Determinarea hematocritului

Indicii eritrocitari

Hematocritul măsoară raportul dintre volumul ocupat de eritrocite şi volumul sanguin total (volum eritrocitar procentual).

Determinarea sa poate face utilizand şi instrumente electronice automate unde valoarea sa este calculată din cea a volumului mediu eritrocitar şi din numărul de hematii sau tehnicile clasice ale macro respectiv microhematocritului. În practică, pentru determinarea hematocritului, se folosesc două metode, macrometoda Wintrobe şi micrometoda Guest. 

Principiu:Sângele este făcut incoagulabil şi centrifugat pentru a separa

eritrocitele de plasmă şi a evalua cât la sută reprezintă masa eritrocitară faţă de volumul de sânge integral.Anticoagulantul folosit trebuie să fie izoton şi uscat pentru a nu modifica volumul plasmatic şi cel eritrocitar iar tasarea optimă a eritrocitelor se obţine printr-o centrifugare cu un anumit număr de turaţii desfăşurată într-un interval de timp standard.

Macrometoda Wintrobe (macrohematocritul) are la bază o centrifugare cu viteză mai redusă, în tuburi cu diametrul de 3 mm.

Materiale necesare:-materiale necesare recoltării sângelui venos.-sînge venos recoltat pe anticoagulant ( Na2EDTA, amestec anticoagulant Wintrobe, heparină).-tuburi de hematocrit Wintrobe din sticlă groasă, de 100 mm lungime, cu diametrul de 2,5-3 mm, fund plat, prezentând diviiunini egale de la 0 la 100.-centrifugă.-pipete Pasteur.

Macrometoda Wintrobe

Tehnica de lucru:Sângele venos recoltat pe anticoagulant este

introdus cu ajutorul unei pipete Pasteur în tubul Wintrobe, în coloană continuă, până la nivelul diviziunii 100. Tubul este apoi centrifugat timp de 30 de minute la 3000 de turaţii/minut. După centrifugare se observă dispunerea conţinutului tubului în trei straturi datorată diferenţelor de densitate: superior coloana de plasmă de culoare galben-citrin (dansitatea plasmei= 1027 ), inferior coloana de eritrocite de culoare roşie (densitatea eritrocitelor= 1090), iar la limita de separare dintre cele două se formează un strat subţire, cenuşiu-roşietic format din leucocite şi trombocite care în mod normal nu depăşeşte 1% din total.

Rezultatul este dat de înălţimea coloanei de eritrocite care se exprimă direct în procente dacă tubul de hematocrit prezintă cele 100 de diviziuni sau dacă tubul nu este gradat se măsoară înălţimea h a coloanei de eritrocite şi înălţimea H a coloanei totale a sângelui care reprezintă 100%.

Hematocritul venos (Htv) va fi dat de raportul h / H x100. Valoarea obţinută trebuie corectată în funcţie de trei factori:-factorul f1 care exprimă cantitatea de plasmă ce mai rămâne sechestrată printre hematii şi după centrifugare (3-8%); Corecţia plasmei interstiţiale nu este necesară la determinările de rutină întrucât valorile normale, din diverse părţi ale globului, au fost stabilite fără această corecţie.-factorul f2 utilizat când un alt anticoagulant decât heparina a fost folosit la recoltare, tipul de antioagulant, modificând într-o anumită măsură presiunea osmotică şi consecutiv volumul eritrocitar;-factorul f3 luat în calcul atunci când stratul format din leucocite şi trombocite reprezintă mai mult de 1% din înălţimea tubului. În leucocitoze importante acest strat creşte considerabil şi trebuie măsurat pentru a aprecia corect atât stratul eritrocitar cât şi cel plasmatic.

Hematocritul arterial şi mai ales cel capilar au valori mai scăzute ( sângele complet oxigenat dă un hematocrit cu aproximativ 2% mai redus decât sângele neoxigenat).

Atunci când se determină volumul sângelui total se corectează cifra hematocritului venos măsurat, obţinându-se valoarea hematocritului somatic, hematocritul somatic = 0,91 x hematocrit venos măsurat.

