Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

44
Universitatea „Dimitrie CantemirDepartamentul de studii masterale Bănci şi pieţe de capital în context europeanMecanismul tranzacţiilor cu contracte futures pe indicii bursieri Profesor îndrumător Prof. Univ. Dr. Elena Drăgoescu Masterand

description

bursa

Transcript of Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Page 1: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Universitatea „Dimitrie Cantemir”Departamentul de studii masterale „Bănci şi pieţe de

capital în context european”

Mecanismul tranzacţiilor cu contracte futures pe indicii bursieri

Profesor îndrumător Prof. Univ. Dr. Elena Drăgoescu

Masterand

Anul I

-2009-

Page 2: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Cuprins

Capitolul I.: Contractul futures______________________________________3I.1.: Caracteristicile contractelor futures____________________________3I.2.: Mecanismul şi etapele tehnicii tranzacţiilor cu contracte futures______5

I.2.1.: Iniţierea şi încheierea contractelor futures________________7I.2.2.: Derularea contractelor futures_________________________8I.2.3.: Lichidarea contractelor futures_________________________8

I.2.3.1.: Lichidare fizică________________________________9I.2.3.2.: Plata în numerar_______________________________10I.2.3.3.: Compensarea_________________________________11

I.3.: Rolul casei de compensaţie în derularea şi executarea contractelor futures__________________________________________________11

Capitolul II.: Utilizarea indicilor bursieri ca suport în contractele futures__14II.1.: Particularităţile privind tranzacţii cu ajutorul indicilor bursieri_____14II.2.: Funcţionarea burselor futures_______________________________15II.3.: Operaţiuni futures cu indiciul bursier TOPIX___________________17

II.3.1.: Consideraţii generale despre indiciul bursier TOPIX______18II.3.2.: Exemplu practic privind utilizarea indicciului bursier TOPIX

în contractele futures_______________________________20II.4.: Operaţiuni futures cu indiciul bursier BET_____________________23

II.4.1.: Consideraţii generale despre indiciul bursier BET________23II.4.1.: Exemplu practic privind utilizarea indiciului bursier BET în

contracte futures___________________________________24

Bibliografie______________________________________________________27

2

Page 3: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Capitolul IContractul futures

I.1. Caracteristicile contractelor futures

Una din cele mai recente creaţii în materie bursieră o constituie contractele futures pe instrumente financiare – valutare. Cunoscute în SUA încă din anii `70 prin activitatea de la Chicago şi New Zork, ele se extind şi în Europa Occidentală, în urma deschiderii pieţei futures la bursa londoneză în 1982, iar ulterior, şi în Extremul Orient. Chicago, locul de naştere al acestui tip de operaţiuni, deţine şi în prezent jumătate din deverul mondial; operaţiunile financial futures reprezentau în 1990 80% din volumul tranzacţiilor la Chicago Mercantile Exchange – CME – şi la Chicago Board of Trade – CBOT. Poziţia pieţei de la Chicago este însă în declin, fiind concurată de alte pieţe, formate ulterior la Londra, Paris, Frankfurt, Tokio, Bruxelles, Sydney, precum şi într-o serie de noi centre financiare: Singapore, Hong Kong.

Pieţele futures cu instrumente financiare valutare s-au format prin extinderea principiilor care guvernează activitatea pieţelor futures pentru mărfuri asupra activelor monetare în speţă valute sau diferitelor titluri financiare: bonuri de tezaur, obligaţiuni, depozite în eurodolari.

În 1975, profesorul Richard Sandor a avut ideea să creeze la CBOT prima piaţă futures pe active financiare propriu-zise, lansând contracte pe creanţele ipotecare ale Asociaţiei Naţionale Generale de Ipotecare din SUA. În felul acesta piaţa financiară futures s-a impus alături de piaţa comercială futures ca unul din sectoarele cele mai dinamice ale activităţii bursiere.

Contractul futures este un instrument financiar cu elemente standardizate, cu excepţia preţului contractului care este marcat zilnic la piaţă, a cărui lichidare se poate realiza fie prin predarea sau primirea activului ce constituie obiectul contractului, fie printr-o tranzacţie de sens contrar, printr-o compensare pe piaţa futures.

Deosebirile faţă de alte tipuri de contracte la termen pot fi sintetizate după cum urmează:1

comparativ cu contractul forward, contractul futures are piaţă secundară, iar preţul acestuia nu este fix;

comparativ co contractul de opţiuni, contractul futures este un acord ferm pentru un act determinat, cu scadenţa în viitor.

Activele ce constituie suport al contractelor futures pot fi:o mărfuri: metale, mărfuri fluide, produse energetice, cereale, seminţe

oleaginoase etc.;o produse financiare: valute (contracte introduse în 1972 la Chicago

Mercantile Board); rata dobânzii (introduse în 1975 la Chicago Board of Trade) şi indici bursieri (contracte oferite pieţei pentru prima dată în 1982 de către International Options Market, o diviziune a Chicago Mercantile Board).

1 Ioan Popa – Bursa, Volumul II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1994, pagina 103;

3

Page 4: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Cele mai importante pieţe pe care se tranzacţionează contracte futures sunt: în Statele Unite ale Americii: Chicago Board of Trade – CBOT, Chicago Mercantile Exchange – CME, International Monetary Market – IMM; în Marea Britanie: London International Financial Futures Exchange – LIFFE; în Franţa: Marche a Terme International de France – MATIF; în Asia: Tokyo Stock Exchange – TSE, Singapore Mercantile Exchange – SIMEX, Hong Kong Futures Exchange – HKFE.

Caracteristicile generale ale unui contract futures sunt:2

condiţiile contractului sunt standardizate în ceea ce priveşte natura activului-suport şi cantitatea contractată, numită şi unitate de tranzacţie. Toate contractele futures pe acelaşi activ standardizat formează un gen de contracte futures;

fiecare contract futures are un anumit termen de executare, o lună în care urmează să aibă loc lichidarea. Contractele pe un anumit activ cu aceeaşi scadenţă formează o specie a contractului pe acelaşi activ;

preţul contractelor futures se stabileşte în bursă, prin procedura specifică de negociere şi contractarea a acestei pieţe reglementate, fiind expresia raportului dintre cererea şi oferta pentru fiecare contract standardizat, deci valoarea contractului este variabilă;

contractul futures este actualizat zilnic sau „marcat la piaţă”, astfel încât pierderile uneia dintre părţile contractante sunt transferate ca venituri celeilalte părţi;

lichidarea contractului se poate realiza fie prin încasarea sau plata sumei în numerar reprezentând marja cumulată a contractului, fie prin lichidarea poziţiei printr-o operaţiune de sens contrar, respectiv o compensare. În cazul contractelor futures la care executarea nu se poate realiza prin predarea unui activ fizic sau a unui titlu financiar – contractele pe indici de bursă – livrarea se face totdeaunea printr-o lichidare cash.

Operatori de pe piaţa futures, în funcţie de scopul urmărit, pot fi: hedgeri, investitori în alte active care se protejează printr-un contract

futures împotriva pierderii generate de fluctuaţia preţului activului iniţial; arbitrajori, respectiv vânzători şi cumpărători de contracte futures care

speră să obţină câştig din diferenţele de preţ de pe pieţe diferite sau din momente diferite; speculatori, operatori care îşi asumă riscuri importante pentru a obţine

profit din fluctuaţia preţului contractelor futures.Vânzătorul unui contract futures este deţinătorul unei poziţii „short”, iar

cumpărătorul are o poziţie „long”, aşteptând ca preţurile să crească.Elementele contractelor futures sunt standardizate prin reglementările pieţei pe

care se tranzacţionează respectivele contracte.Elementele standardizate ale contractelor futures pot fi considerate angajamente

uniformizate şi bine precizate ca un activ cu trăsături predefinite să fie livrat la un anumit moment în viitor. Contractul specifică şi fluctuaţia minimă a preţului sau mărimea pasului „tick”, care restrânge mişcarea preţului într-o zi de tranzacţionare. Pentru protecţia operatorilor, a clienţilor şi a pieţei, prin reglementările bursei la care se tranzacţionează fiecare contract futures se stabileşte un nivel zilnic de oscilaţie a preţului faţă de ziua precedentă, denumit limită de oscilaţie. Unitatea de tranzacţionare este elementul care stabileşte cantitatea în funcţie de care se determină valoarea contractului.

2 Gabiela Anghelache – Piaţa de capital. Caracteristici. Evoluţii. Tranzacţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pagina 354;

4

Page 5: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

I.2. Mecanismul şi etapele tehnicii tranzacţiilorcu contracte futures

În orice bursă, vânzările/cumpărările de produse bursiere se realizează prin intermediul brokerilor. Ei negociază preţul produsului, evident pe baza ordinelor de bursă primite de la clienţii lor, şi tot ei trebuie să semneze după încheierea negocierii contractului comercial care stabileşte drepturile şi obligaţiile vânzătorului şi ale cumpărătorului. În cazul tranzacţiilor futures şi de opţiuni contractele corespunzătoare comerciale sunt:

1) contractul futures;2) contractul options.

Semnarea contractului comercial semnifică, de fapt, încheierea negocierii realizată în cadrul bursei. Nesemnarea imediată a contractului comercial atrage după sine sancţiunii pentru brokerii şi societăţile de brokeraj ai căror angajaţi sunt. Semnarea contractului comercial echivalează deci cu perfectarea afacerii de vânzare/cumpărare şi poartă numele generic de tranzacţie bursieră.

Tranzacţiile cu contracte futures şi de opţiuni se încheie exclusiv în incinta burselor. În plus, faptul că ele se realizează cu contracte standardizate determină ca semnificaţiile termenului de tranzacţie să fie altele.

Tranzacţiile futures sunt acele afaceri încheiate prin acceptarea tuturor clauzelor standardizate ale contractului futures şi a preţului negociat al acestuia.

