe care opolarizează funcţional într-un domeniuapical şi altul latero-bazal.Totodată,

joncţiunile strânse împiedică Retrodifuziunea glucozei din spaţiul intercelular în lumenul intestinului.(Fig.3.16).

Joncţiunile strânse au aspecte diferite, în funcţie de ţesutul epitelial încare sunt prezente. Astfel, joncţiunile strânse de la polul apical al celulelor din tubul contort proximal al nefronului au o rezistenţă relativ scăzută, fiindformate numai din unul sau două şiruri de proteine transmembranare. Lanivelul celulelor epiteliale din mucoasa vezicii urinare, joncţiunile strânseconţin şase sau mai multe şiruri de proteine transmembranare, încât serealizează o joncţiune puternică, extrem de greu de traversat. La nivelulbarierei hematoencefalice, joncţiunile strânse existente între celulele

32



endoteliale ale vaselor din encefal realizează o protecţie eficientă pentruţesutul nervos, permiţând însă trecerea glucozei (principala sursă deenergie) din sânge în creier şi trecerea, în sens invers a bioxidului decarbon, rezultat din respiraţia celulelor nervoase.

Joncţiunile celulare strânse se caracterizează prin: -flexibilitate şisiguranţă; - formarea unor bariere chimice şi fizice intercelulare; - conferireaunei polarităţi a celulelor angajate în joncţiuni; -apariţia de timpuriu, întrecelulele embrionare, iniţial sub formă de macule, care se extind treptat,luând formă de zonule.

Joncţiunile focale reprezintă o variantă a joncţiunilor strânse, în caremembrana celulei se apropie de substratul de adezivitate până la 10-15 nm.Pe faţa extracelulară a membranei sunt prezente filamente glicoproteice defibronectină, iar pe faţa intracelulară se aglomerează fascicule demicrofilamente de actină şi vinculină, care se leagă de plasmalemă prinintermediul unor densificări adiacente membranei. Între filamentele defibronectină şi microfilamentele de actină şi vinculină se realizeazădispozitive transmembranare de legătură (de 8-20 nm), denumite fibronexuri .

3.4.3.Joncţiunile de comunicarePermit trecerea unor molecule mici dintr-o celulă în alta şi sunt de de

două tipuri: joncţiunile permeabile şi sinapsele.Joncţiunile permeabile, de tip gap, nexus sau macula comunicans

sunt realizate prin structuri proteice, denumite conexoni, ce străbatplasmalema, proeminând de o parte şi de alta a bistraturilor lipidice alemembranelor adiacente. Sunt răspândite în diferite tipuri de ţesuturi,reprezentând principala cale de comunicare intercelulară. Permit schimburirapide de molecule, făcând posibilă o cooperare metabolică eficientă.Spaţiulintercelular (spatium intercellulare) este foarte îngust (2-4nm). În momentulrealizării joncţiunii permeabile, conexonii din cele două plasmaleme seaşează cap la cap, formând canale directe de comunicare între citoplasmelecelor două celule, fără deschideri în spaţiul intercelular.(fig.3.18).

33



Fig.3.17Schema joncţiunii permeabile(gap)1-Plasmalemeleadiacente;2-Spaţiu intercelular;3-Conexoni;4-Canale intercelulare.

Fig.3.18.Diagramaschimburilor moleculare prin

joncţiunile gap.

Un conexon are o formă deprismă hexagonală cudiametrul de 7-8 nm şi estealcătuit din 6 subunităţiproteice (oligomeri).Subunităţile delimitează uncanal hidrofil cu diametrulreglabil. Ionii de calciu

intracelular (Ca2+) modifică diametrul canalului, controlând astfel

comunicarea intercelulară.Canalul hidrofil al joncţiunii gap permite trecerea dintr-o celulă în alta aionilor şi a unor molecule cu greutate sub 1.000-1500 daltoni, precum:glucide, aminoacizi, nucleotide, hormoni, vitamine,etc. Nu pot să treacămacromoleculele (proteine, acizi nucleici, etc.), dar sunt de 10.000 ori maipermeabile pentru ionii metalici decât restul suprafeţei membranei.

34



În culturile de celule, joncţiunile de tip gap se organizează foarte rapid,din proteinele existente în plasmalemă, care se grupează în conexoni. Elepermit schimbul unor molecule de mărimi medii, ca nucleotizii.

Joncţiunile gap sunt necesare mai ale în situaţiile în care celuleletrebuie să acţioneze simultan, în grup, cum este cazul celulelor embrionare,pe cale de diferenţiere sau între celulele musculare (cardiace şi netede),nervoase şi endocrine.

3.4.4.Complexele joncţionaleCuprind joncţiuni strânse spre frontul luminal şi desmozomi spre

frontul latero-bazal. Sunt întâlnite, mai ales, între celulele din epiteliileintestinale şi renale. În complexele joncţionale sunt prezente toate tipurile delegături intercelulare necesare pentru îndeplinirea funcţiilor specificeţesuturilor respective.(fig.3.19)

Fig.3.19. Complexe joncţionale în epiteliul intestinului subţire.A-Micvrovili;B-Joncţiuniimpermeabile; C-Desmozomi înbandă; D-Desmozomi în pată;E-Filamente din citoschelet;F-Joncţiuni permeabile;G-Hemidesmozomi;H-Mebrana bazală.

35

3-Jonctiuni celulare 28-35

Documents

Transcript of 3-Jonctiuni celulare 28-35