Micrometoda Guest ( microhematocritul) se bazează pe o centrifugare cu viteză mai mare în tuburi capilare.

Materiale necesare:- materiale necesare puncţiei venoase / capilare;- tuburi capilare din sticlă, heparinizate;- anticoagulant ( heparină);- capsulă de plastic;- baghete de sticlă;- bec de gaz;- microcentrifugă;- nomogramă pentru citirea hematocritului.

Micrometoda Guest

Tehnică de lucru:

- se aplică o picătură de heparină (5000 de unităţi) într-o capsulă de plastic;- capsula este menţinută la termostat la 37° C în vederea uscării heparinei;- se adaugă peste heparina uscată 5-6 picături de sânge capilar omogenizându-se cu bagheta de sticlă;- se încarcă tubul capilar până la ¾ din înălţimea sa, aşezând tubul în picătura de sânge din capsula de plastic, sângele urcand în tub prin capilaritate;- capătul opus celui prin care s-a făcut încărcarea tubului se închide prin încălzire la flacăra unui bec de gaz;- se adaptează tubul capilar la centrifugă şi se centrifughează timp de 2 minute la 24000 de turaţii/ minut;- după centrifugare tubul capilar pentru hematocrit se suprapune unei nomograme pe care se citeşte înălţimea coloanei de hematii, exprimându-se valoarea hematocritului.- În cazul microhematocritului cantitatea de plasmă reţinută printer hematii după centrifugare este cuprinsă între 1.5 şi 3%. Microhematocritul sângelui care conţine eritrocite deformate ( siclemie, talasemie, sferocitoză , megalocitoză, anemie feriprivă) este mai mare datorită reţinerii crescute de plasmă printer eritrocitele cu plasticitate redusă.

Aparatele electronice determină hematocritul prin însumarea volumelor eritrocitare individuale măsurate direct. Ele necesită calibrarea volumului eritrocitar mediu (VEM) şi a numărului de eritrocite pentru estimarea hematocritului.

Hematocritul este cea mai precisă metodă de evaluare a stării de anemie sau poliglobulie, având cea mai mică eroare ( de 1,13% pentru metodele manuale şi sub 1% la metodele electronice).Valoarea sa clinică este completată prin faptul că reprezintă un parametru în formulele de calcul al indicilor eritrocitari (VEM, CHEM) ca şi prin informaţiile pe care le sugerează aspectul plasmei (palidă în anemii feriprive, tulbure în hiperlipemie, icterică în anemii hemolitice sau în alte ictere etc.) sau eventuala prezenţă a unui strat leuco-trombocitar mai mare de 1% ce poate atrage atenţia asupra unei leucemii.

Hematocritul indică doar volumul eritrocitar procentual, nu masa totală de eritrocite, de aceea pot exista situaţii cu hematocrit scăzut fără scăderea volumului eritrocitar total prin creşterea volumului plasmatic ( hemodiluţie) sau hematocritul poate fi normal sau scăzut chiar dacă s-a pierdut o cantitate mare de eritrocite ( şoc posthemoragic), datorită hemoconcentraţiei.

Valorile normale ale hematocritului în funcţie de vârstă:

Vârstă Hematocrit %

La naştere 54 +/- 1

6 luni 35,5 +/- 5

1 an 35

4 ani 37

6 ani 37

10 ani 37,5

16 ani 39

Adulţi B 45 +/- 7

Adulţi F 42 +/- 5

Indicii eritrocitari

Evaluarea eritrocitelor din punct de vedere al volumului şi conţinutului în hemoglobină se realizează prin măsurarea sau calcularea următorilor parametrii: volum eritrocitar mediu (VEM), hemoglobină eritrocitară medie (HEM), concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM), lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW).