După cum am mai afirmat contractele futures sunt contractele cu toate elementele standardizate, care creează pentru părţi obligaţia de a vinde sau de a cumpăra un anumit activ suport, la data scadenţei şi la un preţ convenit în momentul încheierii tranzacţiei, numit preţ de exercitare.

Clauzele standardizate ale unui contract futures se referă cel puţin la:3

activul suport; data scadenţei; mărimea obiectului contractului; prima şi ultima zi de tranzacţionare; preţul de executare a contractului, la scadenţă.Definiţia tranzacţiilor futures permite sesizarea particularităţilor lor, comparativ cu

tranzacţiile forward, ca tranzacţii la termen.Contractul futures este şi bază juridică şi obiect de tranzacţie, căci el este

negociabil, având toate clauzele standardizate. Preţul contractului, care se stabileşte după raportul dintre cererea/oferta de contracte, nu este o clauză. Este adevărat că, în cadrul clauzelor standardizate este şi un preţ, dar acela se referă la activul suport al contractului. Este preţul la care se execută obligaţia de plată a cumpărătorului şi de livrare a vânzătorului la scadenţa convenită, indiferent de preţul de piaţă existent la acea dată. De aceea se şi numeşte preţ de executare la scadenţă.

Contractul futures se încheie numai în bursă, printr-un mecanism tranzacţional specific.

3 Elena Drăgoescu – Ingineria financiară, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mures, 2007, pagina 138

5

Page 6: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Fiind standardizate pentru totalitatea elementelor activului suport, contractele futures nu se încheie prin negociere directă între vânzătorii şi cumpărătorii de contract. Fiecare în parte intră în relaţii cu Casa de compensaţie a pieţei futures, care este emitentul acestor titluri de valoare negociabile standardizate. Se elimină, astfel, complet riscul neîndeplinirii obligaţiilor contractuale de către părţi. Înţelegem astfel de ce tranzacţiile futures s-au dezvoltat permanent şi au ajuns în prezent preponderente în totalul tranzacţiilor la termen.

Au ajuns preponderente, dar niciodată n-o să le înlocuiască total pe cele forward. De ce? Pentru că, dacă tranzacţiile forward se pot realiza pentru orice activ, conform voinţei celor doi parteneri, tranzacţiile futures pot fi încheiate numai pentru activele suport care pot fi standardizate.

Spre deosebire de tranzacţiile pe bază de contracte forward, care se lichidează integral la scadenţă, în forma fizică, în condiţiile stabilite la încheierea contractului, în cazul tranzacţiilor cu contracte futures părţile au în plus încă două posibilităţi de lichidare, deci sunt în total trei:4

a. să lichideze contractul în formă fizică, prin predarea/primirea activului ce face obiectul contractului, adică prin livrare obişnuită;

b. să-l lichideze cash, prin plata bănească a contravalorii activului ce face obiectul contractului;

c. să lichideze oricând poziţia deţinută, printr-o operaţiune în sens contrar, respectiv prin compensare; este forma cea mai frecvent folosită pentru lichidarea contractelor futures.

Lichidarea fizică, se realizează automat pentru toate poziţiile rămase deschise până în ultima zi, prin predarea/primirea activului care stă la baza contractului. Dacă activul suport al contractului nu permite executarea fizică se procedează la lichidarea cash.

Preţul contractelor futures nu rămâne fix la scadenţă ca valoarea contractelor forward. Contractul futures, ca titlu de valoare negociabil, are şi un preţ de piaţă, care se stabileşte zilnic, ca raport între cererea/oferta pentru acel titlu determinat de preţul activului suport. În aceste condiţii, valoarea contractului futures este variabilă adaptându-se zilnic la piaţă. Aceasta înseamnă că pierderea/căştigul fiecăruia dintre cei doi parteneri nu se mai stabileşte în totalitate la scadenţă ca diferenţă între preţul preconizat, din contract şi cel spot, din ziua lichidării obligaţiilor, ca în cazul tranzacţiilor forward. Valoarea contractului, fiind zilnic adaptată la piaţă, tot zilnic, pierderile unei părţi sunt transferate, ca la câştiguri, celeilalte părţi a contractului. Această adaptare zilnică la piaţă o realizează, după cum am mai afirmat Casa de Compensaţie.

Adaptarea la piaţă a valorii contractului se face pe baza diferenţei dintre preţul de lichidare al fiecărei zile şi cursul la care a fost încheiat contractul – preţul de exercitare.

Preţul de lichidare al zilei se determină pe baza cotaţiilor de închidere ale bursei din fiecare zi de aici şi denumirea de preţ de închidere. Pentru că acest preţ de închidere serveşte la regularizarea diferenţelor de valoare a contractului, el se mai numeşte şi preţ de regularizare.

Deci, atât la tranzacţiile forward, cât şi la cele futures, pierderea/câştigul se stabileşte tot ca o diferenţă dintre preţul de exercitare din contract şi preţul de piaţă la data lichidării, dar:

4 Idem 3, pag 139

6

Page 7: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

1. la tranzacţiile forward, calculul se face la scadenţă, ca diferenţă între preţul la care a fost încheiat contractul şi preţul spot la data lichidării;

2. la tranzacţiile futures calculul se face zilnic, ca diferenţă între preţul la care a fost încheiat contractul şi preţul de închidere al fiecărei zile.

La scadenţa contractului futures, suma diferenţelor zilnice de curs reprezintă, de fapt, tot diferenţa care ar rezulta dacă tranzacţia era forward.

Pieţele pe care se negociază prin strigare într-o bursă contractele futures reprezintă o zonă, un fel de groapă, formată din câteva trepte coborând în interior, constituind un perimetru de câteva zeci de metri pătraţi. Într-o asemenea perimetru, reprezentând Piaţa futures, activează doar brokeri specializaţi şi autorizaţi special pentru tranzacţii cu acest produs bursier, care contractul futures. Tot astfel de brokeri intermediază şi tranzacţionează computerizată a contractelor futures.

În raport cu obiectul contractelor futures, pieţele de acest fel pot fi clasificate în trei mari categorii:

I. pieţe futures comerciale;II. pieţe futures financiare;

III. pieţe futures pe indici.Ca pieţe la termen, bursele joacă un rol esenţial în economia modernă. Prin

sistemul de tranzacţii futures ele oferă indicaţii asupra tendinţei preţurilor, ajutând la estimarea evoluţiei preţurilor şi permiţând evaluarea prin anticipaţie a acestora – funcţia de previzionare a evoluţiei preţurilor.

I.2.1. Iniţierea şi încheierea contractelor futures

Cumpărătorii şi vânzătorii sunt cei care iniţiază şi tranzacţiile futures. În acest scop ei contactează firmele de brokeraj ai căror clienţi sunt, pentru încheierea unor tranzacţii cu contracte futures.

În vederea efectuării tranzacţiilor futures, vânzătorii şi cumpărătorii deschid la firmele de brokeraj, conturi speciale de marjă – de garanţii, depuse pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele futures – cont de marjă. Nevelul marjei – garanţiei cerută de bursă este în jur de 10% din valoarea contractului, ea fiind stabilită prin Regulamentul fiecărei burse.

Firmele de brokeraj, de fapt brokerii angajaţi ai acestora, transmit spre executare ordinele primite – de vânzare sau de cumpărare. Brokerul de incintă, le execută prin strigare sau în sistem computerizat, stabilindu-se preţurile contractelor futures. Ele sunt apoi înregistrate pe ecranele unor televizoare aflate în bursă, sau pe tablă – după sistemul de tranzacţionare/cotare folosit.

Odată preţul stabilit, tranzacţia se socoteşte încheiată.După orice tranzacţie încheiată în modul specificat, părţile semnează şi un contract

futures. El constă dintr-o simplă fişă care cuprinde numele şi semnăturile părţilor, cantitatea, preţul şi luna de livrare.

Acest înscris, denumit mai mult sau mai puţin impropriu contract, se trimite în aceeaşi zi Casei de Compensaţie.

Ea verifică şi confirmă, sau nu afacerea încheiată, a doua zi după încheiere. În urma acestei confirmări, Casa de Compensaţie se transformă în „cealaltă parte” a

7

Page 8: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

contractului încheiat în bursă – devine vânzătoare, pentru cei care au cumpărat şi cumpărătoare, pentru cei care au vândut. Din acest moment Casa de Compensaţie îşi asumă întreaga responsabilitate pentru îndeplinirea contractului. Deoarece garantarea executării contractului se face de acest terţ care este Casa de Compensaţie, identitatea celeilalte a tranzacţiei îşi pierde din importanţă.

Încheierea contractelor, ca de altfel întreaga activitate a bursei, este guvernată de regulile referitoare la ceea ce se întâmplă în sala de negocieri a bursei, care constituie responsabilitatea bursei, şi de reguli referitoare la garanţiile băneşti, care constituie responsabilitatea Casei de Compensaţie. De aceea pentru a putea negocia într-o bursă futures, firma de brokeraj trebuie să fie membră a Casei de Compensaţie a bursei respective.

1.2.2. Derularea contractului futures

După încheierea contractului, ordinul clientului privind o vânzare-cumpărare futures este preluat de broker şi trecut pe tichetul de ordine, consemnându-se datele pentru identificarea tranzacţiei, bursa la care are loc operaţiunea, numărul contului clientului la firma de brokeraj, numărul ordinului, tipul de agent de bursă care a primit ordinul – brokerul firmei de brokeraj, agentul de bursă care a executat ordinul, codul brokerului cu care s-a contactat în bursă. Se indică, de asemena, dacă brokerul de bursă acţionează pe numele firmei sale sau pe contul clientului. Agentul de bursă trece datele referitoare la executarea ordinului: ora, minutul, sensul operaţiei: C = cumpărare; V = vânzare; cantitatea – numărul de contracte, luna de lichidare – de exemplu J = iulie, preţul, simbolul societăţii de brokeraj membră a Casei de compensaţie prin care se face executarea, iar pe verso se pune ştampila Casei de Compensaţie, cu ziua, ora, minutul când ordinele executate au fost înregistrate.

Tichetul de ordine astfel completat şi semant este transmis de broker, firma de brokeraj la care este angajat, care îl înştiinţează pe client că a fost executat ordinul, precizându-se şi condiţiile execuţiei – preţul şi volumul tranzacţiei. Clientul capătă astfel poşiţie futures sau poziţie deschisă – poziţie short sau poziţie long.

Paralel, după încheierea tranzacţiei, un angajat al bursei transmite preţul şi volumul tranzacţiei la Departamentul de cotaţii şi, totodată, la personalul care operează sistemul informatic al bursei; preţul va apărea astfel instantaneu pe tabela electronică.

Dacă firma de brokeraj nu este membră a Caei de Compensaţiei trebuie să ia legătura cu o societate de brokeraj membră, transmiţându-i acesteia datele din contract pentru a fi comunicate Casei de Compensaţiei.

1.2.3. Lichidarea contractelor futures

Conform clauzelor contractului futures, iniţiatorii tranzacţiei au obligaţia de a lichida poziţiile deschise cel mai târziu la scadenţa acestuia, contractele futures având caracter ferm.

În practică există trei modalităţi de lichidare a unei poziţii futures – poziţie long sau poziţie short:

prin livrarea fizică a activului suport dacă acesta are forma fizică;

8

Page 9: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

prin plata în numerar; prin efectuarea unei tranzacţii futures în sens contrar, operaţiune denumită

compensare.1.2.3.1. Lichidare fizică

Se practică mai ales în cadrul contractelor pe marfă. Ea îmbracă trei forme şi anume: lichidarea fizică standard, schimbul de contracte şi procedura alternativă de livrare.

Lichidarea unei poziţii futures prin efectuarea sau acceptarea livrării standard este cea mai puţin utilizată modalitate de îndeplinire a obligaţiilor contractuale, datorită costurilor suplimentare pe care acesta le presupune.

La începutul lunii de livrare, de exemplu martie 2008, în zilele desemnate de bursă ca zile de avizare, conform regulamentului de bursă, toţi comercianţii cu poziţii deschise pentru contracte martie 2008 trebuie să informeze firmele lor de brokeraj că au intenţia de a efectua sau accepta livrarea fizică în cursul acestei luni, când anume şi în ce cantităţi se doresc aceste livrări. La rândul lor, firmele de brokeraj trebuie să comunica Casei de Compensaţie intenţiile clienţilor lor, care le va aviza. Ca acest proces să fie încheiat, Casa de Compensaţie împerechează fiecare poziţie long, opunându-i cea mai veche poziţie short. În felul acesta toate cantităţile short vor avea un corespondent long.

Prin intermediul firmei de brokeraj, avizarea este trimisă de Casa de Compensaţie tuturor părţilor, indicându-se fiecăreia cui anume, când, unde şi în ce cantităţi trebuie efectuată livrarea. În cazul în care o anumită parte nu-şi îndeplineşte obligaţiile contractuale, regulamentul bursei prevede plata de penalităţi substanţiale de către acesta.

Livrarea se face prin remiterea de către vânzător a recipisei de depozit, recipisei-varant sau conosamentului, documente reprezentând mărfurile, precizate în elementele standardizate ale contractului ca fiind agregate în acest sens de Bursă.

La primirea documentului reprezentând mărfurile cumpărătorului va plăti cash preţul stabilit în contract.

Locurile sau zonele unde se poate face livrarea fizică în contul contractului încheiat în Bursă se numesc punctele de livrare şi sunt stabilite prin regulamentul bursei.

Teoretic, vânzătorul este obligat să livreze marfa şi cumpărătorul să accepte această livrare până în ultima zi lucrătoare de bursă a lunii de livrare, care reprezintă scadenţa finală.

În practică numai 2-3% dintre contractele se execută prin livrare efectivă în marfă, restul lichidează prin compensare.

După ce livrarea s-a realizat conform indicaţiilor de către fiecare parte, este anunţată Casa de Compensaţie, care anulează obligaţiile societăţilor de brokeraj membre, iar acestea sting apoi obligaţiile clienţilor lor, implicaţi în livrarea respectivă.

Livrarea fizică standard este un proces greoi şi, în plus, necesită o serie de cheltuieli suplimentare pentru comercianţi: cheltuieli de depozitare a mărfurilor, de asigurare, de transport, care se adaugă comisioanelor de brokeraj. Un alt neajuns constă în faptul că, dacă un comerciant cu poziţie long nu mai are nevoie de marfa respectivă, va fi obligat s-o revândă, suportând un cost asiţional. De asemenenea dacă cel cu poziţie short nu are marfa în proprietatea sa, este obligat să o cumpere, în scopul efectuării livrării, plătind adesea o diferenţă de preţ deloc neglijabilă.

9

Page 10: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Aceste neajunsuri ale livrării fizice standard au determinat apelul comercianţilor la diferite variante ale livrării fizice cum ar fi: schimbul de contracte futures pentru mărfuri fizice şi procedura alternativă de livrare.

Schimbul de contracte futures pentru mărfuri fizice este o variantă a livrării fizice standard care se poate realiza înainte de momentul în care livrarea fizică este anunţată, conform regulamentului bursei. De exemplu, dacă un comerciant, cu poziţie futures short, poate identifica un comerciant long corespunzător, îl va aborda direct în scopul îndeplinirii obligaţiilor contractuale. Când cumpărătorul cu poziţie long este de acord să accepte livrarea, vânzătorul cu poziţie short va efectua livrarea imediat, fără să mai aştepte scadenţa finală a contractului. O astfel de tranzacţie se realizează în afara bursei, în condiţii şi la preţul reciproc convenit. Deci această formă de livrare constituie o excepţie de la regula generală ca toate tranzacţiile futures să se desfăşoare cu executarea ordinelor în Bursă, în condiţii de concurenţă. Totuşi, ambii comercianţi au obligaţia de a anunţa Bursa respectivă şi Casa de compensaţie a acesteia despre încheierea tranzacţiei sub forma schimbării de contracte futures, pentru ca obligaţiile respective să fie stinse din evidenţa Casei de Compensaţie respective.

Această variantă a lichidării în forma fizică a contractului futures constituie o modalitate de livrare care asigură o mai mare flexibilitate în îndeplinirea obligaţiilor contractuale, comparativ cu regulile impuse de burse pentru o livrare fizică standard. Cele două părţi ale tranzacţiei pot stabili de comun acord ca livrarea să se realizeze într-un loc diferit şi la un moment diferit faţă de clauzele standard, iar dacă sunt de acord pot stabili şi ca marfa livrată să fie total diferită faţă de aceea specificată în contractul futures. De regulă se înlocuieşte cu o marfă similară, dar nepermisă de regulile bursei privind livrarea fizică standard.

Datorită flexibilităţii mai mari în îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale comercianţilor futures, schimbul de contracte futures pentru mărfuri fizice, conferă o mai mare atractivitate livrării fizice. De aceea a devenit din ce în ce mai utilizat în practică.

Procedura alternativă de livrare, cea de a doua alternativă a livrării fizice standard, se desfăşoară după expirarea unui contract futures şi după ce Casa de Compensaţie a echilibrat poziţii long cu cele short în scopul efectuării livrării fizice. Cele două părţi puse în relaţie de Casa de Compensaţie, vânzătorul şi cumpărătorul, stabilesc de comun acord să efectueze şi să accepte livrarea în alte condiţii decât cele înscrise în regulamentul bursei. Şi în acest caz, cele două părţi sunt obligate să anunţe Casa de Compensaţie despre încheierea acestui tip de tranzacţii, astfel încât obligaţiile lor să fie stinse în evidenţa acesteia.

Această alternativă de livrare fizică nu se ridică la nivelul atins de schimbul de contracte, care se dovedeşte modalitatea preponderentă a livrărilor fizice în cadrul contractelor futures.

1.2.3.2. Plata în numerar

Plata în numerar, mai bine zis bănească, este o tehnică de lichidare a poziţiilor futures care se sustituie livrării fizice, eliminând complet efectuarea şi acceptarea livrării.

Pentru a fi aplicată, plata în numerar trebuie să fie precizată în contractul futures, în mod special ca modalitate de stingere a obligaţiilor contractuale, ceea ce înseamnă că livrarea fizică nu e permisă.

10

Page 11: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Bursele au adoptat plata în numerar ca alternativă a livrării fizice din două motive:A. în primul rând, pentru că natura activului de bază al contractului futures nu

permite, întotdeaunea, livrarea fizică. De exemplu contractele futures pe indici bursieri ar presupune livrarea fizică a sute de mii de acţiuni, în proporţii elaborat calculate, ceea ce ar genera costuri estrem de ridicate corespunzătoare, căci un indice nu poate fi livrat „fizic”;

B. în al doilea rând, plata în numerar evită dificultăţile pe care comercianţii le pot întâmpina în achiziţionarea mărfii la data livrării, în cazul unei oferte scăzute pe piaţa respectivă. Plata în numerar impiedică astfel crearea unei crize artificiale pe pieţele spot ale unor mărfuri de unde s-ar procura ele şi face dificilă manipularea sau influenţarea pieţeleor futures de către un grup restrâns de comercianţi. Aceste avantaje au stimulat dezvoltarea permenentă a lichidării contractelor futures prin plata în numerar.