Volumul eritrocitar mediu (VEM) este măsurat direct în analizoarele automate dar poate fi şi calculat atunci când se cunosc valorile hematocritului şi cele ale numărului de hemati,i utilizând formula:

VEM = Hct (%) x 10 / Nr. Er. ( x 106/µl)

- Rezultatul se exprimă în micrometri cubi sau în femtolitri (fl). - Valorile normale sunt cuprinse la adult între 80-100 fl fiind ceva mai mari la nou născuţi şi la vârstnici şi ceva mai mici la copiii până la 18 ani (vezi tab nr. ).- Valori normale ale VEM caracterizează normocitele, valori mai mici decât normalul, microcitele iar valori mai mari, macrocitele - VEM este un indice util în clasificarea anemiilor. - VEM normal asociat cu RDW < 15 caracterizează o anemie normocitară; - VEM scăzut cu RDW > 15 indică anemia microcitară iar - VEM crescut arată o anemie macrocitară. - Prezenţa unei duble populaţii eritrocitare în proba analizată poate determina în cazul măsurătorilor automate un VEM normal dar prezenţa RDW >15 şi examinarea la microscop a frotiului de sânge corectează interpretarea.

Volumul eritrocitar mediu

VEM fals crescut este determinat de reticulocitoza marcată (>50%), leucocitoză marcată (>500000/µl), hiperglicemie (>600 mg/dl), prezenţa de aglutinine la rece , intoxicaţia cu metanol.

VEM fals scăzut este determinat prin hemoliză în vitro, prezenţa de eritrocite fragmentate sau exces de EDTA.

Valoare sa depinde de osmolaritatea plasmatică şi numărul diviziunilor eritrocitare. 

În cazul analizoarelor automate devine importantă stabilirea pragului inferior respectiv superior al măsurătirilor pentru că fixarea prea sus a acestora va duce la nemăsurarea eritrocitelor mai mici respectiv la măsurarea şi a leucocitelor, ceea ce determină un rezultat eronat.

Hemoglobina eritrocitară medie (HEM) măsoară conţinutul mediu de hemoglobină pe eritrocit. Valoarea sa este calculată automat de analizoatoarele de hematologie sau manual când se cunosc valorile concentraţiei hemoglobinei şi ale numărului de hematii conform formulei:

HEM = Hb (g/dl) x 10 / Nr. Er. ( x 106/µl)

Rezultatul se exprimă în picograme (pg = 10-12 g). Valorile normale la adult sunt cuprinse între 26-34 pg şi se

exprimă ca normocromie, în timp ce valori sub normal caracterizează hipocromia. Hipercromia apare din cauza volumului eritrocitar crescut ca în anemia megaloblastică. Deşi HEM depinde atât de mărimea eritrocitului cât şi de conţinutul său în hemoglobină practic valorile acestui indice se corelează cu cele ale VEM.

Hemoglobina eritrocitară medie

Concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină (CHEM) măsoară concentraţia medie de hemoglobină dintr-un volum dat de eritrocite. Poate fi calculată de analizorul automat sau manual după formula:

CHEM = Hb (g/dl) x 100/ Hct (%)

CHEM se exprimă în g/dl. Valorile normale la adult sunt cuprinse între 32-36 g/dl.CHEM scăzut caracterizează anemiile hipocrome. Creşterea CHEM peste 36 g/dl nu este posibilă deoarece

încărcarea cu hemoglobină a eritrocitelor normale este maximă. Dar în sferocitoza ereditară CHEM poate să atingă valoarea de 37-39 g/dl. O cantitate mare de Hb în eritrocit poate să apară numai prin creşterea volumului său ceea ce va influenţa valoarea hematocritului.

Concentraţia eritrocitară medie de hemoglobină

Lărgimea distribuţiei eritrocitare (RDW) este indicele eritrocitar care cuantifică heterogenitatea volumului celular (gradul de anizocitoză)

RDW este calculat de analizorul automat:RDW (CV%) = Deviaţia standard a mărimii eritrocitelor x

100 / VEM.Valorile de referinţa sunt: 11,6-14,8 coeficient de variaţie

a volumului eritrocitar. RDW este util în diferenţierea beta-talasemiei minore necomplicate, în care VEM este scăzut iar RDW normal, de anemia feriprivă în care VEM este scăzut iar RDW crescut, RDW fiind un semn precoce al deficitului de fier.

Indicele permite deasemenea diferenţierea între anemia din bolile cronice (VEM normal/scăzut, RDW normal) şi anemia feriprivă incipientă (VEM normal/scăzut, RDW crescut).

Lărgimea distribuţiei eritrocitare