1.2.3.3. Compensarea

Compensarea este cea mai utilizată modalitate de lichidare a unei poziţii futures deschise, căci se poate efectua oricând în intervalul rămas până la scadenţa contractului. Ea constă în adoptarea unei poziţii futures inverse celei iniţiale: cumpărătorul, iniţial cu poziţie long, îşi lichidează poziţia devenind vânzător, adică luând o poziţie short, vânzătorul, iniţial cu poziţie short, devine cumpărător, adică ia poziţie long.

Casa de Compensaţie a pieţei futures are un rol vital în facilitarea lichidării prin compensare a tranzacţiilor futures.

În comparaţie cu efectuarea sau acceptarea livrării în formă fizică a mărfii, lichidarea prin compensare este relativ simplă; necesită doar o piaţă futures lichidă şi presupune un cost obişnuit al activităţii de brokeraj. Aceste avantaje determină lichidarea prin compensare în peste 97-98 % din totalul tranzacţiilor futures efectuate pe plan mondial. O astfel de lichidare nefizică se poate face numai până în penultima zi de executare a obligaţiilor. Poziţiile rămase deschise până la scadenţă se lichidează numai în forma fizică sau în numerar dacă forma fizică este imposibilă.

I.3. Rolul Casei de Compensaţie în derularea şi executarea contractelor futures

În derularea tranzacţiilor cu contracte futures rolul esenţial revine Casei de Compensaţie sau de cliring. Prin intermediul ei se realizează procesul de regularizare a tranzacţiilor. Regularizarea tranzacţiilor reprezintă ansamblul de operaţiuni de compensare, decontare şi predare/primire de titluri desfăşurate sub conducerea Casei de Compensaţie.

Prin regularizare are loc: actualizarea, sau marcarea la piaţă; lichidarea poziţiilor futures.

În acest sens, membrii cliring depun la Casa de Compensaţie marje pentru asigurarea executării contractelor, executare care are caracter ferm – trebuie finalizate cel

11

Page 12: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

mai târziu la scadenţa finală. Marjele depuse de societăţile de brokeraj membre la Casa de Compensaţie, provin din marjele pe care ele însele le solicită, clienţilor lor.

Actualizarea marjelor sau marcarea la piaţă reprezintă adaptarea zilnică a preţului contractelor la evoluţia cursurilor futures pe piaţă. Această adaptare se realizează cu ajutorul marjelor şi a apelului la marjă.

Marjele sunt în fapt fonduri de garanţie, scopul lor fiind acela de a asigura îndeplinirea obligaţiilor contractuale, atât de către cei cu poziţii short, cât şi de către cei cu poziţii long. Deci marjele se depun atât de către vânzători cât şi de cumpărători futures, în conturile pe care le deschid la firmele lor de brokeraj. Aceasta pentru că, în cazul contractelor futures, dacă evoluţia preţului determină insolvabilitatea uneia dintre poziţii, deci imposibilitatea acesteia de a executa contractul, care are caracter ferm, atunci această obligaţie revine firmei de brokeraj respective. De aceea firmele de brokeraj se protejează, cerând clienţilor lor să depună marje, suficiente să acopere pierderile posibile datorate schimbărilor de preţ ale activului de bază al contractului, ce determină, la rândul lor, schimbări în preţul futures.

În practica tranzacţiilor cu contracte futures, se disting două feluri de marje: iniţială şi de menţinere dar poate fi şi o singură marjă, cum este acum în practica românească.

Marja iniţială este stabilită de bursă, diferit de la un contract la altul. În general ea este direct proporţional cu volatilitatea zilnică a preţului activului de bază al contractului futures.

Nivelul marjei iniţiale – Mio – este determinat, în general, după formula următoare:5

Mio = VzCF + 3z

unde:VzCF – media schimbărilor zilnice absolute ale valorii contractelor futures;3z – abaterea standard a schimbărilor zilnice, înregistrate într-o anumită perioadă

din trecutul relativ recent. Această abatere se calculează după formula:

3z =

unde:n – numărul schimbărilor de preţ observate;xi – schimbările zilnice absolute ale preţului;x – media schimbărilor zilnice ale preţului înregistrate în perioada de timp

respectivă.Pentru a corespunde evoluţiei preţurilor futures, atât VzCF, cât şi z trebuie

actualizată în mod constant. Pentru acesta, ele pot fi calculate în fiecare zi, utilizând ultimele 50, 100 sau 150 zile de tranzacţii.

În stabilirea nivelului marjelor iniţiale se iau în considerare şi alte aspecte. Deseori, bursele cer marje mai mari pentru poziţiile din lunile de tranzacţionare imediat următoare, deoarece preţurile futures ale contractelor pentru aceste luni sunt, în general, mai volatile decât pentru celelalte luni de tranzacţii. Un alt factor îl reprezintă scopul

5 Idem 3, pagina 161

12

Page 13: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

tranzacţiei; dacă este iniţială în scop de hedging, atunci marja iniţială este mult mai scăzută decât aceea impusă speculatorului.

Marja de menţinere sau marja minimă reprezintă suma minimă a depozitului de garanţie ce trebuie să existe permanent în contul clientului, până la lichidarea contractului.

Deoarece schimbările preţurilor futures determină zilnic, schimbarea valorii contractelor futures, în scopul menţinerii marjelor la acelaşi nivel minim, Casa de Compensaţie cere firmelor de brokeraj membre, iar acestea clienţilor lor, să efectueze plăţi egale cu pierderile zilnice aferente poziţiilor lor futures. Dacă s-au înregistrat profituri, firmele de brokeraj plătesc zilnic sumele datorate clienţilor respectivi, iar dacă nu le solicită, profiturile rămân în cont, ca şi creanţă a clientului faţă de firma broker şi, eventual ca garanţie pentru o nouă tranzacţie.

Înregistrarea zilnică în contul clienţilor a pierderilor şi/sau câştigurilor realizate de ei mai poartă şi denumirea de marcare la piaţă a conturilor. Deci procesul acesta reprezintă reevaluarea conturilor, în funcţie de preţurile futures de regularizare zilnică.

Plăţile zilnice sunt efectuate înaintea deschiderii pieţei din ziua următoare, în urma solicitării sumei de către Casa de Compensaţie, societăţii de brokeraj, şi, de către acesta, clienţilor săi, solicitare care poartă denumirea de apel la marjă.

13

Page 14: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Capitolul IIUtilizarea indicilor bursieri ca suport în

contractele futures

II.1. Particularităţi privind tranzacţii cu ajutorul indicilor bursieri

Dezvoltarea instrumentelor financiare derivate ca instrumente bursiere, mai întâi în bursele de mărfuri, care au fost întotdeaunea burse de titluri derivate, ulterior extinzându-se în activitatea burselor de de valori, a determinat, în timp, fuzionarea unor burse de mărfuri cu bursele de valori. Cel mai bun exemplu ni-l oferă reglementările româneşti în domeniu. Astfel, din perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, piaţa de capital din ţara noastră a fost reglementată prin Legea nr. 297/28.06.2004, care lămureşte foarte clar sfera de cuprindere a acesteia. Articolul 1, alineatul 1 specifică în acest sens: prezenta lege reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare. Dar articolul 1 alineatul 4 precizează că prevederile Legii nr. 297/2004 nu se aplică instrumentelor pieţei monetare, care sunt reglementate de Banca Naţională, şi titlurilor de stat, care sunt emise de Ministerul Finanţelor Publice, dacă emitentul alege pentru tranzacţionarea acestora o altă piaţă decât una reglementată.

Evident se naşte întrebarea: Ce este o piaţă reglementată?Conform aceleiaşi Legi nr. 297/2004, care reflectă însă o experienţă internaţională

în materie, piaţa reglementată reprezintă un sistem pentru tranzacţionarea instrumentelor financiare care:6

funcţionează regulat; este caracterizată de faptul că reglementările ei, emise şi supuse aprobării

Cimisiei Naţionale a Calorilor Mobiliare definesc condiţiile de funcţionare, de acces la piaţă, de admitere la tranzacţionarea a unui instrument financiar;

respectă cerinţele de raportare şi transparenţă în vederea asigurării protecţiei investitorilor.Iar articolul 124 al Legii nr. 297/2004 stipulează că pieţele reglementate de instrumente financiare se organizează şi se administrează de către o persoană juridică, constituită sub forma unei societăţi pe acţiuni nominative, autorizată şi supravegheată de Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, care poartă denumirea generică de operator de piaţă.

Din cele prezentate rezultă că piaţa de capital include orice sistem reglementat de tranzacţionare a instrumentelor financiare, dezvoltat de un operator de piaţă. Deci criteriul actual de stabilire a sferei de cuprindere a pieţei de capital în perspectiva aderării la Uniunea Europeană nu mai este termenul, ci caracterul reglementat de tranzacţionare a instrumentelor financiare. Dacă dezvoltă pieţe reglementate, orice operator de piaţă poate fi considerat componentă a pieţei de capital. În cazul României orice bursă poate fi 6 Elena Drăgoescu – Piaţa de capital şi operaţiunile specifice. Piaţa valorilor mobiliare, Editura Dimitrie Cantemir, Targu Mures, 2008, pag. 37

14

Page 15: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

componentă a pieţei de capital, inclusiv cele de mărfuri, dacă negociază reglementat instrumente financiare.

Bursele de acţiuni evoluează datorită a două tipuri de cauze:1) interesul ce-i poartă deţinătorii de capital pentru una sau alta dintre societăţile

comerciale, în funcţie de anticipările pe care ei le fac privind viitorul societăţilor respective, sau în funcţie de păstrarea lor privind valoarea activelor lor;

2) posibilităţile financiare vriate oferite de piaţă, deţinătorilor de capital.Deci investitorii sunt ghidaţi în demersul lor, pe de o parte de evoluţia cursurilor

titlurilor negociate în bursă, iar pe de alta de evoluţia bursei, în ansamblul ei.Concretizarea matematică aproximativă a situaţiei de ansamblu a bursei de acţiuni

se reflectă în indicii bursieri. Căci indicii bursieri exprimă tocmai comportamentul pieţei bursiere.

Indicele de bursă este un indicator care exprimă evoluţia cursurilor valorilor mobiliare pe o anumită piaţă. Este cel mai sintetic indicator al unei economii, căci presupune exprimarea raportului dintre cererea şi oferta pentru toate valorile mobiliare, la un moment dat, pe piaţa respectivă, dacă structura indicelui este reprezentativă pentru ansamblul ramurilor şi sectoarelor de activitate din economie. Deci, în esenţă, indicii bursieri reflectă evoluţii medii ale cursurilor unor titluri, ei având relevanţă doar pentru a reflecta nivelul pieţei într-un anumit moment, în raport cu momentul de referinţă. De aceea, indicele bursieri se exprimă în puncte. Într-adevăr, pentru a exprima amploarea indicelui bursieri trebuie cunoscut implicit, nivelul bazei indicelui, care este echivalent cu 100, 1000, 10000 etc. puncte de bază. Nivelul indicelui în orice altă perioadă exprimă creşterea sau diminuarea activităţii bursiere faţă de data de referinţă, considerată de bază.

Evoluţia indicilor bursieri în timp permite exploatarea diferenţelor ce apar într-o perioadă dată, ceea ce a determinat adoptarea lor ca bază pentru contractele futures.

Cel mai utilizat indice în contractele futures a fost şi a rămas indice Dow-Jones, care a şi fost, istoric vorbind, primul indice bursier calculat, fiind un indice simplu, adică o medie aritmetică a cursurilor acţiunilor selectate pentru a intra în calcul, media nefiind ponderată. Astăzi reprezintă media aritmetică a 30 de valori.

Ulterior, datorită progreselor matematice, au apărut în practică şi indici ponderaţi, cum este Standard and Poor S&P 500, ca medie aritmetică a 500 de valori; indici bazaţi pe media geometrică, cum este Le Value Line 1400 Composite Average, ajungându-se în 1991 ca Bursa Comercială de la Chicago să propună un indice de futures şi opţiuni, căci comportamentul său va fi destul de diferit faţă de S&P 500.

II.2. Funcţionarea burselor futures7

O bursă futures este o organizaţie nonprofit compusă din membrii care ocupă legal locurile în cadrul acesteia prin cumpărare pe o piaţă deschisă. Astfel un individ poate să devină membru cumpărând acest drept de la un membru actual care doreşte să se retragă, îndeplinind anumite criterii impuse de instituţie. Preţurile acestor locuri fluctuează drastic, fiind influenţate mai ales de nivelul activităţii de tranzacţionare în cadrul bursei.

Bursele futures oferă cadrul în care contractele pot fi tranzacţionate de către persoane fizice sau juridice care operează prin intermediul acestor membri. Membrii fac

7 Prelucrare după: Bogdan Ghilic-Micu – Strategii pe piaţa capital, Editura economică, Bucureşti, 2002, pg 49;

15

Page 16: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

parte din comitetele care guvernează funcţionarea bursei, dar există şi manageri profesionişti care să le execute directivele. Astfel, deşi bursa este o organizaţie nonprofit, ea funcţionează pentru a-i satisface pe membrii săi. Fiecare bursă îşi determină tipurile de bunuri care vor fi tranzacţionate în cadrul ei, precum şi specificaţiile pentru fiecare tip de contract în parte.

Prin specializarea burselor futures pe o gamă limitată de produse şi prin standardizarea termenilor, contractul futures înlătură unele dintre neajunsurile contractelor forward. Standardizarea termenilor din contract le permite tuturor agenţilor de bursă să cunoască exact şi imediat caracteristicile produsului tranzacţionat, fără negocieri lungi şi discuţii inutile. De fapt, preţul futures este singurul termen al contractului care necesită să fie cunoscut la momentul încheierii.

În esenţă un contract futures este un contract spot amânat, prin contract spot înţelegând cumpărarea şi vânzarea normală, cu livrarea imediată a bunurilor. Contractul futures poate fi considerat în primul rând un substituent al contractului spot, deoarece un titlu financiar cumpărat pentru livrare imediată sau la termen, o dată ajund la scadenţă, aparţine investitorului. În al doilea rând, contractul futures poate fi considerat un mijloc de protecţie faţă de riscul de preţ, deoarece cumpărarea spot a unui titlu poate fi compensată prin vânzarea unui contract futures, neutralizând riscul deţinerii acelui titlu.

Intensificarea tranzacţiilor futures s-a datorat contribuţiei substanţiale a mai multor factori. În primul rând, pieţele pentru contracte futures financiare sunt adesea mult mai lichide decât bursele pentru titluri de valoare pe care se bazează acest tip de contracte. De exemplu se poate investi în „sigure”, puţin riscante denumite „gilts” în Marea Britanie şi „blue chips” în SUA, aparţinând unor companii de prestigiu, cu profituri sigure, aproape fără risc de nepaltă. Cu toate acestea există numai un sigur contract futures pentru gilts. Investitorul care doreşte să cumpere gilts sau să-şi micşoreze expunerea la riscul de preţ existent o poate face mai repede şi mai sigur pe o piaţă futures de astfel de titluri decât pe una cash.

Lichiditatea creează costuri de tranzacţie mici, ceea ce măreşte atracţia investitorilor de a folosi pieţele futures ca alternativă la bursele obişnuite de titluri financiare. Prin intermediul pieţelor futures investitorii şi jucătorii la bursă îşi pot atenua mai repede şi mai eficient expunerea la riscurile pieţelor cash, ceea ce constituie un plasament mai bun pe termen scurt.

Un al doilea motiv de atracţie al pieţelor futures este că oferă investitorilor un mijloc eficient, cu bani gheaţă, de a-şi asigura o poziţie pe piaţă. Contractele futures sunt tranazacţionate în marjă, ceea ce se traduce obligaţia de a se investi doar o fracţiune din valoarea de piaţă a unui titlu financiar. Sistemul de tranzacţie în marjă este caracterizat prin efectul de levier: câştigurile sau pierderile sunt mult amplificate de condiţiile pieţei la scadenţa contractului futures. Efectul de levier înseamnă că investitorul poate să-şi piardă în proporţie de 100% investiţia, ceea ce nu se poate întâmpla în cazul cumpărării directe a titlurilor de pe piaţa spot.

Un avantaj la fel de important este că, prin contractele futures financiare, fie investitprul, fie speculatorul are posibilitatea să-şi asume o poziţie de vânzător pentru titlul financiar de sub contractul futures, pentru că poate vinde în viitor ceea ce nu posedă în prezent. De exemplu speculatorul crede că piaţa scade. Vânzând contracte futures şi cumpărându-i înapoi, mai tâtârziu, când preţul pieţei a scăzut, el va putea să aibă profit într-o piaţă în scădere. Similar, investitorul poate utiliza contractele futures pentru

16

Page 17: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

limitarea expunerii la riscul de preţ pe piaţa unui anumit titlu financiar din portofoliul său.

De exemplu managerul unui fond britanic de pensii deţine în portofoliul pe care îl administrează titluri financiare reprezentative pentru piaţa de acţiuni britanică. Dacă are informaţii sau instinctul îi indică cu privire la o scădere a pieţeio britanice de acţiuni şi doreşte să transforme portofoliul în bani gheaţă, el poate vinde direct toate titlurile la bursă sau ar putea să vândă atâtea contracte futures pe indicii bursei de acţiuni cât valorează portofoliul său. Contractele futures pe indicele de bursă sunt contracte al căror preţ se bazează pe indicele unei burse de acţiuni. În cazul de faţă ar putea fi vorba despre indicele FT-SE 100 Share Index. Dacă are dreptate, atunci pierderea suferită va fi compensată de câştigul obţinut de pe poziţia sa futures. Pe de altă parte, el poate vinde mai multe contracte futures pe indicele FT-SE 100 Share Index decât valorează portofoliul său. În acest caz poate fi considerat deja speculator, având o poziţie short la bursa de acţiuni.

Contractele futures pe indici de bursă permit micilor investitori sau speculatori să se expună pe termen scurt la riscurile unei pieţe de acţiuni fără a deţine un portofoliu. Astfel ei pot înregistra o rată medie a rentabilităţii investiţiei caracterizând o întreagă piaţă de acţiuni în loc să deţină un mic număr de acţiuni care pot fi sau pot să nu fie nu perfomante, depăşind sau nedepăşind tendinţa bursei. La data scadenţei vor trebui să decidă dacă e bine să cumpere acţiuni cu bani gheaţă sau să cumpere noi contracte futures cu scadenţe ulterioare.

Pieţele futures sunt utilizate deopotrivă de o a treia categorie – mediatorii – care este vitală pentru buna funcţionare a acestor pieţe. Mediatorii caută să obţină profit din exploatarea anomaliilor dintre preţurile contractelor futures şi preţurile titlurile care fac obiectul contractelor. O estimare a importanţei fiecărui dintre cele trei tipuri de operatori pe pieţele futures – speculatori, investitori şi mediatori – este dificilă, deşi în mod sigur speculatorii domină din punctul de vedere al volumului tranzacţionat. La prima vedere acesta ar putea crea falsa impresie că pieţele futures sunt doar pentru speculatori, nu şi pentru investitorii care urmăresc să-şi minimizeze riscul sau să-şi maximizeze rentabilitatea. Speculatorii îşi asumă riscul pe care investitorii caută să-l îndepărteze şi asigură lichiditatea şi profunzimea pieţelor futures financiare, fiind întotdeaunea dispuşi să cumpere sau să vândă. Meritul mediatorilor constă în garantarea evaluării corecte a contractelor futures relativ la titlurile componente.

II.3. Operaţiuni futures cu indiciul bursieri TOPIX

Un contract asupra indicilor bursieri este tranzacţionabil pe piaţa la termen şi oferă operatorilor noi oportunităţi de investiţii şi de acoperire a riscului unui portofoliu de valori mobiliare.

Dacă se anticipează o creştere a cursului bursier, un investitor poate cumpăra acţiuni sau poate încheia un contract de cumpărare a indicelui bursier. Invers, dacă se anticipează o scădere a cursului bursier, pot fi vândute acţiuni sau se pot încheia contracte de vânzare a indicelui bursier.

17

Page 18: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

II.3.1. Consideraţii generale despre indiciul bursier TOPIX

Indicele TOPIX este indicele primei secţiuni a Bursei din Tokio. Indicele TOPIX cuprinde în structura sa toate acţiunile companiilor ce contează în prima secţiune a bursei, fiind asemănător indicelui FT-Actuaries All din Marea Britanie. Este indicele ce cea mai largă bază de calcul, fiind structurat astfel încât să dea cea mai bună imagine a pieţei japoneze.8

TOPIX este de fapt denumirea unei familii de indici care cuprinde Topix Core 30, Topix Large 70, Topix 100, Topix Mid 400 şi Topix Large 500, care deosebesc între ei prin cuprinderea unui număr mai mic sau mai mare de companii, în funcţie de dimensiunea firmelor respective. Aceşti indici au fost lansaţi la 1 aprilie 1998 şi înlocuieşte vechiul indice Topix, calculat din 1969.

Indicii Topix sunt ponderaţi cu capitalizarea bursieră, iar valoarea de bază a fost de 1000 de puncte pentru fiecare dintre ei. Ca şi la majoritatea indicilor bursieri, şi în formula de calcul al acestor indici se petrec modificări cauzate de adăugări sau excluderi de acţiuni din portofoliu, ori de modificări petrecute la nivelul firmelor.

Indicii topix sunt calculaţi în timp real pe parcusul fiecărei şedinţe de tranzacţionare.

Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească un titlu pentru a fi inclus în componenţa indicilor Topix se referă la lichiditate, capitalizarea bursieră şi perioada care a trecut din momentul listării la bursă.

Începând din 16 septembrie 2003, Bursa de la Tokio calculează un nou indice, TOPIX-1000, care este conceput în mod special pentru a include în structură societăţile care intenţionează să intre pe piaţa japoneză. În structura indicelui sunt selecţionate 1000 de acţiuni ale celor mai lichide societăţi având cea mai mare capitalizare bursieră. Nu pot fi incluse în structura indicelui societăţile care nu au fost listate şi înregistrate la bursă sau pe OTC în ultimele şase luni. TOPIX-1000 se calculează în acelaşi mod ca şi ceilalţi indici din familia TOPIX. Modificările ale structurii indicelui se efectuează anual, la închiderea ultimei şedinţe din a doua vineri a lunii septembrie – dată specială pentru cotarea contractelor futures.

Un contract futures ale cărui elemente sunt standardizate reprezintă obligaţia de cumpăra – long – sau de a vinde – short – un indice bursier la o dată prestabilită, numită scadenţă.

Valoarea unui contract la termen se stabileşte pe baza cursului la termen al indicelui şi prin luarea în considerare a multiplicatorului pieţei, care permite transformarea indicelui exprimat în număr de puncte în unităţi monetare ale pieţei de referinţă.

Multiplicatorul utilizat pe diferite pieţe este: pentru piaţa americană: USD 500*indice în număr de puncte; pentru piaţa Londrei: GBP 25*indice în număr de puncte; pentru piaţa Japoniei JPY 10000* indice în număr de puncte; pentru piaţa Elveţiei: CHF 5* indice în număr de puncte;

8 Idem 2, pag 347

18

Page 19: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

pentru piaţa României: RON 1* indice în număr de puncte.Cursul la termen al indicelui este un curs de piaţă determinat pe baza raportului

dintre cerere şi ofertă şi în funcţie de anticipaţiile pieţei la termen.În afara acestui curs la termen se poate stabili o valoare teoretică a contractului pe

indice bursier, pe baza următoarelor elemente: cursul indicelui la vedere – Ic; rata dobânzii – i; rata dividendului – d – vărsat, eventual, pentru acţiunile ce compun indicele

pe perioada de păstrare a acestor titluri în portofoliu.T = Ic (1 + i – d)

Presupunând că Ic este egal cu 1550 de puncte de indice, rata dobânzii 9% şi nu a fost vărsat nici un dividend în decursul perioadei considerate valoarea teoretică a contractului la termen de o lună este:

T = 1550 * [1 + 9/(12 * 100)] = 1561,6 puncteToate contractele la termen pe indici bursieri presupun constituirea unui depozit de

garanţie. Mărimea depozitului diferă în funcţie de piaţă şi de tipul de contract. El este stabilit la un anumit număr de puncte. Pentru transformare în monedă locală se utilizează multiplicatorul pieţei:

Dx = Np * Mx

unde:Dx – depozit de garanţie în moneda x;Np – număr de puncte aferent depozitului;Mx – multiplicatorul pieţei x.Variaţia maximă permisă a contractului la termen este stabilită la un anumit număr

de puncte de indice faţă de cursul de compensaţie al zilei precedente. Cursul de compensaţie, respectiv cursul la care se lichidează poziţia unui operator, este determinat pentru fiecare dintre scadenţele negociate pe baza ultimelor cursuri afişate în şedinţa de bursă din ziua anterioară.

Marcarea la piaţă a contractului permite calcularea marjei cumulate determinate de variaţia zilnică a numărului de puncte indice.

Considerăm, de exemplu, că pe piaţa japoneză, la 8 ianuarie, un operator anticipând o creştere de indice achiziţionează zece contracte pe indicele TOPIX, cu scadenţa în luna iunie a aceluiaşi an 2007, la cursul de exerciţiu de 1570.

Depozitul de garanţie:N * MJPY * IP = 10 * 10000 * 100 = 10.000.000 JPY

unde:N – număr de contracte;MJPY – multiplicatorul de contracte;IP – număr de puncte de indice aferent depozitului de garanţie.Cursul de compensaţie la sfârşitul zilei pentru contractele cu scadenţă în iunie este

de 1580.

Cursul din zilele următoare încheierii tranzacţiei are următoarele valori:

Data Curs de compensaţieVariaţie

Marjă cumulatăPuncte de indice Sumă

19

Page 20: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

8.03 1580 +10 1.000.000 1.000.0009.03 1598 +18 1.800.000 2.800.00010.03 1575 -23 -2.300.000 500.00011.03 1577 +2 200.000 700.00012.03 1602 +25 2.500.000 3.200.000

Având în vedere această evoluţie de curs, operatorul închide poziţia sa revânzând cele zece contracte cu scadenţa în iunie la cursul de exerciţiu de 1602 şi obţine un căştig de:

10 * (1602 – 1570) * 10.000 = 3.200.000 JPY

II.3.2. Exemplu practic privind utilizarea indiciului bursier TOPIX în contracte futures

Operaţiile futures pe indici de bursă reprezintă vânzarea sau cumpărarea indicelui la cursul futures al bursei şi cedarea sau primirea la scadenţă a unei sume cash în valoare egală cu produsul dintre multiplicatorul pieţei şi diferenţa dintre valoarea indicelui din ultima zi de tranzacţionare a contractului şi preţul contractului futures. Dacă indicele este superior preţului futures, cei cu poziţii short vor plăti celor cu poziţii long. Invers, dacă indicele este sub preţul futures, cei cu poziţii long vor plăti celor cu poziţii short. Toate contractele futures sunt marcate la piaţă, în fiecare zi, prin intermediul casei de compensaţie, iar reglementarea cash dă rezultate similare celor care s-ar obţine prin livrarea efectivă a tuturor acţiunilor cuprinse în indice. Opeaţiunea futures evită însă operaţiunile şi costurile pe care le presupune executarea în natură. Contractul futures pe indici de bursă este de fapt un titlu construit artificial, care nu se batzează pe un flux viitor de venituri ca în cazul titlurilor primare ori pe o marfă sau un activ financiar ca în cazul titlurilor derivate. Acest contract nu poate fi lichidat la scadenţă decât prin plata unei sume de bani, spre deosebire de futures pe mărfuri şi titluri de datorie, care pot fi lichidate şi prin livrarea efectivă a activelor pe care este construit contractul.

Considerând, de exemplu, un contract futures pe indicele TOPIX, mecanismul tranzacţiilor presupune parcurgerea următoarelor faze:

clienţii dau ordine membrilor bursei, iar aceştia transmit ordinele în bursă, unde se încheie contractele;

tranzacţiile se realizează în marjă, adică atât clienţii, cât şi membrii bursei sunt obligaţi să depună cash sau în titluri o anumită garanţie din care, în general, minimum 50% trebuie să se depună în numerar;

lichidarea contractelor se face prin plata cash a diferenţelor de preţ determinate de casa de compensaţie în ziua regularizării. Între membri operează marcarea la piaţă a fiecărei poziţii: membrii care au poziţii short plătesc celor care au poziţii long, dacă TOPIX creşte, şi invers. Faţă de clienţi nu se marchează poziţiile, reglementările având loc în momentul lichidării.

Elementele definitorii ale unui contract futures pe TOPIX pot fi – a se vedea tabelul de pe pagina următoare:

1. Contract TOPIX (Tokyo Stock Price Index)

20

Page 21: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

2. Lunile de livrareciclul martie, iunie, septembrie, decembrie; în orice zi de bursă se poate face cumpărarea indicelui TOPIX pentru cinci luni viitoare

3. Unitatea de tranzacţie 10.000 yeni * TOPIX (de exemplu, pentru TOPIX-1.400 contractul se face pe 1.400*10.000 yeni)

4. Variaţia minimă de preţ un punct faţă de preţul pieţei: limitele zilnice de variaţii (tick): +/-3%

5.Valoarea mişcărilor

minime10.000 yeni

6. Limita zilnică de preţ

indicele la închiderea zilei anterioaresub 2000 puncte creştere/descreştere 100 puncte2000-3000 creştere/descreştere 150 puncte3000-4000 creştere/descreştere 200 punctepeste 4000 creştere/descreştere 250 puncte

7. Ultima zi a tranzacţiei

Ziua de bursă care precede a doua zi de vineri a lunii de livrare. Tranzacţionarea unui nou contract lunar începe în ziua de bursă imediat următoare ultimei zile de tranzacţii

8. Data lichidării A treia zi de bursă care urmează celei de a doua zile de vineri a lunii de livrare

9.Marja obligatorie pentru

clientiMinim 25%din valoarea tranzacţiei sau 6 milioane yeni

10.Marja obligatori pentru

membriMinim 20% din preţul de închidere al primei zile de tranzacţionare pentru fiecare contract lunar

11. Orele de tranzacţii 9.00-11.00 şi 12.30-15.10

12. Sistemul de tranzacţionare Licitaţie prin CORES-F

Contractele futures pe indici se folosesc în principal în două scopuri: ca mijloc de acoperire a riscului un investitor care are plasament format dintr-o

selecţie de titluri se poate acoperi împotriva riscului de scădere a cursului prin vânzare de contracte futures;

în vederea obţinerii unui căştig speculativ apărut din diferenţa de curs a indicelui.Considerăm o tranzacţie futures pe TOPIX încheiată la 01.04.2008 de către

clientul „A”, care a cumpărat zece contracte pentru septembrie, la 1500 de puncte, prin intermediul membrului bursei „B”. La 30.05.2008 clientul închide poziţia sa long la 1.654,82 obţinând un câştig de:

(1.654,82 - 1500) * 10 contracte * 10.000 yeni = 15.482.000 yeniAceastă sumă este plătită cash de către membrul bursei „B” clientului „A”.Presupunem că la 01.04.2008 clientul „A” a vândut zece contracte futures pe

TOPIX pentru septembrie la 1600 de puncte de indice prin membrul „B”, aşteptând o scădere a indicelui. La 21.06.2008 clientul „A” închide poziţia short la un curs al indicelui de 1531,28.

Pentru client rezultă un câştig calculat astfel:(1600 – 1531,28) * 10 contracte * 10.000 yeni = 6.872.000 yeni

sumă pe care membrul bursei „B” o plăteşte cash clientului „A”.

21

Page 22: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

În cazul poziţiei long, dacă clientul nu şi-ar fi lichidat poziţia la 30.05.2008, regularizarea s-ar fi realizat la preţul de lichidare de 1657,09 aferent datei de lichidare pentru contracte futures pe TOPIX la TSE a treia zi de bursă care urmează celei de-a doua vineri a lunii de livrare. În această situaţie s-ar fi obţinut un câştig de:

(1657,09 - 1500) * 10 contracte * 10000 yeni = 15.709.000 yenisumă pe care membrul bursei „B” trebuie să o plătească cash clientului „A”.

În cazul poziţiei short, aceeaşi situaţie se prezintă astfel:(1600 – 1657,09) * 10 contracte * 10000yeni = -5.709.000

Această pierdere va fi plătită cash de către clientului „A” membrului bursei „B”.Există şi posibilitatea încheierii simultane a celor două contracte, clinetul urmărind

să se scopere împotriva evoluţiei adverse a pieţei. În cazul lichidării poziţiilor sale short şi long, clientul va obţine un câştig net de 10.000.000 de yeni (15.709.000 – 5.709.000).

În cazul utilizării contractului pe indici în operaţii de acoperire a unui portofoliu, decizia privind sensul tranzacţiei se adoptă în funcţie de anticipaţia gestionarului de portofoliu privind evoluţia viitoare a cursului.

Dacă la un moment dat – t0 – gestionarul unui portofoliu consideră că, până la o dată viitoare – t1 – ăentru a se proteja împotriva riscului de scădere a cursului acţiunilor deţinute în portofoliu pe intervalul de timp considerat, iniţiază un hedging, vânzând contracte futures pe indicele bursier, relaţia de calcul care permite stabilirea numărului de contracte ce urmează a fi tranzacţionate este:

N = [P/(Ip * M)] * unde:

P – valoarea portofoliului deţinut la t0;Ip – preţul indicelui exprimat în număr de puncte;M – multiplicatorul pieţei; – coeficientul de sensibilitate a portofoliului deţinut în raport cu indicele.Dacă spre exemplu, in investitor de pe piaţa americană deţine un portofoliu

compus din acţiuni reprezentând o capitalizare bursieră totală de 5.000.000 USD şi anticipează o scădere a cursului, va lua decizia de a evita riscul de pierdere datorat cursului, vânzând contracte asupra indicelui Standard and Poor`s 500. La t0 contractele cu scadenţa la t1 se negociază la 1900 de puncte.

Pentru a şti câte contracte trebuie să vândă în vederea acoperirii poziţiei sale, investitorul trebuie să cunoască coeficientul de sensibilitate a portofoliului său în raport cu indicele. Presupunând că acest coeficient este egal cu 1,15 numărul contractelor cu scadenţă la t1 ce va fi vândut este:

N = [5.000.000/(1900 * 500)] * 1,15 = 6,05 6 contracteÎn luna iulie cursul acţiunilor a scăzut efectiv, iar capitalizarea bursieră a

portofoliului unvestitorului este de 4.000.000 USD o scădere cu 20%.Considerând că investitorul nu a încasat încă dividendul, acesta înregistrează la

vânzarea portofoliului saău o pierdere de 5.000.000 – 4.000.000 = 1.000.000 USD.Totodată, presupunem că, pe piaţa la termen, indicele S&P-500 înregistrează o

valoare de 1520. în acest caz investitorul recumpără contractele sale la acest curs de 1520, obţinând un câştig de (1900 - 1520) * 500 * 6 = 1.140.000 USD.

Deci câştigul său net este de 1.140.000 – 1.000.000 = 140.000 USD.

22

Page 23: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Acoperirea împotriva riscului prin vânzarea contractelor S&p-500 a permis investitorului să compenseze scăderea cursului de piaţă printr-un câştig asupra contractelor şi în acelaşi timp, să înregistreze un câştig suplimentar.

II.4. Operaţiuni futures cu indiciul bursier BET

II.4.1. Consideraţii generale despre indiciul bursier BET

Numele oficial al indicelui este, în limba română, „indicele Bursei de Valori Bucureşti”, iar în limba engleză, „Bucharest Exchange Trading” – BET.

Data de referinţă a indicelui este 19 septembrie 1997, data de start, 22 septembrie 1997, iar valoarea de start, 1000 de puncte de indice.

BET se calculează şi se publică atât în lei, cât şi în dolari şi euro.Indicele BET este un indice ponderat cu capitalizarea bursieră şi este creat pentru a

reflecta tendinţa de ansamblu a celor mai lichide zece acţiuni tranzacţionate la prima categorie a Bursei de Valori Bucureşti.

Una dintre cele mai importante funcţii ale indicelui BET, ca şi ale altor indici bursieri, este aceea că se constituie drept suport pentru tranzacţii derivate.

Indicele BET este calculat prin aplicarea unei formule Laspezres, ca o medie ponderată cu capitalizarea a preţurilor celor mai lichide acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti. Preţurile înregistrate în fiecare şedinţă de tranzacţionare sunt raportate la preţurile corespunzătoare înregistrate în şedinţa de tranzacţionare de referinţă, pe baza formulei:

unde:N – numărul de acţiuni din portofoliul indicelui-zece acţiuni;pi0 – preţul de închidere al simbolului i înregistrat în piaţa principală în şedinţa de

tranzacţionare de referinţă corespunzătoare ultimei actualizări a coşului indicelui, considerate a fi t = 0;

pit – preţul de închidere al simbolului i înregistrat pe piaţa principală în şedinţa de tranzacţionare t;

wfi0 – factorul de ponderare corespunzător simbolului i în şedinţa de tranzacţionare de referinţă t = 0.

Având în vedere că participarea unui simbol în indice este limitată iniţial la 25%, iar în prezent la 20% din totalul capitalizării emitenţilor incluşi în indicele BET, factorul de ponderare poate avea una dintre următoarele valori:

23

Page 24: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

numărul de acţiuni corespunzătoare simbolului respectiv în cazul în care ponderea capitalizării acestuia în capitalizarea totală a simbolurilor în indicele BET este mai mică de 15%;

un număr ajustat în cazul în care ponderea capitalizării simbolului depăşeşte limita impusă de 25% sau 20%.

Necesitatea actualizării indicelui este analizată lunar de către comitetul indicelui din cadrul BVB.

Selecţia celor zece acţiuni care formează portofoliul indicelui se realizează în conformitate cu următoarele criterii:

acţiunile să fie cotate la categoria I a BVB; societăţile emitente să aibă cea mai mare capitalizare bursieră. Suma

capitalizării societăţilor ale căror acţiuni compun portofoliul indicelui trebuie să reprezintă cel puţin 60% din capitalizarea bursieră totală;

acţiunile societăţilor incluse în indice să fie astfel alese încât să asigure diversificarea portofoliului indicelui;

acţiunile să fie cele mai lichide, urmărindu-se ca suma valorii totale a tranzacţiilor acţiunilor din portofoliul indicelui să fie cel puţin 70% din valoarea totală tranzacţionată la BVB.Revizuirea lunară a indicelui presupune analiza perfomanţelor societăţilor care compun portofoliul indicelui, precum şi a societăţilor recent listate, în vederea unor posibile actualizări ale componenţei indicelui.

Operaţiunile generate de astfel evenimente implică şi recalcularea factorului de ponderare pentru acele simboluri ajustate anterior la limita procentuală prezentă din capitalizarea totală a portofoliului indicelui.

Orice decizie de modificare a portofoliului indicelui este transmisă către mass-media anterior efectuării acesteia.

Valoarea indicelui este calculată în timp real şi afişată pe tabela electronică a bursei, pe toate terminalele conectate la distanţă la sistemul de tranzacţionare automată al BVB.

Indicele este preluat în timp real de către agenţiile de ştiri REUTERS.

II.4.2. Exemplu practic privind utilizarea indiciuluibursier BET în contracte futures

Operaţiunile futures pe indici de bursă reprezintă vânzarea sau cumpărarea indicelui, la cursul futures al bursei pe care se negociază. Cum la data executării contractului indicele nu ppate fi predat/primit, întotdeaunea se plăteşte/încasează o sumă de bani, reprezentând valoarea diferenţei dintre indicele înregistrat în ultima zi de tranzacţie a contractului şi preţul din contractul futures.

Contractul futures pe indici bursieri cuprinde cam aceleaşi elemente standardizate ca orice contract futures, dar cu anumite particularităţi:

1. unitatea de tranzacţionare, care este valoarea contractului, se obţine prin înmulţirea indicelui cu o sumă de monedă, numită multiplicator. De exemplu la BMFM Sibiu multiplicatorul este de 1 RON. Dacă indicele BET se situează în ziua încheierii

24

Page 25: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

contractului futures la 1400 puncte, valoarea contractului futures pe indicele BET va fi egală cu:

1400 * 1 = 1.400 RON2. variaţia minimă de preţ este un număr de puncte/contract de oscilaţie a preţului

futures, faţă de ziua precedentă, limită care, odată atinsă, determină oprirea şedinţei de tranzacţionare. La un moment dat, contractul futures pe indicele BET, această variaţie era de 20 puncte;

3. lunile de livrare cele stabilite în regulamentul bursei;4. preţul de lichidare se determină pe baza cotaţiei de închidere a fiecărei zile şi

se foloseşte în procesul „marcării la piaţă”;5. modul de livrare se face exclusiv cash, suma plătită/încasată fiind determinată

în principiu de diferenţa sintre preţul la care s-a încheiat contractul şi preţul final de regularizare;

6. preţul final de regularizare este în general determinat pe baza preţurilor de deschidere ale acţiunilor ce compun indicele, într-o anumită zi din luna de lichidare de exemplu a treia zi de vineri a lunii respective.

În ceea ce priveşte rolul Casei de Compensaţie, în tranzacţiile cu contracte futures pe indici, care sunt tot tranzacţii în marjă, ea realizează aceleaşi două categorii de operaţiuni: marcarea zilnică la piaţă a contractelor şi lichidarea lor, începând de a doua zi de la încheierea tranzacţiei, până la scadenţa finală. Dar marja pe pieţele futures de indici bursieri nu este aceeaşi ca marja de pe pieţele de acţiuni. Pe pieţele futures se marchează la piaţă valoarea contractelor futures.

Casa de compensaţie primind marja în cont, de la societatea de brokeraj care la rândul ei o încasează de la client, garantează executarea contractelor, asumându-şi responsabilitatea de a acoperi riscul de neplată din partea operatorilor.

Marcarea la piaţă şi apelul la marjă se realizează după aceeaşi tehnică ca la toate contractele futures tranzacţionate, indiferent de activul suport al acestora.

Pentru a facilita înţelegerea specificului acestor tranzacţii cu contracte futures pe indici bursieri vom face apel tot la exemple.Exemplu nr. 1

Presupunem că în data de 15 septembrie 2008, un client al BMFM Sibiu a vândut 10 contracte futures pe indicele BET, cu scadenţa în decembrie 2002, la preţul de 1375 puncte. Deci clientul a luat poziţie short adică mizează pe scăderea indicelui.

Admiţând că pe data de 10 octombrie 2008, preţul de regularizare a fost de 1330 puncte, Casa de Compensaţie va face următorul calcul pentru actualizarea poziţiei clientului – calculul profitului sau pierderii:

1 * (preţ vânzare – preţ cotare) * Nr. ContracteClientul a realizat profit căci a scăzut indicele bursier. Profitul este egal cu:

1 * (1375 - 1330) * 10 = 450 lei.Presupunem că în data de 11 noiembrie 2008, clientul consideră oportun să-şi

închidă popziţia short. Deci cumpără 10 contracte futures pe indicele BET, cu scadenţa tot în decembrie 2008, la preţul de 1350 puncte care a crescut, nivelul atins de BET în acea zi. Cum 1350 este mai mare decât 1330, înseamnă că iar a câştigat clientul respectiv, o sumă egală cu:

1 * (1375 - 1350) * 10 = 250 lei.

25

Page 26: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Aceste câştiguri sunt marcate de Casa de compensaţie în creditul societăţii de brokeraj membră, iar acesta creditează contul clientului.

Câştigurile respective sunt în forma brută, căci contul clientului este şi debitat, cu cheltuielile – comisioanele – plătite societăţii intermediare, de către client.Exemplu nr. 2

Presupunem că în data de 12 noiembrie 2002, un alt client al BMFM Sibiu a cumpărat 10 contracte futures pe indicele BET, cu scadenţa în decembrie 2008, la 1370 puncte.

În 17 noiembrie 2008, indicele BET cota 1360 puncte. Evoluţia acesta provoacă, în cazul cumpărătorului, o pierdere, căci el a mizat pe creşterea BET-ului adică să vândă mai scump decât a cumpărat.

Marcarea la piaţă este deci precedată de calculul efectului evoluţiei BET-ului, conform formulei de mai sus:

1 * (preţ cotare – preţ cumpărare) * nr. contracte = 1 * (1360 - 1370) * 10 = -100Dacă diminuarea depozitului de garanţie cu această sumă nu aduce nivelul marjei

sub aceleia de menţinere – minimă marjă – atunci nu i se adresează apel la marjă clientului.

În 22 decembrie 2008 considerăm că BET atinge nivelul de 1350 de puncte, deci continuă să scadă şi să provoace pierdere clientului. Noua pierdere se ridică la nivelul de:

1 * (1350 - 1370) * 10 = -200 lei.În aceste condiţii, clientul investitor ia hotărârea să-şi închidă poziţia long, pe care

şi-a creat-o în 12 noiembrie când a cumpărat cele 10 contracte. În vederea închidereiide fapt a lichidării înaintea scadenţei a datoriei sale, clientul vinde 10 contracte pe indicele BET, cu scadenţa tot în decembrie, la 1350. pierderea de 200 lei se înregistrează în debitul contului de marjă.

După data de 22 decembrie 2008, orice evoluţie va avea preţul contractului futures pe BET se va compensa, căci clientul are, pentru scadenţa din decembrie, atât poziţie short de vânzător pentru 10 contracte futures pe BET, cât şi poziţie long de cumpărător pentru acelaşi număr de contracte.

Deşi contractele futures, că şi alte titluri financiare derivate, sunt creaţii ale ultimilor 20 – 30 ani practica acestora neexistând în toate ţările, ele cunosc însă o dezvoltare considerabilă în ţările industrializate. România, ţară în curs de dezvoltare, se numără, totuşi, printre cele 37 de ţări în care funcţionează pieţe de negociere a acestor produse bursiere. Prima bursă românească unde s-au tranzacţionat, din 11 iulie 1997, derivative financiare a fost Bursa Monetară, Financiară şi de Mărfuri din Sibiu, urmată de Bursa Română din Bucureşti şi de Bursa Maritimă şi de Mărfuri Constanţa.

26

Page 27: Mecanismul Tranzactiilor Cu Contracte Futures Pe Indicii Bursieri

Bibliografie

1. Elena Drăgoescu – Piaţa de capital şi operaţiuni specifice. Piaţa valorilor mobiliare, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 2008;2. Elena Drăgoescu – Ingineria financiară, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 2007;3. Elena Drăgoescu – Bursele de mărfuri. Pieţe de negociere a titlurilor derivate, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 2004;4. Ioan Popa – Bursa. Volumele I şi II, Editura Adevărul, Bucureşti, 1994;5. Bogdan Ghilic-Micu – Strategii pe piaţa de capital, Editura economică, Bucureşti, 2002;6. Gabriela Anghelache – Piaţa de capital. Caracteristici, Evoluţii, Tranzacţii, Editura Economică, Bucureşti, 2004;7. Victor Stoica & Adriana-Irina Gruia – Pieţe de capital şi produse bursiere, Editura Universitară, Bucureşti, 2006;8. Pavel Ungurean – Bănci, burse şi profit pe piaţa financiară, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2007;9. Claude Dufloux – Pieţe financiare, Editura Economică, Bucureşti, 2002;10. Varujan Vosganian – Reforma pieţelor financiare din România, Editura Polirom, Iaşi, 1999;11. Dumitru Badea – Piaţa de capital şi restructurarea economică, Editura Economică, Bucureşti, 2000;12. Adrian Niţu – Piaţa de capital. Modele, instituţii, mecanisme, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2005;13. Paul-Gabriel Miclăuş – Bursele de comerţ, Editura Economică, Bucureşti, 2003;14. Dominique Gallois – Bursa. Origine şi evoluţie, Editura Teora, Bucureşti, 1999;15. Sabina Furar – Bursa de mărfuri, Editura Ceres, 1998, Cluj-Napoca;16. Mircea Vaşloban – Pieţe financiare şi operaţiuni de bursă, Editura Dimitrie Cantemir, Târgu Mureş, 2001;17. Legea nr. 297/28.06.2004;18. www.cnvmr.ro19. www.bvb.ro;20. www.bmfms.ro.

27